Mi-a plăcut — nu mi-a plăcut Pagina 4

Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun

Nu sunteti logat.
Lista Forumurilor Pe Tematici

Nou pe simpatie:
roxigirl85 din Bucuresti

Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
30 - 46 ani

Forum Romania Inedit Reguli Inregistrare Login Poze

Forum Romania Inedit / Totul despre cărți - About e-books / Mi-a plăcut — nu mi-a plăcut

Moderat de Seven, Stelevadris, cuculean, naid, uncris

Autor

Mesaj

Pagini: 1 2 3 4 5

#76

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Trebuie sa fac, la randul meu, o plecaciune adanca de multumire pentru cuvintele alese pe care mi le-ati adresat.

Daca eram femeie cred ca faceam un scurt-circuit cu lacrimile care imi curgeau pe tastatura citind postarea dvs, maestre Seven! Si, in acel caz, scrisul ar fi fost si mai greu de descifrat, chiar daca lasam si doua randuri goale intre paragrafe. Cine stie ce mai tastam de emotie? Dar unei femei ii era iertat, oricum.

Imi dau seama de dificultatea muncii pe care o faceti si va stimez pe toti, neezitand niciodata sa amintesc de voi de cate ori am ocazia. Imi inchipui ca ramane putin timp pentru citit! Sa-l folosim!

Recunosc, la acest capitol contributia mea este infima. Sincer, in aceasta perioada de viata nici nu prea am timp. In schimb am destule obligatii (cine nu are?), dar la forumul acesta nu am renuntat niciodata tocmai pentru oamenii de aici.

Si pot spune in plus ca maestrul Seven e unul dintre cei pe care ii citesc in mod curent. Ca nota generala mi-a placut cum puneti problema la subiectele la care participati (in afara de cartile postate).

Cat priveste ce mai scriu, tot din lipsa timpului, acum o fac putin mai rar. Cu ceva vreme in urma postam pe alte forumuri de profil, dar disparand din peisaj, nu am mai facut-o, iar aici nu am postat decat cu voia dvs, a moderatorilor, doar cateva mai personale, nefiind un forum special pentru asta. Si nu am vrut ca unii, caci se gasesc mereu, sa traiasca cu impresia ca vreau sa-i intoxic cu ceva anume.

In minus, caci de obicei spunem in plus, acum e pe dos, o parte din cele scrise nu le mai am, in schimb am alt calculator, caci cel vechi s-a prajit, si nu le salvasem pe altceva. Dar cand am chef, scriu, ma distrez, impartasesc si cu altii. E frumos!
Nu stiu sigur ce mai am (eu nu prea stau sa memorez asta, asa sunt eu), ma uit, si daca mai e ceva ce corespunde cerintelor dvs, va anunt. Ne mai vedem pe aici!

Va multumesc pentru tot, si celorlalti colegi!
Mi-ati facut un inceput de zi extraordinar! Si eu va sustin si va doresc o zi buna! Sanatate si numai bine!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#77

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Stradania mea inseamna ca nu a fost chiar asa de mare daca nu am ajuns ieri sa postez acest comentariu.
Ieri a fost Ziua Unirii, nici azi nu e tarziu, tot uniti suntem si azi, tot Romania! De fapt luna ianuarie, in intregul ei, e plina de evenimente romanesti.

Nu am o poza la indemana, dar Palatul Patriarhiei, unde s-a semnat actul prin care Al. I. Cuza a fost ales domn al Principatelor Unite, este o bijuterie arhitecturala.
O personalitate ce a luptat pentru Unire a fost si poetul V. Alecsandri, cel care a scris si Hora Unirii.

Cunoscut in special pentru poeziile sale dar si pentru piesele de teatru, indeosebi "Chiritoaia" si Iasii in carnaval, dramaturgul este semnatarul si a altor piese de teatru, printre care Boieri si ciocoi, despre care intentionez sa ce? Vom mai vedea!

Pe aceasta tema cea mai cunoscuta lucrare este romanul Ciocoii vechi si noi de N. Filimon, care, cel putin pe vremea scolii mele, era in programa de invatamant.
Nu stiu daca dvs v-a cazut in mana acest roman, ca doar nu mergeti cu mana intinsa!

Cand eram in scoala nu am citit Ciocoii vechi si noi. Consideram ca Dinu Paturica o fi vreun afemeiat care asa era poreclit si care mergea cu paturica dupa el, poate mai prinde ceva. Acum e mai simplu, are masina, paturica se poate pune in portbagaj.

Iar imaginea ciocoilor in mintea mea de atunci era cu a personajelor alea cu cioc imens pictate pe constructiile antice egiptene pe care le vedeam sambata seara la tele-enciclopedia.

Mai nou, unii spun ca acolo s-au gasit desene antice si cu OZN-uri, dar si in pesteri, pe tot intinsul planetei noastre. E cert ca au fost pe acolo nepamanteni, caci orice fiinta are aceasta tendinta, sa-si marcheze trecerea, inclusiv omul.

Cand pe alta planeta, in pesterile de pe acolo, o sa se gaseasca desenate suli, abia atunci putem fi siguri ca omul a ajuns pe acolo!
Duble scuze, de deranj si de paranteza, dar asta e literatura SF, adica SF-urile mele, traznai, glume!

Daca N. Filimon a mai scris si altceva nu stiu, dar cert este ca romanul sau este unul reprezentativ pentru literatura romana.
Mi-aduc aminte, si deloc nostalgic, ca pe vremuri se spunea "Reprezentativa de fotbal a Romaniei", adica cei mai buni.

Acum reporterii nu mai au curajul asta, spun simplu, echipa de fotbal a Romaniei. Cine sa mai reprezinte? Joaca si ei pentru Romania!
Dar nu, asta nu-i decat o dulcegarie, asa, pentru mine, ca sa inteleg mai bine ce inseamna reprezentativa.

Revenind la N. Filimon, mai era, tot asa, un marinar, capitan mai exact, care a compus o melodie ce este si acum imnul Frantei - La Marseillaise. Ca frantuz o mai fi compus el si alte piese pentru pian si nopti fierbinti, eu stiu? Cunscut ne este doar imnul semnat de el!

V. Alecsandri intentionase sa faca dupa aceasta piesa, care reprezenta ciocoii de pana la '48, si o piesa cu ciocoii de dupa '48. Dar, la data respectiva, vorba lui Toma Caragiu, s-a observat din tribuna oficiala si i s-a spus ca nu mai e oportuna o astfel de lucrare, iar bardul din Mircesti nu a mai scris-o.

Boieri si ciocoi este o piesa importanta pentru istoria teatrului romanesc. Nu cunosc exact daca e prima, atunci nici nu prea scriau teatru multi romani, dar este printre primele piese de teatru romanesti de importanta, cu o constructie mai elaborata, fata de creatiile autohtone de pana atunci.

Piesa are farmecul ei si destule metehne ale oamenilor secolului al XIX-lea si bisurilor lui, cerute de publicul larg.
Il intalnim pe Barbu Lautaru, un grecotei care o sa va amuze, oameni de toate categoriile sociale, de la boieri la razesi
(dupa nivelul lor pe scara ciocoiasca e si raspunsul lor dat boierilor mari: Sarut manile, Saruto zenunchii, Sarut talpile).

Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon si Boieri si ciocoi de Vasile Alecsandri apar cam in aceeasi perioada.
Alecsandri a scris primele 2 acte cu 10 ani inainte de publicare, cu cativa ani inainte de aparitia romanului lui Filimon.
Romanul a aparut mai devreme insa, cu cativa ani inainte de publicarea piesei lui Alecsandri.

Exista o disputa in legatura cu ele. Eu nu stiu ca aceste doua personalitati sa se fi acuzat intre ele. Sigur a facut-o critica de dupa aceea. Vorba lui "nenea Iancu", vezi, de aceea nu-mi place critica, e repezita! Asta e cusurul ei! E repezita!

Exista pareri ale Criticii ca Alecsandri a avut ca model romanul lui Filimon. Exista si pareri ca Filimon a avut ca model piesa lui Alecsandri, cum de altfel exista pareri ca sunt facute in paralel fara a se fi luat de model cele doua lucrari.

Scrie, ba! Scrie acolo ceva, sa fie! Critic, mai ales! Se stie, hartia suporta orice, dar...
...mai e o varianta: in timp ce Alecsandri era plecat din tara (avea acest dar, mai mereu) sau asa credea Filimon, acesta din urma a fost la Mircesti sa vada hartiile lui Alecsandri, iar Alecsandri, care nu era plecat din tara, s-a dus acasa la Filimon cat timp acesta era la Mircesti, si s-a uitat in hartiile lui Filimon.

Nimeni nu pomeneste aceasta intamplare!
Isi citeau unul altuia fituicile, exclamand fiecare in parte:
Ba, da asta scrie exact ce scriu si eu! Asa ca n-au mai luat nimic si-au plecat dezumflati amandoi acasa!
Mie mi-au placut criticii care au spus ca fiecare a facut-o independent, ca Boyle-Mariotte sau altii, ajungand la acelasi rezultat. Sa explic in doua paragrafe cat de scurte!

Dupa idee, criticii au ajuns la continut, spunand ca romanul e superior. Este, nu neaga nimeni! Ei uita probabil ca una e teatrul si alta e romanul. Piesa se reprezinta pe scena, se concepe altfel, daca ai fi romancier in piesa, nu zic, fraza e frumoasa, mestesugita indelung, dar vai de capul actorilor care ar trebui sa o tina minte!

Totusi, unul e roman, alta e o piesa de teatru!
Mai ramane sa faca un sondaj de opinie pe strada cu intrebarea care din ele i-a facut sa inteleaga mai multe despre subiect, daca tot s-a facut la comun! Atunci sa vezi raspunsuri! In ce hal se pune problema!

Dar ce, Bon Jovi nu era in acelasi clasament cu Pavarotti? Ce, au vazut multi?
Si nu era un clasament de bani castigati din muzica, era ceva de genul cei mai multi bani din muzica s-au castigat cu pictura lui Van Gogh.

Apoi, chestie de bun simt, sau cum, poate, s-o exprima razesul Arbore, personaj al piesei despre care mai vorbim din cand in cand pe aici, e la mintea cucosului, daca doi pictori picteaza aceeasi femeie, intr-o maniera clasica, vor fi diferente, normal, fiecare vazand sau surprinzand un anume sentiment, dar femeia e aceeasi, asa ca trebuie, totusi, sa se recunoasca in ambele tablouri.

Daca cei doi au scris in aceeasi epoca ce au vazut "pe strada" despre acelasi subiect, ce ar fi trebuit sa apara in lucrarile lor? Ca unii erau de pe Luna si altii de pe Marte?
Este o limba arhica in piesa, dar e asa de placuta! La inceput, pana va obisnuiti cu ea, cateva pagini, pare putin mai dificila, dar apoi ii dati de gust si o veti gasiti atragatoare.

