Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Forum Romania Inedit | Reguli | Inregistrare | Login

POZE FORUM ROMANIA INEDIT

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
crazygirl la Simpatie.ro
Femeie
22 ani
Buzau
cauta Barbat
26 - 80 ani
Forum Romania Inedit / Totul despre cărți - About e-books / Mi-a plăcut — nu mi-a plăcut Moderat de Seven, Stelevadris, cuculean, naid, uncris
Autor
Mesaj Pagini:  1 2
80Inanna
Moderator

Din: Mitologie
Inregistrat: acum 18 ani
Mai citesc cărți.     Unii zic că în vremurile noastre este o pierdere de vreme.    Poate și alții simt nevoia să-și exprine impresiile despre ce au citit. Știu că nu se dorește „poluarea” topicurilor cu mulțumiri (pentru care s-a deschis un topic dedicat), ca urmare bănuiesc că nu se dorește nici poluarea cu impresii personale. Nu am găsit vreun topic unde să se posteze astfel de impresii, așa că deschid unul.

_______________________________________
Verificati toate linkurile înainte de a descărca!  UNELE sunt expirate.
Cataloage FILME românești și TEATRU românesc.
Eu pot descărca de pe: mediafire, zippyshare, uptobox, mega.
NU pot descărca de pe: depositfiles, uploaded, turbobit, letitbit.
pus acum 9 ani
   
80Inanna
Moderator

Din: Mitologie
Inregistrat: acum 18 ani
Recent am citit Paradoxala aventură (am cartea, dar n-o citisem). În afară de fantasmagoria vitezelor (aspectele energetice sunt complet ignorate — mă mir, că Mânzatu este fizician), m-au impresionat foarte neplăcut extrapolările omagiale. Adică, dacă rușii au fost primii cu Sputnikul, era subînțeles că urmau să fie primii care să realizeze viteze relativiste?  Nici acum nu suntem, nici pe departe...  Mânzatu și-a făcut loc în fizică prin politică?

_______________________________________
Verificati toate linkurile înainte de a descărca!  UNELE sunt expirate.
Cataloage FILME românești și TEATRU românesc.
Eu pot descărca de pe: mediafire, zippyshare, uptobox, mega.
NU pot descărca de pe: depositfiles, uploaded, turbobit, letitbit.
pus acum 9 ani
   
r3my
Membru Gold

Inregistrat: acum 14 ani
Din pacate, cam asa erau regulile atunci: rusii/sovieticii erau cei mai tari; ei erau primii in orice, iar societatea comunista era cea care aducea progresul umanitatii. Daca nu introduceai chestii de-astea in cartea ta, nu erai publicat

Desigur ca multe chestii sunt complet trase de par, unele fiind chiar de domeniul umorului pentru cititorul de astazi, dar de-astea se intalnesc si la scriitori occidentali. De exemplu, foarte multi autori nu au prevazut nici macar memoriile digitale, romanele lor sunt impanate cu tot soiul de "role de magnetofon minuscule", "micro-benzi magnetice", "micro-carti", videotelefoane si telefoane complicate, dar nu telefoane mobile, computere cu "mini-perforatoare", procesoare cu viteze "fantastice", de 10 milioane de operatiuni pe secunda (ha-ha-ha, acum au milioane de miliarde de operatiuni pe secunda si tot nu e suficient), etc... multe lipsuri de anticipatie la multi scriitori... cei mai multi nu au anticipat nici macar internet-ul si e-mail-ul... dar no... probabil ca si cititorii de peste 50 ani vor rade de multe din "anticipatiile" autorilor sf din ziua de astazi.

Modificat de r3my (acum 9 ani)

_______________________________________
Acest forum este minunat... mai mult decat atat, are o functie la fel de minunata: functia Cauta
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
Eu am citit recent ceva carti de la Hugo (Cocosatul, Mizerabilii si Omul care rade, va urma si Oamenii marii).

Mi-a placut felul in care scrie autorul, este extrem de atent la detaliile epocii, foarte atent cu personajele create.
Dar....

Pe viitor, daca o sa am de ales, o sa aleg intotdeauna variantele scurtate ale cartilor sale.
Desi este placut sa deviem de la poveste si sa ne batem capul cu detaliile epocii, uneori chiar spune lucruri foarte interesante (nu am idee daca sunt fictiune sau nu), dar dupa 10-15 intreruperi de genul asta devine obositor.
La Cocosat cel putin imi venea sa urlu cand ma stresa cu amanunte arhitecturale.

Dar... cel putin acum stiu si eu ce inseamna "editie prescurtata"

pus acum 9 ani
   
ndodo
MEMBRU VIP

Inregistrat: acum 15 ani
Despre Paradoxala Aventură:
- în primul rând nu ai citit cartea în perioada care trebuia(anii 60-70)
- în al doilea rînd nu ai citit cartea la vârsta care trebuia(12-16 ani).
Am citit cartea în anii 70 la vârsta de 14 ani şi am fost fascinat. Am recitit-o de câteva ori mirat de cutezanţa eroilor ei(comunişti sau capitalişti convertiţi la comunism - vezi ziaristul Bob) de miracolul călătoriei în spaţiu etc.
Am recitit cartea acum 3-4 ani, şi din nou acum câteva luni(pentru "remasterizare" ) - totul părea tern şi mai ales tras de păr până când am început să o recitesc cu ochii tânărului din anii 70. Schimbarea a fost magică iar cartea "citibilă"(nu am fost un comunist convins şi nici membru de partid, dar, la vârsta aceea, comunismul mi se părea singura direcţie valabilă ).
Dacă vrei să te bucuri de o carte scrisă în acei ani încearcă să te întorci în timp şi mai ales să ignori amestecul politicului (după cum spunea şi r3my, atunci nici o altă carte nu avea acces la "lumina tiparului" ) sau să-l accepţi aşa cum era.

Pentru amatorii de "flame"-uri - nu vreau să iniţiez nici o polemică. E doar o altă părere.

Toate cele bune
ndodo

P.S.
Aceleaşi lucruri sunt valabile la orice altă carte SF (şi nu numai) scrisă in acei ani.
ndodo

   

Modificat de ndodo (acum 9 ani)

_______________________________________
Vlad Muşatescu | Cezar Petrescu | Maxim Gorki | Mircea Sântimbreanu | Ionel Teodoreanu | Alina Nour | Ion Agârbiceanu | Mark Twain | H. G. Wells | Alan Dean Foster
Almanahuri Perpetuum Comic(Urzica) | Almanahuri vechi (până în 1990) | Almanahuri Anticipaţia | Reviste SF | Biografii şi Autobiografii | Istorie şi Politică
pus acum 9 ani
   
80Inanna
Moderator

Din: Mitologie
Inregistrat: acum 18 ani

ndodo a scris:

Pentru amatorii de "flame"-uri - nu vreau să iniţiez nici o polemică.

Acest topic a fost făcut expres pentru „polemici”, în sensul de critică literară. Cât timp nu degenerează în atacuri la persoană este ok. Facem un test dacă suntem în stare să ne exprimăm păreri. 

Am citit practic toată CPSF, mai puțin unele povestiri din care lipseau numere. Nu mi-a plăcut să încep să citesc decât când aveam toate numerele de la o povestire. Probabil la „Paradoxala aventură” nu le aveam pe toate, de aia n-o citisem. Ei, în colecția aia erau o mulțime de povestiri drăguțe. În sfârșit... 

Și totuși, unele cărți de Jules Verne le mai pot citi, de exemplu „Insula misterioasă”. Ba chiar și de la noi, „Toate pânzele sus!”. În ultima nu se face nicio aluzie, dar autorul n-a căutat să devină erou al muncii socialiste, ca Geo.

În „Fizică distractivă” vol. 1 Perelman a analizat „De la Pământ la Lună”. Poate ar fi interesant de analizat la fel și alte povestiri SF. Știu că se duce farmecul... 

@tuf: Mizerabilii și Oamenii Mării i-am citit. Celelalte nu. La Cocoșatul am văzut filmul cu (Sofia Loren) LE: pardon, cu Gina Lollo, nu știu cât de bine se ține de carte.

_______________________________________
Verificati toate linkurile înainte de a descărca!  UNELE sunt expirate.
Cataloage FILME românești și TEATRU românesc.
Eu pot descărca de pe: mediafire, zippyshare, uptobox, mega.
NU pot descărca de pe: depositfiles, uploaded, turbobit, letitbit.
pus acum 9 ani
   
Gângurel
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Sunt fascinat de cărți!
Dezvoltă gândirea!
Mențin imaginația trează!
Te obligă să rămâi viu câtă vreme respiri!
Iubesc acel miros al hârtiei proaspăt ieșite din tipar!
Dacă nu eram atât de dependent de literatură în primul rând, acum sigur făceam altceva decât să scriu acest mesaj într-un loc unde principalul subiect sunt cărțile!
Cu o singură rezervă!
În cazul în care mi-aș putea relua viața, mi-aș dori ca aceasta să se desfășoare fără să fi citit Giovanni Papini - „Un om sfârșit“! Aș fi mult mai împăcat și mulțumit de felul în care au curs evenimentele! I-a făcut reclamă un prieten atâta timp, încât după ani de amânare, am cedat și am citit-o! Cea mai mare greșeală! Dacă ar fi fost lângă mine nen-tu Papini, i-aș fi spus în direct că n-are obraz de-mi mănâncă mie timpul pentru nimicul expandat din golul balonat al neființei lui!
El a fost însă excepția care a confirmat regula!
Cartea – generic vorbind – te determină să fii mai aproape de tot ceea ce te înconjoară și să simți că aparții acestui tot!

Modificat de Gângurel (acum 9 ani)

_______________________________________
Câteva OZN-uri... * Ion HOBANA * Mici contribuţii la Charles Dickens * Ion IANOȘI * Sergiu FĂRCĂȘAN * Italo CALVINO * Knut HAMSUN * Voicu BUGARIU
Apariții meteorice:
DOSTOIEVSKI l T. MANN l MARIN PREDA I J. VERNE l PETER F. HAMILTON l SF_46-89 l SF_&_F l BIOGRAFII l CRITICĂ l GRAMATICĂ l DIETA l MISTERE
pus acum 9 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 14 ani
***
     De acord cu tot ce s-a scris...

     În plus...
     Nu ştiu când a părut prima ediţie a cărţii Paradoxala aventură, dar cea de pe forum este datată 1962.
     Să nu uităm că la acea dată eram încă o ţară OCUPATĂ. Eliberatorul sovietic uitase să plece.
     Chiar dacă războiul s-a încheiat în 1945, adevărata eliberare a fost în 1964 când au fost retraşi ultimii Comisari Sovietici, care comandau totul în ţară. Amintiţi-vă că preoţii din acea vreme aveau o coană preoteasă care era profesoara de rusă din sat şi care din "dragoste" de România au venit din Uniunea Sovietică pentru a se căsători cu câte un preot...
     Gândiţi-vă cam ce fel de propagandă dură şi grosolană a existat în acea perioadă [nu delicată şi parşivă ca acum].

     Apropo de propagandă: ea nu se limita la propagandă politică, ci falsifica grosolan întreaga ştiinţă. În copilărie am găsit un manual de Fizică [electricitate] de prin anii 1958-1959. Vă rog să mă credeţi că toate legile din manual aparţineau unor "oameni de ştiinţă sovietici". Nu exista în întreg manualul nici un singur fizician de altă origine. Toate descoperirile, în toate domeniile erau sovietice.
     Era şi un fel de joc de tip "fazan" printre copii, gen întrebare şi răspuns, de tipul: Î: "Cine a descoperit lingura?" R: "Un om de ştiinţă sovietic. numit Lingurov"... Cine a descoperit cuţitul? Cuţitov... Pierdea cel care nu reuşea să găsească un nume cu rezonanţă rusească pentru o descoperire.

     Astăzi avem alte informaţii, vedem lucrurile din alte unghiuri, avem alte posibilităţi...
     E greu să ne dăm seama cum am fi procedat dacă am fi trăit atunci...

     De multe ori încercăm să ne punem într-o situaţie şi suntem convinşi că am reacţiona într-un anumit mod. Spunem adeseori "dacă făcea asta şeful meu... [copilul... bărbatul... soţia...] eu aş fi... sau n-aş fi... acceptat niciodată să...". Ei bine, dacă se întâmplă chiar să ajungem în situaţia respectivă, vom constata că nu mai suntem la fel de fermi în păreri şi că s-ar putea ca "la cald" să procedăm chiar pe dos decât credeam "la rece".
      Cu atât mai greu este să ne punem în locul unor oameni dintr-o epocă pe care n-am trăit-o, ci doar am citit despre ea.

_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.

     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
Apropo... mai am inca 7 legi de corectat, dar Robert Greene - Cele 48 de legi ale puterii ar trebui sa fie lectura obligatorie incepand cu varsta de 14 ani.
E uluitoare, are atat de multe idei ingramadite in ea, atat de multe personaje si evenimente istorice, atat de multe povete, proverbe si fabule hazlii... E pur si simplu wow!
Dar este foarte constructiva, toate cele 48 de legi se demonstreaza istoric, rand pe rand.
E o carte pe care trebuie sa o citesti, trebuie sa o ai in biblioteca. Dar e veche si nu prea mai dai de ea.
Singura cu care as putea face o comparatie ar fi Principele lui Machiavelli.
pus acum 9 ani
   
slashback
Membru Gold

Inregistrat: acum 18 ani
Eu am terminat de curand ciclul Jack Reacher de Lee Child si pot spune ca exceptand 2 dintre ele, restul mi s-au parut extrem de antrenante si foarte bine scrise. Marturisesc ca le-am citit in engleza , in format electronic, datorita lipsei de bani . Alt autor interesant este Edgar Rice Burroughs cu ciclurile John Carter si Tarzan.

_______________________________________
Spuneti NU drogurilor ! Fumati marihuana in scop medical !
pus acum 9 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Mi-a placut Iliada de Homer pe care am citit-o in varianta in versuri, dar nu mi-a placut deloc reactia persoanelor pe care le-am intrebat in legatura cu aceasta carte (si anume o tacere absoluta).
Incercam si eu! Asa ceva nu poti spune decat in cerc restrans, unde oamenii stiu cu ce se mananca, ca aici, de aceea eu zic sa ne hlizim un pic de acea situatie, dupa cum urmeaza:
Care e opiniunea voastra
Despre-acest mare poet
Ce, pentru-naltarea noastra,
Are spuse berechet?
Ca, de cand cu "modernismul",
Pe dragul nostru, Homer,
Nu l-a cuprins "mecanismul"
Si-a cam devenit somer!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
Nu imi plac versurile, chit ca am scris candva...

Am terminat recent Cristopher Hitchens - Mortalitate. Foarte buna cartea, foarte trista.
Ceea ce mi-a displacut complet la aceasta carte e faptul ca autorul moare la sfarsit.
pus acum 9 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
William Shakespeare – Zadarnice necazuri de iubire, e alta carte care mi-a placut, o carte fantastic de buna, stilata, ca pentru cei de pe aici!
Trebuie sa anunt ca s-a nimerit sa fie una tot in versuri, ca sa tin cont de preferintele utilizatorilor.
Ca sa fim si putin ironici, nu stiu de ce aceasta carte nu le place unora, din cate am vorbit cu ei, ca asta e o carte scrisa in engleza, nu ?

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 9 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 14 ani
***
     tuf,
     referitor la capitolele "pe lângă subiect" din opera lui Hugo:
     Şi pe mine m-au pus în mare dificultate, pe timpul corecturii, astfel de capitole... dar problema mea a fost legată în primul rând de mulţimea de nume de diverse grafii, ani şi termeni la care trebuia să fiu foarte atent pentru ca textul rezultat să nu fie unul cu care să-mi fie ruşine.
     Fie ele din domeniul arhitecturii, istoriei, ori din alt domeniu - toate capitolele sunt scrise după o serioasă şi amplă documentare ştiinţifică şi după vizitare fiecărui loc în teren.
     Ultimele două volume pe care le-am corectat sunt scrisori din astfel de călătorii de documentare.
     Cărţile de călătorii nu sunt un gen de carte pe placul tuturor - nici pe placul meu - dar luate ca literatură documentară, cărţile sunt de mare valoare şi spun foarte multe despre faptul că autorul nu lasă nimic nedocumentat. Pentru fiecare loc şi pentru fiecare detaliu, Hugo îşi făcea note şi/sau desene pentru ca mai apoi să le poată dezvolta în text.
     ...Şi ar mai fi ceva de menţionat: călătoriile le-a făcut în tot felul de vehicule, dar mai ales mergând pe jos.

     Îmi cer scuze! Încerc să fiu obiectiv, dar sunt convins că nu mă pot dezbăra complet de o anume subiectivitate pentru că Victor Hugo, alături de Marin Preda, rămân autorii mei preferaţi.
     Cu toată subiectivitatea mea cred că nu greşesc recomandând ca fiecare să-şi găsească timp pentru a citi cel puţin un roman al poetului Hugo.
     Şi... cred că ar trebui să înceapă cu "Omul care râde".

     Stimă şi respect! 

_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.

     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
O, dar stai linistit. Acum am trecut la Oamenii Marii

Imi place mult autorul deoarece e doldora de cunostinte. Nu sunt toate din domenii care sa ma intereseze, dar asta e irelevant. Ideea era ca pentru cineva cu mai putina rabdare, un capitol sau doua, scrise pe alte teme decat actiunea cartii, risca sa il puna pe fuga. La Cocosatul de la Notre-Dame e cel mai evident. Nu cunosc nicio persoana care sa se delecteze cu atatea detalii arhitectonice.
pus acum 9 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 14 ani
***
      Nici nu mi-am făcut probleme în ceea ce te priveşte.
      M-am gândit să profit de punctarea ta pentru a expune câteva informaţii pentru cei interesaţi.


      Stieg Larsson – MILLENNIUM
      Trilogia este penultima carte pe care am citit-o. Încerc să-mi protejez ochii şi din păcate nu mi-am permis să fac şi corectură, deşi ar mai fi fost pe ici pe colo ceva de corectat.
      Am folosit versiunea [V1.0] a lui Aleph, la care am înlocuit cratima neseparabilă cu cratimă obişnuită şi apoi am realizat un PDF pentru eReader.
      Tehnic, cartea este foarte bună de citit, corectura este de calitate, aşa cum ne-a obişnuit Aleph; erorile rămase sunt puţine şi dintre cele care nu deranjează lectura.
      Cartea... Ei bine, cartea mi-a plăcut foarte-foarte mult şi am reuşit să înţeleg de ce în doar câţiva ani trilogia a depăşit toate recordurile de tiraj.
      Am citit [şi corectat] mai înainte "Millenium, Stieg şi eu"; mai apoi am downloadat în grabă şi vizionat cele 3 filme realizate după trilogie. Şi de-abia după ce am văzut filmele am citit cărţile.
      Cu toată ordinea asta, pe timpul lecturii am ţinut şi o scurtă cură de slăbire; lectura m-a atras atât de mult încât am uitat să mănânc... şi sunt "câteva" pagini în trilogie...

      Trilogia, fără nicio discuţie, merită citită.
      Este mai mult decât o carte poliţistă, este mai mult decât un fel de SF cu super-hakeri, mai mult decât o altă istorie a Suediei... este ceva mult mai complex... dar, cel mai important, cartea "curge" la modul perfect, fiind uşor de citit de către orice persoană.
      Este foarte clar că Stieg Larsson este [a fost] un scriitor cu totul şi cu totul de mare excepţie, dar trebuie să subliniez că traducătoarea noastră, Elena-Maria Morogan, a depăşit orice aşteptări şi a realizat o traducere în limba română demnă de Stieg Larsson.
      Recomand trilogia cu cea mai mare căldură.
      Adresa de pe forum: Stieg Larsson – Millennium

_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.

     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
Cat de enervant poti sa fii....

Tocmai cand reusisem sa dau gata jumate din lista mea de lectura, vii tu si mi-o prelungesti.

Merci de pont

pus acum 9 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 14 ani


      Mai dă-o-n boşcheţi de listă că doar n-ai dăltuit-o-n marmură! Poate suferi şi ea neşte modificări pe ici pe colo.
      Taman voiam să spun câteva lucruri despre...

      Gregory David Roberts – SHANTARAM
      Cartea asta este ceva mai diferită... În primul rând, a fost scrisă în 13 ani şi nu doar o dată, ci de TREI ori. Primele două variante au fost scrise în închisoare şi de fiecare dată puşcăriaşii supraveghetori au distrus manuscrisul.
      Este o carte autobiografică şi descrie o perioadă de 10 ani petrecuţi în India, la Bombay [actualul Mumbai].
      Aş face o comparaţie cu Tai Pan-ul lui Clavell. Ceea ce este Hong Kong pentru cartea Tai Pan, este India pentru Shantaram. În spatele poveştii este ascuns un documentar despre India, în special despre oraşul Bombay.
      Lectura este foarte interesantă, dar nu este foarte uşoară, totuşi merită din plin "efortul".

      Tehnic: corectură foarte bună. Am citit un [V2.0] realizat de iamneni+Aleph. Şi aici ar mai fi putut fi făcute câteva mici corecturi, dar erorile sunt total lipsite de importanţă şi, probabil, dacă nu aş fi cineva care corectează de 6 ani, ci un cititor obişnuit, nici nu aş fi observat acele câteva erori.
      Adresa de pe forum: Gregory David Roberts – SHANTARAM

_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.

     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |
pus acum 9 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Revin cu cateva cuvinte despre o carte foarte actuala, Stephen Clarke - Un an în merde, o carte foarte hazlie despre peripetiile unui tanar londonez la Paris.
E o carte cu mult umor, as zice chiar un lucru rar pentru aceasta epoca de scrieri triste , o carte interesanta, un document despre viata noastra (si mondena) de dupa anul 2000.
In ultimii ani chiar a fost o moda – scriitori englezi stabiliti in Franta (numai eu stiu vreo patru).
Premisa e atragatoare, avand in vedere eternul "conflict" dintre englezi si francezi, expus si clasic dar si modern - in noile conditii ale uniunii europene, iar rezultatele au fost de tot felul, pe toate gusturile.
„Un an in merde” este o carte aproape noua, scrisa intr-un stil foarte tineresc, bun, de laudat, ceea ce ii asigura priza la publicul aflat la varsta cand inca mai citeste.
Cartea este extraordinara, e ceea ce eu evit sa folosesc de obicei – spumoasa! Evit deoarece multi folosesc termenul, desi nu e cazul de cele mai multe ori.
Dar nu mi-a placut ca in talmacirea ei, printre altele, s-au folosit cuvinte ale limbii romane noi, fabricate in laboratoarele dictionarelor online, cuvinte care in limba noastra stramoseasca nu exista.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
O am si eu pe lista de lecturi... care iarasi s-a lungit...

pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
Am terminat de citit "Procesul de la Nurnberg", editia 2015.
Foarte interesanta cartea, nu ma omor dupa istorie, dar chiar mi-a placut.
Partea cea mai buna e ca primul volum se ocupa cu expunerea felului in care nazistii preiau puterea, apoi cu momentele cheie ale razboiului, iar undeva prin volumul 2 incepe si procesul propriu-zis.

Si am avut si o mare surpriza la finalul cartii.
Hitler si acolitii lui erau realmente scapati in cap de mici. Si nu vorbesc de lagare si celelate mizerii facute de ei.
Ei aveau deja trasate planurile pentru un guvern mondial al unui imperiu germanic mondial, globul era deja feliat, deja se punea la cale prasirea rasei super-ariene, urmau sa foloseasca religia ca sa ii tina in jug pe ceilalti, sa le refuze accesul la educatie si tot asa.
Toate jocurile si filmele in care se bate apropo la grandomania si ezoterismul nazistilor eu le-am crezut nitel exagerate. Am crezut ca au fost bazate pe ticneala lui Hitler de la sfarsitul vietii. M-am inselat.
Planuri peste planuri care mai de care mai detaliate, constructii gigant, razboinici SS crescuti cu lapte de iapa asemenea eroilor mitologici nordici, cultul lui Wotan, indoctrinarea religioasa a popoarelor cucerite cu religia Cercetatorilor Bibliei (cred ca e vorba de Martorii lui Iehova) deoarece sunt foarte pasivi?!... brrrrr....
pus acum 9 ani
   
sydneyaus2005
Membru Junior

Inregistrat: acum 17 ani
hmm, depinde de cine e scrisa cartea asta!
e un "invingator"?
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
O carte extrem de valoroasa, devenita clasica, despre pedepsirea celor ce au creat cea mai tulburatoare si neverosimila perioada din câte a cunoscut omenirea de-a lungul existentei sale.

În aceasta editie apar si cele 3 capitole cenzurate în prima editie româneasca din 1983: "Toastul lui Stalin. Winston Churchill protesteaza"; "Stalin si canibalii" si "Nomina odiosa".

O carte cutremuratoare despre fapte pe care umanitatea nu le-a mai cunoscut de-a lungul existentei sale.

Procesul, început la 20 noiembrie 1945, a evidentiat toate ororile nazismului comise de la cucerirea puterii de catre Hitler pâna la prabusirea celui de al III-lea Reich. Punerea sub acuzare a lui Hitler si a regimului sau îi readuc în prim-plan pe cei care, timp de 12 ani, au facut lumea sa tremure.

