mastica65
Membru Senior
Din: Timisoara
Inregistrat: acum 13 ani
|
|
Mihail Solohov - DONUL LINIȘTIT Vol 3 (v.1.0) [Roman in patru parti]
SCAN + DOC + EPUB + MOBI sau arhiva completa
Original: Tihii Don An apariție: 1986 Editura: UNIVERS Nr. pagini: 444
Stepa mea iubită! E amărui vântul care se opreşte în coamele iepelor şi armăsarilor din herghelii. Botul uscat al calului este sărat de vânt, şi calul, adulmecând mirosul amărui-sărat, mestecă cu buzele catifelate şi nechează, simţind pe ele gustul de vânt şi de soare. Stepa dragă de sub cerul Donului, atât de aproape de pământ! Râpile şerpuitoare, văile uscate, nemărginita întindere a pănuşiţei, o urmă adâncă de copită de cal, ca un cuib străbătut de iarbă, şi gorganele care stau în tăcerea cuminte, străjuind gloria căzăcească, ascunsă în pământ… Mă închin până la pământ în faţa ta şi, ca un fiu, sărut pieptul tău! O, stepă a Donului, stropită de atâta sânge căzăcesc ce nu se preface nicicând în rugină! Totul fusese cântărit şi hotărât în zilele acelea chinuitoare, când se ascundea ca o fiară în bârlogul său de tizic şi când, tot ca o fiară, pândea orice zgomot, tremura la orice glas omenesc. Tot zbuciumul său în cautarea adevărului, toate zilele de şovăieli, de schimburi şi de grele lupte lăuntrice pieriseră, ca şi cum n-ar fi fost. Trecuseră ca umbra unui nor, iar toate căutările lui i se păreau acum zadarnice şi deşarte. Pentru ce să mai gândească? Pentru ce se frământase ca un lup încolţit de gonaşi, căutând o ieşire, căznindu-se să dezlege toate contradicţiile? Viaţa se dovedi zâmbitoare şi nespus de simplă în înţelepciunea ei. I se părea acum că o dreptate adevărată, care să ocrotească pe toţi deopotrivă sub aripa ei, nici n-a existat vreodată. Cu sufletul otrăvit de ură, gândea: „Fiecare cu dreptatea lui şi cu brazda lui!” Oamenii au luptat întotdeauna pentru un codru de pâine, pentru un petic de pământ, pentru dreptul de a trăi, şi tot aşa vor lupta atâta timp cât soarele îşi va revărsa lumina asupra lor, iar sângele cald va mai curge în vinele lor. Trebuie să lupţi împotriva aceluia care vrea să-ţi ia viaţa şi dreptul la ea; să te baţi cu toată tăria şi fără şovăire, iar lupta îţi va da înflăcărarea urii şi dârzenia. Numai să nu pui frâu simţirilor, să le dai drumul slobod, să turbeze în voie. Atâta tot.
Modificat de mastica65 (acum 12 ani)
|
|