Cred ca daca s-ar pune acum pe scena, piesa ar fi un succes. Alecsandri este un mare poet al nostru, piesa este dragalasa si cu destule invataminte, stiu ca va veti distra cu ea daca n-ati citit-o, dar va urez si eu distractie placuta!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#78

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Cao Xueqin, Gao E - Visul din pavilionul rosu

Sa mergem si pe alt continent: Asia! Cu toate ca pe Forum exista persoane mai in drept sa vorbeasca despre literatura chineza, adevarati fani! Stima pentru ei!
Noi, aici, mai... cantam putin la tambal sau guzheng (guzheng = un tambal chinezesc).

Am ramas foarte mirat afland ca chinezii nu canta cu lingura la guzheng. Ceva imi scapa: ei mananca cu betele, noi batem cu betele in tambal, noi mancam cu lingura, ei nu bat cu lingura in guzheng!
https://www.youtube.com/watch?v=IxM1tjTvFAc

Si acum, relaxati, probabil ca vreti sa aflati cate ceva si despre roman.
Prima data cand am vazut cat de groasa e cartea "Visul din pavilionul rosu" am zis ca aia e, de-acum, coma prelunga, nu vis!
Despre romanul chinezesc in general, nu vorbesc. Cum spuneam, exista alte persoane pe Forum mai in masura sa o faca. Totusi, in aceasta privinta, daca aveti putina rabdare sa cititi Cuvantul Inainte al cartii, aveti rabdare degeaba! Nu zice nimic acolo despre acest subiect.

Acum, despre autor: tatal sau a fost un mare literat la Curtea imparatului, cu lucrari vestite. Fiul sau, autorul acestei carti, nu dadea semne ca va scrie, dar nu dadea semne nici de oboseala si intr-o zi ne-am pomenit cu romanul asta.
Si asa cum acad. Razvan Theodorescu spunea in anii '90 ca avem nevoie de Shakespeare, asa si autorul, cred, spunea ca are nevoie de multe personaje, ajungand, pana la urma, la 300 de personaje in acest roman, ceea ce arata, dupa o simpla medie aritmetica, la numarul de pagini al cartii, ca la fiecare doua pagini apare un personaj nou.

Poate v-am starnit curiozitatea, ca nu-i deloc usor sa mentii in atentia cititorului atatea personaje, e ceva!
Pe scurtatura cea mai scurta, femeile din acest roman, pentru ca aici ele sunt preponderente, personaje bine conturate, placute, nu doar femei aflate in trecere, impreuna cu barbatii, bineinteles, ajung la concluzia ca societatea trebuie schimbata, ca nu mai merge. China feudala nu mai confera nimic, e de jale!

Ca atare se impune o altfel de societate, dar nu oricum, ci bazata pe cumintenie, curatenie (sufleteasca, nu de alt fel), corectitudine si alte de astea care incep cu litera c, toate conform confucianismului si altor filosofii si religii chinezesti, de care aveti cunostinta.
Este un roman frumos, o afacere de familie. Pe de alta parte se impune ca una din operele cele mai importante ale literaturii si culturii clasice chinezesti.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#79

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Ieri vazusem subiectul despre cartile de aventuri. Mie imi plac romanele de aventuri, istorice, mitologie. Initial am vrut sa scriu despre Legendele Olimpului, dar, in dupa-amiaza asta, cand m-am apucat de comentat mi s-a parut potrivit altceva. Se poate sterge, daca va deranjeaza.

Povestioara lui Olympeu

Vara aceasta, cu caldura si mult entuziasm, cu bucurie, o vara inconfundabila, anunta ce va urma: urmeaza povestea lui Olympeu!
Personajul nostru, Olympeu, nu stia sa cante nici la lira, nici la chitara electrica. El stia sa dea la coasa. Si in multele lui ore de dat la coasa sub soarele bland cu altii, pe intinsele coline inverzite, ajunsese pana acolo incat sa compuna si un cantecel, care suna demn de o insolatie buna:
Toata ziua dau la coasa
Si in cot am bluza roasa!
Pielea, ce mi se cojeste,
Ulei de maslin, doreste.

Dar sa nu credeti ca o fi fost ultimul dintre romantici. Nu! Acelasi Olympeu, intr-o zi, a aruncat coasa cat colo. Avuse o mare revelatie: si-a luat motocoasa! Iar acesta a fost doar inceputul.
Pe urma a avut o revelatie si mai mare: si-a luat ultimul model de motocoasa, in varianta maxi! Si de atunci revelatiile lui au venit una dupa alta, nu l-au mai parasit.

Cea mai mare revelatie a mintii lui efervescente a fost sa construiasca un oras pentru zei. Daca nu avea sa reuseasca, din cauze materiale, in general, macar un Centru SPA sa iasa, cu dotari moderne, fireste, tot pentru zei!
Omul a inteles ca pentru a fi vizitati de zei, pentru a-i avea aproape, trebuie sa aiba unde sa traga, sa le creezi niste conditii.

Si, mai intai, s-a gandit unde era mai potrivit sa-l amplaseze. Dupa studierea posibilelor variante a ajuns la concluzia ca amplasarea cea mai fericita e pe varful muntelui.
Acolo se intrunesc conditii optime: posibilitatea cea mai simpla de a trage curent electric, orasul fiind pozitionat cel mai aproape de fulgere, posibilitate implicita de apa pentru dus, vezi norii trecatori in permanenta la munte. Panta pentru canalizare nu era o problema.

Odata stabilite toate detaliile, s-a apucat de lucru. Olympeu lucra singur, intampinand nu doar refuzul concetatenilor de a-l ajuta, ci si batjocura lor. In discutiile glumete dintre ei, acestia, ori de cate ori se intrebau intre ei de Olympeu, voit dispretuitor, spuneau ca e sus, pe munte, construieste Olympul, denumire data de ei in gluma, dupa numele lui. Si de atunci Olymp a ramas numele acelui loc!

S-a lucrat mult, s-a lucrat bine, cu sarg si odata terminat de construit, spre bucuria imensa a lui Olympeu, orasul trebuia populat. Dar cu cine? De unde?
Trebuia sa gaseasca zeii care doreau sa locuiasca acolo, deoarece pe timpul lucrarilor nu a venit nimeni la fata locului din partea beneficiarului.

Si, de aceea - nici nu se racisera bine rocile vulcanice folosite la temelie - a inceput sa trimita mesaje: Caut echipa completa de zei! Asiguram pensiune completa, confort sporit, libertate si democratie!
Raspunsurile nu au intarziat sa apara, spre uimirea lui, dar toti cei ce aplicau la aceasta oportunitate erau falsi zei. Nici macar nu erau din vazduh, ci de pe cuprinsul mai apropiat sau mai indepartat al tarii, oportunisti cu acte in regula.

Insa vigilenta lui Olympeu nu putea fi inselata. El ii supunea pe pretendenti la tot felul de probe, candidatii avand la ei, fiecare, in primul rand, o hartie prin care parintii lor isi dadeau consimtamantul ca puteau participa la aceste probe. Asta pentru a evita consecintele ulterioare acestui concurs, mai ales a probelor finale, ce vizau testarea nemuririi.

De, unii nu suporta usor un ciocan la tampla sau un cutit infipt in muschi (fireste, ales la alegere de candidat)! Trebuia omul sa se dumireasca cumva, nu? Ca sa nu greseasca!
Competitia pre-olimpica nu a dat zei (niciodata), dar a dat excelenti atleti (dintre cei care au scapat, abandonand, la un moment dat, concursul lui Olympeu). Ei se mai intalnesc din cand in cand si astazi, o data la 4 ani, tragand sperante...!

Desi dorul il mana, nu se putea intoarce la coasa lui. Problema nu era inca rezolvata, iar concursul nu parea sa dea rezultate.
Sperantele erau foarte mici. Chiar daca nu pe loc, la cateva ore sau zile, se auzea despre candidat ca nu a trecut ultima proba. Atunci avu revelatia sa nu mai astepte, sa plece el in cautarea lor si, deci, a linistii lui. Dar cum? Caci nu ar ajunge prea departe! Se gandea numai la Icar, ce nu avusese la dispozitie prea multe inlesniri ignifuge.

Si chiar in acele momente in care Olympeu era ingandurat si foarte ingrijorat, ca in orice mitologie, salvarea vine tot de la zei. Cu o descindere in sunet si lumina, mai spectaculoasa decat orice revelatie de-a sa, zeii mult asteptati isi facusera, in sfarsit, aparitia.
Unul dintre ei i s-a adresat scurt: "Mars de aici!"
El a multumit, a tinut minte cuvantul si astfel pleca bucuros de acolo cu un pas cadentat, fredonand o idee ce-i veni pe loc in minte, anticipand in acest fel si muzica militara.
Iar de aici lucrurile va sunt binecunoscute.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#80

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Goethe - Faust

Nu e de mirare, pentru mine, ca poetul si scriitorul german este unul din favoritii mei.
Goethe a scris foarte multe lucrari in diverse genuri literare, precum si in diferite alte domenii: biologie, fizica.
Din literatura, in primul rand trebuie sa amintim de Faust, o capodopera a literaturii, chiar daca nu gasiti in ea o scena a balconului, ci una a bucartariei, o capodopera la care poetul german a muncit toata viata.

Va inchipuiti ca o astfel de lucrare a fost si greu de tradus!
Cei in cauza abia reuseau sa o termine de tradus, ca Goethe si venea cu noua varianta. Chiar si inainte de a muri, pare-mi-se cu un an, daca retin bine, Goethe anuntase ca doreste sa mai revizuiasca textul inca o data, producand rumoare si friguri printre traducatori, insa de data asta au scapat. Au respirat usurati!

Mai mult, Goethe i-a pus la incercare pe traducatori sa vada daca triseaza si copie pasajele de la o versiune la alta, incat intr-o versiune intermediara a poemului binele si raul nu mai erau antagonice, ca in varianta originala si in cea definitiva, mergeau la brat.
Poate va veti intreba: bine, dar daca poetul a trudit la acest poem toata viata, a mai scris si altceva?
Din fericire, da, a scris multe capodopere, stia cum! Avea el o reteta secreta, de la bunica lui!

Subiectul operei nu este nou, este preluat. Se mai gaseste si la alti autori cunoscuti si necunoscuti.
Dar nu era Goethe ala care spunea ca daca ai o idee buna poti fi sigur ca a mai avut-o si altcineva inainte?
Personajul principal al piesei nu este nici clasic, fatalist, nici modern, existentialist. Joaca la doua capete, suge la doua tate, alearga dupa un iepure si o iepuroaica, in final va plati taxe duble.