În cuprins, au fost utilizate nu numai raspunsurile la interogatoriile din cadrul procesului, ci si marturisirile celor ce i-au cunoscut pe criminalii de razboi între anii 1933 si 1945. Un capitol deosebit de interesant este consacrat ipotezei în care Hitler ar fi câstigat razboiul. Cum ar fi trebuit sa arate lumea, în conceptia nazistilor?

Era vorba de noua ordine în Europa, Imperiul germanic mondial, Centrul lumii Walhalla si soarta pe care o harazisera unor popoare. Dupa încheierea audierilor s-a trecut la faza de concluzii si pronuntare a sentintelor.

Ce reactii au avut acuzatii la primirea lor? Autorii prezinta în detaliu cum s-a ajuns la hotarârile din proces si cum au fost puse în executare prin spânzurare sau internare în închisoarea Spandau. Procesul de la Nürnberg, cel mai mare cunoscut vreodata, ramâne în istorie ca prima punere în aplicare a unor jurisdictii penale care, apoi, au fost preluate de tribunalele internationale.

Editie necenzurata: capitole despre Stalin, masacrul de la Katyn si pactul Ribbentrop Molotov.

Procesul de la Nürnberg a reprezentat un aspru rechizitoriu împotriva celui de-al doilea razboi mondial. Cine sunt acuzatii ?

Göring, Ribbentrop, Rudolf Hess si ceilalti lideri nazisti sunt adusi in fata dumneavoastra si depun marturie despre cum a fost posibila crearea Reichului, cine l-a ajutat pe Hitler sa ajunga la putere, cum a fost decisa campania impotriva Europei si cine este raspunzator pentru exterminarea evreilor.

Joe.J.Heydecker a fost unul din ziaristii acreditati la proces iar principala sursa documentara o constutuie interogatoriile si declaratiile acuzatilor, fara comentarii de prisos.
pus acum 9 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Pe urmele lui Zalmoxe Carpatia de Alexandru Stefan

Cartea, pe care, cum se zice, nu am lasat-o din mana, nici nu era greu dealtfel, are cam 100 de pagini, se citeste usor, e foarte surprinzatoare, cu o multime de locuri si lucruri inedite, e o placere sa o citesti.
Inca din introducerea cartii, semnata de un profesor de la o prestigioasa universitate americana, Princeton - SUA, se specifica clar ca aceasta carte nu se voieste nicicum o istorie, insa fascinatia pentru istoria noastra veche te indeamna sa o citesti, dar si multitudinea de argumente si detalii prezentate, mai ales ca e un subiect interesant pentru noi.
Dacii au avut o civilizatie exemplara, dupa cum spun astazi inclusiv persoane din alte tari care au facut studii in domeniu, o maretie cu care ne mandrim, asa ca aceasta carte nu poate fi deloc plictisitoare.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 9 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Tot la sectiunea mi-a placut

Ciuma de Albert Camus

E o carte excelenta, de mare rezonanta, deci ajunsa si la generatia aceasta de pamanteni, de aceea si zic: orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare! E cartea care m-a fascinat cel mai mult la A. Camus.
Probabil cei mai multi au citit-o, de aceea nu am sa povestesc nimic din cuprinsul ei.
Dincolo de disputa, uneori extrema, vizavi de pozitionarea autorului in curente, etc, tot felul de barbi, cartea prezinta o alegorie tocmai potrivita, in opinia mea, si in aceasta perioada, caci i se poate atribui orice plaga sociala, oricand si de oricand, nu doar cea implicit vizata, cartea fiind scrisa in anii 40, sau celelalte ce reies din roman.
E una din cartile importante, ce merita cu prisosinta sa fie citite.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
Mie mi-a placut foarte mult Strainul.
Nu pot sa zic ce anume, e... ireala cartea.
pus acum 9 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Mantaua lui N.V. Gogol e o alta carte care mi-a placut.

In acesti ani puteti auzi multe persoane citite spunand ca marea literatura rusa se trage din Mantaua lui Gogol.
Nu este vorba de obiectul de imbracaminte al scriitorului din care sa se fi scurs valoroasele romane rusesti ulterioare precum se scurgea din pufoaica, prin procedura oribila folosita in anii '90 de oamenii cu initiativa in afaceri, rachiul asa de vestit.
In cazul lui Gogol este vorba de importanta sa nuvela.
Asa cum spuneau mari nume ale literaturii, proza lui Gogol are mai multe dimensiuni si valori.
Astfel, intr-o perspectiva moderna personajul principal din Mantaua (AA) ar fi prototipul ideal al "cetateanului european".
Este o alta carte utila in orice gospodarie! 

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
A, da?
Eu tocmai am incheiat Anatole France - Revolta Ingerilor.
Praf m-a facut, ba mi-a dat si un cap in gura la final.

Diavolul e personajul pozitiv, Dumnezeu e tiran si capricios, ingerii se revolta etc.
WTF?
Zici ca e scrisa de Hitchens. Dictatorul ceresc and so on.
Pentru perioada in care  a fost scrisa, adica 1914, e pur si simplu wow!
pus acum 9 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
"Eseu" despre "Eseu despre orbire"

Mai intai sa raspund intrucatva maestrului tuf. Din pacate pentru mine AF e doar o amintire de pe vremea bibliotecii scolare, a lecturilor suplimentare, asa ca nu pot sa-mi dau o parere. Va trebui candva citit sau recitit, pentru ca, si asta e valabil pentru toate cartile, oricum in timp perceptia e alta. Dar gata cu asta, ca nu e eseu despre citire, ci despre orbire!

Trebuie spus un cuvant despre scriitor, portughezul Jose Saramago, care ataca in cartile sale diferite subiecte de prima mana. Inca sunt de parere ca "Istoria asediului Lisabonei" e cea mai interesanta carte a sa. E vorba de un moment de rascruce in istoria omenirii, cum mai spuneam si alta data, nu doar in cea a Portugaliei sau a Europei.
Portughezii inainte de a fi conchistadori au fost reconchisti, adica, ajutati de cruciati, si-au recucerit teritoriul din mana maurilor, o victorie importanta ce a schimbat cursul lumii, urmand, ca sa amintesc, expeditia lui Columb, colonizarea, etc. Chiar si miliardele de iubitori de telenovele care stau in priza pret de mii de episoade sa vada cum stau degeaba Juan-Manuel si, probabil, Leticia, pana in ultimul episod cand o tornada dezleaga toate neajunsurile, chiar si ei sunt datori acestui eveniment, altfel cine stie ce alta pleava ar fi urmarit acum?
Cei nerabdatori, rog sa scuze acest cuvant de inceput.

Cred ca Eseu despre orbire se potriveste perfect cu aceasta rubrica, "mi-a placut - nu mi-a placut". Este o carte valoroasa care indeamna la reflectie.
In acelasi timp pot spune despre ea ca ma asteptam la asa ceva si ca nu ma asteptam la asa ceva. Daca nu e de inteles cum vine asta, explic: stiam ca asta voi gasi si in acelasi timp speram sa nu fie asa, cu sensul asta nu ma asteptam. Si asta pentru faptul ca, asa cum spunea un film de comedie american la care tin mult si nu conteaza titlul lui, asta s-a mai facut! Pe parcursul ei ai impresia ca vezi situatii sau pasaje din Imparatul mustelor sau chiar din Ciuma de care am amintit acum cateva zile, ca sa dau rapid niste exemple, deci nu e nou nimic sub soare, tema a mai fost dezbatuta in fel si chip si de altii, mai ales in ultimul secol si de la aparitia existentialismului. Probabil dau bine impreuna! Dar asta inca nu e de penalizat, e doar o problema ce persista si o pista de discutie pentru iubitorii de carte.
Alt argument, pentru a vedea si mai bine cum stau lucrurile, ar fi acela ca in ultima vreme castigatorii "latino" de Premiu Nobel pentru literatura au alta priza la public, fata de mai inainte cand, in general, castigatorii acestui premiu erau pentru un grup mai restrans de cunoscatori. Sunt multe exemple geniale netraduse la noi sau fara reeditare de prea multe decenii, si nu ca n-ar fi bune. Spre bucuria mea am vazut recent cateva din acestea la noua BPT, iar zilele trecute la Humanitas.
Revenind la cartea noastra despre orbire, sunt doua posibilitati: ori publicul a ajuns la un alt nivel, superior, ori scriitorii au lasat nivelul mult prea jos ca sa poata fi cititi de cat mai multa lume. Ne bucura prima varianta, dar din ce citim pe internet, bloguri, forumuri de carte, intelegem ca aceste carti sunt preferate, in general, de comentatorii respectivi, nu pentru valorile cartii ci pentru alte adaosuri picante, pentru primele existand un dezinteres profund sau fiind aproape neremarcate.
Si nici aceasta nu e de penalizat, caci aceasta carte, pana la urma, se citeste, si asta e rolul ei.
Mai ramane un lucru, o singura intrebare de pus aici, de fapt cea mai importanta: va produce ea (ea fiind cartea ) o inraurine mai mare in randul publicului cititor decat predecesoarele ei cu aceeasi tematica? 

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 9 ani
   
tuf
Vizitator
Am luat intamplator cartile lui Anatole dintr-un anticariat... pentru ca mi-a placut (mai ales!) titlul si formatul :)
Nu am citit nimic de la el pana acum.
Am avut parte de cateva referinte intamplatoare prin opera lui Panait, desi se referea doar la "Zeilor le e sete".
Iar autorii cititi de Panait se ocupa in general cu descrierea societatii si a viciilor ei. Parte psihologia personajului principal, parte psihologia societatii care l-a facut ceea ce este, adica proscris al societatii sau stalp al ei :)

Si "Zeilor le e sete" e o carte faina. Se petrece in perioada Terorii franceze, prezinta destinele a catorva personaje aparent banale. Nu am putut sa nu observ (iar) multe referiri la ateism, filozofie naturala etc. Personajele din carte sunt variate: de la nobili decazuti la saraci ce ajung pe culmile puterii.
E si al dracului de sangeroasa deoarece o buna parte din ea prezinta tribunalele Terorii ce dadeau condamnari la moarte pe banda rulanta.
Sfarsitul a fost bun si trist. Sfarsitul e copia la indigo a inceputului celei mai bune perioade din viata personajului principal, partea proasta e ca el o are deja terminata de ceva timp :)

Anatole prezinta curentele de gandire diferite ce bantuiau acea epoca, ca sunt politice, religioase sau filosofice, asta nu mai are importanta. Cartea poate fi pusa cu usurinta langa cele ale lui Balzac sau Hugo.
Nu am reusit sa fac cine stie distinctie intre stiluri. E pus si simplu o carte a unui autor francez clasic, incepand cu zecile de referinte catre pictori, carti, personajele epocii curente sau a epocii antice, pana la felul in care e prezentata personajele si viata lor.

P.S.
O sa incerc si "Eseu despre orbire", parca o am in format digital.
pus acum 9 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
O mica carticica care mi-a placut, cu o distinsa morala si plina de umor (cei care au citit-o pot rememora aste lucruri), tradusa in engleza si in franceza (eu am citit-o in original ), este Povestea povestilor de Ion Creanga. Mai e de spus ca cititorilor carora le-a placut aceasta poveste s-ar putea sa le placa si Povestea lui Ionica cel prost de acelasi autor.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Deoarece, in ce priveste scriitorii francezi, maestrul tuf mi-a aruncat manusa, a durat ceva timp ca s-o gasesc pentru ca a aruncat-o foarte departe.
Si mie imi plac destul de multisori autori francezi, dar nu-i enumar aici pe toti: Hugo, Balzac, Flaubert, Rolland, pentru cine nu l-a descoperit inca, romano-francezul Ionescu, multi altii, dar in primul rand Moliere.

Insa romanul de care vreau sa vorbesc este "Timpul regasit" din ciclul de romane "In cautarea timpului pierdut" de M. Proust.
Nu am sa fac critica deoarece se gaseste masiv informatie despre conceptie, idei, filosofii, stil.
M. Proust este un scriitor care se citeste mai greu, si asta se intampla inclusiv in randul francezilor, dupa cum aflam. Nu este un scris incalcit, ci dimpotriva, bine masurat, cantarit sau cum mai vreti, cu exprimari extraordinare, dar pentru ca acei care il citesc pentru prima oara sa aiba o impresie, voi spune printr-o comparatie ca atunci cand il citesti ai senzatia intrucatva, doar atat, ca citesti o lucrare stiintifica, ciubuc pentru cei familiarizati si cu acest tip de scrieri. De aceea e mai greu, dar daca aveti rabdare veti descoperi un scriitor foarte interesant, un scriitor profund.
De fapt a fost un scriitor care a dat ora exacta in literatura. Dupa el literatura nu a mai fost la fel, si ne convine, caci daca nu a mai fost la fel ne-a scapat de multe plagiate. Mai mult, de atunci toti au inceput sa scrie tot felul de prostii, astazi punandu-se pret cu precadere pe acest lucru!

Cei care se hotarasc sa cumpere acest roman ca sa-l citeasca au doua posibilitati: ori sa citeasca intai romanele precedente ale ciclului, ori sa citeasca direct acest roman de final. Care e diferenta? In primul rand, cum spunea cineva foarte drag mie, e o diferenta de pret. Timpul nu conteaza pentru ca la final oricum il regasiti.
"Timpul regasit" este un cumul a tot ce contin romanele precedente, un roman faianta, nu fresca, ca sa nu folosesc o terminologie prea des intalnita, a Frantei si a omului examinat minutios. Este incantatoare modalitatea cum a fost realizata structura intregului ciclu de romane, cum lucrurile determina firesc altele. Autorul aduce noutati remarcabile in ce priveste scrierea unui roman, conceptia sa, ceea ce il aduce, dupa parerea mea, mai aproape de cititorul de astazi decat alti scriitori din trecut. 
Mai trebuie spus ca este o capodopera a literaturii universale, literatura secolului XX (dar tare as vrea s-o apuc si pe cea a secolului ...XXX) fiind profund influientata de ea.

Imbucurator este ca sunt trei variante de traduceri in limba romana. Eu am citit-o pe ultima aparuta, dar as fi curios sa aflu cum e a doua, o traducere facuta de foarte importanta, printre altele, traducatoare Irina Mavrodin.
Poate cineva care a avut placerea sa o citeasca va lasa cateva impresii, pentru ca eu nu am gasit pe net nici o referire la aceasta sau o varianta electronica cu aceasta traducere a cartii.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Pentru ca acest subiect mi-a placut si il consider important, permiteti-mi sa dedic acest zambet in primul rand initiatoarei subiectului si celorlalti ce au considerat ca e important sa participi la acesta.
Inceputa acum doi ani (nu imi amintesc sa o fi postat pe aici), iata acum, fiind in plin sezon, o alta fila din epopeea lui Mos Craciun impreuna cu precedentele:

Vine Mosul!

Vine Mosul la roman
Mai taras, ca e batran!
A venit doar sa salute,
N-a putut s-aduca multe:
Din reni a facut friptura,
I-a udat cu bautura,
Si la foc de lemn a stat
Din sania de-altadat'.
Hainele-i s-au rupt in coate
Si-au trebuit aruncate,
Si-a vandut si barba deasa
Ca par, la peruci de clasa,
Tolba, nefiind cocheta,
A schimbat-o-n servieta.
Asa n-ai a-l recunoaste
De te chinui, pan-la Paste!
De trecuta stralucire
Numai ochii dau de stire,
Rasu-i plin de bucurie
Dup-asa calatorie,
Dar si mersul aplecat,
De batran impovarat.

Vine Mosul la roman
Mai tarziu, ca e batran!
Sa nu vina cu mana goala
La-ntalnirea anuala,
Fu rugat de un postas
Sa aduca un ravas.
Soase, deci, a sa hartie
Cu beteala aurie,
O factura minunata
Ce o poti plati indata
Folosind un card bancar
Primit, de curand, in dar!
Grea parea a fi factura
Ce-i incovoia statura!
De ea cand s-a lepadat,
Tare sprinten a plecat,
Sarind si peste hartoape,
Fiind condus indeaproape
Pret de kilometri - sapte!
Si gafaind sonor in noapte
A promis celui din spate
C-o sa mai revina, poate!


Vine Mosul in continuare

Vezi? Laponia e-n criza!
Si, incercand inc-o repriza,
Vine Mosul la roman,
Ca la munca e hapsan,
Dar vine pe-acoperis
De-atunci, numai pe furis,
Normal ca la un moment dat
In minte l-a strafulgerat
Si-o alta posibilitate:
Sa pui sau sa iei de toate?
Dupa ce a sa morala
In final e triumfala,
Catre cei ce-au meritat,
Cu daruri, s-a indreptat.
El aduce cate-o carte
Cu minciuni date ca arte
Ce asa l-au plictisit
Ca imediat s-a oprit!
A fost si la editura,
I s-a bagat pumnul in gura,
Zicandu-i-se raspicat
Ca va fi discreditat
Daca nu se potoleste,
Critica nu il priveste.
Acum Mosu-i cititor
Si citeste repejor,
Mii de carti, ca sa aduca,
Deci, citeste de usuca,
Mai intarzie, astfel,
Fiti cuminti ca vine el!
LA MULTI ANI!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
tuf
Vizitator
E ocr sau 1.0? :D
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani

Da, maestre, amuzanta intrebare! E ocr (odisee cu ras)!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
tuf
Vizitator
Atunci asteptam si un 2.0 la versurile astea.

De Andre Malraux ai citit vreo ceva? Ai idee cum e autorul?
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
1. Bineinteles ca epopeea Mosului ramane deschisa! E un amuzament pe care il fac in preajma Craciunului cand ma mana dorul.

2. Am citit acum cativa ani, mai putin, insa, decat mi-am propus, pentru ca nu am gasit, iar intre timp au venit altele la rand. E vorba de romanele Speranta si Conditia Umana. Pe ultimul nu l-am terminat de citit deoarece la un moment dat devenise adevarata munca de detectiv pentru a descifra ce scrie sau de hermeneut, daca va e amuzant. Asa mai patisem, tot in acea perioada, si cu o piesa de Shakespeare la care tin mult. Pe de alta parte am fost bucuros ca se gasea si atat. Cert e ca voi reveni, si cu asta trec si spre a doua parte a intrebarii.

Din punctul meu de vedere este un scriitor foarte bun, cu de toate pentru toti. Scriitura sa nu este greoaie. E si in stil vechi, metaforic, dar si nou, crud, realist, avand in vedere ca atunci, se cam schimba cursul in literatura, el fiind unul dintre cei care propuneau noutati, deci si din stil se poate spune ca are de toate pentru toti. Are idei interesante, intrebari pertinente, raspunsuri, ceea ce e foarte important. E un ganditor, pana la urma.

Nu mai dau detalii despre curentale care se nasteau atunci. Nu am sa ma leg de comentariile altora, unele de-a dreptul comice si nici de prezentari de carti de-ale lui, gasite pe internet. O parte din ele pur si simplu nu te atrag sa citesti cartea. Asa cum ati cerut spun parerea mea.

A fost una din marile personalitati ale culturii secolului xx, dar se stie asta. Aura aceasta curenta de aventurier eu o gasesc nepotrivita. A fost un om de cultura direct implicat in evenimente, nu a stat in turnul sau de fildes, un om de cultura activ, acesta e cuvantul, nu aventurier. Asta iti da senzatia de film cu Errol Flynn, ca sa zambim, nu de evenimente grave traite cu speranta dar si frica, ceea ce, de exemplu, se prezinta in romanul Speranta.
A participat la evenimente, a facut si un film, ca regizor, despre Razboiul Civil din Spania, mai precis lupta contra dictaturii lui Franco, un film de la care daca iau numai modul cum s-a realizat si tot este o uimitoare poveste, foarte palpitanta, in ciuda faptului ca filmul nu e o capodopera, dar avand in vedere conditiile in care s-a facut, e de inteles. Despre asta mai scrisesem undeva acum cativa ani, dar nu mai stiu unde, insa am vazut acum ca si altii au ajuns la aeeasi parere.

E cunoscut de toata lumea ca romanul Conditia Umana e o capodopera, un alt exemplu in favoarea autorului.
Si, nu fara valoare, faptul ca si azi se editeaza acest autor, si cu bucurie spun ca am aflat cu aceasta ocazie cate carti ale sale sunt acum aparute la noi, si pentru asta va multumesc, arata ceea ce spuneam, ca are de toate, ca opera sa e folositoare, deci nu si-a pierdut interesul, e un scriitor valoros, dar nu trebuie sa cadem in extrema citindu-l, cum vad uneori (probabil acestia iau numai ce li se potriveste, nu lucrurile in ansamblul lor), trebuie privit echilibrat, cum de altfel a cautat si el sa fie in valtoarea acelor ani, ca e dificil cand toata Europa fierbe, omul sa nu fie influientat.
Pe scurt zic ca e un scriitor foarte bun si imi place.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
ndodo
MEMBRU VIP

Inregistrat: acum 15 ani
@tuf (şi nu numai)
Dacă vrei să-ţi faci o idee am Andre Malraux - Speranţa - Ed. Pt. Lit. Universală 1968 OCR brut (Plain & Formatted text)+ pdf & djvu ctrl.(e singura pe care o am de Malraux).
Dacă eşti interesat o urc pe yadi şi eventual o pun şi în "hangarul" "Literatura...etc." .

Numai bine.

   


_______________________________________
Vlad Muşatescu | Cezar Petrescu | Maxim Gorki | Mircea Sântimbreanu | Ionel Teodoreanu | Alina Nour | Ion Agârbiceanu | Mark Twain | H. G. Wells | Alan Dean Foster
Almanahuri Perpetuum Comic(Urzica) | Almanahuri vechi (până în 1990) | Almanahuri Anticipaţia | Reviste SF | Biografii şi Autobiografii | Istorie şi Politică
pus acum 8 ani
   
tuf
Vizitator
Multam de intentie, dar citesc, nu corectez :)
Am "Supravietuitorii" de la Malraux. Asta o sa fie cartea pe care o termin de sarbatori.
pus acum 8 ani
   
tuf
Vizitator
@ndodo
Mi-a placut cartea. Din moment ce ai citit cam tot ce a scris autorul, apoi ai dat acea replica legata de Jamieson, am crezut ca mai dau de personaj si prin alte carti/povestiri.
pus acum 8 ani
   
ndodo
MEMBRU VIP

Inregistrat: acum 15 ani
Salut.
Pentru ceilalţi colegi de forum - eu şi colegul @tuf purtăm o discuţie despre Cartea lui A. E. van Vogt "Războiul împotriva rulilor" pusă de curînd pe topicul de autor.
Sincer să fiu este prima carte a lui van Vogt pe care o citesc/corectez în premieră, pe celelalte ( câte am apucat să le găsesc ) le-am citit în perioada 1990-1995 când a fost acel "boom" de apariţii SF.
După cum spuneam şi în postarea de pe topicul de autor, cartea în sine pare a fi o culegere de povestiri intitulabilă - Aventurile lui Jamieson în timpul războiului cu rulii. Prima surpriză ( neplăcută ) am avut-o când am descoperit povestirea "Sunetul" inclusă în roman. Taman ce terminasem culegerea "Destinaţia Univers" şi o aveam proaspătă în memorie. Cu excepţia unor nume proprii şi generice ( rulii erau în povestire yevzi ) şi unele mici neconcordanţe van Vogt se "plagiase" de minune. Am fost deranjat şi de separarea acţiunilor (Jamieson şi ezwalul, Jamieson şi Barbara Withman, Jamieson şi puiul de ezwal, etc) toate fiind exemple de supravieţuire în medii mai mult sau mai puţin ostile (mai dihai decât Greg Bear pe Discovery ).

Pot spune, în final, că nu mi-a plăcut cartea. Este prea fragmentată şi repetitivă, spre deosebire de alte cărţi ale lui van Vogt al cărui fan, totuşi, am rămas.

Asta e părerea mea ( subiectivă ).

Toate cele bune

     

Modificat de ndodo (acum 8 ani)

_______________________________________
Vlad Muşatescu | Cezar Petrescu | Maxim Gorki | Mircea Sântimbreanu | Ionel Teodoreanu | Alina Nour | Ion Agârbiceanu | Mark Twain | H. G. Wells | Alan Dean Foster
Almanahuri Perpetuum Comic(Urzica) | Almanahuri vechi (până în 1990) | Almanahuri Anticipaţia | Reviste SF | Biografii şi Autobiografii | Istorie şi Politică
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Pare neobisnuit sau inedit sa citesti asa ceva, dar Eminescu s-a preocupat si de teatru vesel. Comedia sa intitulata "Gogu tatii" cu siguranta ar fi fost un succes de casa odata terminata.
E o lectura placuta!
Fiindca e ora mesei, un citat pe profil din aceasta piesa:
"Ei, atunci mă duc să te anunţ cuconaşule pentru că stomahul meu e setos de adoraţiunea unei fripturi."

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Si pentru ca e o zi deosebita in cateva cuvinte sa precizam despre

Influienta extraordinara a lui Eminescu asupra starii natiei:
Daca il urasti pe Eminescu inseamna ca te urasti pe tine. Daca te urasti pe tine esti demn de mila. Asa au aparut ajutoarele sociale in Romania.
Daca il iubesti pe Eminescu inseamna ca te iubesti pe tine. Daca te iubesti poti spune ca esti un om foarte fericit. De aceea nici nu te mai intereseaza ca nu ai servici.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Daca ce si cat am gasit despre subiectul pe care l-am cautat nu mi-a plăcut am zis asa:

Calul lui Stefan cel Mare

poezela istorica scrisa intre sarmale

Incerc sa-ndrept cateva lucruri
Caci marile lui fapte zac;
Crezand ca, poate, sunt doar trucuri,
Mai toti poetii nostri tac.

