Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun 		Nu sunteti logat.
Lista Forumurilor Pe Tematici 		Nou pe simpatie:
verona1991
Femeie
25 ani
Iasi
cauta Barbat
26 - 62 ani
Forum Romania IneditReguliInregistrareLoginPoze
Forum Romania Inedit / Totul despre cărți - About e-books / Mi-a plăcut — nu mi-a plăcut Moderat de Seven, Stelevadris, cuculean, naid, uncris
Autor
Mesaj Pagini:  1 2 3 4 5
#51
tuf
Vizitator
Ti-a dat stiinta pe paine :)
Dar nu ar fi avut succes daca personajul era mai putin zbanghiu.
Filmul... poate fi considerat bun, dar cartea il intrece lejer.

O alta carte in stilul asta, cu un personaj exilat la mama naibii, e Beacon 23 a lui  Hugh Howey .
Mi-a placut foarte tare momentul cand isi ia ca animal de companie o... piatra :D
Dar nu e tradusa in romana inca.
 
   
#52
gaboy74
Membru Gold

tuf a scris:

Ti-a dat stiinta pe paine
Dar nu ar fi avut succes daca personajul era mai putin zbanghiu.
Filmul... poate fi considerat bun, dar cartea il intrece lejer.

O alta carte in stilul asta, cu un personaj exilat la mama naibii, e Beacon 23 a lui  Hugh Howey .
Mi-a placut foarte tare momentul cand isi ia ca animal de companie o... piatra
Dar nu e tradusa in romana inca.



Pai chiar exista asa ceva! Ii spune pet rock...si unii au si facut bani frumosi din vanzarea acestui "animalut de companie "...
 
   
#53
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Se gasesc mere pe alese si e foarte bine asa, ca de exemplu marul lui Adam (omusorul), un lucru vital.
Pare-se ca marul lui W. Tell e la fel de inselator ca cel al lui Adam si al Evei.
Sunt 212 ani de la premiera celebrei piese si aproape 710 ani de la evenimentele ei.
Drama schilleriana Wilhelm Tell e o capodopera a literaturii universale.
Daca mai adaugam la aceasta traducerea in romaneste semnata de St. O. Iosif, o capodopera in sine, lucrurile se schimba ingrijorator, producand o adevarata alergie la capodopere a publicului larg din aceasta tarisoara. De unde si anonimatul in care se scalda astazi, cu tot efortul editurilor de a o retipari. Asta desi opera lui Schiller (o opera de mare valoare) e mult mai accesibila maselor - un avantaj, datorita stilului, decat cea a lui Goethe de exemplu. Mai mult, cu aceasta piesa, poetul a devenit extrem de popular.
Goethe, care a avut si el in vedere sa scrie o opera despre W. Tell, i-a oferit lui Schiller, care nu a cunoscut Elvetia, documentatia sa cu privire la tara cantoanelor. Iar Schiller cu taletul si inspiratia sa a dat lumii o imagine veridica si nemuritoare.
I se poate spune Vizionarul, si e vorba de poet (un idealist), nu de romanul sau cu acest nume.
E o lectura deosebit de placuta, pe care, daca o alegeti, o veti gasiti cu totul si cu totul surprinzatoare.
Despre subiect nu cred ca mai trebuie completari, fiind prea bine cunoscut, macar din filme.
Concluzie: Friedrich Schiller -  Wilhelm Tell

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#54
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Initial aveam scrise prin calculator alte cuvinte despre aceasta carte, dar nu le mai gasesc.
Asa ca azi, in putinul timp liber, am scris altele.
  Prolog:

In arsita verii,
La lasatul serii,
Iei cartea in maini,
Citesti despre caini,
Vezi diverse lucruri,
Lecturezi, te bucuri.
De trei zile-ncoace
Cartea nu-ti da pace!
Acel caine latos,
Din fire cam batos,
Povesteste acut
Prin cate a trecut.
Nu e o balada,
Nu e nici neroada,
Are antiteza
Si mare viteza
Ce-ajunge la tel
Prin ochi de catel.
Afli realitatea
Cu abilitatea
Cainelui ce scrie,
Cand nu e in vrie,
Ca orice moralist,
Vesel despre trist.
Omului ii place,
Cata sa se-mpace
Cu a lui natura.
Ca in uvertura,
Rade copios.
Un roman frumos!