Sunt versuri de o frumusete categorica.
Reprezinta aspiratia spre inalt, depasirea conditiei. Noroc ca e multa stiinta de invatat, ca altfel murea de tanar ca prostu', Faust asta!
Parerea mea e ca decat sa stea toata viata sa scrie asta, Goethe, cu mintea lui patrunzatoare, mai bine cauta ce visa Faust, avea sanse mai multe si nici nu ajungea la extrema, pentru ca, dupa cate stiu eu, ultimele lui cuvinte au fost "mai multa lumina!", nu "stinge becul!"

A facut cativa pasi, ce-i drept, in aceasta directie pe vremea studentiei, la Leipzig. A mers pe urmele lui Faust, dar pana la vestita crama numita "Pivnita a lui Auerbach", cunoscuta si astazi, loc preferat de studenti, unde se spune ca a poposit doctor Faustus undeva pe la anii 1500, un personaj care a existat in realitate.
Poetul a studiat putin si alchimia, introducerea sau bazele alchimiei, cine mai stie acum? Dar s-a lasat!
Peste ani tema a fost reluata si continuata de Florin Piersic in filmul lui G. Naghi, "Elixirul tineretii".

Faust e o capodopera, negresit. Folosesc termenul nu pentru ca asa ne place noua, europenilor, sa aruncam cu acest cuvant, capodopera, cum multor concetateni, chiar de pretutindeni, le place sa-si arunce flegmele, asa, cu o nespusa mandrie!
In acest poem treaba e serioasa, dar nu trebuie luata in tragic! Nu s-au scos cutitele! Astfel am demonstrat ca si cuvintele pot ucide!

Consider ca am zis cam multe despre el. Sa luam o mica pauza ca sa ne destindem!
In alte vremuri ce taifasuri ii trageam noi pe teme de literatura! Aveam si timp!
Ce discutii aprinse mai purtam! Unii erau cu Goethe, altii cu Balzac, o parte cu Hugo, alta cu Shakespeare! Frumos era ca nu eram toti din aceleasi gasti, fiecare avea alte placeri, si automat ca nu ne cunosteam dinainte, acolo, la masa, ne adunam, bineinteles, nu zilnic. Cartea ne-a apropiat!
Erau spumoase serile, chiar nocturnele noastre prin bodegi, baruri, cand vremea era friguroasa, uneori pana la 3 dimineata, asa era de frig!
Acum, in cafenele, vezi doar cum, la doua paie, ca in "Pisicile aristrocrate", cate un cuplu bea dintr-un singur pahar. Ce sa-i faci? Cu saracia asta...!

Spuneam ca autorul mai are si alte capodopere. As vrea sa mai amintesc macar doua cuvinte despre una, romanul care l-a lansat.
Primul roman de Goethe pe care l-am citit a fost "Suferintele tanarului Werther".
Se zice ca lui Napoleon i-a placut atat de mult, incat l-a citit de sapte ori in campania din Egipt. Trebuie luat in calcul ca n-avea alte posibilitati in desert, unde nu erau biblioteci, iar cea mai apropiata, cea din Alexandria, arsese de multa vreme. In acelasi timp, trebuie luat in calcul, deci e unul mai elaborat, si faptul ca romanul e foarte scurt si, ca sa para mai mare (mult), l-a citit de mai multe ori.

Asa zice lumea, ca Napoleon a citit cartea de sapte ori, dar efectiv el a citit-o de doua ori si ceva, maxim de trei ori.
E cunoscut faptul ca Napoleon putea sa faca trei lucruri deodata. A citit o data trei carti simultan, apoi inca o data idem, si la urma ce a mai ramas.
Inchidem paranteza rotunda, inchidem paranteza patrata!

Aici, la Faust, mai trebuie spusa o chestie. Desi real, el are simbolistica. In acest personaj se da o lupta continua, o parte din el aspira spre inalt, alta spre placerile lumesti, care compuse dau sensul intreg al omului.
Cititorul trebuie sa inteleaga clar ca acest lucru se intampla in interiorul aceleiasi persoane, nu ca pe planeta asta unii oameni sunt cu aspiratiile si alti cetateni, cu diverse placeri pamantesti.

Da, Faust este incarcat cu simbolistica puternica pentru ca initial autorul preciza intr-o scrisoare catre bunul sau prieten Schiller (alt titan al scrisului) - corespondenta lor extraordinara se cunoaste, e aur, unora le curg balele citind-o - ca doreste ca scrierea aceasta sa suscite interesul si sa fie ironica, dar apoi si-a dat seama ca in personajul sau poate sa inglobeze toata natura umana, esenta sa, si a lucrat la asta o viata intreaga. Lucru normal, cu experienta de viata acumulata vezi lucrurile din ce in ce mai bine, exceptie fac doar persoanele senile.

Opera dramatica, epica, lirica si satirica in acelasi timp, conform observatiilor critice, Faust intruneste aprecierea unanima, cum s-ar zice de la cel mic cu tata-n gura la cel cu barba sura sau, mai exact, de la femeile de servici cu matura-n mana, la paznicii cu, stiti voi ce, in mana, de la interminabilul sir al bucatarilor TV, la interminabilul sir al astrologilor TV, de la iubitorii de thrilere, la iubitorii de romance,..., toti laolalta e greu sa fi auzit de Goethe, dar de Faust, cu siguranta, da!
Nu inchei fara sa va doresc o primavara minunata!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#81

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Pe caldura asta fac doar o mica imbinare carte - film:
filme uitate si regasite datorita lui spicdegrau, caruia ii multumesc foarte mult, nu doar pentru aceasta, ci pentru multele carti bune pe care le posteaza. Si postarile sale sunt de cele pe care le urmaresc de fiecare data.
Vezi aici:
http://romania-inedit.3xforum.ro/post/5 ... _franceza/
La pagina 3, Jacques Remy - Daca toti oamenii din lume,
iar filmul se numeste Si tous les gars du monde... (1956)
Si tot acolo, in urmatoarea postare spicdegrau va propune
Marivaux – Ţǎranul ajuns.
Am vazut de curand piesa facuta dupa roman - nu stiam ca e tradus in romana - Le paysan parvenu (1960), dupa Marivaux, de René Lucot.

Inchei spunand ca, dupa cate il stiu eu pe Seven, am tras si DEMONUL ROSU – roman foileton [1933], care, astfel, are toate posibilitatile sa fie pe gustul meu. Aici film nu stiu!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#82

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Chiar daca in ultima vreme nu am reusit sa mai ajung pe aici (iata, imi fac si autocritica, pentru ca se merita sa intri pe acest forum, ai ce vedea pe el), permiteti-mi sa va urez "Sarbatori fericite!".
Cu autocritica cum ramane? Banuiesc ca la anul trebuie sa intru si eu mai des pe aici. Dar bag de seama ca asta o reusesti numai intr-un singur mod, sa te autodepasesti (sa stiti ca e o senzatie nasoala, dar pe urma te obisnuiesti), adica sa vezi cum o iei inaintea ta, iar tu ramai in urma.
Incerc sa spun mai explicit, poate nu s-a inteles perfect: sa vezi cum tu o iei inaintea ta, asadar ta ramane in urma in timp ce tu o iei inainte. Ce mai, ne descurcam noi!

Craciunul ne da speranta,
Bucurie si vacanta.
Sa-l cinstim cum se cuvine,
Sa traim si mult si bine!

Va doresc un Craciun fericit!

Tot de sarbatori, in frumoasa noastra traditie, vine Mosul!

De ce e Mosul rosu in obraji?

De aceasta data-n schita
Mosul cauta-o actrita,
Sa joace ca Craciunita,
Dar sa nu fie pipita,
Ci una demna, de vita,
Si gasise o portita
Cu un model - ce matrita! -
Senzual si cu fundita,
Spiriduse cu rochita,
Ce aveau, toate-alunita,
Se-ntindeau ca o alvita,
Sau zburdau ca o caprita,
Se-nvarteau ca o rotita,
Ori suflau ca o pompita,
Gestica foarte pestrita
Si pe baza de cosita.
Fiecare garofita
Subtiase cat o lita
Distanta cat o lumita
Dintre sobru si glumita.
Mosul si-a smuls o suvita,
Exclama un "maiculita!",
Toarce putin din gurita,
Isi face o cruciulita
Si ii spune-o vorbulita
Unei fete cu bundita:
Nu as vrea sa porti scufita,
Nu sa fii calugarita,
Dar, opreste-te, fetita!
Du-te si ia-ti din ladita,
Pentru ca ai o cheita,
Haine groase, nu foita!
Stiu, arati ca o zeita,
Dar n-ai decat caciulita,
Restul nu-i decat o ita
Si mimica din gurita!
Ce esti tu, o crasmarita?
Ia seama, mai, copilita!
Vrea sa scape de vulpita,
Altfel faima-i ramasita,
Nu ramane-o lingurita!
Jubila ca e domnita,
Dar parea a fi cordita.
Cum s-o suie pe scarita,
Daca el se-mbata crita?
Si lua tocul cu penita,
Puse foaia pe pulpita,
Completa un cec, sughita
si zise: pa, pa, craita!
Frunza verde-romanita,
"La multi ani!" fara vreo fita,
Sa aveti, de Mos, turtita,
Multe daruri si costita,
Dar si gluma, o bobita!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#83

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Nu puteam sa inchei anul fara sa vorbesc despre demonul anului 2019.
Dupa cum ati vazut, "Demonul rosu" nu l-a putut impiedica pe Seven sa faca o treaba buna.

Desi dupa primele aliniate simteam ca ma va paste o senzatie de deja vu, nu s-a dovedit a fi decat o pregatire pentru alarma falsa si, repede, cartea a devenit foarte interesanta, cu schimbari dese, asa cum un lunetist ar tot schimba "la secunda" punctul de tragere, incat, de fapt, nu te lasa sa vezi imediat incotro se va indreapta romanul. Si bravo lui!

Un alt lucru placut este ca ti-l poti imagina, in paralel, atat in mod clasic cat si modern, la fel de bine, si asta datorita naturii personajelor din carte si a stilului de scris al autorului.
De aceea, si de altele, i se poate asocia bine cuvantul "inter".

Unde mai pui si faptul ca a fost scris in perioada interbelica, care are acest avantaj (parca asa retin din ce a prezentat Seven despre carte la momentul respectiv. Daca am gresit, scuze!)
Dar cate carti n-or fi frumoase si necunoscute din acea perioada!

Ca si la femei, se poate aplica si la carti. Cate nu sunt frumoase si necunoscute, dar toti se uita numai la staruri! E treaba lor! Nu si a starurilor! Dar, mai sunt si altele de interes.
Nu o sa va spun acum chiar povestea cu mica broscuta ce casca gura mare. A, nu, stati, ca asta e din alta parte! Nu era asta! Dar stiti voi bine la ce doream sa ma refer.

Cartea e foarte placuta, se citeste repede. Daca insistam putin cred ca o citeam din prima seara. E cursiva, intriganta, creeaza emotie, si devine, pana la urma, un roman cu un detectiv (fata de cel al lui Cehov, care a scris un roman cu un contrabas. Dar sa stiti ca acestea, doua, nu se aseamana deloc, nu este o simpla inlocuire a contrabasului cu detectivul).