De calul lui Stefan cel Mare
Nu se-aminteste mai deloc,
Desi el l-a purtat pe-a sa spinare
Prin lupte grele si prin foc.

Un cal nu e un accesoriu
Pe care sa-l prezinti seara la bal,
Iata, pentru englez e purgatoriu
Cand da regatul sau pentru un cal!

Dar cine-i calu-acesta iute,
Si alb, si vrednic, toate la un loc,
Cu fapte ce vorbesc in spite mute
Alcatuindu-i un nepieritor soroc?

Un cal stelat, cu coama-n vant
Si foarte robust in principii,
Ca pentru Stefan cel Mare si Sfant,
Scolit in mari municipii.

In serile de taina pana-n lupta
Cand domnitorul vine si-l trezeste
Calul, cu ochi carpiti si fata supta,
Se bucura, dar e si ras manzeste.

Acolo, in grajd, Voda il viziteaza
Sa-i spuna si lui strategia,
Cu fulgi de ovaz, mai nou, il trateaza,
Si-nseamna ca vine urgia!

Maret voievodul ii explica pe rand
Tot ce-ar avea de facut,                         
Intreband daca poate-ntrupa acest gand,           
Dar calul ramane tacut.

El, calul lui Stefan cel Mare,
Mai lua sa manance o boaba
Intuind ce treaba are,
C-asta nu-i munca de gloaba!

Si, ascultand atent ce zice domnitorul,
Un zambet ii miji in coltul gurii,
Ii straluci privirea si-l impinse dorul
La actiune; grajdul e imaginea torturii.   

Priveste in gol, ii apare in vaz
Tabloul bataliei urmatoare,
Iar cand si cand mai ia o mana de ovaz,
Manancand studiat, cu lentoare.

Atunci, ganditor, gustand dupa moda
Doar fulgi de ovaz de import,
Se face marite, raspunde lui Voda,
Nechezand cu-nteles, parca-i sport!

Iar toti spionii adunati pe la colturi,
Tremurand, crapau de necaz,
Vazand cum domnitorul il prinde de haturi
Si-l bate incetuc pe grumaz.

Dar ca sa faca-n lupta atatea treburi       
Ii trebuia multa putere,
Normal ca a cam tras de ierburi,           
Ca ele-i sunt mare placere.                 

A doua zi, a bataliei, calu-si zise,     
Cand auzi semnalele de inceput
Si regreta acum tot ce promise, 
Eu m-am bagat, eu ies, sunt scut!

Cand domnitorul se inalta-n scari
Vuieste deodata toata valea,
Iar calul lui spune mascari,
Impartasind ostenilor pe unde-i calea.   

La pintenii lui Stefan, de avant,         
Ca un resort se pravalea peste dusman,
Se balbaia si-n trap si in cuvant,         
Atunci, sarman spahiul otoman.

In clipele ce au urmat, cele mai grele,
Uitandu-se ce tare-i seful,
S-a avantat in lupta, sufletele,
Nevrand deloc sa-i strice cheful.

Din nari ii iese lung un abur,                     
Dens, parca-ar scoate fum pe nas,                 
Isi spuse: zbier ca sa ii tulbur!                     
Vazandu-l, inamicul s-a retras.     

Dar cate calcule facea-n secunda               
S-alega numai trasa ideala,
Iar fruntea-i de sudoare se inunda;
Privea dusmanul aprig cu raceala.

Ridica un picior, se sterse-intai pe frunte,     
I-s muschii incordati si constiinta treaza,
Iar Stefan, sus, pe el, le parea cat un munte,
E-n fruntea ostii sale, mai mica, dar viteaza.

Si cate palose se intreceau ca sa strapunga
Pe domnitor, pe el, pe orisice ostean!
Sarind usor peste dusmani cazuti alunga
Pericolul de-a se-odihni ... bustean.

Cu salturi mari, el scapa din incercuiri,
Care-i pandesc intr-una voievodul,
Puse la cale de vanatorii de mariri,             
Dar care la final si-aud prohodul.       

Atunci a fost usor sa inteleg,
La una din manevrele de evitare,
De ce si cal si calaret e un intreg,
Cand calul a facut fandare.

Stefan voi asaltul, momentul e propice,
Iar calul asculta incuviintand din cap,
Dezlantuim furtuna, colbul sa se ridice,
Le zise voievodul, pe ei, nu vreau sa-i scap!

Asa si fu. Puhoiul de dusmani crunt se reduce,
Se-nfiripa victoria atat de asteptata
La care domnul tarii, cu vitejie, ii conduce.
Ocazia de nici un cal nu trebuie ratata!

Si insusi Stefan isi salva stegarul,
Ca flamura cu cap de bour sa nu se-ncline,
Insa calutu-si inneca amarul
Ca nu e stema el, cum i-ar sta bine.

In toiul luptei si indepartat de trupa
Ii biciuia cu coada, sa nu il nimereasca,   
Caci unii se mai furisau si pe la crupa;
E cel mai potrivit ca el sa ii ocheasca!

Privi-n armura de la cap, retrovizor,
Pe cei ce se-avantau pe dinapoi
Si-i stampila cu-o lovitura de picior
Sa-i sature, sa nu mai vrea razboi.

E foarte cunoscuta, ramasa ca o snoava,
Legenda care spune despre stanta,         
Pecete a lui Stefan era acea potcoava
Ce, indeobste, insemna fara speranta.

Uniti sub semnul crucii ei si-au castigat
Binemeritatul drept la nemurire,                     
Nu s-au plecat si turcii au plecat,                 
Pe fuga, fara sa le dea de stire!

Se curma lupta, voievodul soseste in urale
Pe al sau stelat, victoria-i de pret,
In sunete de clopot si surle triumfale ...
Si calul lui Stefan pasea saltaret.

Si-asa ii trec anii in zbor,
Mereu impartiti intre oaste
Si-ntinse campii cu mohor
Unde si-a scris memoriile vaste.

Iar celor trei urmasi smeriti 
Le-a zis, simtind ca se preface-n tina,
Aveti in grija ce slujiti,
Moldova, Basarabie si Bucovina!

Nota: Pentru evocarea acesor pagini de istorie in acest poemior am folosit marturiile scrise de calul balan.

PS: va urma, probabil, sabia lui Stefan, apoi coiful lui Stefan, apoi blugii lui Stefan!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 14 ani
***
      CĂRŢI PENTRU NECITITORI

     În ultimii ani au apărut câteva invenţii tipografice – ca orice noutate, îmi place.

     E vorba despre cărţi care nu sunt destinate lecturii... par cărţi, dar nu sunt cărţi în sensul cunoscut al cuvântului.
     Nu mă refer aici la acele ambalaje de colecţie pentru anumite sticle de băuturi alcoolice.
     Este vorba de nişte obiecte despre care chiar ai jura că sunt cărţi. Eu încă nu m-am dumirit încă, dacă nu sunt chiar cărţi, doar că n-am aflat cum se pot citi..

     Cu mai mult timp în urmă am luat de la o editură, pe care eu chiar o iubesc, câteva cărţi SF de tip Hardcover 165x240 mm, care au câteva kile fiecare.
     Ca să citeşti aşa ceva trebuie să ai o masă sau un birou solid; recomndabil ar fi totuşi un banc de lăcătuşerie, cu picioare din cornier de 40...
     Ca să le poţi manevra, respectiv citi, trebuie să ai o sănătate perfectă, să nu fii prea tânăr, dar nici în vârstă, cred că ideal ar fi pe undeva între 20 şi 40 de ani, şi pe cât posibil, practicant de sport de performanţă.
     Avantajul este că o astfel de cărţoaie poate fi folosită în apărare. Dacă eşti călcat de hoţi şi reuşeşti să-l altoieşti în cap pe hoţ cu o astfel de carte, e musai ca mai înainte să să anunţi SMURD-ul, şi doar după aceea anunţi şi organele.

     De curând am descoperit un alt tip de carte necitibilă. De data asta este de la o editură care nu-mi place, dar care se trage dintr-una care-mi plăcea foarte mult.
     Asta se cheamă că e carte de buzunar. Înţeleg că se poartă în buzunar ca să te vadă alţii, pentru că de citit este imposibil.
     Dacă la început, cărţile din colecţia "Top 10+" erau tipărite pe o hârtie mai subţire şi se puteau deschide măcar la un unghi de 30˚–40˚, în ultima perioadă cărţile apar pe hârtie de 80g/mp şi nu se mai deschid nici ameninţate cu tancul.
     Spaţiul alb dinspre cotor, deci dintre pagini, este mic-micuţ, chiar minuscul spre inexistent... lipirea s-a făcut - probabil - prin sudură, pentru că gradul de elasticitate este zero. Vrei să citeşti cartea, o prinzi în menghină şi cu ajutorul unui ciocan loveşti până se rupe lipitura; pardon sudura.
     ...Şi... pentru că omul este deosebit de inventiv, onorabila editură a tipărit într-un singur volum cărţi destul de mari, astfel că uneori o carte de acest gen poate avea şi peste 900 de pagini.
     Dacă aţi cumpărat astfel de cărţi nu trebuie să fiţi amărâţi că nu le puteţi citi; ele pot fi folosite pe post de capac de oale cu diametrul mai mic, pot fi folosite pentru a încropa o masă din câteva cărţi [pe post de picioare] şi o simplă placă de PAL, ori pentru a fixa o masă şubredă sau un scaun şchiop... şi fiecare poate găsi multe alte întrebuinţări.

     Totuşi, n-ar fi exclus ca invenţia asta să fie o măsură de protecţie antiscanner?...     

Modificat de Seven (acum 8 ani)

_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.

     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |
pus acum 8 ani
   
tuf
Vizitator
Doar cea mai ieftina modalitate de a tipari o carte.
pus acum 8 ani
   
tuf
Vizitator
@mateicoman
Am finalizat "Eseu despre orbire". Deoarece am vazut ecranizarea cu cativa ani in urma, nu mi-a oferit prea multe surprize.
Lasand la o parte felul enervant de a scrie, cartea e buna.
O pun la egalitate cu "Imparatul mustelor", carte care ti-o arunc pe post de manusa.
Cartea descrie viata unui grup de copii ce naufragiaza pe o insula. In scurt timp, lucrurile degenereaza.

P.S.
Am cumparat "Pestera" si "Intermitentele mortii". Acestea doua par cele mai interesante dintre cartile autorului.
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Salut!
Imi face mare placere sa dialogam aici. Drept e ca am citit cartea asta cu mai multi ani in urma, dar pot spune ca mi-a placut. De aceea si eu, dupa cate retin, am amintit-o intr-o postare anterioara cand vorbeam despre "Eseu despre orbire", pentru ca asemanarea e mare si efectiv te indeamna la comparatie.
Despre carte mai spun, in afara de cele mentionate de tine, ca mi-a placut cum a construit autorul povestea, etapa cu etapa aparand cu necesitatile tot felul de situatii si de rezolvari, care te tin in priza, in mod firesc.
Si stilul romanului imi place mai mult decat cel al Eseului despre orbire, dar scrisul autorului eseului e recunoscut ca fiind mai putin agreat de public in general.
Iar daca iei ca reper romanul si te uiti stanga-dreapta, de cand a scris William Golding acest roman nu s-au schimbat prea multe in societatea asta.
Eseu despre orbire e o carte buna, pe de alta parte, dar ma mira ca este cea mai recunoscuta carte a acestui autor.
Eseul despre luciditate, din ce am citit, pare sa fie mult mai bun, desi nu se vorbeste nici pe departe despre el cat se vorbeste despre cel amintit pana acum.
Pe cartile scrise in PS nu am pus mana pana acum.
Dar ca literatura, tot de acest autor, cel mai mult imi place Pluta de piatra, cu un scris incantator. A fost o placere sa o citesc. Era o carte scoasa in colectia Romanul secolului XX. E cartea cu ruperea peninsulei Iberice de Europa, cu multe simboluri care si in contextul actual raman valabile. 

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
E aparuta destul de recent, o carte ingenioasa, credibil documentata, o carte pe care am citit-o pe nerasuflate in ceva mai mult de o luna, si asta e o performanta dupa cum puteti vedea,
Nu e din seria interminabila de carti varza cu tot felul de coduri, de fapt cred ca titlul e schimbat la traducerea in romana (pentru papagali) si e asa cum i se face reclama, unul din putinele romane SF actuale bune, pentru care merita sa te ostenesti ca sa-l citesti.
Nu va asteptati la cea mai mare capodopera literara, e un roman de debut, nu va asteptati la un alt roman al autorului, ca de 15 ani de cand l-a scris nu a mai revenit cu altul pe masura, nu va poticniti in traducerile imprecise ale unor termeni tehnici banali care se invata in anii de scoala, editura si-a facut treaba, si asta o face bine mereu - a promovat romanul, conditiile in care a aparut nu mai conteaza.
Scrisul autorului nu e plctisitor, cartea se citeste usor (nu e ca la descifrarea scrisului atlantilor), primele 300 de pagini sunt mai pretentioase (pentru cei ce nu au obiceiul de a citi stiinte), unde se expun argumentele stiintifice, apoi thrillerul e captivant, iar surprizele se tin lant.
Cartea contine diverse opinii, si subiective, care trebuie luate ca atare.
Abordeaza o paleta larga de domenii interesante, iar ca divertisment, Atlantida e mentionata prima oara cam dupa 100 de pagini si tot asa urmatoarea precizare a ei (dar se recompenseaza dupa aceea).
Imi place ca e aparut in formatul cartea de buzunar. Ce buzunar trebuie sa ai ca sa-ti incapa o carte de aproape 700 de pagini?
Este vorba despre Stel Pavlou - Codul Atlantidei.

Si tot pentru nevoiasii de cultura, in general, si de carte buna, in special, mentionez inca una din cele aparute recent, pe care eu am cautat-o ani de zile, apoi am renuntat, am vrut sa vad macar un film dupa ea si iar am renuntat, ca acum sa apara intr-o editie excelenta.
Sunt chestii interesante acolo. Cartea a strabatut secolele, autorul e de mare faima, piesa - opera prima. Nu-i asa ca v-am facut curiosi?
Pedro Calderon de la Barca - Viata e vis
A, am uitat sa precizez ca ambele mi-au placut.


Modificat de mateicoman (acum 8 ani)

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
Gângurel
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Am terminat de citit Andy Weir - Marţianul.

Mi-a recomandat-o un bun prieten, mare cititor şi el! Că are umor, autoironie, stil alert, e propriu-zis un roman SF, fiind prezentă şi destulă ştiinţă etc. Hai s-o citesc, mi-am spus, după ce-am luat-o de la Bookfest. Am evitat să văd filmul, ca să nu existe vreo influenţă.

Am fost destul de refractar la glumiţele lui, până am citit, mai spre final, ceva de genul „o să le spun oamenilor că urinez combustibil pentru rachete!“. A fost punctul în care am cedat. Şi-am râs cu nădejde! Firesc, a trebuit să privesc retroactiv şi celelalte ieşiri în decor şi să accept că omul are umor! Acesta era de fapt singurul mod în care putea fi abordat un asemenea subiect, care altmintrelea n-ar fi ieşit dintr-un plictis plutonian.
N-am ţinut niciodată socoteala cărţilor citite! Dar, oameni buni, pe măsură ce-am înaintat cu lectura, a fost prima carte la care am sărit câte 3, 4 sau 10 rânduri, ca să văd ce pot afla între timp, pentru ca apoi să mă reîntorc la rândul pe care-l lăsasem de izbelişte.
Dacă veţi fi interesaţi, vă promit că nu vă veţi pierde timpul!
Abia acum voi vedea şi filmul!

Am citit şi „Călătorii în timp“ de la Nemira. Destul de ridicat nivelul întregii antologii! N-aş fi crezut însă niciodată că domnul C.M. şi Teodorescu poate scrie atât de bine. Iar ideea poporului pierdut mi s-a părut absolut genială!

Spor la citit!

Modificat de Gângurel (acum 8 ani)

_______________________________________
Câteva OZN-uri... * Ion HOBANA * Mici contribuţii la Charles Dickens * Ion IANOȘI * Sergiu FĂRCĂȘAN * Italo CALVINO * Knut HAMSUN * Voicu BUGARIU
Apariții meteorice:
DOSTOIEVSKI l T. MANN l MARIN PREDA I J. VERNE l PETER F. HAMILTON l SF_46-89 l SF_&_F l BIOGRAFII l CRITICĂ l GRAMATICĂ l DIETA l MISTERE
pus acum 8 ani
   
tuf
Vizitator
Ti-a dat stiinta pe paine :)
Dar nu ar fi avut succes daca personajul era mai putin zbanghiu.
Filmul... poate fi considerat bun, dar cartea il intrece lejer.

O alta carte in stilul asta, cu un personaj exilat la mama naibii, e Beacon 23 a lui  Hugh Howey .
Mi-a placut foarte tare momentul cand isi ia ca animal de companie o... piatra :D
Dar nu e tradusa in romana inca.
pus acum 8 ani
   
gaboy74
Membru Gold

Inregistrat: acum 8 ani

tuf a scris:

Ti-a dat stiinta pe paine
Dar nu ar fi avut succes daca personajul era mai putin zbanghiu.
Filmul... poate fi considerat bun, dar cartea il intrece lejer.

O alta carte in stilul asta, cu un personaj exilat la mama naibii, e Beacon 23 a lui  Hugh Howey .
Mi-a placut foarte tare momentul cand isi ia ca animal de companie o... piatra
Dar nu e tradusa in romana inca.



Pai chiar exista asa ceva! Ii spune pet rock...si unii au si facut bani frumosi din vanzarea acestui "animalut de companie "...
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Se gasesc mere pe alese si e foarte bine asa, ca de exemplu marul lui Adam (omusorul), un lucru vital.
Pare-se ca marul lui W. Tell e la fel de inselator ca cel al lui Adam si al Evei.
Sunt 212 ani de la premiera celebrei piese si aproape 710 ani de la evenimentele ei.
Drama schilleriana Wilhelm Tell e o capodopera a literaturii universale.
Daca mai adaugam la aceasta traducerea in romaneste semnata de St. O. Iosif, o capodopera in sine, lucrurile se schimba ingrijorator, producand o adevarata alergie la capodopere a publicului larg din aceasta tarisoara. De unde si anonimatul in care se scalda astazi, cu tot efortul editurilor de a o retipari. Asta desi opera lui Schiller (o opera de mare valoare) e mult mai accesibila maselor - un avantaj, datorita stilului, decat cea a lui Goethe de exemplu. Mai mult, cu aceasta piesa, poetul a devenit extrem de popular.
Goethe, care a avut si el in vedere sa scrie o opera despre W. Tell, i-a oferit lui Schiller, care nu a cunoscut Elvetia, documentatia sa cu privire la tara cantoanelor. Iar Schiller cu taletul si inspiratia sa a dat lumii o imagine veridica si nemuritoare.
I se poate spune Vizionarul, si e vorba de poet (un idealist), nu de romanul sau cu acest nume.
E o lectura deosebit de placuta, pe care, daca o alegeti, o veti gasiti cu totul si cu totul surprinzatoare.
Despre subiect nu cred ca mai trebuie completari, fiind prea bine cunoscut, macar din filme.
Concluzie: Friedrich Schiller -  Wilhelm Tell

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Initial aveam scrise prin calculator alte cuvinte despre aceasta carte, dar nu le mai gasesc.
Asa ca azi, in putinul timp liber, am scris altele.
  Prolog:

In arsita verii,
La lasatul serii,
Iei cartea in maini,
Citesti despre caini,
Vezi diverse lucruri,
Lecturezi, te bucuri.
De trei zile-ncoace
Cartea nu-ti da pace!
Acel caine latos,
Din fire cam batos,
Povesteste acut
Prin cate a trecut.
Nu e o balada,
Nu e nici neroada,
Are antiteza
Si mare viteza
Ce-ajunge la tel
Prin ochi de catel.
Afli realitatea
Cu abilitatea
Cainelui ce scrie,
Cand nu e in vrie,
Ca orice moralist,
Vesel despre trist.
Omului ii place,
Cata sa se-mpace
Cu a lui natura.
Ca in uvertura,
Rade copios.
Un roman frumos!

E vorba de cartea lui Peter Mayle - Viata de caine

Epilog:
Lectura placuta!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Astazi, pentru ca vine vacanta, voi propune un potpuriu de... carti cu cantec, romanesti, "slagare" mai noi sau mai vechi, asta depinzand de momentul cand ati deschis dvs ochii.
Haideti, sa facem nominalizarile, un termen mult mai popular multimilor de oameni de la filme, desi aici nu se va castiga nici un glob, nici macar globuri de Craciun, deoarece intentia nu e de a premia cartile, ci de a se citi.
Bineinteles ca sunt multi scriitori din care sa alegi. Astfel, nu ar putea sa lipseasca clanul Musatescu sau multi altii, tot la fel de bine, dar asta aveam eu in retetar.
Incepem cu un profesor in scrieri vechi si mereu noi, Valentin Silvestru, care ne imbogateste atat material cat si spiritual prin minunata sa carte, "Arta imbrobodirii".
Cititorul va avea ocazia sa dobandeasca niste cunostinte demne de apreciat, urmand a le folosi ulterior dupa bunul plac.
Urmatorul listat la bursa cartilor de vacanta, cu un indice la fel de ridicat, este Cornel Udrea, cel care ne pune in tema despre "Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi", o adevarata... mini enciclopedie, o colectie de scrieri foarte utila, asa cum spuneam, cel putin acum, pe timp de vara.
Al treilea scriitor, Ioan Grosan, si el pretendent sa ajunga in mainile voastre, dupa ce ne-a amuzat cu pribegiile din odiseea sa spatiala, banuiesc ca ne propune arta sa, 100 ani de zile la Portile Orientului,  etaland cu un stil foarte placut d'alea d'ale noastre. Scriitorul, pentru cei carora le plac delicatesurile, foloseste si arhaisme de efect, dar nu abunda, numai atat cat sa dea savoare, actiunea fiind datata pe la 1600.
Rememorand, inca de pe prima foaie cand "M", intrebat ceva de navalitorii tatari, raspunde nepermis de frumos, in italiana "io no capisco", iti dai seama ca te asteapta un roman foarte promitator.
Romanul este o oaza de literatura intr-un imens desert de carti actuale.
Desantul mai contine sociologia unor gaini de rasa oferita de Dan Lungu in Raiul gainilor.
Romanul, scris in strafundurile lui intr-o gama minora, ridica praful mahalalelor pentru a fi vazut si de cei care, poate, nu l-ar fi vazut in mod obisnuit. iar personajele cartii orbecaie in el ca intr-o furtuna de nisip in desert dupa niste partituri in gama majora, cu barfe, zvonuri si umor.
Nu stiu exact, dar cateva din aceste carti se gasesc pe forum, din ce imi amintesc. Eu am editia tiparita a cartilor, iar dupa cateva chiar am alergat ceva. Se zice la noi ca numai dupa ce mori ies la iveala meritele, ale oamenilor mari, ma refer, dar si la cumparat carti e la fel.
Trebuie sa astepti sa moara batranii, ca odraslele nu impartasesc opiniile parintilor despre carti, fiind mai interesati sa faca bani din ele.
Unele edituri sunt de-a dreptul invidioase cand vad ce vanzari au unii la biblioteca parinteasca.
Nu iau vacanta fara sa amintesc un cuvant si despre amicul szt, pentru a carui activitate am toata stima. Mi-au placut toate titlurile postate de el pana acum. Cat mai cautam cu cativa ani in urma Camoes, dar am citit-o pana la urma! Scrisesem si un comentariu despre ea, ca si despre altele, pierdute. Nu mai stiu daca am scris pe forumul acesta despre ea, dar acum, cine n-a citit-o, are posibilitatea sa o citeasca, ca si pe alte capodopere oferite de userul mai sus amintit. Ii multumesc!
Trebuia szt (sa zic tot) !

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 8 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
La sfarsit de an sa ne veselim!


Vine Mosul - o continuare

Vine Mosul la cafea
Obosit, cazut pe nea,
Alergat si inghetat
De pe unde a umblat!
Va poftesc la intalnire
Si un strop de povestire
Despre ce s-a intamplat
In Ajun de asta dat'!

Se gandi el la cafea
Pe unde-ar putea umbla,
Far-a bate tot tinutul,
Ca sa-si refaca avutul,
Inclusiv si saniuta,
Sa poata merge fuguta
Ca s-aduca bucurie,
Precum in copilarie,
Pentru intreaga suflare
Ce este in asteptare.
Auzind de minister
Tristetile sale pier,
Planurile sale, iata,
Vor rodi inca o data.
A mers in audienta
Cerand putina clementa,
Mentiona despre zaplazuri,
C-a avut ceva necazuri,
Dupa care, calm, cuminte,
Spuse si de rugaminte.
Mosule, dar nu se poate,
Padurile sunt private
Si-atata despadurire...
Sa tot taiem in nestire,
Cat sa mai despadurim?
D-apoi unde ne trezim?
Lasa-ma cu saniuta
Ca ma doare tartacuta!
Tu ai chef de aventuri!
Din ministru la paduri
Fi-voi, in urma "atacului",
Ministrul... copacului!
Nu mai sunt deloc foioase,
Mosul nu trase foloase,
Si-ncerca, dupa puteri,
S-ajunga cum a fost "ieri".