E vorba de cartea lui Peter Mayle - Viata de caine

Epilog:
Lectura placuta!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#55
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Astazi, pentru ca vine vacanta, voi propune un potpuriu de... carti cu cantec, romanesti, "slagare" mai noi sau mai vechi, asta depinzand de momentul cand ati deschis dvs ochii.
Haideti, sa facem nominalizarile, un termen mult mai popular multimilor de oameni de la filme, desi aici nu se va castiga nici un glob, nici macar globuri de Craciun, deoarece intentia nu e de a premia cartile, ci de a se citi.
Bineinteles ca sunt multi scriitori din care sa alegi. Astfel, nu ar putea sa lipseasca clanul Musatescu sau multi altii, tot la fel de bine, dar asta aveam eu in retetar.
Incepem cu un profesor in scrieri vechi si mereu noi, Valentin Silvestru, care ne imbogateste atat material cat si spiritual prin minunata sa carte, "Arta imbrobodirii".
Cititorul va avea ocazia sa dobandeasca niste cunostinte demne de apreciat, urmand a le folosi ulterior dupa bunul plac.
Urmatorul listat la bursa cartilor de vacanta, cu un indice la fel de ridicat, este Cornel Udrea, cel care ne pune in tema despre "Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi", o adevarata... mini enciclopedie, o colectie de scrieri foarte utila, asa cum spuneam, cel putin acum, pe timp de vara.
Al treilea scriitor, Ioan Grosan, si el pretendent sa ajunga in mainile voastre, dupa ce ne-a amuzat cu pribegiile din odiseea sa spatiala, banuiesc ca ne propune arta sa, 100 ani de zile la Portile Orientului,  etaland cu un stil foarte placut d'alea d'ale noastre. Scriitorul, pentru cei carora le plac delicatesurile, foloseste si arhaisme de efect, dar nu abunda, numai atat cat sa dea savoare, actiunea fiind datata pe la 1600.
Rememorand, inca de pe prima foaie cand "M", intrebat ceva de navalitorii tatari, raspunde nepermis de frumos, in italiana "io no capisco", iti dai seama ca te asteapta un roman foarte promitator.
Romanul este o oaza de literatura intr-un imens desert de carti actuale.
Desantul mai contine sociologia unor gaini de rasa oferita de Dan Lungu in Raiul gainilor.
Romanul, scris in strafundurile lui intr-o gama minora, ridica praful mahalalelor pentru a fi vazut si de cei care, poate, nu l-ar fi vazut in mod obisnuit. iar personajele cartii orbecaie in el ca intr-o furtuna de nisip in desert dupa niste partituri in gama majora, cu barfe, zvonuri si umor.
Nu stiu exact, dar cateva din aceste carti se gasesc pe forum, din ce imi amintesc. Eu am editia tiparita a cartilor, iar dupa cateva chiar am alergat ceva. Se zice la noi ca numai dupa ce mori ies la iveala meritele, ale oamenilor mari, ma refer, dar si la cumparat carti e la fel.
Trebuie sa astepti sa moara batranii, ca odraslele nu impartasesc opiniile parintilor despre carti, fiind mai interesati sa faca bani din ele.
Unele edituri sunt de-a dreptul invidioase cand vad ce vanzari au unii la biblioteca parinteasca.
Nu iau vacanta fara sa amintesc un cuvant si despre amicul szt, pentru a carui activitate am toata stima. Mi-au placut toate titlurile postate de el pana acum. Cat mai cautam cu cativa ani in urma Camoes, dar am citit-o pana la urma! Scrisesem si un comentariu despre ea, ca si despre altele, pierdute. Nu mai stiu daca am scris pe forumul acesta despre ea, dar acum, cine n-a citit-o, are posibilitatea sa o citeasca, ca si pe alte capodopere oferite de userul mai sus amintit. Ii multumesc!
Trebuia szt (sa zic tot) !

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#56
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
La sfarsit de an sa ne veselim!


Vine Mosul - o continuare

Vine Mosul la cafea
Obosit, cazut pe nea,
Alergat si inghetat
De pe unde a umblat!
Va poftesc la intalnire
Si un strop de povestire
Despre ce s-a intamplat
In Ajun de asta dat'!

Se gandi el la cafea
Pe unde-ar putea umbla,
Far-a bate tot tinutul,
Ca sa-si refaca avutul,
Inclusiv si saniuta,
Sa poata merge fuguta
Ca s-aduca bucurie,
Precum in copilarie,
Pentru intreaga suflare
Ce este in asteptare.
Auzind de minister
Tristetile sale pier,
Planurile sale, iata,
Vor rodi inca o data.
A mers in audienta
Cerand putina clementa,
Mentiona despre zaplazuri,
C-a avut ceva necazuri,
Dupa care, calm, cuminte,
Spuse si de rugaminte.
Mosule, dar nu se poate,
Padurile sunt private
Si-atata despadurire...
Sa tot taiem in nestire,
Cat sa mai despadurim?
D-apoi unde ne trezim?
Lasa-ma cu saniuta
Ca ma doare tartacuta!
Tu ai chef de aventuri!
Din ministru la paduri
Fi-voi, in urma "atacului",
Ministrul... copacului!
Nu mai sunt deloc foioase,
Mosul nu trase foloase,
Si-ncerca, dupa puteri,
S-ajunga cum a fost "ieri".

Chiar de inspirase mila,
Mos Craciun stransese-n sila
Doar cateva lucrusoare.
Si n-au fost clipe usoare!
Dupa o lupta febrila,
Concurenta chiar ostila,
(Mosul imparti si coate
Sa aiba intaietate),
Un anume cetatean
Ce vazuse prin ochean,
Parea sa fie un vrednic,
Oferindu-se drept sfetnic.
Dupa ce, intai, ofteaza
Mai teatral, il abordeaza:
Mare paguba-n ciuperci!
Mosule, de ce nu-ncerci
Dintr-o alta perspectiva?
Caci schimbarea nu-i tardiva!
Paznicul la telescoape
Vede totul mai aproape,
Si in doua mici prelegeri
Despre om, despre alegeri,
Ii propune mai subtil,
Alegand un ton umil,
Sa devina candidat
Fiindca nu s-a erodat.
Lumea, sigur, o s-asculte
Ca aduce daruri multe,
Are un potential
De-a dreptul substantial!
Vise! Cine sa mai creada?
Ca aici nu e cireada,
Aici e civilizatie
Purtata cu ostentatie!
Dar... din dar se face dar,
Parca n-ar avea habar!
Deci, cel de la instrumente
Continua cu argumente:
Ai culoare de fundal,
Esti insemn electoral,
Cat despre publicitate,
Ai avut pe saturate.
Si cum este in Ajun,
Fii barbat si da un "tun"!
Asa iti recuperezi
Tot ce nu poti sa visezi!
Peste toate ai temeiul
Ca poti pastra obiceiul.
Convins pana-n maduvioara,
Mosul scoase o vioara
Si compune un imn nou
Care sa aiba ecou.
Avand in minte acorduri
Despre Mosul din fiorduri,
Sa votati cu Mos Craciun
Ca el este cel mai bun!

La multi ani!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#57
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Mircea Eliade - Secretul doctorului Honigberger
Secretul doctorului Honigberger e o scamatorie interesanta.
In cazul autorului trebuie remarcat, alaturi de romane, si acest gen literar.
Nuvela lui Eliade, intr-adevar, nu e o valoare suprema din mai multe motive care se vad usor daca va veti hotari sa va aplecati asupra ei (dar nu prea tare, mai ales fara o incalzire in prealabil, deoarece cremele impotriva durerii nu dau rezultate ca in reclame).
Acum cateva decenii avea o insemnatate, in viitor va avea, probabil, alta, cine stie ? Astazi e numai buna de citit, potrivindu-se timpurilor acestea.
Cel putin nuvela  e ... fantastica. In plus, da senzatia de realitate ametitoare (asta e bine de stiut pentru ca organismul uman, pana da urzica, e destul de slabit in aceasta perioada).
Fantastica e si modalitatea de a pastra intact misterul, care se incapataneaza sa nu fie patruns pana spre partea finala, cand se descapatineaza.
De interes sunt si unele destainuiri spuse direct de personaje sau lasate sa se intrevada.
Chiar daca nu e un criteriu de evaluare, nu voi spune mai multe cuvinte, ca sa nu fie mai multe decat intreaga nuvela, care numara 56 de pagini in editia pe care am citit-o.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#58
Stelevadris
Moderator
Volumul 3 din seria Silozul a lui Hugh Howey e o mare porcarie, la fel si cartea-cult Alegerea Sofiei a lui William Styron.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
 