Detectivul de care vorbeam trebuie sa detecteze, pe masura renumelui sau (era neamt, calculat), nu a poreclei, care mie imi pare comica (Ochi de pisica), un cunoscut criminal frantuz ajuns in Berlin, unde constatam, din carte, ca inca de pe atunci se lucra la consolidari de poduri.

Criminalul avea o pata mare cat cea de pe Jupiter, iar cand i se punea pata, omora pe cineva.
Nu isi asuma responsabilitatea, purta o masca rosie.
Apar din ce in ce mai multi pioni implicati, mai multi decat pe tabla de sah, ce ce creeaza confuzie, tot mai multi, desi nebunul mananca intr-una in escapadele lui in diagonala.
Apar din ce in ce mai multe dorinte de a face anchete proprii.

Despre decizia si ancheta detectivului, momentan nu va pot spune nimic. nu am acordul celor implicati.
Trebuie sa ma scuzati si de data asta, dar nu pot sa nu spun ce urmeaza, daca tot am ajuns in acest punct, cu acordurile.
Faptul este foarte comic, dar e adevarat si destul de recent. Il gasiti si in ziare, si nu e prima oara cand aud ceva asemanator.

Un consilier cultural de la un teatru din Timisoara ii trimite directorului un mesaj in care, din anumite considerente, propune sa se joace pe scena teatrului respectiv o piesa de Moliere, si, de aceea, il roaga, daca are adresa de mail a lui Moliere, sa i-o trimita si lui, cu scopul de a discuta cu acesta in legatura cu drepturile de autor pe care le pretinde.

Intrebarea ziarului era: cum de a ajuns o astfel de persoana in functia de consilier cultural al unui teatru?
Intrebarea noastra este: a gasit adresa de mail? Sa o dea mai departe, poate mai sunt si altii interesati sa vorbeasca niste lucruri cu autorul piesei.

Asadar, daca despre decizia detectivului nu va pot spune nimic, va pot spune sa cititi romanul si va pot spune, inca de pe acum, "La multi ani!" cu ocazia noului an ce vine imediat.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#84

Seven
Moderator
Din: Ţara Perfectului Simplu

***
Mulţumesc frumos, mateicoman, pentru aprecieri!
Recunosc fără falsă modestie că, într-adevăr, este oleacă de muncă pentru adaptarea limbajului interbelic în limbaj contemporan, dar după ce mi-am pus la punct un fel de machetă prin care modelez textul, lucrurile sunt din ce în mai la îndemână şi cu fiecare text parcă munca este mai uşoară.
Este adevărat că în perioada interbelică au fost mai multe reforme lingvistice, fapt pentru care nu toate textele pot fi modelate după acelaşi şablon, pentru că într-un fel se scria la 1920 şi altfel în 1939, dar în mare măsură adaptarea respectă cam aceleaşi reguli.
Eu am cumva două mari avantaje: primul este acela că am început digitalizarea unor astfel de texte cu mai mult timp în urmă şi am căpătat o oarecare experienţă în direcţia asta şi cel de-al doilea avantaj şi cel mai mare este existenţa programului AutoCorect pe care, din fericire, eu îl folosesc de peste 10 ani şi îmi este foarte uşor să creez şi să dezvolt dicţionare, aşa că doar pentru adaptarea textului interbelic am deja vreo 25 de astfel de dicţionare. Ele nu rezolvă tot, apar noi şi noi cuvinte pe care le adaug în dicţionare, dar una peste alta, după rularea lor, textul rezultat este mult mai uşor de corectat.

Despre romanele foileton aş vrea să mai adaug câteva lucruri.
Există cititori cărora le plac astfel de romane şi există pur şi simplu cititori care nu sunt atraşi de asemenea tip de cărţi. În plus este oarecare diferenţă între a citi un roman în fascicole chiar atunci când el apare şi să aştepţi cu nerăbdare ziua în care apare următoarea fascicolă şi alta este să ai la dispoziţie întregul roman. Când citeşti romanul ca pe un întreg ai posibilitatea să vezi mai bine eventualele neconcordanţe sau gafe ale autorului. Se întâmplă uneori prin câte-un astfel de foileton ca un personaj aproape mort să fie foarte viu peste câteva capitole, sau un personaj – de regulă secundar – să aibă o vârstă într-un capitol şi altă vârstă cu 5 capitole mai încolo şi multe de-alde astea.
Astfel de lucruri n-ar trebui să existe, dar se întâlnesc frecvent pentru că autorul de foiletoane scrie zilnic pentru că ziarul nu aşteptă după el, aşa că autorul nu are timp să-şi şlefuiască opera aşa cum se întâmplă – de regulă – în cazul romanelor care se publică în volum. Ba, mai mult decât atât, cei mai mulţi autori de romane foileton, lucrau şi publicau două sau chiar mai multe foiletoane în acelaşi timp, având contract cu mai multe ziare.

Şi mai este o problemă... nu neapărat cu romanele foileton, ci cu cărţile apărute în perioada interbelică.
De fapt acesta este principalul motiv pentru care m-am hotărât să fac această postare.
Nu toate cărţile interbelice, fie ele publicate în volum sau foiletoane, pot fi publicate astăzi şi asta nu din pricina calităţii artistice.
Un fapt concret: de vreo 3 luni lucrez la un foileton în două părţi. Practic este vorba de o serie de două romane foileton. În limba română nu am găsit un cuvânt pentru o astfel de structură, deşi în alte limbi există cuvinte precum „duologie” sau/şi „diologie”. Într-adevăr există termenul „diologie” în limba română, dar sensul său nu este cel de mai sus, ci se referă doar la opere dramatice formate din două părţi diferite.
Dar să trecem peste asta...

Ziceam că m-am ocupat de o astfel de carte şi nu mai departe de ieri am terminat corectura primului roman, deci jumătate din serie.
Marea problemă este că după toată munca, nu-mi pot permite să public/postez acest roman pe forum, deşi chiar anunţasem în urmă cu ceva timp că pregătesc un roman foileton.
Romanul l-aş încadra în genul „aventură pentru adolescenţi”, are un ceva din Jules Verne [eu chiar mă gândeam la „Copiii căpitanului Grant”] şi deşi nu este o capodoperă, dar după primele capitole devine plin de suspans şi este împănat şi cu multe elemente de cultură generală, fapt care-l face destul de interesant... şi foarte „citibil”.
Aşa cum spuneam, cauza pentru care nu poate fi publicat nu este calitatea sa tehnică sau artistică, ci un motiv mult mai simplu, dar pe care eu îl consider mult mai grav.

Romanul a apărut în varianta originală [limba franceză] acum aproape 100 de ani, mai exact în 1926, iar traducerea în limba română în 1931. Ei bine, despre drepturile omului, egalitate între rase, naţionalism etc., într-un fel se punea problema atunci şi altfel stau lucrurile astăzi.
Cartea abundă mai ales în a doua sa jumătate de expresii cel puţin „exotice” ca să nu le spun altfel [referitoare la unele dintre rasele sau naţiunile omenirii], expresii care acum 90-100 de ani păreau probabil normale, poate chiar comice, dar care astăzi sunt de-a dreptul jignitoare şi nu mai pot fi sub nicio formă acceptate.
Dacă aş posta acest roman, oricine ar putea să mă învinovăţească şi să spună că promovez ura de rasă, exploatarea unor naţiuni etc... etc.
Iată de ce nu pot posta această carte şi-mi cer scuze pentru asta!

Cred, totuşi, că există un lucru folositor în toată chestia asta şi anume „lecţia” primită şi cred că e bine ca şi alţi colegi să fie atenţi la astfel de aspecte.

Multă sănătate, sărbători fericite şi noul an să vă aducă belşug şi fericire, sănătate deplină şi noroc şi îndeplinirea tuturor năzuinţelor!
La mulţi ani!

Seven

#85

iris205
Membru Gold

Salut Seven,
Sa stii ca nu ai dreptate, romanul respectiv face parte din istoria noastra, a omenirii, bun sau rau asta este parerea ta, dar nu putem nega acea carte, nu cred ca face parte din lectura obigatorie si nici nu trebuie scos din contextul vremurilor respective. Cui nu-i place nu-l citeste, dar poate sunt destule persoane care ar dori sa-l citeasca, sper sa te razgandesti si sa-l urci aici.

La Multi Ani, tuturor.

#86

Stelevadris
Moderator

Sigur.... sa il interzicem si pe Sade, sau, si mai bine, hai sa nu mai publicam nimic din Biblie si toata literatura derivata din ea. Motive: sunt carti ce ofenseaza profund pe cei care le citesc in prezent plus motivele enumerate de Seven

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

#87

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Cel mai mult ma bucura ca a revenit gasca aici, pe care o salut cu respect. Ma bucur mult ca a intervenit si Stelevadris. Poate revin si altii sau se adauga si altii. Nu e nimic mai trist la un forum decat sa fie parasit.
Si asta e unul din motivele pentru care in a doua jumatate a anului trecut, dupa ce a trecut caldura verii, nu am mai revenit aici cu postari. E dezolant sa vezi numai postari de-ale tale. Zici ca-i blog, ceea ce mie nu-mi place deloc.

In general, sunt atatea subiecte interesante la care nimeni nu participa, iar unii chiar muncesc pe rupte pentru ele. Nici cu un simplu multumesc nu intervin utilizatorii. Macar aici ne mai strangem cu bucurie din cand in cand.
Referitor la "bilogia" de care explica Seven, la noi se foloseste termenul "se intoarce". Omul paianjen se intoarce, romanul se intoarce, se intoarce pe partea ailalta, etc.

Daca romanul nu are ca scop marirea repertoriului de injuraturi, atunci eu sunt de parere cu Stelevadris. Nu vad ce te-ar impiedica sa il postezi, deoarece oamenii interesati de cultura nu baga in seama injuraturile, iar cei care le baga, nu sunt interesati de cultura si nu vor citi nicicand aceasta carte. Nu exista riscuri!
Si nu exista lucruri pe lumea asta care sa fie numai bune sau numai rele. Ca sa nu lungesc mult, dau un exemplu, ce e bun pentru unul, e rau pentru altul.

Se spune mereu ca ala a scris. Dar ala de ce a citit? De ce le-a folosit, mai exact? Nu judeca deloc cu capatana aia a lui?
Eu nu vorbesc numai ca sa nu tac. De aceea iti si propun mai multe solutii:
1 Sa elimini total acele pasaje, daca te deranjeaza, ca odinioara, cu puncte-puncte, caz in care, cu siguranta, tu vei fi singurul injurat. Si nu rasial!
2 Intrucat spuneai ca odata aceste lucruri erau permise, iar astazi nu, inseamna ca, acum, situatia e pe dos. Atunci, nu te opreste nimeni ca la pagina in care x il injura pe y, tu sa pui ca y il injura pe x.
3 Poti inlocui simplu, ca sa ramai in cadrul legal, respectiva caracterizare folosind cuvantul "cetatene", pentru ca toti sunt cetateni egali in a fi injurati.
q.e.d!