Chiar de inspirase mila,
Mos Craciun stransese-n sila
Doar cateva lucrusoare.
Si n-au fost clipe usoare!
Dupa o lupta febrila,
Concurenta chiar ostila,
(Mosul imparti si coate
Sa aiba intaietate),
Un anume cetatean
Ce vazuse prin ochean,
Parea sa fie un vrednic,
Oferindu-se drept sfetnic.
Dupa ce, intai, ofteaza
Mai teatral, il abordeaza:
Mare paguba-n ciuperci!
Mosule, de ce nu-ncerci
Dintr-o alta perspectiva?
Caci schimbarea nu-i tardiva!
Paznicul la telescoape
Vede totul mai aproape,
Si in doua mici prelegeri
Despre om, despre alegeri,
Ii propune mai subtil,
Alegand un ton umil,
Sa devina candidat
Fiindca nu s-a erodat.
Lumea, sigur, o s-asculte
Ca aduce daruri multe,
Are un potential
De-a dreptul substantial!
Vise! Cine sa mai creada?
Ca aici nu e cireada,
Aici e civilizatie
Purtata cu ostentatie!
Dar... din dar se face dar,
Parca n-ar avea habar!
Deci, cel de la instrumente
Continua cu argumente:
Ai culoare de fundal,
Esti insemn electoral,
Cat despre publicitate,
Ai avut pe saturate.
Si cum este in Ajun,
Fii barbat si da un "tun"!
Asa iti recuperezi
Tot ce nu poti sa visezi!
Peste toate ai temeiul
Ca poti pastra obiceiul.
Convins pana-n maduvioara,
Mosul scoase o vioara
Si compune un imn nou
Care sa aiba ecou.
Avand in minte acorduri
Despre Mosul din fiorduri,
Sa votati cu Mos Craciun
Ca el este cel mai bun!

La multi ani!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 7 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Mircea Eliade - Secretul doctorului Honigberger
Secretul doctorului Honigberger e o scamatorie interesanta.
In cazul autorului trebuie remarcat, alaturi de romane, si acest gen literar.
Nuvela lui Eliade, intr-adevar, nu e o valoare suprema din mai multe motive care se vad usor daca va veti hotari sa va aplecati asupra ei (dar nu prea tare, mai ales fara o incalzire in prealabil, deoarece cremele impotriva durerii nu dau rezultate ca in reclame).
Acum cateva decenii avea o insemnatate, in viitor va avea, probabil, alta, cine stie ? Astazi e numai buna de citit, potrivindu-se timpurilor acestea.
Cel putin nuvela  e ... fantastica. In plus, da senzatia de realitate ametitoare (asta e bine de stiut pentru ca organismul uman, pana da urzica, e destul de slabit in aceasta perioada).
Fantastica e si modalitatea de a pastra intact misterul, care se incapataneaza sa nu fie patruns pana spre partea finala, cand se descapatineaza.
De interes sunt si unele destainuiri spuse direct de personaje sau lasate sa se intrevada.
Chiar daca nu e un criteriu de evaluare, nu voi spune mai multe cuvinte, ca sa nu fie mai multe decat intreaga nuvela, care numara 56 de pagini in editia pe care am citit-o.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 7 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Volumul 3 din seria Silozul a lui Hugh Howey e o mare porcarie, la fel si cartea-cult Alegerea Sofiei a lui William Styron.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 6 ani
   
RedBraker
Membru Gold

Inregistrat: acum 12 ani
Ma bucur sa vad un topic unde pot posta impresiile mele adunate de-a lungul timpului. Mai intai vreau sa subliniez faptul ca sunt adeptul seriilor si al serialelor, daca dau peste o idee care imi place (indiferent ca este serial TV sau carte), prefer sa fie exploatata pana la maxim in cat mai multe volume sau episoade. Apreciez cartile bune si imi aduc aminte ca am citit prima data ciclul Padaillan si Fausta in clasa a 5-a, prin anii 1985. De atunci am ramas marcat de ideea de "roman foileton" si eram inscris la 3 biblioteci (biblioteca judeteana filiala 2, biblioteca centrala si biblioteca liceului. Binenteles ca pe vremea aceea nu erau traduse complet toate ciclurile, si era greu sa-ti aduci aminte ce ai citit, ce mai ai de citit, practic citeai de mai multe ori aceleasi carti sa intelegi cate ceva. Dupa anul 1989 am cumparat si mi-am cheltuit toti banii pe carti, incepusera sa se traduca in nestire carti care pentru mine valorau cat greutatea lor in aur...
Sa trecem peste introducere si sa ajungem unde va intereseaza cel mai mult. Eu personal am preferat intotdeauna literatura franceza, si am facut o obsesie pentru cavalerii mascati, sau cu mai multe identitati. Zorro, si apoi Omul cu masca de fier, Spider-man, Superman si Batman... In lipsa filmelor rulate la cinema m-am refugiat in citit. Voi lasa la urma personajul preferat si voi incepe cu cele mai putin preferate.

5. Ciclul Winnetou (17 volume) - Karl May
Le-am citit la vremea lor si le-am recitit acum complet. Nu am simtit ca acest ciclu este depasit de timp, din contra, ma apuca din nou noaptea citind ca pe vremuri, lectura facandu-si perfect intrarea in suflet, recomand cu placere sa cititi in ordinea pe care am descoperit-o eu, am lasat si un comentariu pe topicul respectiv.

4. Ciclul muschetarilor (9 volume - inclusiv Fiul lui d'Artagnan) - Alexandre Dumas
Le-am citit la vremea lor, nu am apucat sa le citesc din nou insa sunt convins ca imi vor placea din nou.

3. Ciclul Fracurolor negre (7 volume) - Paul Feval
Tot la vremea lor le-am citit, incepusem cu romanul Manusa de otel, nu stiam pe atunci ca existau si alte romane ca si completare la ciclu, cand au aparut continuarile fratiei am ramas impresionat si am renuntat la mersul in discoteca sa-mi permit sa le cumpar.

2. Ciclul Pardaillan (10 volume) - Michel Zevaco
Al doilea ciclu preferat, presarat de aventurile celor 2 Pardaillan, tata si fiu, apoi continuand cu aventurile fiului si ale personajului odios Fausta mi-au umplut copilaria de bucurii. Dupa revolutie, au aparut si continuarile, normal, si le-am savurat cu placere. Acum, avand toate cartile amintite si multe altele pe telefon, citesc Fausta (vol 3), si la fel ca si in cazul celorlalte carti, nu simt ca aceste romane sunt depasite de vreme. Sunt convins ca daca s-ar face seriale TV cu aceste povesti, s-ar face multe sezoane si ar fi vizionate de si mai multe persoane.

Inainte de a trece la locul 1, vreau sa mai mentionez cateva carti care mi-au marcat copilaria si adolescenta deopotriva: Henri Charriere - Papillon, Eugene Sue - Misterele parisului, Paul Feval - Misterele Londrei, Walter Scott - Ivanhoe, Emile Gaboriau - Afacerea Boiscoran, Honore de Balzac - Istoria celor 13, Alistair MacLean - Unde se avanta vulturii, Maurice Druon - Regii blestemati, Tadeusz Dolega Mostowicz - Vrraciul, si binenteles Jules Verne - Colectia adevarul (40 volume)...

Modificat de RedBraker (acum 6 ani)

_______________________________________
Vulturul Morții | Călăul din Paris | Ieșirea din moarte
pus acum 6 ani
   
RedBraker
Membru Gold

Inregistrat: acum 12 ani
1. Pe locul intai este romanul foileton si deopotriva personajul meu preferat, ROCAMBOLE. Mi se pare ca in zilele de astazi personajul a fost dat la o parte, desi sunt convins ca ar merita readus in discutie. Am citit in copilarie volumele asa cum le prindeam, la biblioteca pentru toti au fost traduse doar primele volume din ciclu, si le-am citit asa cum le gaseam, pe sarite. Dupa revolutie cand am vazut ca s-a inceput reeditarea cartii am ramas mut. Am cumparat si am asteptat fiecare volum lunar (uneori bilunar), savurandu-l si bucurandu-ma de peripetiile acestui personaj cu foarte multa placere. Le posed si in prezent (41 volume ciclul complet), si este singura carte de care nu m-as desparti sub nicio forma. Va recomand din tot sufletul sa cititi acest roman foileton, eu l-am citit complet de 3 ori, ultima data recent.
In continuare (atentie - urmeaza spoilere), va copiez de pe un alt blog o scurta introducere in roman:

"ROCAMBOLE este un personaj fictiv creat de Pierre Ponson du Terrail în romanul foileton Dramele Parisului care debuteaza in 1857, urmat de numeroase alte volume.
Rocambole îşi incepe cariera de infractor copil fiind, sub atenta supraveghere a unui adevarat criminal profesionist, Sir Williams, care folosea furtul de identitate, jaful, şantajul şi crima pentru a-şi atinge scopurile. Dar, după o perioadă petrecută îm spatele gratiilor, Rocambole se schimbă complet. Deşi păstrează obiceiurile de impostor, devine un adevărat justiţiar în lumea cenuşie şi periculoasă aflată la marginea societăţii. Este un precursor al eroilor din epoca modernă precum Batman, Superman, etc.
Aventurile sale sunt atât de surprinzătoare, cu întorsături care de care mai neaşteptate încât, cu timpul, numele său a trecut în vorbirea curenta, iar cuvantul rocambolesc califică întâmplări pur şi simplu neverosimile.
Rocambole a avut, de fiecare dată când a fost publicat, indiferent de ani şi numarul reeditarilor, un succes uriaş la cititori. Ponson du Terrail scrie în total 9 volume avandu-l ca personaj principal pe Rocambole.
Prin Rocambole, este pentru prima oară când îşi fac apariţia aventurile fantastice, realizându-se trecerea de la romanul gotic la cel cu eroi moderni, aventuroşi, cu caractere puternice.
Sub presiunea cititorilor şi editorilor, Ponson este practic obligat să continue aventurile lui Rocambole în numeroase alte volume, importanta unor personaje crescand sau chiar disparând pe parcursul lor. Evolutia lui Rocambole de la personajul malefic la eroul salvator se produce prin purgatoriul închisorii. El nu îşi va mai folosi talentul de impostor pentru avantaje personale ci pentru a o ajuta pe orfana deposedată de moştenirea la care avea dreptul..."

"În 1812, în timpul retragerii Armatei Imperiale Franceze din Rusia, colonelul Armand de Kergaz este ucis de către subordonatul său, căpitanul Felipone. Patru ani mai târziu, văduva lui Kergaz – care avea un fiu, numit ca şi tatăl său, Armand – se căsători cu Felipone (neştiind că acesta era ucigaşul soţului ei), cu care avu un alt fiu, Andrea.
Acţiunea romanului continuă, în 1840, cu lupta dintre cei doi fraţi după mamă – contele Armand de Kergaz şi vicontele Andréa Felipone – deveniţi inamici. Andréa jurase să-şi însuşească moştenirea baronului Kermor Kermarouet, al cărei executor testamentar era Armand. Pentru a-şi atinge scopul, vicontele nu se va da în lături de la nicio fărădelege. Lupta pentru averea defunctului baron Kermor Kermarouet continuă. Vicontele Andréa Felipone, devenit acum baronetul irlandez sir Williams, aruncă în luptă tot arsenalul său: minciuni, intrigi, falsuri, sechestrări de persoane, trădări, asasinate – cam tot ce poate născoci o minte diabolică. Are un complice nou, pe Rocambole, un derbedeu de şaisprezece ani, uns cu toate alifiile şi deja îmbătrânit în rele. Falsul baronet era în pragul izbânzii – urma să se căsătorească cu moştenitoarea averii, frumoasa Hermine – când fu demascat de fratele său după mamă, contele Armand de Kergaz. Demascat şi înfrânt de fratele său Armand de Kergaz, vicontele Andréa Felipone alias baronetul sir Williams va dispărea pentru câţiva ani. Va reapărea umil, în postura unui vagabond, găsit de fratele său întins în mijlocul drumului, aproape leşinat de foame.
Căindu-se şi regretându-şi trecutul, acceptă ajutorul lui Armand, precum şi propunerea de a i se alătura acestuia în opera sa de caritate, dar…
Căinţa este de fapt o altă stratagemă a lui Andréa, având drept scop răzbunarea. El duce o viaţă dublă: este şeful poliţiei fratelui său, dar şi capul unei cete de indivizi fără scrupule, numită Clubul Valeţilor de Cupă.
„Măiestria şefului“ stârneşte admiraţia locotenetului său, Rocambole, care spune la un moment dat: „Satana va termina prin a abdica în favoarea dumitale, căci, pe cuvânt de onoare, eşti mai abil chiar decat el!“ Credulul conte Armand de Kergaz nu ia în seamă avertismentele cu privire la intenţiile rele ale fratelui său, aparent smeritul Andréa. Acesta, dorind cu orice chip răzbunarea împotriva celui care i-ar fi „furat moştenirea şi femeia pe care o iubea“, foloseşte orice stratagemă, sperând într-o reuşită care, deocamdată, nu pare a fi aproape.
Trădări, mesaje contrafăcute, intrigi, ademeniri cu bani, promisiuni de tot felul, trădări în dragoste – toate acestea sunt doar câteva piese din arsenalul fratelui cel rău.
Aliaţii – de fapt, complicii – vicontelui aplică o nouă tactică: sinceritatea împinsă la extrem, pentru a câştiga încrederea victimei, ca mai apoi să aibă ce înşela cu uşurinţă.
Rocambole, discipolul credincios al lui sir Williams are, de acum, pentru maestrul său o admiraţie oarecum moderată. „Alături de tine, diavolul este un biet ştrengar“, îi spune acestuia."

Inchei cu aceasta postare multumind din suflet tuturor celor implicati in corectarea, scanarea si punerea la dispozitie a acestor bijuterii literare, pe acest forum. Va doresc o zi exceptionala !

Modificat de RedBraker (acum 6 ani)

_______________________________________
Vulturul Morții | Călăul din Paris | Ieșirea din moarte
pus acum 6 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
E bine sa se vorbeasca despre cartile citite lucrate pe acest forum. Sa stii ca cineva a citit cartea lucrata de tine e cea mai mare multumire posibila pe care o poti primi.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 6 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
A. Cehov trebuie amintit aici cu minunatele sale povestiri, o lectura superba.
Romanul Suflete moarte, de Nicolai Vasilievici Gogol, una din marile capodopere ale literaturii universale, mereu proaspat si, deci, nemuritor, ne arata Rusia secolului al XIX lea. Trebuie mentionata neaparat originalitatea sa.
Sunt doua lucrari pe care le-am gasit aici pe forum, cu multumiri pentru cei care le-au postat in sectiunea carti in limba romana.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 6 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Jungla lui Sinclair
O carte foarte buna, dar ultimul sfert merge direct la gunoi. Scenele din abatoare si din viata cotidiana a muncitorilor sunt foarte dure. Interesant e faptul ca in prezent situatiiile din carte inca exista.
Ar fi interesant de pus fata in fata Sinclair cu Rand si sa ii asculta cum isi apara utopiile socialiste si capitaliste :)

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 6 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
La centenar trebuie amintit Michel Zevaco, cunoscut in literatura in special pentru seria de carti Cavalerii Pardaillan, o serie ce ofera cititorului multe ore placute si folositoare.
Multumesc celor care au muncit pe forum la acest proiect, unde am gasit 2 carti pe care nu le citisem.

Modificat de mateicoman (acum 6 ani)

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 6 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
H. LAXNESS Desi eu nu l-am vazut in catalog, datorita unor fini cunoscatori, totusi, am vazut pe forum la diverse rubrici de carte in limba romana CLOPOTUL DE ISLANDA, OAMENI INDEPENDENTI, din cate imi amintesc, ambele capodopere literare. Am mai cetit SUB GHETAR, foarte nordic si original, real si fantastic, comic si dramatic nu in acelasi timp, ci cu un decalaj de cateva pagini.
Excelent autor, un greu al literaturii, denumit in lumea cartii un patriarh al literaturii, pe buna dreptate, datorita distantarii cetateanului fata de carte ca si de religie - 96 de ani, Nobel (premium ), interzis in America - lucru cunoscut, interzis majorilor, merita atentia dvs!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 6 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Alphonse DAUDET
Tot ce este curios la acest mare scriitor este modul enigmatic de prezentare a frantuzului.
A. DAUDET, cu o scriitura usor de indragit pentru diversele valente ale acesteia, are carti pentru cei mari (vezi, in general, romanele) si pentru cei mici, traduse si in limba romana, din care amintesc:
- Scrisori din moara mea - o excelenta proza scurta, renumita, potrivita unor timpuri pe fuga, ca acestea;
- ciclul de carti avandu-l in centrul atentiei pe fabulosul, mincinosul, figurantul, importantul TARTARIN, o carte cu umor si nu numai.
Aceste carti, din fericire, se gasesc si pe forum. Multumiri celor care au lucrat pentru aparitia lor aici. 

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 6 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Turcaret ou le Financier, de LESAGE
Este o satira a celor inavutiti, ce nu au nimic nobil in ei.
Desi piesa arata grosolania, satira este foarte fina.
Un alt amanunt important, poate de unii trecut cu vederea si care trebuie subliniat, este ca toate personajele piesei sunt necinstite, o raritate. Nu exista, ca de obicei, eroul, personajul cu moralitate. Toti se pacalesc intre ei. E o piesa cu exprimari remarcabile, pe de o parte ironice, pe de alta parte sincere si badaranesti, delicioase. O piesa care nu stagneaza inutil, ritmul e vioi, cu tot felul de schimbari.
Ca si Tartuffe a lui Moliere, piesa Turcaret a intampinat dificultati la aparitie, cei vizati, bogatasi ca stare, facand tot posibilul ca piesa sa nu apara.
Cateva cuvinte despre piesa voi mai spune, pentru cei interesati, deoarece nu se gaseste la tot pasul o traducere in limba romana (eu n-am gasit).
O baronesa singura il inseala pe bogatul Turcaret, casatorit, care ii ascunse asta baronesei. Si ea e inselata, la randul ei, de un cavaler. Slujnica prea bagacioasa a baronesei este data afara, iar aceasta, ca razbunare, ii comunica lui Turcaret ca baronesa il inseala cu acel cavaler. Turcaret vine la baronesa facand un scandal imens, dar ea il pacaleste ca n-are de ce sa-i fie teama de cavaler, varul ei. Totodata ea ii si impune sa-l ia ca sluga pe servitorul cavalerului. Apare o noua sluga a baronesei, iubita slugii cavalerului.
Linistea se instaleaza, dar aparitia unui marchiz, si el cu pete, cum se va vedea mai tarziu, schimba cursul evenimentelor pentru ca marchizul destainuie originea de sluga a lui Turcaret si matrapazlacurile facute de el. Turcaret neaga in fata ei, dar numai dupa plecarea marchizului, iar ea, prefacandu-se, ii da dreptate.
Vizita surorii lui Turcaret ii releva baronesei ca acesta e insurat si visul ei de a se marita cu el este spulberat. Turcaret, datornic, e arestat. Baronesa afla de caracterul cavalerului si il paraseste.
Impreuna, cele doua slugi vor trage foloase din situatia creata. Le raman bani, pentru ca sluga sa il pacalise pe Turcaret sa plateasca o datorie inexistenta a baronesei.

Pe forum gasiti, de acelasi autor, romanul Gil Blas, probabil mult mai cunoscut, de aceea nu trebuie multe cuvinte. De aceeasi teapa cu Turcaret, adica luptator vajnic impotriva cinstei, Gil Blas, o puslama care pacaleste oamenii ca sa traiasca fara efort, colinda lumea, romanul povestind asa-zisele aventuri ale sale (opinia mea).
Ambele lucrari sunt mari opere clasice.

Alain-René Lesage merita atentie si astazi sau mai ales astazi!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 6 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
P.G.WODEHOUSE
In primul rand multumesc celui care ne-a oferit acum multi ani romanul "Nori grei deasupra Castelului Blandings", cartea fiind o simpatie veche de-a mea si o lectura foarte agreabila.
Romanul are personaje foarte colorate, multe din ele sunt importante, chiar avand "momentul lor de glorie", daca pana si oribilul detectiv Pilbeam, un ordinar, a devenit agent dublu, penduland intre Imparateasa de la Blandings si Amintirile onorabilului Galahad.
Din aceasta serie am mai citit "Fulger in plina vara".
Si cum mai sunt si alte romane in acest ciclu, am dat fuga pana colea, in colt, la biblioteca umoristica, sa caut "Greseala lordului Emsworth", dar n-am gasit-o, e imprumutata sau deteriorata. In schimb am dat peste altul, "Un pelican la castelul Blandings", pentru care multumesc.
Daca secolul XXI a pierdut ceva in literatura, sigur a pierdut eticheta acestui maestru incontestabil al ei si al umorului fin, totodata. Personajele sale, indragite de multa lume, populeaza mai multe cicluri de romane care au fost si ecranizate, in parte, din fericire.
De remarcat ca autorul face portretul unei lumi in descompunere. Interesante semnalmente!
Pe de alta parte sunt mondenitati in romanele sale, cu mare succes la public.
Pentru ca umorul britanic bun si-a cam cazut din drepturi, luandu-i locul cacanarismele de azi, merita amintit.


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 6 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Bora Ćosić - Rolul familiei mele în revoluţia mondială
Demn urmas al unor mari predecesori, autorul are mai multe carti interesante, ce-i drept, nu prea traduse la noi.
Titlul prea pompos va poate duce cu gandul la o familie de rang inalt, "Baronul Barabula si ai sai", pentru ca in aceste cazuri se obisnuieste, cu precadere, folosirea unor astfel de titluri.
O carte ce va expediaza repede la plimbare, are numai 100 de  pagini si contine destule motive ca sa fi vrut sa fie ceva mai lunga. Aici se vede clar deosebirea dintre o carte si o perioada de timp!
Sa va mai spun ca familia, practic, n-are treaba cu nici o revolutie? Doar s-au nimerit si ei pe acolo, la instaurarea comunismului dupa Razboiul Mondial, astfel ca membrii acestei familii au fost imortalizati intr-o carte despre perioada de prohibitie la exprimare.
Aceasta carte este pentru toate varstele: pentru cei care nu au prins comunismul, sa vada ce inseamna, iar pentru cei care l-au prins, sa vada ce inseamna.
Stilul in care e scrisa, de comedie pentru scena sau de stand-up comedy (pentru cei care nu mai stiu cum se spune grebla), este foarte potrivit.
Desi mica, e bogata in perle aceasta cartulie. Daca va uitati pe diverse pagini de internet, comentatorii care au citit-o au simtit nevoia sa adauge si cateva citate care i-au distrat. Si sunt extrem de multe in carte!
Fiindca aici e vorba de carti, voi adauga si eu alte doua mici pareri ale bunicului din carte, pareri cu referire la carti, se intelege:
- catre nepot: "O sa faci apa la genunchi de atata citit!"
- catre matusele nepotului, care faceau insemnari pe carti cand citeau: "Nu credeti ca sunt destule prostii in cartile astea, ca sa mai adaugati si voi altele?!"
Lectura placuta!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 6 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Mosul 2018
Azi, Laponia vuieste,
Craciunul se pregateste!
Se aude-n megafoane:
Prezentarea la peroane!
Mosii pentru Europa,
Desteptarea, sus, hai, hopa!
Numai unul n-auzea,
El visa, se tot hlizea,
Fiind foarte cautat,
In curand si depistat.
Mosule, hai, te desteapta,
Romania te asteapta!
Isi spuse doar pentru el,
Pe un ton mai usurel:
Ziceau ei de Mos Gerila...
Aici bagi precum Berila!

Pregatit pentru plecare
Vazu-n sanie ce n-are.
Ca sa vezi, din start, minune,
Am lipsa de tractiune!
Stand putin in departare,
Nu in hamuri, ca atare,
Rudolf, renul reumatic,
I-a zis Mosului, emfatic:
Nu, nu este o greseala!
Dupa ani de umezeala,
Am bilet la bai, taicuta,
Fa-ti rost de o teleguta!

Vine Mosul, iar, pe plai
Dupa ce a fost Culai,
Dar cu cine sa inceapa?
Sa nu cumva sa ia teapa!
Ca-i plina glia pe la noi
De victime si de "eroi"!

Metodic, dupa valori,
O ia de la conducatori.
Ce-ar putea sa le aduca,
Daca ei in "grab"' apuca?
Si, trecand peste politic,
Facu salt la neolitic.
Azi sunt barbosi ca atunci,
Langa ei sfaraie sunci,
Bata este, dar de oina,
Vremurile-s ca o moina.
Este, totusi, un contrast,
Nu e piatra, ci balast!
Deci, pe plaiul mioritic,
Avansam in neolitic.
Unul tarziu, prea tarziu,
Pe alocuri si hazliu,
Dar ce bine slefuit (e)
Si pretat la: je, fuit(_e)!

Mosul tare se distreaza
Cand i se infatiseaza
Unii evident gomosi,
Ce-n vorbe-s pretentiosi.
Exprimarea lor bizara
Pare tot mai selenara:
Jargon intelectual,
Limba de lemn, uzual,
Ii poti spune cum doresti,
Oricum nu ai sa gresesti!