   
#59
RedBraker
Membru Gold
Ma bucur sa vad un topic unde pot posta impresiile mele adunate de-a lungul timpului. Mai intai vreau sa subliniez faptul ca sunt adeptul seriilor si al serialelor, daca dau peste o idee care imi place (indiferent ca este serial TV sau carte), prefer sa fie exploatata pana la maxim in cat mai multe volume sau episoade. Apreciez cartile bune si imi aduc aminte ca am citit prima data ciclul Padaillan si Fausta in clasa a 5-a, prin anii 1985. De atunci am ramas marcat de ideea de "roman foileton" si eram inscris la 3 biblioteci (biblioteca judeteana filiala 2, biblioteca centrala si biblioteca liceului. Binenteles ca pe vremea aceea nu erau traduse complet toate ciclurile, si era greu sa-ti aduci aminte ce ai citit, ce mai ai de citit, practic citeai de mai multe ori aceleasi carti sa intelegi cate ceva. Dupa anul 1989 am cumparat si mi-am cheltuit toti banii pe carti, incepusera sa se traduca in nestire carti care pentru mine valorau cat greutatea lor in aur...
Sa trecem peste introducere si sa ajungem unde va intereseaza cel mai mult. Eu personal am preferat intotdeauna literatura franceza, si am facut o obsesie pentru cavalerii mascati, sau cu mai multe identitati. Zorro, si apoi Omul cu masca de fier, Spider-man, Superman si Batman... In lipsa filmelor rulate la cinema m-am refugiat in citit. Voi lasa la urma personajul preferat si voi incepe cu cele mai putin preferate.

5. Ciclul Winnetou (17 volume) - Karl May
Le-am citit la vremea lor si le-am recitit acum complet. Nu am simtit ca acest ciclu este depasit de timp, din contra, ma apuca din nou noaptea citind ca pe vremuri, lectura facandu-si perfect intrarea in suflet, recomand cu placere sa cititi in ordinea pe care am descoperit-o eu, am lasat si un comentariu pe topicul respectiv.

4. Ciclul muschetarilor (9 volume - inclusiv Fiul lui d'Artagnan) - Alexandre Dumas
Le-am citit la vremea lor, nu am apucat sa le citesc din nou insa sunt convins ca imi vor placea din nou.

3. Ciclul Fracurolor negre (7 volume) - Paul Feval
Tot la vremea lor le-am citit, incepusem cu romanul Manusa de otel, nu stiam pe atunci ca existau si alte romane ca si completare la ciclu, cand au aparut continuarile fratiei am ramas impresionat si am renuntat la mersul in discoteca sa-mi permit sa le cumpar.

2. Ciclul Pardaillan (10 volume) - Michel Zevaco
Al doilea ciclu preferat, presarat de aventurile celor 2 Pardaillan, tata si fiu, apoi continuand cu aventurile fiului si ale personajului odios Fausta mi-au umplut copilaria de bucurii. Dupa revolutie, au aparut si continuarile, normal, si le-am savurat cu placere. Acum, avand toate cartile amintite si multe altele pe telefon, citesc Fausta (vol 3), si la fel ca si in cazul celorlalte carti, nu simt ca aceste romane sunt depasite de vreme. Sunt convins ca daca s-ar face seriale TV cu aceste povesti, s-ar face multe sezoane si ar fi vizionate de si mai multe persoane.

Inainte de a trece la locul 1, vreau sa mai mentionez cateva carti care mi-au marcat copilaria si adolescenta deopotriva: Henri Charriere - Papillon, Eugene Sue - Misterele parisului, Paul Feval - Misterele Londrei, Walter Scott - Ivanhoe, Emile Gaboriau - Afacerea Boiscoran, Honore de Balzac - Istoria celor 13, Alistair MacLean - Unde se avanta vulturii, Maurice Druon - Regii blestemati, Tadeusz Dolega Mostowicz - Vrraciul, si binenteles Jules Verne - Colectia adevarul (40 volume)...

_______________________________________
Vulturul Morții | Călăul din Paris | Ieșirea din moarte
 
   
#60
RedBraker
Membru Gold
1. Pe locul intai este romanul foileton si deopotriva personajul meu preferat, ROCAMBOLE. Mi se pare ca in zilele de astazi personajul a fost dat la o parte, desi sunt convins ca ar merita readus in discutie. Am citit in copilarie volumele asa cum le prindeam, la biblioteca pentru toti au fost traduse doar primele volume din ciclu, si le-am citit asa cum le gaseam, pe sarite. Dupa revolutie cand am vazut ca s-a inceput reeditarea cartii am ramas mut. Am cumparat si am asteptat fiecare volum lunar (uneori bilunar), savurandu-l si bucurandu-ma de peripetiile acestui personaj cu foarte multa placere. Le posed si in prezent (41 volume ciclul complet), si este singura carte de care nu m-as desparti sub nicio forma. Va recomand din tot sufletul sa cititi acest roman foileton, eu l-am citit complet de 3 ori, ultima data recent.
In continuare (atentie - urmeaza spoilere), va copiez de pe un alt blog o scurta introducere in roman:

"ROCAMBOLE este un personaj fictiv creat de Pierre Ponson du Terrail în romanul foileton Dramele Parisului care debuteaza in 1857, urmat de numeroase alte volume.
Rocambole îşi incepe cariera de infractor copil fiind, sub atenta supraveghere a unui adevarat criminal profesionist, Sir Williams, care folosea furtul de identitate, jaful, şantajul şi crima pentru a-şi atinge scopurile. Dar, după o perioadă petrecută îm spatele gratiilor, Rocambole se schimbă complet. Deşi păstrează obiceiurile de impostor, devine un adevărat justiţiar în lumea cenuşie şi periculoasă aflată la marginea societăţii. Este un precursor al eroilor din epoca modernă precum Batman, Superman, etc.
Aventurile sale sunt atât de surprinzătoare, cu întorsături care de care mai neaşteptate încât, cu timpul, numele său a trecut în vorbirea curenta, iar cuvantul rocambolesc califică întâmplări pur şi simplu neverosimile.
Rocambole a avut, de fiecare dată când a fost publicat, indiferent de ani şi numarul reeditarilor, un succes uriaş la cititori. Ponson du Terrail scrie în total 9 volume avandu-l ca personaj principal pe Rocambole.
Prin Rocambole, este pentru prima oară când îşi fac apariţia aventurile fantastice, realizându-se trecerea de la romanul gotic la cel cu eroi moderni, aventuroşi, cu caractere puternice.
Sub presiunea cititorilor şi editorilor, Ponson este practic obligat să continue aventurile lui Rocambole în numeroase alte volume, importanta unor personaje crescand sau chiar disparând pe parcursul lor. Evolutia lui Rocambole de la personajul malefic la eroul salvator se produce prin purgatoriul închisorii. El nu îşi va mai folosi talentul de impostor pentru avantaje personale ci pentru a o ajuta pe orfana deposedată de moştenirea la care avea dreptul..."

"În 1812, în timpul retragerii Armatei Imperiale Franceze din Rusia, colonelul Armand de Kergaz este ucis de către subordonatul său, căpitanul Felipone. Patru ani mai târziu, văduva lui Kergaz – care avea un fiu, numit ca şi tatăl său, Armand – se căsători cu Felipone (neştiind că acesta era ucigaşul soţului ei), cu care avu un alt fiu, Andrea.
Acţiunea romanului continuă, în 1840, cu lupta dintre cei doi fraţi după mamă – contele Armand de Kergaz şi vicontele Andréa Felipone – deveniţi inamici. Andréa jurase să-şi însuşească moştenirea baronului Kermor Kermarouet, al cărei executor testamentar era Armand. Pentru a-şi atinge scopul, vicontele nu se va da în lături de la nicio fărădelege. Lupta pentru averea defunctului baron Kermor Kermarouet continuă. Vicontele Andréa Felipone, devenit acum baronetul irlandez sir Williams, aruncă în luptă tot arsenalul său: minciuni, intrigi, falsuri, sechestrări de persoane, trădări, asasinate – cam tot ce poate născoci o minte diabolică. Are un complice nou, pe Rocambole, un derbedeu de şaisprezece ani, uns cu toate alifiile şi deja îmbătrânit în rele. Falsul baronet era în pragul izbânzii – urma să se căsătorească cu moştenitoarea averii, frumoasa Hermine – când fu demascat de fratele său după mamă, contele Armand de Kergaz. Demascat şi înfrânt de fratele său Armand de Kergaz, vicontele Andréa Felipone alias baronetul sir Williams va dispărea pentru câţiva ani. Va reapărea umil, în postura unui vagabond, găsit de fratele său întins în mijlocul drumului, aproape leşinat de foame.
Căindu-se şi regretându-şi trecutul, acceptă ajutorul lui Armand, precum şi propunerea de a i se alătura acestuia în opera sa de caritate, dar…
Căinţa este de fapt o altă stratagemă a lui Andréa, având drept scop răzbunarea. El duce o viaţă dublă: este şeful poliţiei fratelui său, dar şi capul unei cete de indivizi fără scrupule, numită Clubul Valeţilor de Cupă.
„Măiestria şefului“ stârneşte admiraţia locotenetului său, Rocambole, care spune la un moment dat: „Satana va termina prin a abdica în favoarea dumitale, căci, pe cuvânt de onoare, eşti mai abil chiar decat el!“ Credulul conte Armand de Kergaz nu ia în seamă avertismentele cu privire la intenţiile rele ale fratelui său, aparent smeritul Andréa. Acesta, dorind cu orice chip răzbunarea împotriva celui care i-ar fi „furat moştenirea şi femeia pe care o iubea“, foloseşte orice stratagemă, sperând într-o reuşită care, deocamdată, nu pare a fi aproape.
Trădări, mesaje contrafăcute, intrigi, ademeniri cu bani, promisiuni de tot felul, trădări în dragoste – toate acestea sunt doar câteva piese din arsenalul fratelui cel rău.
Aliaţii – de fapt, complicii – vicontelui aplică o nouă tactică: sinceritatea împinsă la extrem, pentru a câştiga încrederea victimei, ca mai apoi să aibă ce înşela cu uşurinţă.
Rocambole, discipolul credincios al lui sir Williams are, de acum, pentru maestrul său o admiraţie oarecum moderată. „Alături de tine, diavolul este un biet ştrengar“, îi spune acestuia."

Inchei cu aceasta postare multumind din suflet tuturor celor implicati in corectarea, scanarea si punerea la dispozitie a acestor bijuterii literare, pe acest forum. Va doresc o zi exceptionala !

_______________________________________
Vulturul Morții | Călăul din Paris | Ieșirea din moarte
 
   
#61
Stelevadris
Moderator
E bine sa se vorbeasca despre cartile citite lucrate pe acest forum. Sa stii ca cineva a citit cartea lucrata de tine e cea mai mare multumire posibila pe care o poti primi.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
 
   
#62
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
A. Cehov trebuie amintit aici cu minunatele sale povestiri, o lectura superba.
Romanul Suflete moarte, de Nicolai Vasilievici Gogol, una din marile capodopere ale literaturii universale, mereu proaspat si, deci, nemuritor, ne arata Rusia secolului al XIX lea. Trebuie mentionata neaparat originalitatea sa.
Sunt doua lucrari pe care le-am gasit aici pe forum, cu multumiri pentru cei care le-au postat in sectiunea carti in limba romana.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#63
Stelevadris
Moderator
Jungla lui Sinclair
O carte foarte buna, dar ultimul sfert merge direct la gunoi. Scenele din abatoare si din viata cotidiana a muncitorilor sunt foarte dure. Interesant e faptul ca in prezent situatiiile din carte inca exista.
Ar fi interesant de pus fata in fata Sinclair cu Rand si sa ii asculta cum isi apara utopiile socialiste si capitaliste :)

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.
 