Adaug aici inca ceva referitor la asta. De curand, pe neanuntate, la noi s-a votat in Senat, dupa cum spun ziarele, puteti gasi usor articolul, o lege impotriva celor care se exprima sau se manifesta contra tiganilor. Problema nu e ca s-a votat, e normal sa fie asa, altele sunt, printre care una e si faptul ca nu s-a anuntat. De ce?
Si in feudalism, pe vremea Inchizitiei, tot veneau in public, bateau toba si spuneau: ba, de maine, daca mai faci asta, ti se taie unghiile. Sau barba, depinde de vremuri!
Era o vorba cu fiecare pasare pe limba ei piere, dar se vede ca noi nu suntem pasari.
Romanul piere pe viclenia lui (frate impotriva altui frate).

Iar pedepsele propuse in acea lege din Senat, in ani de puscarie, sunt mai mari decat iau unii pentru crime abominabile. Te duce cu gandul la altceva, dar nu fac glume proaste.
Acest lucru, cu ura, injuraturile, cel mai des, etc, repet, nu trebuie, in mod normal, sa se intample, daca exista obraz si civilizatie, dar trebuie sa recunoasteti ca e un mizilic pe langa alte fapte grave care se intampla chiar in aceste timpuri la noi si nimeni nu remediaza nimic. Dar asta nu e obiectul discutiei noastre de aici.

Pe de alta parte, real, nu prea s-a schimbat nimic cu drepturile omului. N-a oprit-o nimic pe Franta sa-i faca tigani pe cetatenii romani, nu neaparat pe cei plecati acolo. Ati auzit ceva guitand, atunci, in acest scop, din partea guvernantilor nostri, la Europa? Atunci cum s-au schimbat lucrurile in acest domeniu? E un exemplu. Mai e de lucru peste tot, in acest domeniu, nu doar la noi!

Revenind la roman, daca tu consideri ca merita si in modul asta ai satisfactia unei impliniri, stiind ca oferi celorlalti multe lucruri de interes, de cultura cum spuneai, de ce sa nu ti-o oferi, pe langa ce le oferi lor?
A, si nu puteam sa inchei fara sa inchei, asa ca, inchei acest subiect in speranta ca anul acesta va fi un an cat mai bun pentru romani.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#88

Stelevadris
Moderator

Lumea nu lipseste, ca prezenta, lipseste ca activitate.
Eu m-am retras din activitatea de corectura. Sunt simplu consumator acum.
Sa caute cineva Tiganiada si sa o retraga de pe acest forum. E ilegala. Nu reprezinta spiritul epocii actuale.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

#89

stelus
VETERAN

Buna ziua,

Nu-mi place ca apar arhive gigant cu carti deja de pe aici.
Sa fiu bine inteles, din moment ce am corectat cartea si am pus-o aici, ea este publica, deci nu pretind nici un drept sau ceva de genul asta. Luati-le, stocati-le si poate mai si cititi, daca e genul de carti ce va plac.
Insa cred ca o minima informare e necesara. Penultima arhiva contine printre altele ultimele postari ale lui userului bolano cu V2.0 ale scriitorului W. Faulkner, caracterizate scurt ( thriller). Daca si Faulkner a scris Thriller-e!!!!

@ Stelevadris
Sa stii da din pacate se actioneaza asa. Nu se retrag, dar nu se mai retiparesc. Si nici nu se mai ecranizeaza.
Am cam intrat intr-o epoca apropiata de 462F.

#90

Stelevadris
Moderator

Nu am ce sa zic despre "pachetele" literare de pe aici. Cata vreme raman pe un singur topic.
Eu nu agreez nici macar adaugarea de epub/mobi la munca altora de catre altii.

Uite, ca sa va mai treaca supararea, mi-a intrat recent in tableta cartea unui autor contemporan: Cum sa faci primul milion - Bogdan Costin. Eu sunt certat cu autorii romani contemporani, incepand cu Dobos si terminand cu Liiceanu. Toti mi se par pretentiosi si plini de clisee.
Tipul asta m-a cam luat la palme cand am inceput sa citesc, cartea poate ca lasa de dorit in anumite aspecte legate de personaje si poveste, dar stilul mi-a placut la nebunie.

Uite la ce am ramas aseara inainte de culcare:

"Cine spune că urăşte zilele de luni înseamnă că nu ştie cum e să fii dat afară într-o zi de luni. E un sentiment minunat care-l concurează şi-l surclasează lejer pe cel pe care-l ai atunci când îţi ţii copilul în braţe pentru prima dată, ca să dau un exemplu banal.
Imaginea-cheie a acestei zile de luni, pentru mine, e următoarea: o sală mare de meeting, într-o clădire de sticlă şi oţel. Cinci bărbaţi aşezaţi pe scaune, pe o parte a mesei din mijloc. Doi expaţi, un englez roşcat şi un austriac spălăcit, restul români. Adică departamentul de marketing. Clientul. Unul din cei mai mari jucători mondiali de pe piaţa dulciurilor chimice cauzatoare de cancer.
Eu şi Florin Medrea, directorul de creaţie al agenţiei, pe cealaltă parte a mesei, aşezaţi tot pe scaune.
Irina Mocanu, directoarea departamentului de Client Service, e singura persoană care stă în picioare, în faţa tuturor, lângă ecranul enorm de pe perete. Poartă un taior alb, cu fustă scurtă. Push-up pe dedesubt şi sânii îi par mai mari cu două numere. E înaltă şi situaţia îi pune în evidenţă picioarele lungi şi musculoase, lucrate la sală. Arată foarte bine din faţă, dar mai puţin din profil când i se vede clar fundul mai plat decât planeta noastră înainte de Magellan. Zâna deadline-urilor strânse şi a istericalelor a trecut şi pe la coafor dimineaţa devreme, special pentru prezentarea asta. E cea mai importantă prezentare a anului. Dacă luăm clientul, agenţia e salvată de la dezastru, adică de la concedierea a unei duzini de colegi printre care sunt vizat şi eu, cu siguranţă.
La a douăzecea pagină de powerpoint, când Irina se întoarce spre ecran să indice un element important al strategiei propuse de noi, vedem cu toţii pata roşie. Acolo. Pe fusta albă. Sub bucile ei plate. Şapte bărbaţi cu ani buni de experienţă în marketing şi comunicare multinaţională încremenesc într-o secundă.
În mod sigur poartă un tampon ale cărui reclame arată femei îmbrăcate în rochii vaporoase albe, pline de încredere, care fac flic-flacuri pe sub nasul bărbaţilor şi nimeni nu-şi dă seama că sunt în acea perioadă a lunii. Dar lucrurile nu merg ca-n reclame, ar fi trebuit să ştii asta, Irina.
Ea probabil simte că are o mega hemoragie, că sângele îi umple tamponul, dar nu are idee că a ajuns deja şi pe fustă. E cea mai importantă prezentare a anului. Şi nu ştie ce vedem noi, aşa că face ca la poker. Merge mai departe, blufează. Nu se opreşte din prezentare. Nu îşi poate întrerupe discursul pregătit două zile la rând în faţa oglinzii.
În secunda asta, am două posibilităţi. Să intervin, să preiau prezentarea şi s-o trimit la toaletă. Sau nu.
Aleg să nu.
Pentru că o urăsc sincer pe Irina. O detest din tot sufletul.
Lângă mine, Florin e paralizat. El oricum e un băiat mai emotiv care a ajuns director de creaţie în lipsa altei opţiuni după plecarea lui Predu la altă agenţie. Acum e alb la faţă, de parcă sângele din obrajii lui se scurge în tamponul Irinei. Nu e capabil de nici o reacţie.
Intuiesc represaliile ce vor urma. În agenţie şi acasă. Sunt împăcat. Am tot căutat o ocazie în care să ies din rahatul ăsta şi n-am făcut decât să tot amân momentul. Acum ocazia m-a căutat pe mine. Accept totul cu seninătate.
Îi zâmbesc larg Irinei, dau din cap şi o încurajez din priviri să continue. Totul e OK, suntem pe drumul cel bun, spune faţa mea. Agenţia e ca şi salvată. Contul de două milioane de euro pe an e ca şi al nostru. Ea trece mai departe, la slide-ul următor, şi pune la bătaie toate resursele ei de presentation skills şi le explică tipilor de la marketing că ceea ce au ei acum în faţa lor e ceva extraordinar. Şi aşa şi este. Doar că nu sunt ideile care se derulează pe slide-urile de powerpoint, ci pata roşie care se tot extinde pe fusta ei.
Tipii de la marketing sunt şi ei petrificaţi. Se uită la pata de sânge ca la semafor. Niciunul nu e în stare să schiţeze vreun gest. Le privesc feţele şi-i simt tot mai dezgustaţi. Înspăimântaţi. Bulversaţi. Mai ales expaţii. În ţările lor civilizate nu au avut niciodată parte de aşa ceva. Următoarele zece minute trec cu încetinitorul.
Fixez pata roşie şi uit de toate. Uit de ultimele două săptămâni în care Irina ne face în toate felurile posibile, de la incompetenţi, indolenţi până la retarzi şi idioţi. E foarte bună la dat cu căcatul în ventilator atunci când stresul e oricum la nivelul maxim. E una dintre cele mai incompetente persoane pe care le ştiu, dar ca să mascheze asta, s-a făcut Client Service Director. Aşa se întâmplă de obicei în orice corporaţie şi multinaţională care se respectă. Nu ştiu cum, dar cei care ajung în poziţii de conducere sunt cu mult sub subalternii lor, în ce privește competenţele. Ca să ajungi sus, nu contează ce ştii să faci, trebuie doar să ai un ego cât China şi bun simţ cât Lichtensteinul. Când nu ne iese treaba, ea nu e niciodată de vină. Mereu suntem noi. Ba suntem prea proşti, ba nu înţelegem ce vrea clientul sau ea, ba nu suntem proactivi. Când iese treaba, totul i se datorează. Asta îi bagă ea în cap, zi de zi, lui Dragoş Groza, patronul agenţiei care o apreciază foarte mult ca profesionistă. Normal, ea are un atu faţă de noi, noi nu ajungem noaptea în patul lui ca să-i prezentăm şi varianta noastră a evenimentelor. Toţi oamenii din agenţie o urăsc sincer, nu doar eu. E reprezentativă pentru femeia de succes din categoria „Nimeni nu mişcă! Am o pizdă şi nu mi-e frică s-o folosesc”. Ea e motivul principal pentru care agenţia e acum în cel mai mare căcat din istoria ei de paisprezece ani. Patronul are o scuză, e bărbat şi i se scurge tot sângele din creier în penis când o fute, deci nu mai poate gândi şi vedea clar situaţia. Problema e la ea. Din cauza ei s-au pierdut aproape toţi clienţii şi au plecat cei mai buni oameni din agenţie.
După zece minute savurate de subsemnatul până la ultima milisecundă, tipii de la client răsuflă uşuraţi pentru că ajungem la partea de creaţie şi Florin se ridică în picioare ca să preia prezentarea. Irina se aşază pe scaunul ei şi o observ cum se apleacă aproape imperceptibil într-o parte, ca şi cum ar trage un pârţ, îşi lasă o mână să cadă pe lângă masă înspre zona curului ei, cu degetul întins. Două secunde mai târziu înţelege ce se întâmplă. Faţa ei devine mai roşie decât fusta. Mă priveşte cu ură. Îi zâmbesc larg, cu toţi dinţii. Nu am nicio remuşcare. Mă simt răzbunat pentru toate umilinţele şi frustrările acumulate în ultimii ani din cauza ei.
Când ieşim din prezentare, ne întâlnim pe holul companiei cu Naumovici şi echipa lui. Urmează să prezinte şi ei. Habar n-aveam că sunt în pitch. Acum devine mai clar că nu avem nicio şansă cu ideile noastre de rahat şi că tot efortul şi nervii consumaţi în haosul orchestrat de Irina în ultimele săptămâni au fost în zadar.
O oră mai târziu, în agenţie, Dragoş ne cheamă în biroul lui şi ne pune pe liber instant. Pe mine şi pe Florin. Florin e inocent, dar nu contează, e trecut la victime colaterale. Oricum era un impostor, agenţia nu a pierdut nimic dându-l afară.
Eu sunt fericit. O astfel de ocazie de a te răzbuna apare o singură dată în viaţă. Nu poate fi ratată. Cred că şi azi sunt eroul tuturor asupriţilor din agenţie. Se vorbeşte despre mine în şoaptă, pe la automatul de cafea şi pe terasa de fumat, mai mult decât în toţi cei doi ani petrecuţi acolo ca angajat. Sunt o legendă vie."