Ne vedem la francofoni!
Acolo sunt multi afoni.
De-ar pica o investitie,
Ar avea o dispozitie....!
Vine Mosul in viteza,
Fascinat si de engleza,
Si de bravii vorbitori
Ce scot pe gura splendori.
Vine Mosul, bata-l vina,
De-asta data cu masina,
Un cupeu de zile mari
Ce vezi doar la gospodari.
Sa vin si la limba muma?
Nu, am zis-o doar in gluma!
#C-asa e Mosul cand se veseleste...,#
Sta si bea, dar si glumeste.
Mosule cu dalbe plete,
Bag de seama ca ti-e sete!
Nu doresti un vin de Panciu?
Pe mine ma cheama Stanciu!
Ia, stai colea, langa mine,
Sa te-ntreb: de unde vine
Menirea de-a duce daruri
In lumina de la faruri?
Aveai farmece-n dotare!
Acum, ai sponsorizare?

Astea sunt clipe amare,
Pleca iute la plimbare,
Nameti'-s mari ca altadat'
Mosul, cu fata-n ei, intrat,
Icneste si e prabusit.
El fusese "captusit".
Pe motiv de impostura
A luat cativa pumni in gura.
La noi, Mosul, anual,
Acum vine virtual,
Cu bitcoin si alea-alea,
Du-te, Mosule, la Pralea!
Crezand ca-i inchiriat,
Altii l-au cam scuturat,
De parale, vreau sa zic,
La el n-au gasit nimic!
Iar cheflii de prin parc
Trageau de el ca de arc,
Socotind ca-i lemn si vata,
Nu spita adevarata.
Uite cata barbatie
Este in democratie!
O astfel de comportare
Pentru Mos era teroare.
El era obisnuit
Sa fie bine primit!

Si cat timp Mosul zacuse
O scrisoare-i aparuse
Intr-un buzunar vizibil,
Poate, de la un sensibil:
Mosule, de cand iti scriu,
Am ajuns sa fiu puriu.
Nu te-am gasit niciodata,
Esti persoana ocupata.
Azi nu mai vreau jucarii,
Ma ocup de magarii.
N-ar avea nici un folos,
Lumea-i intoarsa pe dos,
La noi, in copilarie,
Aveai alta meserie!
Nu stau sa-ti spun cu manusi,
Fetele aveau papusi,
Mici printese respectabile.
Azi, baietii au! gonflabile!
Nu vreau daruri! pe-ndelete,
Tepi, capcane, biciclete,
Am tot luat si fara tine,
Fara ele mi-e chiar bine!
Vreau sa-mi dai numai un pont
Ca sa-mi intre bani in cont.
Iar acum te-mbratisez,
Am plecat sa ma distrez!

Mosul nostru abia calca
Si stand cu mana la falca
Ganditor si interzis,
Vazandu-l, un copil i-a zis:
Mosule, nu mai fi trist,
Te duc maine la dentist!
Hai, mai bine sa uitam,
Poate, daca mai cantam
Sau iti spun macar o strofa,
Ca nu-i mare catastrofa,
O sa-ti fie si mai bine,
Iti faci treaba, razi cu mine,
Ca asa-i dintotdeauna,
Mai si dai, mai si iei una,
Asta faci de cand te stii,
Altfel pentru ce mai vii?

Vine Mosul la spital,
Ca a fost la "mare bal"!
El poala uda si-o strange,
Ca aici nu are sange.
"Apa rosie din poala
O fi leacul pentru boala",
Tot bodoganea-n frisoane,
Tinut cu ochii-n neoane!
Asculta, nu da din fleanca!
Nu avem! Te duci la banca!
La sange se referea,
Iar lui banca-i oferea
Imprumut cu buletinul
Cat sa-si poata face plinul,
Caci el asta intelesese
Din tot ce i se spusese.
Intrebat cu ce gireaza,
Mosul nu se-intimideaza:
Eu dau pentru garantii
Un sac plin cu jucarii!

Vine Mosul la consult,
Psihologu-i cere mult
Sa-i dea doar o denumire
Ce-l facu sa se cam mire.
Ea era sofisticata
Si bine justificata;
Motivul traumei e ghicit,
Un copil nefericit!
Si de la psihanalist
Mosul a plecat tot trist!

Treaba asta e cam gri,
Placerea i-o adumbri,
E ca-n filmele actuale,
Nu tu farmec, numai jale!

Asa ca s-a napustit
Drept la Forum Inedit
Cu-n Concert de Anul Nou,
O manea cu un argou,
Cu o carte mai stilata,
Filme bune de-alta data,
Cu cadouri piperate
Pe la rubrici frecventate.
Se temea el de primire,
Dar constata cu uimire
Ca aici n-avu cosmaruri
Si nici deranjati de faruri,
Deoarece nu-s de dubita
Si nici oamenii nu-s crita!

A venit si la matei:
Zi, baiete, tu ce vrei?
Am sa-ti dau un dar mai mare,
Poate-asa sa am scapare,
Sa nu ma mai terfelesti!
Ai putea sa ocolesti
Cateva din amanunte,
Nu-i mai pune sa ma-nfrunte,
Am trecut prin clipe grele,
Le-am simtit pe a mea piele!
Scrie-mi despre dragi fiori,
Si de brad, de sarbatori,
De clinchet de clpotel,
De ce nu, de-un biletel,
Scrie despre spiridusi,
Cum ai facut mai acusi,
Poti sa amintesti, de-ai vrea,
Magia cu fulgi de nea,
Si focul care trosneste,
Lumea ce se veseleste,
Da, pe om sa-l faci atent:
Sa te bucuri de moment!

Negresit vine la toti,
Astazi e pe patru roti!

Acum Mosul se grabeste,
La final el va doreste
La multi ani si inediti,
Sanatate! Sa traiti!
Craciun fericit!


Modificat de mateicoman (acum 5 ani)

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
De ziua culturii gasesc potrivit sa amintesc despre Sarmanul Dionis, de M. Eminescu. Intelectualitate, cultura, metafizic, realitate si literatura la nivel inalt!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Mario Vargas Llosa - Matusa Julia si condeierul
Trebuie sa marturisesc ca e prima carte de acest autor pe care o citesc. Din fericire, pe forum exista colectia de autor.
M-am uitat la cartile lui si ce sa aleg? Conversatie la catedrala? Nu, pentru ca eu asociez asta cu altceva. La catedrala se asculta predica sau se fac rugaciuni, nu se converseaza, ca nu e piata sau bazar! Razboiul sfarsitului Lumii? Nu, pentru ca nu a venit, inca, momentul lui! E prea departe!
Orasul si cainii? Nu, ca sunt satul de ai nostri!
Casa Verde, Nu, am si eu una din lut pe furci.
In final, am ales "condeierul cu matusa".
Llosa e unul din cei mai staruitori ganditori contemporani. La un moment dat s-a gandit in sute de feluri cum sa-si "apropie" matusa.
Chiar daca nu astfel se stabileste decernarea, cartea trebuie sa fi cantarit greu in hotararea juriului... suedez de Nobel de a i-l acorda acestui autor pe cel pentru literatura, cunoscand liberalismul sexual proverbial al nordicilor, un izvor nesecat de poante pentru lumea intreaga, juriul simtindu-se, probabil, mai aproape de ceva cunoscut si drag lui, de locurile natale, cu alte cuvinte, simtindu-se mai in elementul lui citind aceasta carte.
A fost el, scriitorul, si comunist, simpatizant al Cubei, dar amorezat? O bagatela! Nici nu era greu, dealtfel, fiind tanar (minor de 18 ani) si lambadagiu de neam (sau latino, pentru cei pe stil vechi)!
Cartea aceasta are un stil fermecator. Pe langa poveste, incendiara si distractiva, pe care nu o repet pentru ca un rezumat in cateva cuvinte al ei se gaseste peste tot, ea contine scurte elemente inserate finut pe parcursul intregii carti, elemente care o deosebesc total si profund de un roman obisnuit de amor, fiind, de aceea, sa zicem, un pseudo-roman de amor.
Citatul de pe coperta, care nu este al autorului si nici nu este scris in stilul autorului, ca un prolog, defineste exact nazuintele tanarului scriitor si perspectiva cartii, iar pe de alta parte orice cititor poate face gargara cu el.
In cateva capitole descrie cu sarm picanteriile din atmosfera culiselor mass-media, punctand unele lucruri interesante.
Autorul a scris, in general, despre violente, dictatura, framantare.
Ma asteptam ca si asta iubire sa fie la fel. Tot framantari sunt si in ast caz! Cartea contine, e drept, nuante si fascicule prin care se descopera mai in amanunt America de Sud, Peru in special, cunoscut in lume in modul clasic, cu fluierase (traditionale, numite pare-mi-se quena), condori si hainele de pe ei colorate de parca-s toalele de la noi.
Cu siguranta o sa descoperiti capitole ce concureaza cu stirile de la protv, chiar un personaj demn de a fi angajat acolo, dar nu trebuie luat totul ad litteram, cu siguranta o sa gasiti trompete de personaje, dar nu trebuie sa va sfiiti sa radeti de ele, chiar daca ele isi desfasoara viata la modul cel mai serios.
O sa gasiti capiati, maniaci, tot felul de tifericii, ce-nseamna sa fii emigrant in Peru, dar cele mai selecte sunt tot capitolele despre radio.
Romanul e structurat pe capitole de tip "una alba, una neagra" sau cu o structura de tip Yin si Yang, sacul si peticul, Lolek si Bolek, sau ce mai vreti dvs.
Reuseste sa faca un vartej care iti produce o paleta larga de sentimente.
Spune pe sleau lucrurilor din Peru, nu ca in alte zari, penibil de diplomatici (pozand mereu in acea corectitudine cu orice pret). Nu scapa nici un moment sa rada de cei care trepideaza de placere afland despre catastrofe, morti si alte cataclisme si tragedii.
Era frumos daca facea asa ceva, ce a facut cu personajele povestirilor fataliste, si cu povestea lui de dragoste!
Comic in carte e si faptul ca aproape toti cei prezentati (mai putin unul sau doi) au 50 de ani, nas acvilin, frunte lata, suflet bun; e o intreaga colectie adunata din fiecare capitol.
Sunt multe lucruri de interes in acest roman mai putin obisnuit, asa ca se merita a fi citit.
Eu am cumparat cartea, cautand-o intamplator ca sa o gasesc!
Nu pot sa nu adaug cateva cuvinte si despre aceasta editie aparuta. Se vede ca s-a lucrat multe ore la ea, asa-i in capitalism, inclusiv in pauza de masa. S-au mancat litere!
Am vazut ca e o editie de carte corectata, dar evaziv, persoana care a facut corectura a aplicat un coeficient de corectie ce a avut o valoare insuficienta. Ma intreb cum arata cartea inainte de corectura! Ba nu, nu ma intreb!
O ocazie excelenta pentru cei foarte priceputi de aici, carora toti le cunoastem exigenta asa de bine si le multumim totodata pentru asta, de a corecta cartea tiparita, livrand-o inapoi editurii in cauza si astfel poate ca la o noua editie va aparea dupa asteptarile cumparatorilor cititori in limba romana.
Cu siguranta, urmatoarea carte scrisa de el pe care o voi citi va fi "Paradisul de dupa colt", care mi se mai pare interesanta, macar prin idee, ca nu stiu argumentele puse la bataie de scriitor, carte pentru care ii multumesc celui care a postat-o de curand.
Cand studiam ce voi mai citi de el, nu era inca postata, dar dupa ce m-am hotarat si asupra ei, aproape imediat a aparut pe forum. Asta da o frumoasa surpriza!
Si tot o conexiune cu aceasta carte, ceva care sa va distreze la inceput de an (cei care au citit-o recunosc imediat aluzia):
La máquina de escribir - L. Anderson


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
gaboy74
Membru Gold

Inregistrat: acum 8 ani
Pai bine mai domnule!
Exact cu cele 4 trebuia sa incepi si chiar in aceeasi ordine as zice...
Plus...sarbatoarea tapului...lituma in anzi si elogiul mamei vitrege...iar pe matusica si paradisul le as lasa mai pe la urma...si toate celelalte care au mai ramas...
Iar Catedrala banuiesc ca stii ca de fapt e o crasma...adica un loc excelent de stat la taifas si de depanat amintiri..
In orice ordine ai apuca o nu conteaza..important e sa o faci cat mai curand caci nu stii ce pierzi
Acestea fiind spuse iti urez spor...ca e ceva treaba nu gluma...
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Multumesc pentru urare, mai intai! Si inca o data pentru cartea de care spuneam.
Nu stiu ce se intampla, ca iar nu ma mai pot loga cand doresc. Disparuse pentru o vreme figura asta, dar acum iar a aparut.
Da, stiam de catedrala, dar dupa cum ai observat, tot comentariul e scris in stil glumet.
Banuiesc ca sunt carti bune cele citate, maestre, de aceea le-am amintit si eu, pentru ca m-am interesat mai intai de ele, dar depinde de fiecare cum isi face alegerea ordinii de citire.
Stiu ca a fost candva ca o adevarata "moda", poate te uimeste, dar eu nu ascund ca, in general, nu prea am atractie pentru scritorii sud-americani. Puteam sa spun simplu ca le citesc, vai, dar asta, in primul rand inseamna ca nu te pretuiesc, iar in al doilea rand nu mai era discutie, ci un trombon! Revenind la subiect, de aceea a si durat atat pana am citit aceasta carte, desi am cumparat-o de cativa ani. Am mai citit cateva sud-americane in afara de acest roman de Llosa, un scriitor care scrie fain dupa mine. Sunt buni (de ex. Asturias - Dl. "Goe" Presedinte ), au meritele lor incontestabile, dar totusi, europenii, spre exemplu, mi se par mai aproape si normal ca au intaietate, dar nu numai de asta. Si nici nu i-am terminat pe toti cei pe care mi i-am propus. O veni o vreme si a celor din sudul Americii, nu zic ca nu! Eu ma bucur ca romanul asta, cu matusa, pe care l-am citit acum, mi-a fost pe plac.
Important e sa citim carti interesante si cat mai diversificate, ca pe toate nu avem cum le citi intr-o viata de om.
O seara buna!


Modificat de mateicoman (acum 5 ani)

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 14 ani
***
     Mie-mi place CUM scrii Domnia Ta, mateicoman!
     Eu nu-ţi citesc postările, ci le savurez.
     Trebuie să mărturisesc faptul că sunt interesante aceste recenzii prin conţinutul şi informaţia lor, şi adesea aflu lucruri interesante despre scriitori pe care nu i-am citit încă. Iar noi, cei care suntem atinşi în mod cronic de patima digitalizării, citim mult prea puţin pentru că timpul acordat digitalizării unui volum este de foarte multe ori mai mare decât al lecturii aceluiaşi volum.
     
     Dar în afară de informaţie, caut pe forum să văd dacă a mai apărut ceva nou scris de mateicoman pentru că în fiecare postare găsesc figuri de stil pe care n-ai bănui că le poţi găsi într-o postare-recenzie-părere şi, mai ales caut şi găsesc - la vedere sau ceva mai în umbră - construcţii de umor deosebit de fin... uneori atât de fin încât poţi trece cu uşurinţă peste ele.

     La postarea despre Mario Vargas Llosa am savurat falsa incertitudine de la începutul postării şi nu numai, dar undeva mai jos am găsit o frază la care, mărturisesc, citind-o, am avut o nenaturală şi prea lungă criză de râs. "Eu am cumparat cartea, cautand-o intamplator ca sa o gasesc!"

     Nu ştiu ce cred alţii, şi cumva nici nu-mi fac prea mari probleme despre asta, dar mie această frază mi-a plăcut foarte mult. Dacă nu m-aş feri de construcţiile bombastic-ziaristice aş spune că fraza este cu adevărat genială.

     Mi-ar plăcea să citesc şi altceva din ceea ce scrii. Aş fi curios cum ar scrie mateicoman despre diverse personaje [sau tipuri de personaje] şi metehne omeneşti. Sunt aproape sigur că prin computerul tău există şi aşa ceva.

     Şi, ca să n-o mai lungesc, aş avea şi o mică rugăminte.
     Postările care conţin texte ceva mai lungi se citesc greu pe computer; pe un monitor relativ mare, aşa cum folosesc eu, rândurile sunt foarte lungi şi când trec la rândul următor se întâmplă să nu găsesc întotdeauna rândul corect.
     Rugămintea mea ar fi ca din când în când între paragrafe să mai bagi câte un rând gol. Asta face ca  textul să fie mai uşor de urmărit şi citit.

     Mulţumesc mult şi să auzim numai de bine!
     Seven

_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.

     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Trebuie sa fac, la randul meu, o plecaciune adanca de multumire pentru cuvintele alese pe care mi le-ati adresat.

Daca eram femeie cred ca faceam un scurt-circuit cu lacrimile care imi curgeau pe tastatura citind postarea dvs, maestre Seven! Si, in acel caz, scrisul ar fi fost si mai greu de descifrat, chiar daca lasam si doua randuri goale intre paragrafe. Cine stie ce mai tastam de emotie? Dar unei femei ii era iertat, oricum.

Imi dau seama de dificultatea muncii pe care o faceti si va stimez pe toti, neezitand niciodata sa amintesc de voi de cate ori am ocazia. Imi inchipui ca ramane putin timp pentru citit! Sa-l folosim!

Recunosc, la acest capitol contributia mea este infima. Sincer, in aceasta perioada de viata nici nu prea am timp. In schimb am destule obligatii (cine nu are?), dar la forumul acesta nu am renuntat niciodata tocmai pentru oamenii de aici.

Si pot spune in plus ca maestrul Seven e unul dintre cei pe care ii citesc in mod curent. Ca nota generala mi-a placut cum puneti problema la subiectele la care participati (in afara de cartile postate).

Cat priveste ce mai scriu, tot din lipsa timpului, acum o fac putin mai rar. Cu ceva vreme in urma postam pe alte forumuri de profil, dar disparand din peisaj, nu am mai facut-o, iar aici nu am postat decat cu voia dvs, a moderatorilor, doar cateva mai personale, nefiind un forum special pentru asta. Si nu am vrut  ca unii, caci se gasesc mereu, sa traiasca cu impresia ca vreau sa-i intoxic cu ceva anume.

In minus, caci de obicei spunem in plus, acum e pe dos, o parte din cele scrise nu le mai am, in schimb am alt calculator, caci cel vechi s-a prajit, si nu le salvasem pe altceva. Dar cand am chef, scriu, ma distrez, impartasesc si cu altii. E frumos!
Nu stiu sigur ce mai am (eu nu prea stau sa memorez asta, asa sunt eu), ma uit, si daca mai e ceva ce corespunde cerintelor dvs, va anunt. Ne mai vedem pe aici!

Va multumesc pentru tot, si celorlalti colegi!
Mi-ati facut un inceput de zi extraordinar! Si eu va sustin si va doresc o zi buna! Sanatate si numai bine!


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Stradania mea inseamna ca nu a fost chiar asa de mare daca nu am ajuns ieri sa postez acest comentariu.
Ieri a fost Ziua Unirii, nici azi nu e tarziu, tot uniti suntem si azi, tot Romania! De fapt luna ianuarie, in intregul ei, e plina de evenimente romanesti.

Nu am o poza la indemana, dar Palatul Patriarhiei, unde s-a semnat actul prin care Al. I. Cuza a fost ales domn al Principatelor Unite, este o bijuterie arhitecturala.
O personalitate ce a luptat pentru Unire a fost si poetul V. Alecsandri, cel care a scris si Hora Unirii.

Cunoscut in special pentru poeziile sale dar si pentru piesele de teatru, indeosebi "Chiritoaia" si Iasii in carnaval, dramaturgul este semnatarul si a altor piese de teatru, printre care Boieri si ciocoi, despre care intentionez sa ce? Vom mai vedea!

Pe aceasta tema cea mai cunoscuta lucrare este romanul Ciocoii vechi si noi de N. Filimon, care, cel putin pe vremea scolii mele, era in programa de invatamant.
Nu stiu daca dvs v-a cazut in mana acest roman, ca doar nu mergeti cu mana intinsa!

Cand eram in scoala nu am citit Ciocoii vechi si noi. Consideram ca Dinu Paturica o fi vreun afemeiat care asa era poreclit si care mergea cu paturica dupa el, poate mai prinde ceva. Acum e mai simplu, are masina, paturica se poate pune in portbagaj.

Iar imaginea ciocoilor in mintea mea de atunci era cu a personajelor alea cu cioc imens pictate pe constructiile antice egiptene pe care le vedeam sambata seara la tele-enciclopedia.

Mai nou, unii spun ca acolo s-au gasit desene antice si cu OZN-uri, dar si in pesteri, pe tot intinsul planetei noastre. E cert ca au fost pe acolo nepamanteni, caci orice fiinta are aceasta tendinta, sa-si marcheze trecerea, inclusiv omul.

Cand pe alta planeta, in pesterile de pe acolo, o sa se gaseasca desenate suli, abia atunci putem fi siguri ca omul a ajuns pe acolo!
Duble scuze, de deranj si de paranteza, dar asta e literatura SF, adica SF-urile mele, traznai, glume!

Daca N. Filimon a mai scris si altceva nu stiu, dar cert este ca romanul sau este unul reprezentativ pentru literatura romana.
Mi-aduc aminte, si deloc nostalgic, ca pe vremuri se spunea "Reprezentativa de fotbal a Romaniei", adica cei mai buni.

Acum reporterii nu mai au curajul asta, spun simplu, echipa de fotbal a Romaniei. Cine sa mai reprezinte? Joaca si ei pentru Romania!
Dar nu, asta nu-i decat o dulcegarie, asa, pentru mine, ca sa inteleg mai bine ce inseamna reprezentativa.

Revenind la N. Filimon, mai era, tot asa, un marinar, capitan mai exact, care a compus o melodie ce este si acum imnul Frantei - La Marseillaise. Ca frantuz o mai fi compus el si alte piese pentru pian si nopti fierbinti, eu stiu? Cunscut ne este doar imnul semnat de el!

V. Alecsandri intentionase sa faca dupa aceasta piesa, care reprezenta ciocoii de pana la '48, si o piesa cu ciocoii de dupa '48. Dar, la data respectiva, vorba lui Toma Caragiu, s-a observat din tribuna oficiala si i s-a spus ca nu mai e oportuna o astfel de lucrare, iar bardul din Mircesti nu a mai scris-o.

Boieri si ciocoi este o piesa importanta pentru istoria teatrului romanesc. Nu cunosc exact daca e prima, atunci nici nu prea scriau teatru multi romani, dar este printre primele piese de teatru romanesti de importanta, cu o constructie mai elaborata, fata de creatiile autohtone de pana atunci.

Piesa are farmecul ei si destule metehne ale oamenilor secolului al XIX-lea si bisurilor lui, cerute de publicul larg.
Il intalnim pe Barbu Lautaru, un grecotei care o sa va amuze, oameni de toate categoriile sociale, de la boieri la razesi
(dupa nivelul lor pe scara ciocoiasca e si raspunsul lor dat boierilor mari: Sarut manile, Saruto zenunchii, Sarut talpile).

Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon si Boieri si ciocoi de Vasile Alecsandri apar cam in aceeasi perioada.
Alecsandri a scris primele 2 acte cu 10 ani inainte de publicare, cu cativa ani inainte de aparitia romanului lui Filimon.
Romanul a aparut mai devreme insa, cu cativa ani inainte de publicarea piesei lui Alecsandri.

Exista o disputa in legatura cu ele. Eu nu stiu ca aceste doua personalitati sa se fi acuzat intre ele. Sigur a facut-o critica de dupa aceea. Vorba lui "nenea Iancu", vezi, de aceea nu-mi place critica, e repezita! Asta e cusurul ei! E repezita!

Exista pareri ale Criticii ca Alecsandri a avut ca model romanul lui Filimon. Exista si pareri ca Filimon a avut ca model piesa lui Alecsandri, cum de altfel exista pareri ca sunt facute in paralel fara a se fi luat de model cele doua lucrari.

Scrie, ba! Scrie acolo ceva, sa fie! Critic, mai ales! Se stie, hartia suporta orice, dar...
...mai e o varianta: in timp ce Alecsandri era plecat din tara (avea acest dar, mai mereu) sau asa credea Filimon, acesta din urma a fost la Mircesti sa vada hartiile lui Alecsandri, iar Alecsandri, care nu era plecat din tara, s-a dus acasa la Filimon cat timp acesta era la Mircesti, si s-a uitat in hartiile lui Filimon.

Nimeni nu pomeneste aceasta intamplare!
Isi citeau unul altuia fituicile, exclamand fiecare in parte:
Ba, da asta scrie exact ce scriu si eu! Asa ca n-au mai luat nimic si-au plecat dezumflati amandoi acasa!
Mie mi-au placut criticii care au spus ca fiecare a facut-o independent, ca Boyle-Mariotte sau altii, ajungand la acelasi rezultat. Sa explic in doua paragrafe cat de scurte!

Dupa idee, criticii au ajuns la continut, spunand ca romanul e superior. Este, nu neaga nimeni! Ei uita probabil ca una e teatrul si alta e romanul. Piesa se reprezinta pe scena, se concepe altfel, daca ai fi romancier in piesa, nu zic, fraza e frumoasa, mestesugita indelung, dar vai de capul actorilor care ar trebui sa o tina minte!

Totusi, unul e roman, alta e o piesa de teatru!
Mai ramane sa faca un sondaj de opinie pe strada cu intrebarea care din ele i-a facut sa inteleaga mai multe despre subiect, daca tot s-a facut la comun! Atunci sa vezi raspunsuri! In ce hal se pune problema!