   
#64
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
La centenar trebuie amintit Michel Zevaco, cunoscut in literatura in special pentru seria de carti Cavalerii Pardaillan, o serie ce ofera cititorului multe ore placute si folositoare.
Multumesc celor care au muncit pe forum la acest proiect, unde am gasit 2 carti pe care nu le citisem.

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#65
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
H. LAXNESS Desi eu nu l-am vazut in catalog, datorita unor fini cunoscatori, totusi, am vazut pe forum la diverse rubrici de carte in limba romana CLOPOTUL DE ISLANDA, OAMENI INDEPENDENTI, din cate imi amintesc, ambele capodopere literare. Am mai cetit SUB GHETAR, foarte nordic si original, real si fantastic, comic si dramatic nu in acelasi timp, ci cu un decalaj de cateva pagini.
Excelent autor, un greu al literaturii, denumit in lumea cartii un patriarh al literaturii, pe buna dreptate, datorita distantarii cetateanului fata de carte ca si de religie - 96 de ani, Nobel (premium ), interzis in America - lucru cunoscut, interzis majorilor, merita atentia dvs!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#66
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Alphonse DAUDET
Tot ce este curios la acest mare scriitor este modul enigmatic de prezentare a frantuzului.
A. DAUDET, cu o scriitura usor de indragit pentru diversele valente ale acesteia, are carti pentru cei mari (vezi, in general, romanele) si pentru cei mici, traduse si in limba romana, din care amintesc:
- Scrisori din moara mea - o excelenta proza scurta, renumita, potrivita unor timpuri pe fuga, ca acestea;
- ciclul de carti avandu-l in centrul atentiei pe fabulosul, mincinosul, figurantul, importantul TARTARIN, o carte cu umor si nu numai.
Aceste carti, din fericire, se gasesc si pe forum. Multumiri celor care au lucrat pentru aparitia lor aici. 

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#67
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Turcaret ou le Financier, de LESAGE
Este o satira a celor inavutiti, ce nu au nimic nobil in ei.
Desi piesa arata grosolania, satira este foarte fina.
Un alt amanunt important, poate de unii trecut cu vederea si care trebuie subliniat, este ca toate personajele piesei sunt necinstite, o raritate. Nu exista, ca de obicei, eroul, personajul cu moralitate. Toti se pacalesc intre ei. E o piesa cu exprimari remarcabile, pe de o parte ironice, pe de alta parte sincere si badaranesti, delicioase. O piesa care nu stagneaza inutil, ritmul e vioi, cu tot felul de schimbari.
Ca si Tartuffe a lui Moliere, piesa Turcaret a intampinat dificultati la aparitie, cei vizati, bogatasi ca stare, facand tot posibilul ca piesa sa nu apara.
Cateva cuvinte despre piesa voi mai spune, pentru cei interesati, deoarece nu se gaseste la tot pasul o traducere in limba romana (eu n-am gasit).
O baronesa singura il inseala pe bogatul Turcaret, casatorit, care ii ascunse asta baronesei. Si ea e inselata, la randul ei, de un cavaler. Slujnica prea bagacioasa a baronesei este data afara, iar aceasta, ca razbunare, ii comunica lui Turcaret ca baronesa il inseala cu acel cavaler. Turcaret vine la baronesa facand un scandal imens, dar ea il pacaleste ca n-are de ce sa-i fie teama de cavaler, varul ei. Totodata ea ii si impune sa-l ia ca sluga pe servitorul cavalerului. Apare o noua sluga a baronesei, iubita slugii cavalerului.
Linistea se instaleaza, dar aparitia unui marchiz, si el cu pete, cum se va vedea mai tarziu, schimba cursul evenimentelor pentru ca marchizul destainuie originea de sluga a lui Turcaret si matrapazlacurile facute de el. Turcaret neaga in fata ei, dar numai dupa plecarea marchizului, iar ea, prefacandu-se, ii da dreptate.
Vizita surorii lui Turcaret ii releva baronesei ca acesta e insurat si visul ei de a se marita cu el este spulberat. Turcaret, datornic, e arestat. Baronesa afla de caracterul cavalerului si il paraseste.
Impreuna, cele doua slugi vor trage foloase din situatia creata. Le raman bani, pentru ca sluga sa il pacalise pe Turcaret sa plateasca o datorie inexistenta a baronesei.

Pe forum gasiti, de acelasi autor, romanul Gil Blas, probabil mult mai cunoscut, de aceea nu trebuie multe cuvinte. De aceeasi teapa cu Turcaret, adica luptator vajnic impotriva cinstei, Gil Blas, o puslama care pacaleste oamenii ca sa traiasca fara efort, colinda lumea, romanul povestind asa-zisele aventuri ale sale (opinia mea).
Ambele lucrari sunt mari opere clasice.

Alain-René Lesage merita atentie si astazi sau mai ales astazi!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#68
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
P.G.WODEHOUSE
In primul rand multumesc celui care ne-a oferit acum multi ani romanul "Nori grei deasupra Castelului Blandings", cartea fiind o simpatie veche de-a mea si o lectura foarte agreabila.
Romanul are personaje foarte colorate, multe din ele sunt importante, chiar avand "momentul lor de glorie", daca pana si oribilul detectiv Pilbeam, un ordinar, a devenit agent dublu, penduland intre Imparateasa de la Blandings si Amintirile onorabilului Galahad.
Din aceasta serie am mai citit "Fulger in plina vara".
Si cum mai sunt si alte romane in acest ciclu, am dat fuga pana colea, in colt, la biblioteca umoristica, sa caut "Greseala lordului Emsworth", dar n-am gasit-o, e imprumutata sau deteriorata. In schimb am dat peste altul, "Un pelican la castelul Blandings", pentru care multumesc.
Daca secolul XXI a pierdut ceva in literatura, sigur a pierdut eticheta acestui maestru incontestabil al ei si al umorului fin, totodata. Personajele sale, indragite de multa lume, populeaza mai multe cicluri de romane care au fost si ecranizate, in parte, din fericire.
De remarcat ca autorul face portretul unei lumi in descompunere. Interesante semnalmente!
Pe de alta parte sunt mondenitati in romanele sale, cu mare succes la public.
Pentru ca umorul britanic bun si-a cam cazut din drepturi, luandu-i locul cacanarismele de azi, merita amintit.