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

#91

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Il salutam cu acelasi respect si pe seniorul Stelus.

La noi, situatia e proasta in general. Cu sfatul batranilor nu faci nimic. El nu se strange decat pentru a vota pensii, iar daca nu e cazul - legea muncii, ca sa nu mai iasa la pensie, din moment ce s-au obisnuit atat de mult cu scaunul pe care au bilet cu loc.
Depinde numai de sfatul tinerilor, ca intotdeauna in istorie. Daca vor vrea sa faca, or face.

Pt. Stelevadris:
A zis-o cu sete, omu'! Chiar te rog, daca mai desprinzi din carte alte pasaje pe care le consideri la fel de reusite, sa mai postezi, daca nu e greu.
Multumesc!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#92

Stelevadris
Moderator

Toata cartea este in stilul asta.
https://www.goodreads.com/book/show/204 ... mul-milion
Am citit-o in 2 seri consecutive. Astept nerabdator sa primesc si celalalt roman al autorului.
Mi-am inceput anul intr-un mod placut, si alaturi de un autor roman.
Tu ai cont de Goodreads? Daca da, da-mi link in privat.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

#93

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Multumesc foarte mult! Nu am cont si nu sunt familiarizat cu asta, dar o sa caut sa fac rost de carte.
Tocmai de aceea spuneam ca m-as bucura sa mai scrie si altii pe aici. Afli despre alte carti care merita atentie in noianul asta de gunoaie care se publica fara rost, caci dupa estimari nici nu prea se vand bine.
O zi frumoasa!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#94

stelus
VETERAN

Citeva din cartile citite de mine si care mi-au placut. Vi le recomand.

1. Jojo Moyes - In cautarea unui destin.
Este departe de "Inainte sa te cunosc" ,cartea poate cea mai celebra a autoarei pe care am citi-o si am vazut si filmul. (Face parte din cartile ce au cam aceeasi reteta la citiva autori actuali - Nicholas Sparks., Mark Levy...)
Aceasta e diferita si ca poveste si ca stil si, dupa mine, e mai valoroasa literar.
Este povestea drumului, dar nu numai a drumului, ci si a istoriilor inainte de drum, a o parte din cele 650 de fete australiene casatorite in timpul celui de-al doilea razboi mondial cu militari englezi. Si o istorie a vasului cu care au calatorit, un portavion ce va face cu aceste mirese ultima sa calatorie inainte de a fi reformat. Si veti afla si o parte din drama comandantului si din moravurile acelor vremi. (Constructia cartii seamana cu scenariul din Titanic. O vizita pe un santier in India de azi unde se dezmembreaza vasele, vederea portavionului si aducerea aminte a ultimului drum al acestui port-avion din Australia in Anglia)

2. Rosamunde Pilcher - Cautatorii de scoici. O carte despre viata unei doamne, fiica unui pictor ce a fost pictata cind era copil in acel tablou ce da titlul romanului. In paralel cu lacomia fiului si a fiicei celei mari, a unei dragoste a fetei mijlocii, a amintirilor ei din copilarie si tinerete, a devotamentului unei tinere fete si a iubitului ei, care decid sa o insoteasca intr-o ultima calatorie la o prietena ce locuieste in satul unde a fost pictat tabloul. O carte cu sfirsit neasteptat, dar pe masura povestii.

3. Adriana Georgescu - La inceput a fost sfirsitul. Asta fiindca am vazut ca a aparut o noua editie la Humanitas, dupa prima in 1992. Despre anul 1944-1945 in Romania, inchisoarea politica si evadarea la final din Raiul socialist. Despre naivitatea oamenilor normali crescuti si educati intr-un sistem liber si democrat, comparabil cu democratiile de atunci.

4. 7 ani in Tibet, cartea, nu filmul. Exista deosebiri esentiale intre cele doua. Cartea este net deasupra filmului, fiindca filmul a distrus ceva din spiritul cartii. Este vorba de modul de viata si cultura tibetanilor.

5. Sarah Lark - In tara norului alb. De fapt toata trilogia e de citit, dar prima (aceasta) e de departe cea mai buna. (De ce oare autorii nu se limiteaza la ce e bun si intind pelteaua? A doua si a 3-a parte nu-s rele, dar iti lasa gustul ca nu prea trebuiau scrise.)
Noua Zeelanda la inceput si curajul unei tinere de familie buna de a merge acolo cu viitorul socru pentru o casatorie pe nevazute, in paralel cu istoria unei invatatoare decisa si ea sa mearga acolo, sedusa de scrisorile unui domn de fapt scrise de pastor, care insoteste alte citeva fete orfane trimise sa devina servitoare.

6. Slavomir Rawicz - Intoarcerea acasa. Din nou, ma repet, cartea, nu filmul. Povestea unei evadari din gulagul sovietic si lungul drum pina in India. Filmul - american- tine sa-l faca mai ciudat, introducind elemente mincinoase, care nu-s in carte, alterind spiritul cartii.

Precizare. Cind va vorbesc de carti si spiritul lor transpus in filme eu am in minte mereu cele doua ecranizari care pentru mine ramin ca etalon: Pe aripile vintului si Rebecca. Tot ceea ce am vazut ca filme ecranizate dupa carti (si am putut citi cartea inainte sau dupa ce am vazut filmul) sunt comparate cu cele 2.

Ma rog, tot ce e scris mai sus sunt opiniile mele si trebuie luate ca atare.
Multumesc @Stelevadris fiindca postarea ta cu fragmentul de carte mi-a reamintit de sensul ce eu i l-am dat topicului.

#95

Stelevadris
Moderator

Mie mi-au placut intodeauna discutiile literare, dincolo de tehnica ocr-ului, corectarii etc.
De asta sunt prezent pe Goodreads, pot tine o lista cu ce am citit, cu ce vreau sa citesc, pot sa imi fac rafturi personalizate de carti, si, iar lucrul asta e cel mai important [pentru mine, vezi ce mai citeste lumea si ce mai zice despre ceea ce citeste.

Ganditi-va un pic, am ajuns sa avem mii de carti in format digital, dar nu stim ce sa citim. Marea majoritate a cititorilor, eu inclusiv, nu prea ne abatem de la cararile batatorite.

Am renuntat la ereader, m-am mutat pe tableta... definitiv. De ce? Pentru ca pe ereader gestionarea notitelor sau a citatelor care imi plac e extrem de dificila. Totodata citind carti de popularizare a stiintei, dar nu numai, observi unele referinte care par interesante, dar nu le cunosti, sa folosesti readerul pentru cautare pe net e un chin.

Am gasit un citat care imi place si doresc sa il fac cunoscut si altora, din 2 butoane am rezolvat problema.

P.S.
Regret enorm ca nu exista un site/aplicatie care fie pentru filme+muzica+carti, ceea ce este Goodreads pentru carti.

"Urăsc cadourile de când mă ştiu. Prea multă bătaie de cap. Nu ştii niciodată ce-şi doreşte celălalt. Cadourile îţi aduc întotdeauna aminte că nu ai mai nimic în comun cu celălalt, că nu-l cunoşti, că nu există de fapt nicio comunicare între oameni. Cadoul, la modul ideal, trebuie să fie ceva de care el să se bucure, dar care să te reprezinte şi pe tine. Aici e bătaia de cap şi ştiu şi de ce. Pentru că doi oameni nu au de fapt multe împreună, nici dacă-s prieteni, nici dacă-s soţi, cu atât mai puţin dacă sunt colegi. Sunt doar două mulţimi care se intersectează, îmi vine în cap imaginea aceea de la şcoală cu cele două cercuri întretăiate. Cadoul trebuie să exprime partea aceea comună care, în general, e mult mai mică decât crede fiecare, e de cele mai multe ori imperceptibilă, greu de exprimat, şi atunci e imposibil să găseşti un cadou perfect care să fie sinteza unei relaţii dintre doi oameni."
Bogdan Costin - Cum sa faci primul milion

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

#96

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Am decis de ceva vreme ca in afara de pasarea kiwi si "All blacks" e timpul sa mai aflu cate ceva despre Noua Zeelanda, o lume pe care o vad ca fascinanta. Am decis numai, ca n-am avut timp sa ma apuc de asta.
De aceea multumesc lui Stelus pentru recomandarea cartii scrisa de Sarah Lark. Pare a avea ce trebuie.
Si, cum am presimtit, s-a dovedit ca scriitoarea cunoaste binisor locurile, descoperind astfel ca autoarea mai are o carte ce pare interesanta in acelasi scop, "Aurul maorilor", Volumul 1 din trilogia Kauri.
Mai adaug cateva carti propuse sa le citesc, despre Noua Zeelanda, se intelege, poate mai e intresata si alta persoana:
A Good Keen Man de Barry Crump
Vorbesc engleza acolo? de Susan C Tunney
Istoria pinguinului din Noua Zeelanda de Michael King

Sa privim putin comic pasajul postat anterior de Stelevadris.
Asa e-n viata, d-le! Aia care au bani de cadouri nu stiu ce sa ofere, iar cei care n-au bani, au multe variante!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#97

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

M. Eminescu - Sarmanul Dionis

De cand ma stiu am auzit lamentari cum ca s-a intors lumea pe dos. Asa ca nu e mare mirare ca zeul Dionis, de obicei vesel, cateodata prea vesel, are pe tizul sau, personajul nuvelei, o persoana cu multe suferinte, vezi titlul drept dovada.