Dar ce, Bon Jovi nu era in acelasi clasament cu Pavarotti? Ce, au vazut multi?
Si nu era un clasament de bani castigati din muzica, era ceva de genul cei mai multi bani din muzica s-au castigat cu pictura lui Van Gogh.

Apoi, chestie de bun simt, sau cum, poate, s-o exprima razesul Arbore, personaj al piesei despre care mai vorbim din cand in cand pe aici, e la mintea cucosului, daca doi pictori picteaza aceeasi femeie, intr-o maniera clasica, vor fi diferente, normal, fiecare vazand sau surprinzand un anume sentiment, dar femeia e aceeasi, asa ca trebuie, totusi, sa se recunoasca in ambele tablouri.

Daca cei doi au scris in aceeasi epoca ce au vazut "pe strada" despre acelasi subiect, ce ar fi trebuit sa apara in lucrarile lor? Ca unii erau de pe Luna si altii de pe Marte?
Este o limba arhica in piesa, dar e asa de placuta! La inceput, pana va obisnuiti cu ea, cateva pagini, pare putin mai dificila, dar apoi ii dati de gust si o veti gasiti atragatoare.

Cred ca daca s-ar pune acum pe scena, piesa ar fi un succes. Alecsandri este un mare poet al nostru, piesa este dragalasa si cu destule invataminte, stiu ca va veti distra cu ea daca n-ati citit-o, dar va urez si eu distractie placuta!


Modificat de mateicoman (acum 5 ani)

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Cao Xueqin, Gao E - Visul din pavilionul rosu

Sa mergem si pe alt continent: Asia! Cu toate ca pe Forum exista persoane mai in drept sa vorbeasca despre literatura chineza, adevarati fani! Stima pentru ei!
Noi, aici, mai... cantam putin la tambal sau guzheng (guzheng = un tambal chinezesc).

Am ramas foarte mirat afland ca chinezii nu canta cu lingura la guzheng. Ceva imi scapa: ei mananca cu betele, noi batem cu betele in tambal, noi mancam cu lingura, ei nu bat cu lingura in guzheng!

Si acum, relaxati, probabil ca vreti sa aflati cate ceva si despre roman.
Prima data cand am vazut cat de groasa e cartea "Visul din pavilionul rosu" am zis ca aia e, de-acum, coma prelunga, nu vis!
Despre romanul chinezesc in general, nu vorbesc. Cum spuneam, exista alte persoane pe Forum mai in masura sa o faca. Totusi, in aceasta privinta, daca aveti putina rabdare sa cititi Cuvantul Inainte al cartii, aveti rabdare degeaba! Nu zice nimic acolo despre acest subiect.

Acum, despre autor: tatal sau a fost un mare literat la Curtea imparatului, cu lucrari vestite. Fiul sau, autorul acestei carti, nu dadea semne ca va scrie, dar nu dadea semne nici de oboseala si intr-o zi ne-am pomenit cu romanul asta.
Si asa cum acad. Razvan Theodorescu spunea in anii '90 ca avem nevoie de Shakespeare, asa si autorul, cred, spunea ca are nevoie de multe personaje, ajungand, pana la urma, la 300 de personaje in acest roman, ceea ce arata, dupa o simpla medie aritmetica, la numarul de pagini al cartii, ca la fiecare doua pagini apare un personaj nou.

Poate v-am starnit curiozitatea, ca nu-i deloc usor sa mentii in atentia cititorului atatea personaje, e ceva!
Pe scurtatura cea mai scurta, femeile din acest roman, pentru ca aici ele sunt preponderente, personaje bine conturate, placute, nu doar femei aflate in trecere, impreuna cu barbatii, bineinteles, ajung la concluzia ca societatea trebuie schimbata, ca nu mai merge. China feudala nu mai confera nimic, e de jale!

Ca atare se impune o altfel de societate, dar nu oricum, ci bazata pe cumintenie, curatenie (sufleteasca, nu de alt fel), corectitudine si alte de astea care incep cu litera c, toate conform confucianismului si altor filosofii si religii chinezesti, de care aveti cunostinta.
Este un roman frumos, o afacere de familie. Pe de alta parte se impune ca una din operele cele mai importante ale literaturii si culturii clasice chinezesti.


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Ieri vazusem subiectul despre cartile de aventuri. Mie imi plac romanele de aventuri, istorice, mitologie. Initial am vrut sa scriu despre Legendele Olimpului, dar, in dupa-amiaza asta, cand m-am apucat de comentat mi s-a parut potrivit altceva. Se poate sterge, daca va deranjeaza.

Povestioara lui Olympeu

Vara aceasta, cu caldura si mult entuziasm, cu bucurie, o vara inconfundabila, anunta ce va urma: urmeaza povestea lui Olympeu!
Personajul nostru, Olympeu, nu stia sa cante nici la lira, nici la chitara electrica. El stia sa dea la coasa. Si in multele lui ore de dat la coasa sub soarele bland cu altii, pe intinsele coline inverzite, ajunsese pana acolo incat sa compuna si un cantecel, care suna demn de o insolatie buna:
Toata ziua dau la coasa
Si in cot am bluza roasa!
Pielea, ce mi se cojeste,
Ulei de maslin, doreste.

Dar sa nu credeti ca o fi fost ultimul dintre romantici. Nu! Acelasi Olympeu, intr-o zi, a aruncat coasa cat colo. Avuse o mare revelatie: si-a luat motocoasa! Iar acesta a fost doar inceputul.
Pe urma a avut o revelatie si mai mare: si-a luat ultimul model de motocoasa, in varianta maxi! Si de atunci revelatiile lui au venit una dupa alta, nu l-au mai parasit.

Cea mai mare revelatie a mintii lui efervescente a fost sa construiasca un oras pentru zei. Daca nu avea sa reuseasca, din cauze materiale, in general, macar un Centru SPA sa iasa, cu dotari moderne, fireste, tot pentru zei!
Omul a inteles ca pentru a fi vizitati de zei, pentru a-i avea aproape, trebuie sa aiba unde sa traga, sa le creezi niste conditii.

Si, mai intai, s-a gandit unde era mai potrivit sa-l amplaseze. Dupa studierea posibilelor variante a ajuns la concluzia ca amplasarea cea mai fericita e pe varful muntelui.
Acolo se intrunesc conditii optime: posibilitatea cea mai simpla de a trage curent electric, orasul fiind pozitionat cel mai aproape de fulgere, posibilitate implicita de apa pentru dus, vezi norii trecatori in permanenta la munte. Panta pentru canalizare nu era o problema.

Odata stabilite toate detaliile, s-a apucat de lucru. Olympeu lucra singur, intampinand nu doar refuzul concetatenilor de a-l ajuta, ci si batjocura lor. In discutiile glumete dintre ei, acestia, ori de cate ori se intrebau intre ei de Olympeu, voit dispretuitor, spuneau ca e sus, pe munte, construieste Olympul, denumire data de ei in gluma, dupa numele lui. Si de atunci Olymp a ramas numele acelui loc!

S-a lucrat mult, s-a lucrat bine, cu sarg si odata terminat de construit, spre bucuria imensa a lui Olympeu, orasul trebuia populat. Dar cu cine? De unde?
Trebuia sa gaseasca zeii care doreau sa locuiasca acolo, deoarece pe timpul lucrarilor nu a venit nimeni la fata locului din partea beneficiarului.

Si, de aceea - nici nu se racisera bine rocile vulcanice folosite la temelie -  a inceput sa trimita mesaje: Caut echipa completa de zei! Asiguram pensiune completa, confort sporit, libertate si democratie!
Raspunsurile nu au intarziat sa apara, spre uimirea lui, dar toti cei ce aplicau la aceasta oportunitate erau falsi zei. Nici macar nu erau din vazduh, ci de pe cuprinsul mai apropiat sau mai indepartat al tarii, oportunisti cu acte in regula.

Insa vigilenta lui Olympeu nu putea fi inselata. El ii supunea pe pretendenti la tot felul de probe, candidatii avand la ei, fiecare, in primul rand, o hartie prin care parintii lor isi dadeau consimtamantul ca puteau participa la aceste probe. Asta pentru a evita consecintele ulterioare acestui concurs, mai ales a probelor finale, ce vizau testarea nemuririi.

De, unii nu suporta usor un ciocan la tampla sau un cutit infipt in muschi (fireste, ales la alegere de candidat)! Trebuia omul sa se dumireasca cumva, nu? Ca sa nu greseasca!
Competitia pre-olimpica nu a dat zei (niciodata), dar a dat excelenti atleti (dintre cei care au scapat, abandonand, la un moment dat, concursul lui Olympeu). Ei se mai intalnesc din cand in cand si astazi, o data la 4 ani, tragand sperante...!

Desi dorul il mana, nu se putea intoarce la coasa lui. Problema nu era inca rezolvata, iar concursul nu parea sa dea rezultate.
Sperantele erau foarte mici. Chiar daca nu pe loc, la cateva ore sau zile, se auzea despre candidat ca nu a trecut ultima proba. Atunci avu revelatia sa nu mai astepte, sa plece el in cautarea lor si, deci, a linistii lui. Dar cum? Caci nu ar ajunge prea departe! Se gandea numai la Icar, ce nu avusese la dispozitie prea multe inlesniri ignifuge.

Si chiar in acele momente in care Olympeu era ingandurat si foarte ingrijorat, ca in orice mitologie, salvarea vine tot de la zei. Cu o descindere in sunet si lumina, mai spectaculoasa decat orice revelatie de-a sa, zeii mult asteptati isi facusera, in sfarsit, aparitia.
Unul dintre ei i s-a adresat scurt: "Mars de aici!"
El a multumit, a tinut minte cuvantul si astfel pleca bucuros de acolo cu un pas cadentat, fredonand o idee ce-i veni pe loc in minte, anticipand in acest fel si muzica militara.
Iar de aici lucrurile va sunt binecunoscute.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Goethe -  Faust

Nu e de mirare, pentru mine, ca poetul si scriitorul german este unul din favoritii mei.
Goethe a scris foarte multe lucrari in diverse genuri literare, precum si in diferite alte domenii: biologie, fizica.
Din literatura, in primul rand trebuie sa amintim de Faust, o capodopera a literaturii, chiar daca nu gasiti in ea o scena a balconului, ci una a bucartariei, o capodopera la care poetul german a muncit toata viata.

Va inchipuiti ca o astfel de lucrare a fost si greu de tradus!
Cei in cauza abia reuseau sa o termine de tradus, ca Goethe si venea cu noua varianta. Chiar si inainte de a muri, pare-mi-se cu un an, daca retin bine, Goethe anuntase ca doreste sa mai revizuiasca textul inca o data, producand rumoare si friguri printre traducatori, insa de data asta au scapat. Au respirat usurati!

Mai mult, Goethe i-a pus la incercare pe traducatori sa vada daca triseaza si copie pasajele de la o versiune la alta, incat intr-o versiune intermediara a poemului binele si raul nu mai erau antagonice, ca in varianta originala si in cea definitiva, mergeau la brat.
Poate va veti intreba: bine, dar daca poetul a trudit la acest poem toata viata, a mai scris si altceva?
Din fericire, da, a scris multe capodopere, stia cum! Avea el o reteta secreta, de la bunica lui!

Subiectul operei nu este nou, este preluat. Se mai gaseste si la alti autori cunoscuti si necunoscuti.
Dar nu era Goethe ala care spunea ca daca ai o idee buna poti fi sigur ca a mai avut-o si altcineva inainte?
Personajul principal al piesei nu este nici clasic, fatalist, nici modern, existentialist. Joaca la doua capete, suge la doua tate, alearga dupa un iepure si o iepuroaica, in final va plati taxe duble.

Sunt versuri de o frumusete categorica.
Reprezinta aspiratia spre inalt, depasirea conditiei. Noroc ca e multa stiinta de invatat, ca altfel murea de tanar ca prostu', Faust asta!
Parerea mea e ca decat sa stea toata viata sa scrie asta, Goethe, cu mintea lui patrunzatoare, mai bine cauta ce visa Faust, avea sanse mai multe si nici nu ajungea la extrema, pentru ca, dupa cate stiu eu, ultimele lui cuvinte au fost "mai multa lumina!", nu "stinge becul!"

A facut cativa pasi, ce-i drept, in aceasta directie pe vremea studentiei, la Leipzig. A mers pe urmele lui Faust, dar pana la vestita crama numita "Pivnita a lui Auerbach", cunoscuta si astazi, loc preferat de studenti, unde se spune ca a poposit doctor Faustus undeva pe la anii 1500, un personaj care a existat in realitate.
Poetul a studiat putin si alchimia, introducerea sau bazele alchimiei, cine mai stie acum? Dar s-a lasat!
Peste ani tema a fost reluata si continuata de Florin Piersic in filmul lui G. Naghi, "Elixirul tineretii".

Faust e o capodopera, negresit. Folosesc termenul nu pentru ca asa ne place noua, europenilor, sa aruncam cu acest cuvant, capodopera, cum multor concetateni, chiar de pretutindeni, le place sa-si arunce flegmele, asa, cu o nespusa mandrie!
In acest poem treaba e serioasa, dar nu trebuie luata in tragic! Nu s-au scos cutitele! Astfel am demonstrat ca si cuvintele pot ucide!

Consider ca am zis cam multe despre el. Sa luam o mica pauza ca sa ne destindem!
In alte vremuri ce taifasuri ii trageam noi pe teme de literatura! Aveam si timp!
Ce discutii aprinse mai purtam! Unii erau cu Goethe, altii cu Balzac, o parte cu Hugo, alta cu Shakespeare! Frumos era ca nu eram toti din aceleasi gasti, fiecare avea alte placeri, si automat ca nu ne cunosteam dinainte, acolo, la masa, ne adunam, bineinteles, nu zilnic. Cartea ne-a apropiat!
Erau spumoase serile, chiar nocturnele noastre prin bodegi, baruri, cand vremea era friguroasa, uneori pana la 3 dimineata, asa era de frig!
Acum, in cafenele, vezi doar cum, la doua paie, ca in "Pisicile aristrocrate", cate un cuplu bea dintr-un singur pahar. Ce sa-i faci? Cu saracia asta...!

Spuneam ca autorul mai are si alte capodopere. As vrea sa mai amintesc macar doua cuvinte despre una, romanul care l-a lansat.
Primul roman de Goethe pe care l-am citit a fost "Suferintele tanarului Werther".
Se zice ca lui Napoleon i-a placut atat de mult, incat l-a citit de sapte ori in campania din Egipt. Trebuie luat in calcul ca n-avea alte posibilitati in desert, unde nu erau biblioteci, iar cea mai apropiata, cea din Alexandria, arsese de multa vreme. In acelasi timp, trebuie luat in calcul, deci e unul mai elaborat, si faptul ca romanul e foarte scurt si, ca sa para mai mare (mult), l-a citit de mai multe ori.

Asa zice lumea, ca Napoleon a citit cartea de sapte ori, dar efectiv el a citit-o de doua ori si ceva, maxim de trei ori.
E cunoscut faptul ca Napoleon putea sa faca trei lucruri deodata. A citit o data trei carti simultan, apoi inca o data idem, si la urma ce a mai ramas.
Inchidem paranteza rotunda, inchidem paranteza patrata!

Aici, la Faust, mai trebuie spusa o chestie. Desi real, el are simbolistica. In acest personaj se da o lupta continua, o parte din el aspira spre inalt, alta spre placerile lumesti, care compuse dau sensul intreg al omului.
Cititorul trebuie sa inteleaga clar ca acest lucru se intampla in interiorul aceleiasi persoane, nu ca pe planeta asta unii oameni sunt cu aspiratiile si alti cetateni, cu diverse placeri pamantesti.

Da, Faust este incarcat cu simbolistica puternica pentru ca initial autorul preciza intr-o scrisoare catre bunul sau prieten Schiller (alt titan al scrisului) - corespondenta lor  extraordinara se cunoaste, e aur, unora le curg balele citind-o - ca doreste ca scrierea aceasta sa suscite interesul si sa fie ironica, dar apoi si-a dat seama ca in personajul sau poate sa inglobeze toata natura umana, esenta sa, si a lucrat la asta o viata intreaga. Lucru normal, cu experienta de viata acumulata vezi lucrurile din ce in ce mai bine, exceptie fac doar persoanele senile.

Opera dramatica, epica, lirica si satirica in acelasi timp, conform observatiilor critice, Faust intruneste aprecierea unanima, cum s-ar zice de la cel mic cu tata-n gura la cel cu barba sura sau, mai exact, de la femeile de servici cu matura-n mana, la paznicii cu, stiti voi ce, in mana, de la interminabilul sir al bucatarilor TV, la interminabilul sir al astrologilor TV, de la iubitorii de thrilere, la iubitorii de romance,..., toti laolalta e greu sa fi auzit de Goethe, dar de Faust, cu siguranta, da!
Nu inchei fara sa va doresc o primavara minunata!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Pe caldura asta fac doar o mica imbinare carte - film:
filme uitate si regasite datorita lui spicdegrau, caruia ii multumesc foarte mult, nu doar pentru aceasta, ci pentru multele carti bune pe care le posteaza. Si postarile sale sunt de cele pe care le urmaresc de fiecare data.
Vezi aici:
La pagina 3, Jacques Remy - Daca toti oamenii din lume,
iar filmul se numeste Si tous les gars du monde... (1956)
Si tot acolo, in urmatoarea postare spicdegrau  va propune
Marivaux – Ţǎranul ajuns.
Am vazut de curand piesa facuta dupa roman - nu stiam ca e tradus in romana - Le paysan parvenu (1960), dupa Marivaux, de René Lucot.

Inchei spunand ca, dupa cate il stiu eu pe Seven, am tras si  DEMONUL ROSU – roman foileton [1933], care, astfel, are toate posibilitatile sa fie pe gustul meu. Aici film nu stiu!


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 5 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Chiar daca in ultima vreme nu am reusit sa mai ajung pe aici (iata, imi fac si autocritica, pentru ca se merita sa intri pe acest forum, ai ce vedea pe el), permiteti-mi sa va urez "Sarbatori fericite!".
Cu autocritica cum ramane? Banuiesc ca la anul trebuie sa intru si eu mai des pe aici. Dar bag de seama ca asta o reusesti numai intr-un singur mod, sa te autodepasesti (sa stiti ca e o senzatie nasoala, dar pe urma te obisnuiesti), adica sa vezi cum o iei inaintea ta, iar tu ramai in urma.
Incerc sa spun mai explicit, poate nu s-a inteles perfect: sa vezi cum tu o iei inaintea ta, asadar ta ramane in urma in timp ce tu o iei inainte. Ce mai, ne descurcam noi!

Craciunul ne da speranta,
Bucurie si vacanta.
Sa-l cinstim cum se cuvine,
Sa traim si mult si bine!

Va doresc un Craciun fericit!

Tot de sarbatori, in frumoasa noastra traditie, vine Mosul!

De ce e Mosul rosu in obraji?

De aceasta data-n schita
Mosul cauta-o actrita,
Sa joace ca Craciunita,
Dar sa nu fie pipita,
Ci una demna, de vita,
Si gasise o portita
Cu un model - ce matrita! -
Senzual si cu fundita,
Spiriduse cu rochita,
Ce aveau, toate-alunita,
Se-ntindeau ca o alvita,
Sau zburdau ca o caprita,
Se-nvarteau ca o rotita,
Ori suflau ca o pompita,
Gestica foarte pestrita
Si pe baza de cosita.
Fiecare garofita
Subtiase cat o lita
Distanta cat o lumita
Dintre sobru si glumita.
Mosul si-a smuls o suvita,
Exclama un "maiculita!",
Toarce putin din gurita,
Isi face o cruciulita
Si ii spune-o vorbulita
Unei fete cu bundita:
Nu as vrea sa porti scufita,
Nu sa fii calugarita,
Dar, opreste-te, fetita!
Du-te si ia-ti din ladita,
Pentru ca ai o cheita,
Haine groase, nu foita!
Stiu, arati ca o zeita,
Dar n-ai decat caciulita,
Restul nu-i decat o ita
Si mimica din gurita!
Ce esti tu, o crasmarita?
Ia seama, mai, copilita!
Vrea sa scape de vulpita,
Altfel faima-i ramasita,
Nu ramane-o lingurita!
Jubila ca e domnita,
Dar parea a fi cordita.
Cum s-o suie pe scarita,
Daca el se-mbata crita?
Si lua tocul cu penita,
Puse foaia pe pulpita,
Completa un cec, sughita
si zise: pa, pa, craita!
Frunza verde-romanita,
"La multi ani!" fara vreo fita,
Sa aveti, de Mos, turtita,
Multe daruri si costita,
Dar si gluma, o bobita!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Nu puteam sa inchei anul fara sa vorbesc despre demonul anului 2019.
Dupa cum ati vazut, "Demonul rosu" nu l-a putut impiedica pe Seven sa faca o treaba buna.

Desi dupa primele aliniate simteam ca ma va paste o senzatie de deja vu, nu s-a dovedit a fi decat o pregatire pentru alarma falsa si, repede, cartea a devenit foarte interesanta, cu schimbari dese, asa cum un lunetist ar tot schimba "la secunda"  punctul de tragere, incat, de fapt, nu te lasa sa vezi imediat incotro se va indreapta romanul. Si bravo lui!

Un alt lucru placut este ca ti-l poti imagina, in paralel, atat in mod clasic cat si modern, la fel de bine, si asta datorita naturii personajelor din carte si a stilului de scris al autorului.
De aceea, si de altele, i se poate asocia bine cuvantul "inter".

Unde mai pui si faptul ca a fost scris in perioada interbelica, care are acest avantaj (parca asa retin din ce a prezentat Seven despre carte la momentul respectiv. Daca am gresit, scuze!)
Dar cate carti n-or fi frumoase si necunoscute din acea perioada!

Ca si la femei, se poate aplica si la carti. Cate nu sunt frumoase si necunoscute, dar toti se uita numai la staruri! E treaba lor! Nu si a starurilor! Dar, mai sunt si altele de interes.
Nu o sa va spun acum chiar povestea cu mica broscuta ce casca gura mare. A, nu, stati, ca asta e din alta parte! Nu era asta! Dar stiti voi bine la ce doream sa ma refer.

Cartea e foarte placuta, se citeste repede. Daca insistam putin cred ca o citeam din prima seara. E cursiva, intriganta, creeaza emotie, si devine, pana la urma, un roman cu un detectiv (fata de cel al lui Cehov, care a scris un roman cu un contrabas. Dar sa stiti ca acestea, doua, nu se aseamana deloc, nu este o simpla inlocuire a contrabasului cu detectivul).

Detectivul de care vorbeam trebuie sa detecteze, pe masura renumelui sau (era neamt, calculat), nu a poreclei, care mie imi pare comica (Ochi de pisica), un cunoscut criminal frantuz ajuns in Berlin, unde constatam, din carte, ca inca de pe atunci se lucra la consolidari de poduri.

Criminalul avea o pata mare cat cea de pe Jupiter, iar cand i se punea pata, omora pe cineva.
Nu isi asuma responsabilitatea, purta o masca rosie.
Apar din ce in ce mai multi pioni implicati, mai multi decat pe tabla de sah, ce ce creeaza confuzie, tot mai multi, desi nebunul mananca intr-una in escapadele lui in diagonala.
Apar din ce in ce mai multe dorinte de a face anchete proprii.

Despre decizia si ancheta detectivului, momentan nu va pot spune nimic. nu am acordul celor implicati.
Trebuie sa ma scuzati si de data asta, dar nu pot sa nu spun ce urmeaza, daca tot am ajuns in acest punct, cu acordurile.
Faptul este foarte comic, dar e adevarat si destul de recent. Il gasiti si in ziare, si nu e prima oara cand aud ceva asemanator.

Un consilier cultural de la un teatru din Timisoara ii trimite directorului un mesaj in care, din anumite considerente, propune sa se joace pe scena teatrului respectiv o piesa de Moliere, si, de aceea, il roaga, daca are adresa de mail a lui Moliere, sa i-o trimita si lui, cu scopul de a discuta cu acesta in legatura cu drepturile de autor pe care le pretinde.

Intrebarea ziarului era: cum de a ajuns o astfel de persoana in functia de consilier cultural al unui teatru?
Intrebarea noastra este: a gasit adresa de mail? Sa o dea mai departe, poate mai sunt si altii interesati sa vorbeasca niste lucruri cu autorul piesei.

Asadar, daca despre decizia detectivului nu va pot spune nimic, va pot spune sa cititi romanul si va pot spune, inca de pe acum, "La multi ani!" cu ocazia noului an ce vine imediat.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 14 ani
***
     Mulţumesc frumos, mateicoman, pentru aprecieri!
     Recunosc fără falsă modestie că, într-adevăr, este oleacă de muncă pentru adaptarea limbajului interbelic în limbaj contemporan, dar după ce mi-am pus la punct un fel de machetă prin care modelez textul, lucrurile sunt din ce în mai la îndemână şi cu fiecare text parcă munca este mai uşoară.
     Este adevărat că în perioada interbelică au fost mai multe reforme lingvistice, fapt pentru care nu toate textele pot fi modelate după acelaşi şablon, pentru că într-un fel se scria la 1920 şi altfel în 1939, dar în mare măsură adaptarea respectă cam aceleaşi reguli.
     Eu am cumva două mari avantaje: primul este acela că am început digitalizarea unor astfel de texte cu mai mult timp în urmă şi am căpătat o oarecare experienţă în direcţia asta şi cel de-al doilea avantaj şi cel mai mare este existenţa programului AutoCorect pe care, din fericire, eu îl folosesc de peste 10 ani şi îmi este foarte uşor să creez şi să dezvolt dicţionare, aşa că doar pentru adaptarea textului interbelic am deja vreo 25 de astfel de dicţionare. Ele nu rezolvă tot, apar noi şi noi cuvinte pe care le adaug în dicţionare, dar una peste alta, după rularea lor, textul rezultat este mult mai uşor de corectat.
     