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#69
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Bora Ćosić - Rolul familiei mele în revoluţia mondială
Demn urmas al unor mari predecesori, autorul are mai multe carti interesante, ce-i drept, nu prea traduse la noi.
Titlul prea pompos va poate duce cu gandul la o familie de rang inalt, "Baronul Barabula si ai sai", pentru ca in aceste cazuri se obisnuieste, cu precadere, folosirea unor astfel de titluri.
O carte ce va expediaza repede la plimbare, are numai 100 de  pagini si contine destule motive ca sa fi vrut sa fie ceva mai lunga. Aici se vede clar deosebirea dintre o carte si o perioada de timp!
Sa va mai spun ca familia, practic, n-are treaba cu nici o revolutie? Doar s-au nimerit si ei pe acolo, la instaurarea comunismului dupa Razboiul Mondial, astfel ca membrii acestei familii au fost imortalizati intr-o carte despre perioada de prohibitie la exprimare.
Aceasta carte este pentru toate varstele: pentru cei care nu au prins comunismul, sa vada ce inseamna, iar pentru cei care l-au prins, sa vada ce inseamna.
Stilul in care e scrisa, de comedie pentru scena sau de stand-up comedy (pentru cei care nu mai stiu cum se spune grebla), este foarte potrivit.
Desi mica, e bogata in perle aceasta cartulie. Daca va uitati pe diverse pagini de internet, comentatorii care au citit-o au simtit nevoia sa adauge si cateva citate care i-au distrat. Si sunt extrem de multe in carte!
Fiindca aici e vorba de carti, voi adauga si eu alte doua mici pareri ale bunicului din carte, pareri cu referire la carti, se intelege:
- catre nepot: "O sa faci apa la genunchi de atata citit!"
- catre matusele nepotului, care faceau insemnari pe carti cand citeau: "Nu credeti ca sunt destule prostii in cartile astea, ca sa mai adaugati si voi altele?!"
Lectura placuta!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#70
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Mosul 2018
Azi, Laponia vuieste,
Craciunul se pregateste!
Se aude-n megafoane:
Prezentarea la peroane!
Mosii pentru Europa,
Desteptarea, sus, hai, hopa!
Numai unul n-auzea,
El visa, se tot hlizea,
Fiind foarte cautat,
In curand si depistat.
Mosule, hai, te desteapta,
Romania te asteapta!
Isi spuse doar pentru el,
Pe un ton mai usurel:
Ziceau ei de Mos Gerila...
Aici bagi precum Berila!

Pregatit pentru plecare
Vazu-n sanie ce n-are.
Ca sa vezi, din start, minune,
Am lipsa de tractiune!
Stand putin in departare,
Nu in hamuri, ca atare,
Rudolf, renul reumatic,
I-a zis Mosului, emfatic:
Nu, nu este o greseala!
Dupa ani de umezeala,
Am bilet la bai, taicuta,
Fa-ti rost de o teleguta!

Vine Mosul, iar, pe plai
Dupa ce a fost Culai,
Dar cu cine sa inceapa?
Sa nu cumva sa ia teapa!
Ca-i plina glia pe la noi
De victime si de "eroi"!

Metodic, dupa valori,
O ia de la conducatori.
Ce-ar putea sa le aduca,
Daca ei in "grab"' apuca?
Si, trecand peste politic,
Facu salt la neolitic.
Azi sunt barbosi ca atunci,
Langa ei sfaraie sunci,
Bata este, dar de oina,
Vremurile-s ca o moina.
Este, totusi, un contrast,
Nu e piatra, ci balast!
Deci, pe plaiul mioritic,
Avansam in neolitic.
Unul tarziu, prea tarziu,
Pe alocuri si hazliu,
Dar ce bine slefuit (e)
Si pretat la: je, fuit(_e)!

Mosul tare se distreaza
Cand i se infatiseaza
Unii evident gomosi,
Ce-n vorbe-s pretentiosi.
Exprimarea lor bizara
Pare tot mai selenara:
Jargon intelectual,
Limba de lemn, uzual,
Ii poti spune cum doresti,
Oricum nu ai sa gresesti!

Ne vedem la francofoni!
Acolo sunt multi afoni.
De-ar pica o investitie,
Ar avea o dispozitie....!
Vine Mosul in viteza,
Fascinat si de engleza,
Si de bravii vorbitori
Ce scot pe gura splendori.
Vine Mosul, bata-l vina,
De-asta data cu masina,
Un cupeu de zile mari
Ce vezi doar la gospodari.
Sa vin si la limba muma?
Nu, am zis-o doar in gluma!
#C-asa e Mosul cand se veseleste...,#
Sta si bea, dar si glumeste.
Mosule cu dalbe plete,
Bag de seama ca ti-e sete!
Nu doresti un vin de Panciu?
Pe mine ma cheama Stanciu!
Ia, stai colea, langa mine,
Sa te-ntreb: de unde vine
Menirea de-a duce daruri
In lumina de la faruri?
Aveai farmece-n dotare!
Acum, ai sponsorizare?

Astea sunt clipe amare,
Pleca iute la plimbare,
Nameti'-s mari ca altadat'
Mosul, cu fata-n ei, intrat,
Icneste si e prabusit.
El fusese "captusit".
Pe motiv de impostura
A luat cativa pumni in gura.
La noi, Mosul, anual,
Acum vine virtual,
Cu bitcoin si alea-alea,
Du-te, Mosule, la Pralea!
Crezand ca-i inchiriat,
Altii l-au cam scuturat,
De parale, vreau sa zic,
La el n-au gasit nimic!
Iar cheflii de prin parc
Trageau de el ca de arc,
Socotind ca-i lemn si vata,
Nu spita adevarata.
Uite cata barbatie
Este in democratie!
O astfel de comportare
Pentru Mos era teroare.
El era obisnuit
Sa fie bine primit!