Insa nu se poate spune ca e trist. Atins de gerul iernii, de lipsuri, face umor melancolic, cum spune autorul. Exemplificare:
Cum nu sunt un şoarec, Doamne, - măcar totuşi are blană.
Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n perete şi nevasta - o icoană.

Interesant e ca jocurile pe calculator, cele cu multe niveluri, le cunoasteti (exclus jocuri mecanice si pacanele), sunt facute pe principiul lui Dionis (personajul nuvelei) referitor la lume, un principiu fantastic, dar magnific.
Interesant este si faptul ca asta e o lucrare scrisa de autor aprox. la varsta de 20 de ani, de aceea visele personajului au o mare bogatie de figuri de stil.

Cu metafore superbe, poetul descrie la fel de frumos si natura.
Si, totusi, eu am sentimentul ca nu ma mira deloc faptul ca a scris-o la 20 de ani! De ce? Am uitat, dar nu ma mira! (asta stiu precis!)
Folosind ca ipoteze si combinand doua teorii arhicunoscute (nuvela cuprinde teorii din pustiile asiatice luate de vant si aduse si pe la noi), M. Eminescu concepe o nuvela fenomenal de frumoasa, si astazi, indraznesc sa-i zic, a viitorului, unde partea de gandire este primordiala in detrimentul povestirii clasice. De aceea, desi are logica, argumentata cat e necesar si de cate ori e necesar, e o lectura mai pretentioasa.

In acest fel il transporta pe Dionis pe timpul lui Alexandru cel Bun, pe vremea caruia s-a intamplat un mare lucru, 30 de ani de pace, o neobisnuit de lunga perioada de pace in acele vremuri.
Veti vedea un model de om, cum e inchipuit Dumnezeu, iar cand toate mergeau bine, survine neasteptatul sau surpriza. Apare bau-bau!

Nu trebuie luata decat ca o scriere fantastica, desi are elemente care vor apare abia peste cateva decenii in cuprinsul teoriei relativitatii, deci practic e SF. Atunci poate SF-ul de azi vine de la "strileati" (in l. rusa) fiction = fictiune cu impuscaturi. Cuvantul asta il stiu din filme rusesti cu pac-pac!
Cred ca lumea e materie si idee, asa cum spun ganditorii de azi, nu doar idee, cum este nuvela (incitanta lectura, veti vedea, daca n-ati citit-o pana acum) si nici numai material - asta ati vazut deja!

Ca exemplu banal, dar unul care noua ne place, tot suntem la acest domeniu, o carte este si material si spiritual, cuprinde atat idei ale autorului, cat si spiritul celui care a tiparit-o, a legat-o, dar, pe de alta parte, si suportul fizic, hartia - un material.
Foarte poetic si foarte interesant este dialogul cu umbra sa din aceasta parte a nuvelei, mult mai spectaculoasa mi se pare decat partea cu neprevazutul ce il pandea anterior.

Nuvela este nerecomandabila celor carora le este frica de zbor timp de 30 de pagini.
Inchei aici zborul lui Dionis, asa brusc, pentru ca asta e comentariu la varianta prescurtata sau cenzurata a nuvelei.
Ajuns acasa, la finalul fantasticei sale calatorii, din fericire, Dionis, dupa o tinerete amara, isi traieste marea sa dragoste visata de o viata.

Poetul concepe nuvela cu o asa maiestrie incat, pana la sfarsitul ei, ea poate functiona deopotriva si ca vis al lui Dionis, si ca realitate a personajului principal.
Autorul insa strecoara mici semne, daca suntem atenti le ele, ce dezvaluie care este, de fapt, adevarul.
In consecinta, pentru concluzie, poetul foloseste aceleasi argumente de la inceputul nuvelei, dar expuse aici intr-o alta forma, inspirata si ea, frazele de incheiere fiind, sa zicem, in sinteza, echivalentul unei intrebari: dar visul acesta nu ar putea fi si realitate?

Un alt fapt interesant este ca in aceasta nuvela autorul a folosit cateva pagini care initial faceau parte dintr-un alt roman, si acela, daca ar fi fost terminat - cu o tema la fel de actuala si azi, societatea in tranzitie si inertia oamenilor timpului -, ar fi fost un mare roman.
Printre cele 50 000 de foi de manuscris ale poetului M. Eminescu, ramase astazi in arhivele de stat, se afla si acestea de proza literara.

Eu va recomand tot volumul de proza literara, unde mai puteti gasi o alta nuvela valoroasa, Cezara, si alte cateva povestiri excelente, unele chiar cu umor bun.
Din hiperspatiul meu de vedere trebuie citite si povestiri precum Parintele Ermolachie Chisalita, Contrapagina ori La aniversara, o mica povestire idilica, despre primul sarut.

Atrag atentia si La curtea boierului Creanga, cu cateva lucruri de interes si exprimari incantatoare, unde ni se descrie ca pe langa o gradina, boierul are si o insemnata gradina zoologica la curtea sa, asta insemnand tot felul de personaje cu diverse insusiri, senzational de pitoresc redate, pomanagii, etc, dar si umorul elevat, incantator, prezent in povestirile Parintele Ermolachie Chisalita si Contrapagina ce nu trebuie ocolit cu niciun chip. Mai ales ca sunt doar cateva pagini, dar ce pagini!
Contrapagina ne prezinta scriitorul si lumea, argumentele sale si receptia lumii in ce-l priveste, o privire obiectiva si foarte haioasa.

Aur, marire si amor
Reda un tablou al celor prezenti in salile de jocuri de noroc ale acelor vremuri, caricatural, dar si sentimente, trairi descrise minunat.
A scris mult si minunat. De aceea, astept cu nerabdare momentul cand Eminescu va fi descoperit de catre cei de la "Ancient Aliens" ca extraterestru, mai ales ca cresteau in cer a lui aripe.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#98

Stelevadris
Moderator

Telespan - Cimitirul
Fiind in continuare la dieta de autori moderni... Am abandonat-o acum 1-2 ani, la prima scena de sex. Anul asta i-am dat o noua sansa. Mi-am dovedit cat de prost am fost acum 1-2 ani.

"— Mda, taică-meu zice mereu că de-a lungul istoriei arta a trecut de la frumusețe la interpretare.
— Păi, așa e. Adică, dacă te uiți la un tabou din 1645. știi sigur despre ce e vorba. Stăpânul cu două slugi a plecat la vânătoare și a prins un mistreț. Simplu ca bună ziua. Scenă vânătorească, simplă, fotografie de tipul amintire. Foarte frumos. Sau cum era Monet, nuferi, frate, pe tot peretele! Frumos, relaxant. Acum, dacă îi spui lui Damien Hirst: ”Bă, am fost la vânătoare cu doi angajați și am omorât un mistreț! Reprezintă cumva treaba asta!”, te trezești la Tate cu juma’ de inimă de porc înșirată pe jos, podeaua plină de sânge în care au rămas urmele de la trei perechi de pantofi diferite, iar pe fundal se aude pe repeat înregistrarea momentului înjunghierii unui porc. Noi să zicem că înțelegem treaba asta. Că trăim în 2013. Dar adu-l pe Da Vinci să vadă sângele lui Hirst pe jos și o să se apuce să spele podeaua. Asta e diferența majoră, cred. Arta ălora de acum o mie de ani o înțelegeau și artiștii, și privitorii. Mai mult, arta ălora de atunci bucura ochiul și atunci, și în zilele noastre. Arta ăstora de acum nu sunt convins că o înțeleg nici măcar artiștii înșiși. Știu că există tot feluri de simboluri ascunse în mii de tablouri de acum sute de ani, dar ideea de bază, tablou cu femeie privind pe fereastră, să zicem, o înțelegi. Mie majoritatea artiștilor contemporani mi se par niște închipuiți. Fac ceva și apoi se apucă să îi dea înțelesuri foarte profunde și abstracte. Când, de fapt, înțelesul ar fi trebuit să îi inspire. Ăștia fac o pată verde că atât le poate capul și abia apoi se apucă să emită ipoteze despre ce ar putea să însemne. Dacă în 1500 femeia se uita pe fereastră ca să vadă peisajul, în 2013 femeia se uită pe fereastră pentru că ea contemplează sinuciderea, ea ar vrea să sară pe geam în momentul picturii în urma unei traume ascunse din copilărie, redeclanșate de imaginea și zgomotele cutremurătoare scoase de două pisici care se împerecheau în fața casei ei. De aceea artistul a ales să se semneze cu o lăbuță de pisică. Să mori tu! De asta arta contemporană e de cele mai multe ori de căcat. Pentru că artiștii vieții nu prea exprimă situații reale, la care au luat parte, ci tot felul de căcaturi care le trec prin minte. De ce râzi?"