     Despre romanele foileton aş vrea să mai adaug câteva lucruri.
     Există cititori cărora le plac astfel de romane şi există pur şi simplu cititori care nu sunt atraşi de asemenea tip de cărţi. În plus este oarecare diferenţă între a citi un roman în fascicole chiar atunci când el apare şi să aştepţi cu nerăbdare ziua în care apare următoarea fascicolă şi alta este să ai la dispoziţie întregul roman. Când citeşti romanul ca pe un întreg ai posibilitatea să vezi mai bine eventualele neconcordanţe sau gafe ale autorului. Se întâmplă uneori prin câte-un astfel de foileton ca un personaj aproape mort să fie foarte viu peste câteva capitole, sau un personaj – de regulă secundar – să aibă o vârstă într-un capitol şi altă vârstă cu 5 capitole mai încolo şi multe de-alde astea.
     Astfel de lucruri n-ar trebui să existe, dar se întâlnesc frecvent pentru că autorul de foiletoane scrie zilnic pentru că ziarul nu aşteptă după el, aşa că autorul nu are timp să-şi şlefuiască opera aşa cum se întâmplă – de regulă – în cazul romanelor care se publică în volum. Ba, mai mult decât atât, cei mai mulţi autori de romane foileton, lucrau şi publicau două sau chiar mai multe foiletoane în acelaşi timp, având contract cu mai multe ziare.

     
     Şi mai este o problemă... nu neapărat cu romanele foileton, ci cu cărţile apărute în perioada interbelică.
     De fapt acesta este principalul motiv pentru care m-am hotărât să fac această postare.
     Nu toate cărţile interbelice, fie ele publicate în volum sau foiletoane, pot fi publicate astăzi şi asta nu din pricina calităţii artistice.
     Un fapt concret: de vreo 3 luni lucrez la un foileton în două părţi. Practic este vorba de o serie de două romane foileton. În limba română nu am găsit un cuvânt pentru o astfel de structură, deşi în alte limbi există cuvinte precum „duologie” sau/şi „diologie”. Într-adevăr există termenul „diologie” în limba română, dar sensul său nu este cel de mai sus, ci se referă doar la opere dramatice formate din două părţi diferite.
     Dar să trecem peste asta...

     Ziceam că m-am ocupat de o astfel de carte şi nu mai departe de ieri am terminat corectura primului roman, deci jumătate din serie.
     Marea problemă este că după toată munca, nu-mi pot permite să public/postez acest roman pe forum, deşi chiar anunţasem în urmă cu ceva timp că pregătesc un roman foileton.
     Romanul l-aş încadra în genul „aventură pentru adolescenţi”, are un ceva din Jules Verne [eu chiar mă gândeam la „Copiii căpitanului Grant”] şi deşi nu este o capodoperă, dar după primele capitole devine plin de suspans şi este împănat şi cu multe elemente de cultură generală, fapt care-l face destul de interesant... şi foarte „citibil”.
     Aşa cum spuneam, cauza pentru care nu poate fi publicat nu este calitatea sa tehnică sau artistică, ci un motiv mult mai simplu, dar pe care eu îl consider mult mai grav.

     Romanul a apărut în varianta originală [limba franceză] acum aproape 100 de ani, mai exact în 1926, iar traducerea în limba română în 1931. Ei bine, despre drepturile omului, egalitate între rase, naţionalism etc., într-un fel se punea problema atunci şi altfel stau lucrurile astăzi.
     Cartea abundă mai ales în a doua sa jumătate de expresii cel puţin „exotice” ca să nu le spun altfel [referitoare la unele dintre rasele sau naţiunile omenirii], expresii care acum 90-100 de ani păreau probabil normale, poate chiar comice, dar care astăzi sunt de-a dreptul jignitoare şi nu mai pot fi sub nicio formă acceptate.
     Dacă aş posta acest roman, oricine ar putea să mă învinovăţească şi să spună că promovez ura de rasă, exploatarea unor naţiuni etc... etc.
     Iată de ce nu pot posta această carte şi-mi cer scuze pentru asta!

     Cred, totuşi, că există un lucru folositor în toată chestia asta şi anume „lecţia” primită şi cred că e bine ca şi alţi colegi să fie atenţi la astfel de aspecte.

     Multă sănătate, sărbători fericite şi noul an să vă aducă belşug şi fericire, sănătate deplină şi noroc şi îndeplinirea tuturor năzuinţelor!
     La mulţi ani!

     Seven     

_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.

     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |
pus acum 4 ani
   
iris205
Membru Gold

Inregistrat: acum 13 ani
Salut Seven,
Sa stii ca nu ai dreptate, romanul respectiv face parte din istoria noastra, a omenirii, bun sau rau asta este parerea ta, dar nu putem nega acea carte, nu cred ca face parte din lectura obigatorie si nici nu trebuie scos din contextul vremurilor respective. Cui nu-i place nu-l citeste, dar poate sunt destule persoane care ar dori sa-l citeasca, sper sa te razgandesti si sa-l urci aici.

La Multi Ani, tuturor.
pus acum 4 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Sigur.... sa il interzicem si pe Sade, sau, si mai bine, hai sa nu mai publicam nimic din Biblie si toata literatura derivata din ea. Motive: sunt carti ce ofenseaza profund pe cei care le citesc in prezent plus motivele enumerate de Seven

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 4 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Cel mai mult ma bucura ca a revenit gasca aici, pe care o salut cu respect. Ma bucur mult ca a intervenit si Stelevadris. Poate revin si altii sau se adauga si altii. Nu e nimic mai trist la un forum decat sa fie parasit.
Si asta e unul din motivele pentru care in a doua jumatate a anului trecut, dupa ce a trecut caldura verii, nu am mai revenit aici cu postari. E dezolant sa vezi numai postari de-ale tale. Zici ca-i blog, ceea ce mie nu-mi place deloc.

In general, sunt atatea subiecte interesante la care nimeni nu participa, iar unii chiar muncesc pe rupte pentru ele. Nici cu un simplu multumesc nu intervin utilizatorii. Macar aici ne mai strangem cu bucurie din cand in cand.
Referitor la "bilogia" de care explica Seven, la noi se foloseste termenul "se intoarce". Omul paianjen se intoarce, romanul se intoarce, se intoarce pe partea ailalta, etc.

Daca romanul nu are ca scop marirea repertoriului de injuraturi, atunci eu sunt de parere cu Stelevadris. Nu vad ce te-ar impiedica sa il postezi, deoarece oamenii interesati de cultura nu baga in seama injuraturile, iar cei care le baga, nu sunt interesati de cultura si nu vor citi nicicand aceasta carte. Nu exista riscuri!
Si nu exista lucruri pe lumea asta care sa fie numai bune sau numai rele. Ca sa nu lungesc mult, dau un exemplu, ce e bun pentru unul, e rau pentru altul.

Se spune mereu ca ala a scris. Dar ala de ce a citit? De ce le-a folosit, mai exact? Nu judeca deloc cu capatana aia a lui?
Eu nu vorbesc numai ca sa nu tac. De aceea iti si propun mai multe solutii:
1 Sa elimini total acele pasaje, daca te deranjeaza, ca odinioara, cu puncte-puncte, caz in care, cu siguranta, tu vei fi singurul injurat. Si nu rasial!
2 Intrucat spuneai ca odata aceste lucruri erau permise, iar astazi nu, inseamna ca, acum, situatia e pe dos. Atunci, nu te opreste nimeni ca la pagina in care x il injura pe y, tu sa pui ca y il injura pe x.
3 Poti inlocui simplu, ca sa ramai in cadrul legal, respectiva caracterizare folosind cuvantul "cetatene", pentru ca toti sunt cetateni egali in a fi injurati.
q.e.d!

Adaug aici inca ceva referitor la asta. De curand, pe neanuntate, la noi s-a votat in Senat, dupa cum spun ziarele, puteti gasi usor articolul, o lege impotriva celor care se exprima sau se manifesta contra tiganilor. Problema nu e ca s-a votat, e normal sa fie asa, altele sunt, printre care una e si faptul ca nu s-a anuntat. De ce?
Si in feudalism, pe vremea Inchizitiei, tot veneau in public, bateau toba si spuneau: ba, de maine, daca mai faci asta, ti se taie unghiile. Sau barba, depinde de vremuri!
Era o vorba cu fiecare pasare pe limba ei piere, dar se vede ca noi nu suntem pasari.
Romanul piere pe viclenia lui (frate impotriva altui frate).

Iar pedepsele propuse in acea lege din Senat, in ani de puscarie, sunt mai mari decat iau unii pentru crime abominabile. Te duce cu gandul la altceva, dar nu fac glume proaste.
Acest lucru, cu ura, injuraturile, cel mai des, etc, repet, nu trebuie, in mod normal, sa se intample, daca exista obraz si civilizatie, dar trebuie sa recunoasteti ca e un mizilic pe langa alte fapte grave care se intampla chiar in aceste timpuri la noi si nimeni nu remediaza nimic. Dar asta nu e obiectul discutiei noastre de aici.

Pe de alta parte, real, nu prea s-a schimbat nimic cu drepturile omului. N-a oprit-o nimic pe Franta sa-i faca tigani pe cetatenii  romani, nu neaparat pe cei plecati acolo. Ati auzit ceva guitand, atunci, in acest scop, din partea guvernantilor nostri, la Europa? Atunci cum s-au schimbat lucrurile in acest domeniu? E un exemplu. Mai e de lucru peste tot, in acest domeniu, nu doar la noi!

Revenind la roman, daca tu consideri ca merita si in modul asta ai satisfactia unei impliniri, stiind ca oferi celorlalti multe lucruri de interes, de cultura cum spuneai, de ce sa nu ti-o oferi, pe langa ce le oferi lor?
A, si nu puteam sa inchei fara sa inchei, asa ca, inchei acest subiect in speranta ca anul acesta va fi un an cat mai bun pentru romani.


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Lumea nu lipseste, ca prezenta, lipseste ca activitate.
Eu m-am retras din activitatea de corectura. Sunt simplu consumator acum.
Sa caute cineva Tiganiada si sa o retraga de pe acest forum. E ilegala. Nu reprezinta spiritul epocii actuale.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 4 ani
   
stelus
Online
VETERAN

Inregistrat: acum 13 ani
Buna ziua,

Nu-mi place ca apar arhive gigant cu carti deja de pe aici.
Sa fiu bine inteles, din moment ce am corectat cartea si am pus-o aici, ea este publica, deci nu pretind nici un drept sau ceva de genul asta. Luati-le, stocati-le si poate mai si cititi, daca e genul de carti ce va plac.
Insa cred ca o minima informare e necesara. Penultima arhiva contine printre altele ultimele postari ale lui userului bolano cu V2.0 ale scriitorului W. Faulkner, caracterizate scurt ( thriller). Daca si Faulkner a scris Thriller-e!!!!

@ Stelevadris
Sa stii da din pacate se actioneaza asa. Nu se retrag, dar nu se mai retiparesc. Si nici nu se mai ecranizeaza.
Am cam intrat intr-o epoca apropiata de 462F.

Modificat de stelus (acum 4 ani)
pus acum 4 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Nu am ce sa zic despre "pachetele" literare de pe aici. Cata vreme raman pe un singur topic.
Eu nu agreez nici macar adaugarea de epub/mobi la munca altora de catre altii.

Uite, ca sa va mai treaca supararea, mi-a intrat recent in tableta cartea unui autor contemporan: Cum sa faci primul milion - Bogdan Costin. Eu sunt certat cu autorii romani contemporani, incepand cu Dobos si terminand cu Liiceanu. Toti mi se par pretentiosi si plini de clisee.
Tipul asta m-a cam luat la palme cand am inceput sa citesc, cartea poate ca lasa de dorit in anumite aspecte legate de personaje si poveste, dar stilul mi-a placut la nebunie.

Uite la ce am ramas aseara inainte de culcare:

"Cine spune că urăşte zilele de luni înseamnă că nu ştie cum e să fii dat afară într-o zi de luni. E un sentiment minunat care-l concurează şi-l surclasează lejer pe cel pe care-l ai atunci când îţi ţii copilul în braţe pentru prima dată, ca să dau un exemplu banal.
Imaginea-cheie a acestei zile de luni, pentru mine, e următoarea: o sală mare de meeting, într-o clădire de sticlă şi oţel. Cinci bărbaţi aşezaţi pe scaune, pe o parte a mesei din mijloc. Doi expaţi, un englez roşcat şi un austriac spălăcit, restul români. Adică departamentul de marketing. Clientul. Unul din cei mai mari jucători mondiali de pe piaţa dulciurilor chimice cauzatoare de cancer.
Eu şi Florin Medrea, directorul de creaţie al agenţiei, pe cealaltă parte a mesei, aşezaţi tot pe scaune.
Irina Mocanu, directoarea departamentului de Client Service, e singura persoană care stă în picioare, în faţa tuturor, lângă ecranul enorm de pe perete. Poartă un taior alb, cu fustă scurtă. Push-up pe dedesubt şi sânii îi par mai mari cu două numere. E înaltă şi situaţia îi pune în evidenţă picioarele lungi şi musculoase, lucrate la sală. Arată foarte bine din faţă, dar mai puţin din profil când i se vede clar fundul mai plat decât planeta noastră înainte de Magellan. Zâna deadline-urilor strânse şi a istericalelor a trecut şi pe la coafor dimineaţa devreme, special pentru prezentarea asta. E cea mai importantă prezentare a anului. Dacă luăm clientul, agenţia e salvată de la dezastru, adică de la concedierea a unei duzini de colegi printre care sunt vizat şi eu, cu siguranţă.
La a douăzecea pagină de powerpoint, când Irina se întoarce spre ecran să indice un element important al strategiei propuse de noi, vedem cu toţii pata roşie. Acolo. Pe fusta albă. Sub bucile ei plate. Şapte bărbaţi cu ani buni de experienţă în marketing şi comunicare multinaţională încremenesc într-o secundă.
În mod sigur poartă un tampon ale cărui reclame arată femei îmbrăcate în rochii vaporoase albe, pline de încredere, care fac flic-flacuri pe sub nasul bărbaţilor şi nimeni nu-şi dă seama că sunt în acea perioadă a lunii. Dar lucrurile nu merg ca-n reclame, ar fi trebuit să ştii asta, Irina.
Ea probabil simte că are o mega hemoragie, că sângele îi umple tamponul, dar nu are idee că a ajuns deja şi pe fustă. E cea mai importantă prezentare a anului. Şi nu ştie ce vedem noi, aşa că face ca la poker. Merge mai departe, blufează. Nu se opreşte din prezentare. Nu îşi poate întrerupe discursul pregătit două zile la rând în faţa oglinzii.
În secunda asta, am două posibilităţi. Să intervin, să preiau prezentarea şi s-o trimit la toaletă. Sau nu.
Aleg să nu.
Pentru că o urăsc sincer pe Irina. O detest din tot sufletul.
Lângă mine, Florin e paralizat. El oricum e un băiat mai emotiv care a ajuns director de creaţie în lipsa altei opţiuni după plecarea lui Predu la altă agenţie. Acum e alb la faţă, de parcă sângele din obrajii lui se scurge în tamponul Irinei. Nu e capabil de nici o reacţie.
Intuiesc represaliile ce vor urma. În agenţie şi acasă. Sunt împăcat. Am tot căutat o ocazie în care să ies din rahatul ăsta şi n-am făcut decât să tot amân momentul. Acum ocazia m-a căutat pe mine. Accept totul cu seninătate.
Îi zâmbesc larg Irinei, dau din cap şi o încurajez din priviri să continue. Totul e OK, suntem pe drumul cel bun, spune faţa mea. Agenţia e ca şi salvată. Contul de două milioane de euro pe an e ca şi al nostru. Ea trece mai departe, la slide-ul următor, şi pune la bătaie toate resursele ei de presentation skills şi le explică tipilor de la marketing că ceea ce au ei acum în faţa lor e ceva extraordinar. Şi aşa şi este. Doar că nu sunt ideile care se derulează pe slide-urile de powerpoint, ci pata roşie care se tot extinde pe fusta ei.
Tipii de la marketing sunt şi ei petrificaţi. Se uită la pata de sânge ca la semafor. Niciunul nu e în stare să schiţeze vreun gest. Le privesc feţele şi-i simt tot mai dezgustaţi. Înspăimântaţi. Bulversaţi. Mai ales expaţii. În ţările lor civilizate nu au avut niciodată parte de aşa ceva. Următoarele zece minute trec cu încetinitorul.
Fixez pata roşie şi uit de toate. Uit de ultimele două săptămâni în care Irina ne face în toate felurile posibile, de la incompetenţi, indolenţi până la retarzi şi idioţi. E foarte bună la dat cu căcatul în ventilator atunci când stresul e oricum la nivelul maxim. E una dintre cele mai incompetente persoane pe care le ştiu, dar ca să mascheze asta, s-a făcut Client Service Director. Aşa se întâmplă de obicei în orice corporaţie şi multinaţională care se respectă. Nu ştiu cum, dar cei care ajung în poziţii de conducere sunt cu mult sub subalternii lor, în ce privește competenţele. Ca să ajungi sus, nu contează ce ştii să faci, trebuie doar să ai un ego cât China şi bun simţ cât Lichtensteinul. Când nu ne iese treaba, ea nu e niciodată de vină. Mereu suntem noi. Ba suntem prea proşti, ba nu înţelegem ce vrea clientul sau ea, ba nu suntem proactivi. Când iese treaba, totul i se datorează. Asta îi bagă ea în cap, zi de zi, lui Dragoş Groza, patronul agenţiei care o apreciază foarte mult ca profesionistă. Normal, ea are un atu faţă de noi, noi nu ajungem noaptea în patul lui ca să-i prezentăm şi varianta noastră a evenimentelor. Toţi oamenii din agenţie o urăsc sincer, nu doar eu. E reprezentativă pentru femeia de succes din categoria „Nimeni nu mişcă! Am o pizdă şi nu mi-e frică s-o folosesc”. Ea e motivul principal pentru care agenţia e acum în cel mai mare căcat din istoria ei de paisprezece ani. Patronul are o scuză, e bărbat şi i se scurge tot sângele din creier în penis când o fute, deci nu mai poate gândi şi vedea clar situaţia. Problema e la ea. Din cauza ei s-au pierdut aproape toţi clienţii şi au plecat cei mai buni oameni din agenţie.
După zece minute savurate de subsemnatul până la ultima milisecundă, tipii de la client răsuflă uşuraţi pentru că ajungem la partea de creaţie şi Florin se ridică în picioare ca să preia prezentarea. Irina se aşază pe scaunul ei şi o observ cum se apleacă aproape imperceptibil într-o parte, ca şi cum ar trage un pârţ, îşi lasă o mână să cadă pe lângă masă înspre zona curului ei, cu degetul întins. Două secunde mai târziu înţelege ce se întâmplă. Faţa ei devine mai roşie decât fusta. Mă priveşte cu ură. Îi zâmbesc larg, cu toţi dinţii. Nu am nicio remuşcare. Mă simt răzbunat pentru toate umilinţele şi frustrările acumulate în ultimii ani din cauza ei.
Când ieşim din prezentare, ne întâlnim pe holul companiei cu Naumovici şi echipa lui. Urmează să prezinte şi ei. Habar n-aveam că sunt în pitch. Acum devine mai clar că nu avem nicio şansă cu ideile noastre de rahat şi că tot efortul şi nervii consumaţi în haosul orchestrat de Irina în ultimele săptămâni au fost în zadar.
O oră mai târziu, în agenţie, Dragoş ne cheamă în biroul lui şi ne pune pe liber instant. Pe mine şi pe Florin. Florin e inocent, dar nu contează, e trecut la victime colaterale. Oricum era un impostor, agenţia nu a pierdut nimic dându-l afară.
Eu sunt fericit. O astfel de ocazie de a te răzbuna apare o singură dată în viaţă. Nu poate fi ratată. Cred că şi azi sunt eroul tuturor asupriţilor din agenţie. Se vorbeşte despre mine în şoaptă, pe la automatul de cafea şi pe terasa de fumat, mai mult decât în toţi cei doi ani petrecuţi acolo ca angajat. Sunt o legendă vie."

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 4 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Il salutam cu acelasi respect si pe seniorul Stelus.

La noi, situatia e proasta in general. Cu sfatul batranilor nu faci nimic. El nu se strange decat pentru a vota pensii, iar daca nu e cazul - legea muncii, ca sa nu mai iasa la pensie, din moment ce s-au obisnuit atat de mult cu scaunul pe care au bilet cu loc.
Depinde numai de sfatul tinerilor, ca intotdeauna in istorie. Daca vor vrea sa faca, or face.

Pt. Stelevadris:
A zis-o cu sete, omu'! Chiar te rog, daca mai desprinzi din carte alte pasaje pe care le consideri la fel de reusite, sa mai postezi, daca nu e greu.
Multumesc!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Toata cartea este in stilul asta.
Am citit-o in 2 seri consecutive. Astept nerabdator sa primesc si celalalt roman al autorului.
Mi-am inceput anul intr-un mod placut, si alaturi de un autor roman.
Tu ai cont de Goodreads? Daca da, da-mi link in privat.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 4 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Multumesc foarte mult! Nu am cont si nu sunt familiarizat cu asta, dar o sa caut sa fac rost de carte.
Tocmai de aceea spuneam ca m-as bucura sa mai scrie si altii pe aici. Afli despre alte carti care merita atentie in noianul asta de gunoaie care se publica fara rost, caci dupa estimari nici nu prea se vand bine.
O zi frumoasa!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
stelus
Online
VETERAN

Inregistrat: acum 13 ani
Citeva din cartile citite de mine si care mi-au placut. Vi le recomand.

1. Jojo Moyes - In cautarea unui destin.
Este departe de "Inainte sa te cunosc" ,cartea poate cea mai celebra a autoarei pe care am citi-o si am vazut si filmul. (Face parte din cartile ce au cam aceeasi reteta la citiva autori actuali - Nicholas Sparks., Mark Levy...)
Aceasta e diferita si ca poveste si ca stil si, dupa mine, e mai valoroasa literar.
Este povestea drumului, dar nu numai a drumului, ci si a istoriilor inainte de drum, a o parte din cele 650 de fete australiene casatorite in timpul celui de-al doilea razboi mondial cu militari englezi. Si o istorie a vasului cu care au calatorit, un portavion ce va face cu aceste mirese ultima sa calatorie inainte de a fi reformat. Si veti afla si o parte din drama comandantului si din moravurile acelor vremi. (Constructia cartii seamana cu scenariul din Titanic. O vizita pe un santier in India de azi unde se dezmembreaza vasele, vederea portavionului si aducerea aminte a ultimului drum al acestui port-avion din Australia in Anglia)

2. Rosamunde Pilcher - Cautatorii de scoici. O carte despre viata unei doamne, fiica unui pictor ce a fost pictata cind era copil in acel tablou ce da titlul romanului. In paralel cu lacomia fiului si a fiicei celei mari, a unei dragoste a fetei mijlocii, a amintirilor ei din copilarie si tinerete, a devotamentului unei tinere fete si a iubitului ei, care decid sa o insoteasca intr-o ultima calatorie la o prietena ce locuieste in satul unde a fost pictat tabloul. O carte cu sfirsit neasteptat, dar pe masura povestii.

3. Adriana Georgescu - La inceput a fost sfirsitul. Asta fiindca am vazut ca a aparut o noua editie la Humanitas, dupa prima in 1992. Despre anul 1944-1945 in Romania, inchisoarea politica si evadarea la final din Raiul socialist. Despre naivitatea oamenilor normali crescuti si educati intr-un sistem liber si democrat, comparabil cu democratiile de atunci.

4. 7 ani in Tibet, cartea, nu filmul. Exista deosebiri esentiale intre cele doua. Cartea este net deasupra filmului, fiindca filmul a distrus ceva din spiritul cartii. Este vorba de modul de viata si cultura tibetanilor.

5. Sarah Lark - In tara norului alb. De fapt toata trilogia e de citit, dar prima (aceasta) e de departe cea mai buna. (De ce oare autorii nu se limiteaza la ce e bun si intind pelteaua? A doua si a 3-a parte nu-s rele, dar iti lasa gustul ca nu prea trebuiau scrise.)
Noua Zeelanda la inceput si curajul unei tinere de familie buna de a merge acolo cu viitorul socru pentru o casatorie pe nevazute, in paralel cu istoria unei invatatoare decisa si ea sa mearga acolo, sedusa de scrisorile unui domn de fapt scrise de pastor, care insoteste alte citeva fete orfane trimise sa devina servitoare.

6. Slavomir Rawicz - Intoarcerea acasa. Din nou, ma repet, cartea, nu filmul. Povestea unei evadari  din gulagul sovietic si lungul drum pina in India. Filmul - american- tine sa-l faca mai ciudat, introducind elemente mincinoase, care nu-s in carte, alterind spiritul cartii.