Si cat timp Mosul zacuse
O scrisoare-i aparuse
Intr-un buzunar vizibil,
Poate, de la un sensibil:
Mosule, de cand iti scriu,
Am ajuns sa fiu puriu.
Nu te-am gasit niciodata,
Esti persoana ocupata.
Azi nu mai vreau jucarii,
Ma ocup de magarii.
N-ar avea nici un folos,
Lumea-i intoarsa pe dos,
La noi, in copilarie,
Aveai alta meserie!
Nu stau sa-ti spun cu manusi,
Fetele aveau papusi,
Mici printese respectabile.
Azi, baietii au! gonflabile!
Nu vreau daruri! pe-ndelete,
Tepi, capcane, biciclete,
Am tot luat si fara tine,
Fara ele mi-e chiar bine!
Vreau sa-mi dai numai un pont
Ca sa-mi intre bani in cont.
Iar acum te-mbratisez,
Am plecat sa ma distrez!

Mosul nostru abia calca
Si stand cu mana la falca
Ganditor si interzis,
Vazandu-l, un copil i-a zis:
Mosule, nu mai fi trist,
Te duc maine la dentist!
Hai, mai bine sa uitam,
Poate, daca mai cantam
Sau iti spun macar o strofa,
Ca nu-i mare catastrofa,
O sa-ti fie si mai bine,
Iti faci treaba, razi cu mine,
Ca asa-i dintotdeauna,
Mai si dai, mai si iei una,
Asta faci de cand te stii,
Altfel pentru ce mai vii?

Vine Mosul la spital,
Ca a fost la "mare bal"!
El poala uda si-o strange,
Ca aici nu are sange.
"Apa rosie din poala
O fi leacul pentru boala",
Tot bodoganea-n frisoane,
Tinut cu ochii-n neoane!
Asculta, nu da din fleanca!
Nu avem! Te duci la banca!
La sange se referea,
Iar lui banca-i oferea
Imprumut cu buletinul
Cat sa-si poata face plinul,
Caci el asta intelesese
Din tot ce i se spusese.
Intrebat cu ce gireaza,
Mosul nu se-intimideaza:
Eu dau pentru garantii
Un sac plin cu jucarii!

Vine Mosul la consult,
Psihologu-i cere mult
Sa-i dea doar o denumire
Ce-l facu sa se cam mire.
Ea era sofisticata
Si bine justificata;
Motivul traumei e ghicit,
Un copil nefericit!
Si de la psihanalist
Mosul a plecat tot trist!

Treaba asta e cam gri,
Placerea i-o adumbri,
E ca-n filmele actuale,
Nu tu farmec, numai jale!

Asa ca s-a napustit
Drept la Forum Inedit
Cu-n Concert de Anul Nou,
O manea cu un argou,
Cu o carte mai stilata,
Filme bune de-alta data,
Cu cadouri piperate
Pe la rubrici frecventate.
Se temea el de primire,
Dar constata cu uimire
Ca aici n-avu cosmaruri
Si nici deranjati de faruri,
Deoarece nu-s de dubita
Si nici oamenii nu-s crita!

A venit si la matei:
Zi, baiete, tu ce vrei?
Am sa-ti dau un dar mai mare,
Poate-asa sa am scapare,
Sa nu ma mai terfelesti!
Ai putea sa ocolesti
Cateva din amanunte,
Nu-i mai pune sa ma-nfrunte,
Am trecut prin clipe grele,
Le-am simtit pe a mea piele!
Scrie-mi despre dragi fiori,
Si de brad, de sarbatori,
De clinchet de clpotel,
De ce nu, de-un biletel,
Scrie despre spiridusi,
Cum ai facut mai acusi,
Poti sa amintesti, de-ai vrea,
Magia cu fulgi de nea,
Si focul care trosneste,
Lumea ce se veseleste,
Da, pe om sa-l faci atent:
Sa te bucuri de moment!

Negresit vine la toti,
Astazi e pe patru roti!

Acum Mosul se grabeste,
La final el va doreste
La multi ani si inediti,
Sanatate! Sa traiti!
Craciun fericit!


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#71
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
De ziua culturii gasesc potrivit sa amintesc despre Sarmanul Dionis, de M. Eminescu. Intelectualitate, cultura, metafizic, realitate si literatura la nivel inalt!

