|
|
_Cosimo_ a scris:
Zvonacfirst, de fapt mesajele de genul ăsta n-au altă ocupaţie decât să inflameze spiritele, mai ales când scrii pe tonul ăsta apocaliptic: "Am trăit s-o vedem şi pe asta!". Mai bine te-ai abţine, pentru că se pare că nu înţelegi fenomenul şi din păcate nu eşti singurul şi uite aşa se tulbură apele, de la o pietricică de-asta lansată cu prea multă seninătate. Oameni care să arunce pietre în baltă sunt puzderie, iar eu m-am cam săturat să-mi iau cataroaie în cap, ca victimă colaterală. Credeam că ai priceput deja până acum, din explicaţiile anterioare, de ce e absolut firesc, în ţara lui Ponta, ca un e-book să fie uneori mai scump decât ediţia tipărită.
Oricum, în acest caz particular, dacă ai fi privit preţurile cu atenţie, ai fi văzut că ediţia tipărită costă 34,90 lei, iar e-bookul costă 29 de lei. Diferenţa de moment e făcută de reducerile de moment. Leda face frecvent reduceri de 40-50% la e-bookuri şi atunci automat şi e-bookul devine mai ieftin decât ediţia tipărită redusă cu aceleaşi procente. Totul e să ai puţintică răbdare 
Pui pariu cu mine că peste trei săptămâni, de Vinerea Neagră, e-bookul ăsta va fi MULT mai ieftin?
Totuşi, întrucât topicul unde mai explicasem povestea o dată a fost şters, reiau aici pe scurt motivele pentru care, în ţara plagiatorilor, se întâmplă uneori ca un e-book să coste MAI MULT decât cartea tipărită:
- cartea tipărită este impozitată în România cu un TVA de 9%. În schimb, e-bookul nu e considerat de către guvernanţi drept "carte", ci "produs informatic", şi este impozitat cu 24%. Diferenţa între banii pe care îi dă editura la stat pentru o carte tipărită şi un e-book este uriaşă.
Editurile duc muncă de lămurire cu guvernanţii de ani de zile pe tema asta, ca să fie redus TVA-ul la 9% şi la e-bookuri, să fie considerate tot cărţi, dar fără succes.
- drepturile de autor pentru traduceri cerute de editurile străine pentru o carte electronică sunt MULT mai mari decât pentru versiunea tipărită. Pare aiurea - şi e aiurea - dar asta e realitatea. Contractele se fac separat şi diferă foarte mult: pentru cartea tipărită sunt pe o perioadă mai mare, de obicei cinci ani, iar pentru e-book sunt pe cel mult doi ani. Asta înseamnă că editura, dacă vrea să menţină acel e-book la vânzare, din doi în doi ani renegociază drepturile de autor şi mai scoate nişte bani. De asemenea, contractul pentru ediţia tipărită se face la tiraj. Dacă editura scoate alt tiraj, mai plăteşte nişte bani editurii străine. Pentru versiunile electronice plata se face la bucată, iar procentul pe care îl încasează editura străină e de obicei de 25% din preţul e-bookului. Ceea ce e foarte mult. Iar la bestselleruri precum acesta, se poate ajunge şi la 40%. Deci şi de aici pot apărea diferenţe de preţ între un e-book al unei cărţi oarecare şi un e-book al unui bestseller.
Şi de aceea unele e-bookuri care azi sunt la vânzare, peste doi ani s-ar putea să nu mai fie, dacă editura românească decide că nu merită să prelungească şi contractul pentru e-book.
- toate contractele pentru e-book încheiate cu agenţiile de copyright străine - care reprezintă editurile, pentru că foarte rar o editură românească tratează cu editura la care a apărut cartea pe care vrea s-o traducă - sunt foarte stricte şi drastice. Securizarea cărţilor este obligatorie şi costă destul de mult, altminteri nu poţi vinde e-bookul. Pentru fiecare e-book, editura românească plăteşte nişte bani către Adobe, de exemplu, cea mai cunoscută firmă care "asigură" securizarea datelor, ca să se prevină pirateria. Acum, noi ştim că acea "protecţie" nu face doi bani, dar vă asigur că pentru foarte mulţi ea e de netrecut, fiindcă nu-s toţi la fel de isteţi ca noi. Aşadar, încă un cost suplimentar pentru editură, faţă de ediţia tipărită.
- de aceea e-bookurile de autori români sunt semnificativ mai ieftine decât traducerile, întrucât procentul pe care îl încasează autorul român ca drepturi de autor e mult mai modest decât pretenţiile editurilor străine. Acelaşi lucru e valabil şi pentru autorii străini clasici, unde drepturile de autor revin traducătorilor. Şi de aceea multe edituri nici nu-şi mai securizează cărţile cu autori români sau clasici străini.
- site-urile care se însărcinează cu vânzarea e-bookurilor, precum elefant, percep de asemenea un procent semnificativ din costul total, pentru că editura nu are mijloace proprii să asigure securitatea tuturor acelor e-bookuri şi apelează la terţe firme, care cer bani pentru asta. A fost pe aici mai nu ştiu când o agitaţie pe site, când site-ul nu ştiu cărei edituri care publică romane proaste de dragoste a avut o breşă de securitate şi au apărut pe RI toate cărţile acelei edituri în format pdf. O poveste foarte urâtă pentru editura respectivă şi pentru noi, ca oameni.
- ca o paranteză la chestiunea de mai sus, cu contractele pentru e-bookuri, o altă chestie care e impusă în contract e ca ediţia electronică să fie absolut identică în conţinut cu ediţia tipărită. De aceea editura românească nu are voie - teoretic, conform contractului - să corecteze o greşeală de literă din e-book dacă a observat-o între timp, după apariţia ediţiei tipărite. Toate erorile din cartea tipărită trebuie să se reflecte şi în cea electronică. Asta doar ca o paranteză, ca să vedeţi cât de aiurea e relaţia cu editurile mari din afară şi ce probleme absurde poate întâmpina un editor român, dacă vrea să publice un e-book.
Sper sincer că de data asta am explicat un pic mai bine. |
Modificat de utilitasetveritas (acum 13 ani)
|
|