Precizare. Cind va vorbesc de carti si spiritul lor transpus in filme eu am in minte mereu cele doua ecranizari care pentru mine ramin ca etalon: Pe aripile vintului si Rebecca. Tot ceea ce am vazut ca filme ecranizate dupa carti (si am putut citi cartea inainte sau dupa ce am vazut filmul) sunt comparate cu cele 2.

Ma rog, tot ce e scris mai sus sunt opiniile mele si trebuie luate ca atare.
Multumesc @Stelevadris fiindca postarea ta cu fragmentul de carte mi-a reamintit de sensul ce eu i l-am dat topicului.

Modificat de stelus (acum 4 ani)
pus acum 4 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Mie mi-au placut intodeauna discutiile literare, dincolo de tehnica ocr-ului, corectarii etc.
De asta sunt prezent pe Goodreads, pot tine o lista cu ce am citit, cu ce vreau sa citesc, pot sa imi fac rafturi personalizate de carti, si, iar lucrul asta e cel mai important [pentru mine, vezi ce mai citeste lumea si ce mai zice despre ceea ce citeste.

Ganditi-va un pic, am ajuns sa avem mii de carti in format digital, dar nu stim ce sa citim. Marea majoritate a cititorilor, eu inclusiv, nu prea ne abatem de la cararile batatorite.

Am renuntat la ereader, m-am mutat pe tableta... definitiv. De ce? Pentru ca pe ereader gestionarea notitelor sau a citatelor care imi plac e extrem de dificila. Totodata citind carti de popularizare a stiintei, dar nu numai, observi unele referinte care par interesante, dar nu le cunosti, sa folosesti readerul pentru cautare pe net e un chin.

Am gasit un citat care imi place si doresc sa il fac cunoscut si altora, din 2 butoane am rezolvat problema.

P.S.
Regret enorm ca nu exista un site/aplicatie care fie pentru filme+muzica+carti, ceea ce este Goodreads pentru carti.

"Urăsc cadourile de când mă ştiu. Prea multă bătaie de cap. Nu ştii niciodată ce-şi doreşte celălalt. Cadourile îţi aduc întotdeauna aminte că nu ai mai nimic în comun cu celălalt, că nu-l cunoşti, că nu există de fapt nicio comunicare între oameni. Cadoul, la modul ideal, trebuie să fie ceva de care el să se bucure, dar care să te reprezinte şi pe tine. Aici e bătaia de cap şi ştiu şi de ce. Pentru că doi oameni nu au de fapt multe împreună, nici dacă-s prieteni, nici dacă-s soţi, cu atât mai puţin dacă sunt colegi. Sunt doar două mulţimi care se intersectează, îmi vine în cap imaginea aceea de la şcoală cu cele două cercuri întretăiate. Cadoul trebuie să exprime partea aceea comună care, în general, e mult mai mică decât crede fiecare, e de cele mai multe ori imperceptibilă, greu de exprimat, şi atunci e imposibil să găseşti un cadou perfect care să fie sinteza unei relaţii dintre doi oameni."
Bogdan Costin - Cum sa faci primul milion

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 4 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Am decis de ceva vreme ca in afara de pasarea kiwi si "All blacks" e timpul sa mai aflu cate ceva despre Noua Zeelanda, o lume pe care o vad ca fascinanta. Am decis numai, ca n-am avut timp sa ma apuc de asta.
De aceea multumesc lui Stelus pentru recomandarea cartii scrisa de Sarah Lark. Pare a avea ce trebuie.
Si, cum am presimtit, s-a dovedit ca scriitoarea cunoaste binisor locurile, descoperind astfel ca autoarea mai are o carte ce pare interesanta in acelasi scop, "Aurul maorilor", Volumul 1 din trilogia Kauri.
Mai adaug cateva carti propuse sa le citesc, despre Noua Zeelanda, se intelege, poate mai e intresata si alta persoana:
A Good Keen Man de Barry Crump
Vorbesc engleza acolo? de Susan C Tunney
Istoria pinguinului din Noua Zeelanda de Michael King

Sa privim putin comic pasajul postat anterior de Stelevadris.
Asa e-n viata, d-le! Aia care au bani de cadouri nu stiu ce sa ofere, iar cei care n-au bani, au multe variante!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
M. Eminescu - Sarmanul Dionis

De cand ma stiu am auzit lamentari cum ca s-a intors lumea pe dos. Asa ca nu e mare mirare ca zeul Dionis, de obicei vesel, cateodata prea vesel, are pe tizul sau, personajul nuvelei, o persoana cu multe suferinte, vezi titlul drept dovada.

Insa nu se poate spune ca e trist. Atins de gerul iernii, de lipsuri, face umor melancolic, cum spune autorul. Exemplificare:
Cum nu sunt un şoarec, Doamne, - măcar totuşi are blană.
Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n perete şi nevasta - o icoană.

Interesant e ca jocurile pe calculator, cele cu multe niveluri, le cunoasteti (exclus jocuri mecanice si pacanele), sunt facute pe principiul lui Dionis (personajul nuvelei) referitor la lume, un principiu fantastic, dar magnific.
Interesant este si faptul ca asta e o lucrare scrisa de autor aprox. la varsta de 20 de ani, de aceea visele personajului au o mare bogatie de figuri de stil.

Cu metafore superbe, poetul descrie la fel de frumos si natura.
Si, totusi, eu am sentimentul ca nu ma mira deloc faptul ca a scris-o la 20 de ani! De ce? Am uitat, dar nu ma mira! (asta stiu precis!)
Folosind ca ipoteze si combinand doua teorii arhicunoscute (nuvela cuprinde teorii din pustiile asiatice luate de vant si aduse si pe la noi), M. Eminescu  concepe o nuvela fenomenal de frumoasa, si astazi, indraznesc sa-i zic, a viitorului, unde partea de gandire este primordiala in detrimentul povestirii clasice. De aceea, desi are logica, argumentata cat e necesar si de cate ori e necesar, e o lectura mai pretentioasa.

In acest fel il transporta pe Dionis pe timpul lui Alexandru cel Bun, pe vremea caruia s-a intamplat un mare lucru, 30 de ani de pace, o neobisnuit de lunga perioada de pace in acele vremuri.
Veti vedea un model de om, cum e inchipuit Dumnezeu, iar cand toate mergeau bine, survine neasteptatul sau surpriza. Apare bau-bau!

Nu trebuie luata decat ca o scriere fantastica, desi are elemente care vor apare abia peste cateva decenii in cuprinsul teoriei relativitatii, deci practic e SF. Atunci poate SF-ul de azi vine de la "strileati" (in l. rusa) fiction = fictiune cu impuscaturi. Cuvantul asta il stiu din filme rusesti cu pac-pac!
Cred ca lumea e materie si idee, asa cum spun ganditorii de azi, nu doar idee, cum este nuvela (incitanta lectura, veti vedea, daca n-ati citit-o pana acum) si nici numai material - asta ati vazut deja!

Ca exemplu banal, dar unul care noua ne place, tot suntem la acest domeniu, o carte este si material si spiritual, cuprinde atat idei ale autorului, cat si spiritul celui care a tiparit-o, a legat-o, dar, pe de alta parte, si suportul fizic, hartia - un material.
Foarte poetic si foarte interesant este dialogul cu umbra sa din aceasta parte a nuvelei, mult mai spectaculoasa mi se pare decat partea cu neprevazutul ce il pandea anterior.

Nuvela este nerecomandabila celor carora le este frica de zbor timp de 30 de pagini.
Inchei aici zborul lui Dionis, asa brusc, pentru ca asta e comentariu la varianta prescurtata sau cenzurata a nuvelei.
Ajuns acasa, la finalul fantasticei sale calatorii, din fericire, Dionis, dupa o tinerete amara, isi traieste marea sa dragoste visata de o viata.

Poetul concepe nuvela cu o asa maiestrie incat, pana la sfarsitul ei, ea poate functiona deopotriva si ca vis al lui Dionis, si ca realitate a personajului principal.
Autorul insa strecoara mici semne, daca suntem atenti le ele, ce dezvaluie care este, de fapt, adevarul.
In consecinta, pentru concluzie, poetul foloseste aceleasi argumente de la inceputul nuvelei, dar expuse aici intr-o alta forma, inspirata si ea, frazele de incheiere fiind, sa zicem, in sinteza, echivalentul unei intrebari: dar visul acesta nu ar putea fi si realitate?

Un alt fapt interesant este ca in aceasta nuvela autorul a folosit cateva pagini care initial faceau parte dintr-un alt roman, si acela, daca ar fi fost terminat - cu o tema la fel de actuala si azi, societatea in tranzitie si inertia oamenilor timpului -, ar fi fost un mare roman.
Printre cele 50 000 de foi de manuscris ale poetului M. Eminescu, ramase astazi in arhivele de stat, se afla si acestea de proza literara.

Eu va recomand tot volumul de proza literara, unde mai puteti gasi o alta nuvela valoroasa, Cezara, si alte cateva povestiri excelente, unele chiar cu umor bun.
Din hiperspatiul meu de vedere trebuie citite si povestiri precum Parintele Ermolachie Chisalita, Contrapagina ori La aniversara, o mica povestire idilica, despre primul sarut.

Atrag atentia si La curtea boierului Creanga, cu cateva lucruri de interes si exprimari incantatoare, unde ni se descrie ca pe langa o gradina, boierul are si o insemnata gradina zoologica la curtea sa, asta insemnand tot felul de personaje cu diverse insusiri, senzational de pitoresc redate, pomanagii, etc, dar si umorul elevat, incantator, prezent in povestirile Parintele Ermolachie Chisalita si Contrapagina ce nu trebuie ocolit cu niciun chip. Mai ales ca sunt doar cateva pagini, dar ce pagini!
Contrapagina ne prezinta scriitorul si lumea, argumentele sale si receptia lumii in ce-l priveste, o privire obiectiva si foarte haioasa.

Aur, marire si amor
Reda un tablou al celor prezenti in salile de jocuri de noroc ale acelor vremuri, caricatural, dar si sentimente, trairi descrise minunat.
A scris mult si minunat. De aceea, astept cu nerabdare momentul cand Eminescu va fi descoperit de catre cei de la "Ancient Aliens" ca extraterestru, mai ales ca cresteau in cer a lui aripe.


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 19 ani
Telespan - Cimitirul
Fiind in continuare la dieta de autori moderni... Am abandonat-o acum 1-2 ani, la prima scena de sex. Anul asta i-am dat o noua sansa. Mi-am dovedit cat de prost am fost acum 1-2 ani.

"— Mda, taică-meu zice mereu că de-a lungul istoriei arta a trecut de la frumusețe la interpretare.
— Păi, așa e. Adică, dacă te uiți la un tabou din 1645. știi sigur despre ce e vorba. Stăpânul cu două slugi a plecat la vânătoare și a prins un mistreț. Simplu ca bună ziua. Scenă vânătorească, simplă, fotografie de tipul amintire. Foarte frumos. Sau cum era Monet, nuferi, frate, pe tot peretele! Frumos, relaxant. Acum, dacă îi spui lui Damien Hirst: ”Bă, am fost la vânătoare cu doi angajați și am omorât un mistreț! Reprezintă cumva treaba asta!”, te trezești la Tate cu juma’ de inimă de porc înșirată pe jos, podeaua plină de sânge în care au rămas urmele de la trei perechi de pantofi diferite, iar pe fundal se aude pe repeat înregistrarea momentului înjunghierii unui porc. Noi să zicem că înțelegem treaba asta. Că trăim în 2013. Dar adu-l pe Da Vinci să vadă sângele lui Hirst pe jos și o să se apuce să spele podeaua. Asta e diferența majoră, cred. Arta ălora de acum o mie de ani o înțelegeau și artiștii, și privitorii. Mai mult, arta ălora de atunci bucura ochiul și atunci, și în zilele noastre. Arta ăstora de acum nu sunt convins că o înțeleg nici măcar artiștii înșiși. Știu că există tot feluri de simboluri ascunse în mii de tablouri de acum sute de ani, dar ideea de bază, tablou cu femeie privind pe fereastră, să zicem, o înțelegi. Mie majoritatea artiștilor contemporani mi se par niște închipuiți. Fac ceva și apoi se apucă să îi dea înțelesuri foarte profunde și abstracte. Când, de fapt, înțelesul ar fi trebuit să îi inspire. Ăștia fac o pată verde că atât le poate capul și abia apoi se apucă să emită ipoteze despre ce ar putea să însemne. Dacă în 1500 femeia se uita pe fereastră ca să vadă peisajul, în 2013 femeia se uită pe fereastră pentru că ea contemplează sinuciderea, ea ar vrea să sară pe geam în momentul picturii în urma unei traume ascunse din copilărie, redeclanșate de imaginea și zgomotele cutremurătoare scoase de două pisici care se împerecheau în fața casei ei. De aceea artistul a ales să se semneze cu o lăbuță de pisică. Să mori tu! De asta arta contemporană e de cele mai multe ori de căcat. Pentru că artiștii vieții nu prea exprimă situații reale, la care au luat parte, ci tot felul de căcaturi care le trec prin minte. De ce râzi?"


"Mereu vedem la televizor și în ziare oameni care reușesc în viață. Oameni care au slăbit zeci de kilograme, tineri care au inventat aplicații pentru telefon și le-au vândut cu zeci de milioane, actori mediocri care devin vedete bine plătite pentru că joacă în filme pentru retardați, norocoși care au câștigat la loto, oameni fără picioare care reușesc să câștige medalii olimpice, indivizi care, din pragul sărăciei, au ajuns regi ai tranzacțiilor bursiere. Toate căcaturile astea te frustrează. Te fac să te simți mic pentru că tu nu ai reușit nimic. Sau, mă rog, aproape nimic. Ai reușit să îți iei un job de căcat, să îți faci un împrumut la bancă și să-ți iei un apartament cât o căcărează, pentru care o să plătești tot restul vieții, ai reușit să te blochezi într-o relație care nu te face fericit, ai reușit să îți bați joc de tine ajungând într-un punct al vieții în care e evident că nu vrei să te afli, dar din care habar n-ai cum să pleci. Și acum ce faci? Ce poți să faci? Din păcate nu poți să faci prea multe. Dacă ai un talent, o idee genială, o metodă concretă care să te ajute să îți schimbi viața, exploateaz-o, în ??? mea! Dacă nu, acceptă-ți mediocritatea. Pentru că mediocritatea nu e atât de rea. Mediocritatea te lasă să citești, te lasă să vezi filme, să asculți muzică, să mănânci, să dormi, să mergi într-o vacanță, două pe an, să te simți bine cumpărându-ți tot felul de gadgeturi, să bei o cafea la o terasă, să ieși la o bere cu prietenii, să fuți și altceva decât partenerul de viață, să faci o baie de relaxare. Dar acceptă că faci asta ca om mediocru și nu îți imagina că după asta va urma ceva genial. Pentru că sunt șanse foarte mari să nu fie așa. Cel mai probabil, va urma ceva genial de mediocru. Vrei să faci lucruri mari, senzaționale? Gândește-te bine întâi dacă ai cu ce! Visează în funcție de propriile resurse și posibilități. De cele mai multe ori vei vedea că nu ești înzestrat de așa natură încât să realizezi lucruri mărețe. Și atunci ar fi bine să accepți că ești mediocru. Dar nu confunda mediocritatea cu resemnarea, pentru că asta te-ar transforma într-un căcat! Un căcat care pute de-ți întoarce stomacul pe dos. Nu neapărat stomacul celor din jurul tău, ci stomacul tău, în primul rând! Ăia de-i vedem noi la televizor că reușesc sunt, poate, câteva mii de oameni. Mediocri, ca noi, sunt câteva miliarde. Deci nu e o tragedie! Nu ești singurul! Nu râde nimeni de tine că ești mediocru! În mintea aia a ta îngustă de împrumutat la bancă încearcă să înțelegi că ești bine. Aproape nimicul ăla pe care îl realizezi tu e mult! Nu mori de foame, nu stai în frig, nu dormi afară! Asta ai reușit! Să ai grijă de tine! Și, dacă asta ți se pare puțin lucru, atunci nu ești doar mediocru, ești și prost! Și zâmbește-mi pe stradă! Pentru că și eu sunt mediocru și mi-ar plăcea să-mi zâmbească cineva din când în când! M-aș gândi că, dacă mi-ai zâmbit, asta înseamnă că, văzându-mă atât de relaxat în mediocritatea mea, te-ai hotărât să nu mai sari în fața autobuzului. Și iată cum eu am devenit erou mediocru fără să vreau, fără să știu! Tuturor ni se întâmplă la un moment dat să ajungem să ne întrebăm unde am fi fost acum dacă, într-un anumit moment al vieții noastre, am fi luat-o pe o altă cale. Dacă ne-am fi căsătorit cu altcineva. Dacă am fi studiat ceea ce ne place cu adevărat și nu ce ne-au impus părinții să facem. Dacă am fi acceptat o altă ofertă de job. Dacă aș fi fost atent când am traversat strada și n-aș fi rămas paralizat după ce m-a călcat mașina. Momentul întrebării ăsteia e al dracului de delicat. E un sentiment de neputință amestecat cu curiozitate, cu dorința de a ști. Partea proastă e că nu putem afla în niciun chip ce s-ar fi întâmplat dacă. Când ajungem în punctul ăsta, și ne dăm seama că drumul pe care l-am ales ne-a dus spre mediocritate, e evident că nu ne mai putem întoarce din drum. Ceea ce noi nu prea înțelegem, pentru că cei mai mulți dintre noi suntem niște dobitoci, e faptul că putem schimba ceva chiar în momentul în care am realizat că avem o viață de căcat. În momentul ăla trebuie să înțelegem că nemulțumirea și semnele de întrebare ne vor afunda și mai tare pe drumul care ne nemulțumește. Și că singurul element care ne poate schimba direcția suntem noi. Noi putem. Obama ăsta, când a folosit ”Yes We Can”, ar fi trebuit să inspire multă lume, nu doar alegătorii americani. Pentru că noi, oamenii mediocri, putem face lucruri absolut extraordinare! Dacă vrem cu adevărat să facem asta! Și când spun lucruri extraordinare mă refer la orice căcat care ne poate face să ne simțim mai bine! Pentru că e senzațional să te simți bine cu tine! De la tuns părul care ne iese din nas până la inventat un computer mai tare decât cele de la Apple. Orice în intervalul ăsta ne poate face să ne simțim bine cu noi. Ai păr în nas? Taie-l și să vezi cât de mișto o să ți se pară fără el! Vrei să fumezi o țigară? Fumeaz-o! În limitele posibilităților, e bine să facem tot ce putem ca să ne simțim mai bine. N-o să credem asta de la început, dar e suficient să fim geniali doar pentru noi! Când suntem mulțumiți de noi, părerea celor din jur nu mai contează aproape deloc. Abia atunci avem o șansă reală să facem ceva măreț. Pentru că toți oamenii geniali erau mediocri în ochii lor și ai celor din jur până în momentul în care au făcut ceva! FĂCUT CEVA! Nu înțeleg de ce suntem atât de cretini încât să nu înțelegem că putem fi fericiți făcând lucruri mici. Și încă ceva. E important să visăm propriile noastre visuri! Nu pe ale celor din jur! Pentru că părerea celor din jur contează mult prea mult! Când vom lua părerea celor din jur și ne vom șterge cu ea la cur, atunci chiar vom fi cu un pas mai aproape de fericire!"

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
pus acum 4 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Telespan - o analiza a omului de astazi, de care nu stiam. Multumesc! Pesemne e tare "suparat" din moment ce s-a apucat sa scrie asta. De obicei o facem in discutii (analiza asta). Mai sunt de spus si alte elemente, care, probabil se afla in restul cartii.
Multumesc si lui Seven pentru romanul dezbatut moraliceste pe aici. Chiar l-am deschis si am citit cateva pagini. Imi place coperta cu oceanul, bine aleasa, te face sa visezi frumos la continutul romanului.

Dar astazi, cu voia dvs, vreau sa adaug o poveste, completare, in amintirea binelui.
Cum nemurirea s-a nascut la sat, asa si punk-ul s-a nascut in Romania, pentru ca tot romanul e mai cu mot. Toata lumea face treaba vara, noi suntem mai iernatici. De aceea cred ca noi trebuia sa fim in emisfera sudica, unde acum e cald, in unele locuri prea cald.
Noi avem Ziua Nationala iarna, Revolutie iarna, Anul Nou incepe iarna, Ziua Unirii - iarna, chiar si povestile le scriem iarna.

Cu cateva saptamani in urma am inchipuit o poveste pornind de la cateva discutii, o poveste cu sens foarte general in care toti cei care au citit-o au gasit multe lucruri importante.
Constat ca se circumscrie si acestei zile de 24 ianuarie, de aceea consider ca e folositoare si pentru publicul largut. Totodata, astept cu nerabdare cand nu va mai fi valabil mersul lucrurilor din ea.

Poveste

Doi frati locuiau in aceeasi casa. O mostenisera, iar timpurile nu erau chiar asa de roze incat sa-si faca fiecare una proprie. Inainte, oamenii erau mai buni la suflet si mai vrednici. De aceea si reuseau sa-si construiasca case, dar asta e cu totul alta poveste, insa drept e ca influienteaza mult.
Casa nu era mare, avea doar doua camere dispuse de o parte si de alta a unui hol central ce le despartea, iar in spatele lor se aflau alte dependinte necesare.

Intre cei doi frati nu era zi de la Dumnezeu ca sa nu fie cearta cu privire ba la una, ba la alta. Intotdeauna se gasea ceva care nu le convenea: de ce a umblat cu un oarecare lucru sau de nu l-a pus la loc cum dorea el, ba, ce a cautat acolo sau dincolo. Si tot asa, aia nu, aia nu, orice facea unul, altul zicea ca nu e bine. Iar astea nu erau decat lucrurile cele mai minore. Ajunsesera intr-o stare greu de suportat, erau foate irascibili, toata ziua tipau unul la altul, incat scapau din gura vorbe care nu isi au locul intre frati.

Amandoi, cu manie, trasesera concluzia in particular ca daca le-ar fi stat in putere s-ar fi despartit imediat.
Certurile lor se auzeau nu numai in vecini, ci pana si la Ceruri, asa de zgomotoase erau.
Intr-o buna zi Dumnezeu nu le-a mai rabdat ciondaneala si le dadu un cutremur care - ce fel de cutremur o fi fost asta? - le-a rupt casa exact pe din doua, de-a lungul holului de la intrare, de la temelie pana la acoperis, intre parti cascandu-se o rapa adanca de cativa metri dar si lata la suprafata pamantului de 2-3 metri, asa cum visase unul dintre ei cu mai mult timp in urma. Fiecare parte de casa a ramas, asadar, pe cate un mal, iar ca sa treci dincolo trebuiau puse punti.
Vazand asta, cei doi frati, uluiti, s-au uitat la casa, apoi unul la altul, si-au pus mainile in cap, intrebandu-se: Doamne, ce-o mai fi si asta?

Dupa ce au cantarit bine situatia, au fost de acord ca trebuie sa repare casa, planuind fiecare operatiune in mod riguros: sa astupe groapa aparuta, cel putin langa casa, in prima faza, sa consolideze casa incepand de jos, sa acopere cu pereti zona egala cu cat s-au distantat una fata de alta cele doua parti ale casei si sa refaca acoperisul in noua forma a casei.
Repejor, s-au apucat de treaba.

In timp ce lucrau la reparatia casei, un vecin, care trecea pe strada, prin dreptul casei lor, le dadu "buna ziua!" si intreba:
- Dar ce faceti acolo?
- Reparam, zisera ei, ca, uite, in urma cutremurului ni s-a deplasat casa, iar acum trebuie sa o consolidam.
- De ce? Nu asta strigati, voi, intr-una ca vreti? Vad ca s-a rupt. Nu e mai bine asa?
- Nu! Vine vara acusi si o sa intre toata caldura aia mare in casa, la iarna o sa intre zapada. Dar mai e si vantul, ploile. Trebuie refacuta!
Sateanul, cand ii auzi, zambi, asa, in coltul gurii si li se adresa moralizator:
- Sa stii, ba, ca asa e intotdeauna cand te pui impotriva firii! Toate au un rost, iar voi abia acum le-ati dat de rost la toate.


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
mateicoman
VETERAN

Inregistrat: acum 14 ani
Mai intai:
Felicitari Seven & CO. pentru curentul indus pe forum, cel cu foiletoanele. Trebuie sa aiba, neaparat si magnetism, fizic vorbind.

Inca o poveste scurta-scurta
Intr-un recent comunicat de presa, R-ul anunta ca foarte multi oameni au ajuns in I. De cealalta parte, intr-un comunicat de presa, I-ul anunta ca extrem de multi oameni au ajuns in I.
Partea buna e ca au ajuns. Partea rea e unde au ajuns.
Partea buna e ca se comunica. Partea rea e ca nu se comunica exact.
Partea buna e ca sunt ziaristi. Partea rea e ca sunt ziaristi.
Partea buna e ca omul e liber pe Pamant. Partea rea e ca el nu-si da seama de asta.
Partea buna e ca mai sunt oameni. Partea rea e ca acesta e (doar) un nume fictiv.
Partea buna e ca exista R-ul. Partea rea e ca nu multi ajung acolo.
Partea buna e ca cititi.
Asta, asa, de duminica! Revin cat mai curand cu o noua carte, zic eu, interesanta (nu e A-ul de trefla sau altceva din pachet).


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
pus acum 4 ani
   
Pagini:  1 2  

Mergi la