"Mereu vedem la televizor și în ziare oameni care reușesc în viață. Oameni care au slăbit zeci de kilograme, tineri care au inventat aplicații pentru telefon și le-au vândut cu zeci de milioane, actori mediocri care devin vedete bine plătite pentru că joacă în filme pentru retardați, norocoși care au câștigat la loto, oameni fără picioare care reușesc să câștige medalii olimpice, indivizi care, din pragul sărăciei, au ajuns regi ai tranzacțiilor bursiere. Toate căcaturile astea te frustrează. Te fac să te simți mic pentru că tu nu ai reușit nimic. Sau, mă rog, aproape nimic. Ai reușit să îți iei un job de căcat, să îți faci un împrumut la bancă și să-ți iei un apartament cât o căcărează, pentru care o să plătești tot restul vieții, ai reușit să te blochezi într-o relație care nu te face fericit, ai reușit să îți bați joc de tine ajungând într-un punct al vieții în care e evident că nu vrei să te afli, dar din care habar n-ai cum să pleci. Și acum ce faci? Ce poți să faci? Din păcate nu poți să faci prea multe. Dacă ai un talent, o idee genială, o metodă concretă care să te ajute să îți schimbi viața, exploateaz-o, în ??? mea! Dacă nu, acceptă-ți mediocritatea. Pentru că mediocritatea nu e atât de rea. Mediocritatea te lasă să citești, te lasă să vezi filme, să asculți muzică, să mănânci, să dormi, să mergi într-o vacanță, două pe an, să te simți bine cumpărându-ți tot felul de gadgeturi, să bei o cafea la o terasă, să ieși la o bere cu prietenii, să fuți și altceva decât partenerul de viață, să faci o baie de relaxare. Dar acceptă că faci asta ca om mediocru și nu îți imagina că după asta va urma ceva genial. Pentru că sunt șanse foarte mari să nu fie așa. Cel mai probabil, va urma ceva genial de mediocru. Vrei să faci lucruri mari, senzaționale? Gândește-te bine întâi dacă ai cu ce! Visează în funcție de propriile resurse și posibilități. De cele mai multe ori vei vedea că nu ești înzestrat de așa natură încât să realizezi lucruri mărețe. Și atunci ar fi bine să accepți că ești mediocru. Dar nu confunda mediocritatea cu resemnarea, pentru că asta te-ar transforma într-un căcat! Un căcat care pute de-ți întoarce stomacul pe dos. Nu neapărat stomacul celor din jurul tău, ci stomacul tău, în primul rând! Ăia de-i vedem noi la televizor că reușesc sunt, poate, câteva mii de oameni. Mediocri, ca noi, sunt câteva miliarde. Deci nu e o tragedie! Nu ești singurul! Nu râde nimeni de tine că ești mediocru! În mintea aia a ta îngustă de împrumutat la bancă încearcă să înțelegi că ești bine. Aproape nimicul ăla pe care îl realizezi tu e mult! Nu mori de foame, nu stai în frig, nu dormi afară! Asta ai reușit! Să ai grijă de tine! Și, dacă asta ți se pare puțin lucru, atunci nu ești doar mediocru, ești și prost! Și zâmbește-mi pe stradă! Pentru că și eu sunt mediocru și mi-ar plăcea să-mi zâmbească cineva din când în când! M-aș gândi că, dacă mi-ai zâmbit, asta înseamnă că, văzându-mă atât de relaxat în mediocritatea mea, te-ai hotărât să nu mai sari în fața autobuzului. Și iată cum eu am devenit erou mediocru fără să vreau, fără să știu! Tuturor ni se întâmplă la un moment dat să ajungem să ne întrebăm unde am fi fost acum dacă, într-un anumit moment al vieții noastre, am fi luat-o pe o altă cale. Dacă ne-am fi căsătorit cu altcineva. Dacă am fi studiat ceea ce ne place cu adevărat și nu ce ne-au impus părinții să facem. Dacă am fi acceptat o altă ofertă de job. Dacă aș fi fost atent când am traversat strada și n-aș fi rămas paralizat după ce m-a călcat mașina. Momentul întrebării ăsteia e al dracului de delicat. E un sentiment de neputință amestecat cu curiozitate, cu dorința de a ști. Partea proastă e că nu putem afla în niciun chip ce s-ar fi întâmplat dacă. Când ajungem în punctul ăsta, și ne dăm seama că drumul pe care l-am ales ne-a dus spre mediocritate, e evident că nu ne mai putem întoarce din drum. Ceea ce noi nu prea înțelegem, pentru că cei mai mulți dintre noi suntem niște dobitoci, e faptul că putem schimba ceva chiar în momentul în care am realizat că avem o viață de căcat. În momentul ăla trebuie să înțelegem că nemulțumirea și semnele de întrebare ne vor afunda și mai tare pe drumul care ne nemulțumește. Și că singurul element care ne poate schimba direcția suntem noi. Noi putem. Obama ăsta, când a folosit ”Yes We Can”, ar fi trebuit să inspire multă lume, nu doar alegătorii americani. Pentru că noi, oamenii mediocri, putem face lucruri absolut extraordinare! Dacă vrem cu adevărat să facem asta! Și când spun lucruri extraordinare mă refer la orice căcat care ne poate face să ne simțim mai bine! Pentru că e senzațional să te simți bine cu tine! De la tuns părul care ne iese din nas până la inventat un computer mai tare decât cele de la Apple. Orice în intervalul ăsta ne poate face să ne simțim bine cu noi. Ai păr în nas? Taie-l și să vezi cât de mișto o să ți se pară fără el! Vrei să fumezi o țigară? Fumeaz-o! În limitele posibilităților, e bine să facem tot ce putem ca să ne simțim mai bine. N-o să credem asta de la început, dar e suficient să fim geniali doar pentru noi! Când suntem mulțumiți de noi, părerea celor din jur nu mai contează aproape deloc. Abia atunci avem o șansă reală să facem ceva măreț. Pentru că toți oamenii geniali erau mediocri în ochii lor și ai celor din jur până în momentul în care au făcut ceva! FĂCUT CEVA! Nu înțeleg de ce suntem atât de cretini încât să nu înțelegem că putem fi fericiți făcând lucruri mici. Și încă ceva. E important să visăm propriile noastre visuri! Nu pe ale celor din jur! Pentru că părerea celor din jur contează mult prea mult! Când vom lua părerea celor din jur și ne vom șterge cu ea la cur, atunci chiar vom fi cu un pas mai aproape de fericire!"

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

#99

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Telespan - o analiza a omului de astazi, de care nu stiam. Multumesc! Pesemne e tare "suparat" din moment ce s-a apucat sa scrie asta. De obicei o facem in discutii (analiza asta). Mai sunt de spus si alte elemente, care, probabil se afla in restul cartii.
Multumesc si lui Seven pentru romanul dezbatut moraliceste pe aici. Chiar l-am deschis si am citit cateva pagini. Imi place coperta cu oceanul, bine aleasa, te face sa visezi frumos la continutul romanului.

Dar astazi, cu voia dvs, vreau sa adaug o poveste, completare, in amintirea binelui.
Cum nemurirea s-a nascut la sat, asa si punk-ul s-a nascut in Romania, pentru ca tot romanul e mai cu mot. Toata lumea face treaba vara, noi suntem mai iernatici. De aceea cred ca noi trebuia sa fim in emisfera sudica, unde acum e cald, in unele locuri prea cald.
Noi avem Ziua Nationala iarna, Revolutie iarna, Anul Nou incepe iarna, Ziua Unirii - iarna, chiar si povestile le scriem iarna.

Cu cateva saptamani in urma am inchipuit o poveste pornind de la cateva discutii, o poveste cu sens foarte general in care toti cei care au citit-o au gasit multe lucruri importante.
Constat ca se circumscrie si acestei zile de 24 ianuarie, de aceea consider ca e folositoare si pentru publicul largut. Totodata, astept cu nerabdare cand nu va mai fi valabil mersul lucrurilor din ea.

Poveste

Doi frati locuiau in aceeasi casa. O mostenisera, iar timpurile nu erau chiar asa de roze incat sa-si faca fiecare una proprie. Inainte, oamenii erau mai buni la suflet si mai vrednici. De aceea si reuseau sa-si construiasca case, dar asta e cu totul alta poveste, insa drept e ca influienteaza mult.
Casa nu era mare, avea doar doua camere dispuse de o parte si de alta a unui hol central ce le despartea, iar in spatele lor se aflau alte dependinte necesare.

Intre cei doi frati nu era zi de la Dumnezeu ca sa nu fie cearta cu privire ba la una, ba la alta. Intotdeauna se gasea ceva care nu le convenea: de ce a umblat cu un oarecare lucru sau de nu l-a pus la loc cum dorea el, ba, ce a cautat acolo sau dincolo. Si tot asa, aia nu, aia nu, orice facea unul, altul zicea ca nu e bine. Iar astea nu erau decat lucrurile cele mai minore. Ajunsesera intr-o stare greu de suportat, erau foate irascibili, toata ziua tipau unul la altul, incat scapau din gura vorbe care nu isi au locul intre frati.

Amandoi, cu manie, trasesera concluzia in particular ca daca le-ar fi stat in putere s-ar fi despartit imediat.
Certurile lor se auzeau nu numai in vecini, ci pana si la Ceruri, asa de zgomotoase erau.
Intr-o buna zi Dumnezeu nu le-a mai rabdat ciondaneala si le dadu un cutremur care - ce fel de cutremur o fi fost asta? - le-a rupt casa exact pe din doua, de-a lungul holului de la intrare, de la temelie pana la acoperis, intre parti cascandu-se o rapa adanca de cativa metri dar si lata la suprafata pamantului de 2-3 metri, asa cum visase unul dintre ei cu mai mult timp in urma. Fiecare parte de casa a ramas, asadar, pe cate un mal, iar ca sa treci dincolo trebuiau puse punti.
Vazand asta, cei doi frati, uluiti, s-au uitat la casa, apoi unul la altul, si-au pus mainile in cap, intrebandu-se: Doamne, ce-o mai fi si asta?

Dupa ce au cantarit bine situatia, au fost de acord ca trebuie sa repare casa, planuind fiecare operatiune in mod riguros: sa astupe groapa aparuta, cel putin langa casa, in prima faza, sa consolideze casa incepand de jos, sa acopere cu pereti zona egala cu cat s-au distantat una fata de alta cele doua parti ale casei si sa refaca acoperisul in noua forma a casei.
Repejor, s-au apucat de treaba.

In timp ce lucrau la reparatia casei, un vecin, care trecea pe strada, prin dreptul casei lor, le dadu "buna ziua!" si intreba:
- Dar ce faceti acolo?
- Reparam, zisera ei, ca, uite, in urma cutremurului ni s-a deplasat casa, iar acum trebuie sa o consolidam.
- De ce? Nu asta strigati, voi, intr-una ca vreti? Vad ca s-a rupt. Nu e mai bine asa?
- Nu! Vine vara acusi si o sa intre toata caldura aia mare in casa, la iarna o sa intre zapada. Dar mai e si vantul, ploile. Trebuie refacuta!
Sateanul, cand ii auzi, zambi, asa, in coltul gurii si li se adresa moralizator:
- Sa stii, ba, ca asa e intotdeauna cand te pui impotriva firii! Toate au un rost, iar voi abia acum le-ati dat de rost la toate.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

#100

mateicoman
MEMBRU DE BAZA

Mai intai:
Felicitari Seven & CO. pentru curentul indus pe forum, cel cu foiletoanele. Trebuie sa aiba, neaparat si magnetism, fizic vorbind.

Inca o poveste scurta-scurta
Intr-un recent comunicat de presa, R-ul anunta ca foarte multi oameni au ajuns in I. De cealalta parte, intr-un comunicat de presa, I-ul anunta ca extrem de multi oameni au ajuns in I.
Partea buna e ca au ajuns. Partea rea e unde au ajuns.
Partea buna e ca se comunica. Partea rea e ca nu se comunica exact.
Partea buna e ca sunt ziaristi. Partea rea e ca sunt ziaristi.
Partea buna e ca omul e liber pe Pamant. Partea rea e ca el nu-si da seama de asta.
Partea buna e ca mai sunt oameni. Partea rea e ca acesta e (doar) un nume fictiv.
Partea buna e ca exista R-ul. Partea rea e ca nu multi ajung acolo.
Partea buna e ca cititi.
Asta, asa, de duminica! Revin cat mai curand cu o noua carte, zic eu, interesanta (nu e A-ul de trefla sau altceva din pachet).

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .

Pagini: 1 2 3 4 5

Mergi la