_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#72
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Mario Vargas Llosa - Matusa Julia si condeierul
Trebuie sa marturisesc ca e prima carte de acest autor pe care o citesc. Din fericire, pe forum exista colectia de autor.
M-am uitat la cartile lui si ce sa aleg? Conversatie la catedrala? Nu, pentru ca eu asociez asta cu altceva. La catedrala se asculta predica sau se fac rugaciuni, nu se converseaza, ca nu e piata sau bazar! Razboiul sfarsitului Lumii? Nu, pentru ca nu a venit, inca, momentul lui! E prea departe!
Orasul si cainii? Nu, ca sunt satul de ai nostri!
Casa Verde, Nu, am si eu una din lut pe furci.
In final, am ales "condeierul cu matusa".
Llosa e unul din cei mai staruitori ganditori contemporani. La un moment dat s-a gandit in sute de feluri cum sa-si "apropie" matusa.
Chiar daca nu astfel se stabileste decernarea, cartea trebuie sa fi cantarit greu in hotararea juriului... suedez de Nobel de a i-l acorda acestui autor pe cel pentru literatura, cunoscand liberalismul sexual proverbial al nordicilor, un izvor nesecat de poante pentru lumea intreaga, juriul simtindu-se, probabil, mai aproape de ceva cunoscut si drag lui, de locurile natale, cu alte cuvinte, simtindu-se mai in elementul lui citind aceasta carte.
A fost el, scriitorul, si comunist, simpatizant al Cubei, dar amorezat? O bagatela! Nici nu era greu, dealtfel, fiind tanar (minor de 18 ani) si lambadagiu de neam (sau latino, pentru cei pe stil vechi)!
Cartea aceasta are un stil fermecator. Pe langa poveste, incendiara si distractiva, pe care nu o repet pentru ca un rezumat in cateva cuvinte al ei se gaseste peste tot, ea contine scurte elemente inserate finut pe parcursul intregii carti, elemente care o deosebesc total si profund de un roman obisnuit de amor, fiind, de aceea, sa zicem, un pseudo-roman de amor.
Citatul de pe coperta, care nu este al autorului si nici nu este scris in stilul autorului, ca un prolog, defineste exact nazuintele tanarului scriitor si perspectiva cartii, iar pe de alta parte orice cititor poate face gargara cu el.
In cateva capitole descrie cu sarm picanteriile din atmosfera culiselor mass-media, punctand unele lucruri interesante.
Autorul a scris, in general, despre violente, dictatura, framantare.
Ma asteptam ca si asta iubire sa fie la fel. Tot framantari sunt si in ast caz! Cartea contine, e drept, nuante si fascicule prin care se descopera mai in amanunt America de Sud, Peru in special, cunoscut in lume in modul clasic, cu fluierase (traditionale, numite pare-mi-se quena), condori si hainele de pe ei colorate de parca-s toalele de la noi.
Cu siguranta o sa descoperiti capitole ce concureaza cu stirile de la protv, chiar un personaj demn de a fi angajat acolo, dar nu trebuie luat totul ad litteram, cu siguranta o sa gasiti trompete de personaje, dar nu trebuie sa va sfiiti sa radeti de ele, chiar daca ele isi desfasoara viata la modul cel mai serios.
O sa gasiti capiati, maniaci, tot felul de tifericii, ce-nseamna sa fii emigrant in Peru, dar cele mai selecte sunt tot capitolele despre radio.
Romanul e structurat pe capitole de tip "una alba, una neagra" sau cu o structura de tip Yin si Yang, sacul si peticul, Lolek si Bolek, sau ce mai vreti dvs.
Reuseste sa faca un vartej care iti produce o paleta larga de sentimente.
Spune pe sleau lucrurilor din Peru, nu ca in alte zari, penibil de diplomatici (pozand mereu in acea corectitudine cu orice pret). Nu scapa nici un moment sa rada de cei care trepideaza de placere afland despre catastrofe, morti si alte cataclisme si tragedii.
Era frumos daca facea asa ceva, ce a facut cu personajele povestirilor fataliste, si cu povestea lui de dragoste!
Comic in carte e si faptul ca aproape toti cei prezentati (mai putin unul sau doi) au 50 de ani, nas acvilin, frunte lata, suflet bun; e o intreaga colectie adunata din fiecare capitol.
Sunt multe lucruri de interes in acest roman mai putin obisnuit, asa ca se merita a fi citit.
Eu am cumparat cartea, cautand-o intamplator ca sa o gasesc!
Nu pot sa nu adaug cateva cuvinte si despre aceasta editie aparuta. Se vede ca s-a lucrat multe ore la ea, asa-i in capitalism, inclusiv in pauza de masa. S-au mancat litere!
Am vazut ca e o editie de carte corectata, dar evaziv, persoana care a facut corectura a aplicat un coeficient de corectie ce a avut o valoare insuficienta. Ma intreb cum arata cartea inainte de corectura! Ba nu, nu ma intreb!
O ocazie excelenta pentru cei foarte priceputi de aici, carora toti le cunoastem exigenta asa de bine si le multumim totodata pentru asta, de a corecta cartea tiparita, livrand-o inapoi editurii in cauza si astfel poate ca la o noua editie va aparea dupa asteptarile cumparatorilor cititori in limba romana.
Cu siguranta, urmatoarea carte scrisa de el pe care o voi citi va fi "Paradisul de dupa colt", care mi se mai pare interesanta, macar prin idee, ca nu stiu argumentele puse la bataie de scriitor, carte pentru care ii multumesc celui care a postat-o de curand.
Cand studiam ce voi mai citi de el, nu era inca postata, dar dupa ce m-am hotarat si asupra ei, aproape imediat a aparut pe forum. Asta da o frumoasa surpriza!
Si tot o conexiune cu aceasta carte, ceva care sa va distreze la inceput de an (cei care au citit-o recunosc imediat aluzia):
La máquina de escribir - L. Anderson
https://www.youtube.com/watch?v=G4nX0Xrn-wo


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#73
gaboy74
Membru Gold
Pai bine mai domnule!
Exact cu cele 4 trebuia sa incepi si chiar in aceeasi ordine as zice...
Plus...sarbatoarea tapului...lituma in anzi si elogiul mamei vitrege...iar pe matusica si paradisul le as lasa mai pe la urma...si toate celelalte care au mai ramas...
Iar Catedrala banuiesc ca stii ca de fapt e o crasma...adica un loc excelent de stat la taifas si de depanat amintiri..
In orice ordine ai apuca o nu conteaza..important e sa o faci cat mai curand caci nu stii ce pierzi
Acestea fiind spuse iti urez spor...ca e ceva treaba nu gluma...
 
   
#74
mateicoman
MEMBRU DE BAZA
Multumesc pentru urare, mai intai! Si inca o data pentru cartea de care spuneam.
Nu stiu ce se intampla, ca iar nu ma mai pot loga cand doresc. Disparuse pentru o vreme figura asta, dar acum iar a aparut.
Da, stiam de catedrala, dar dupa cum ai observat, tot comentariul e scris in stil glumet.
Banuiesc ca sunt carti bune cele citate, maestre, de aceea le-am amintit si eu, pentru ca m-am interesat mai intai de ele, dar depinde de fiecare cum isi face alegerea ordinii de citire.
Stiu ca a fost candva ca o adevarata "moda", poate te uimeste, dar eu nu ascund ca, in general, nu prea am atractie pentru scritorii sud-americani. Puteam sa spun simplu ca le citesc, vai, dar asta, in primul rand inseamna ca nu te pretuiesc, iar in al doilea rand nu mai era discutie, ci un trombon! Revenind la subiect, de aceea a si durat atat pana am citit aceasta carte, desi am cumparat-o de cativa ani. Am mai citit cateva sud-americane in afara de acest roman de Llosa, un scriitor care scrie fain dupa mine. Sunt buni (de ex. Asturias - Dl. "Goe" Presedinte ), au meritele lor incontestabile, dar totusi, europenii, spre exemplu, mi se par mai aproape si normal ca au intaietate, dar nu numai de asta. Si nici nu i-am terminat pe toti cei pe care mi i-am propus. O veni o vreme si a celor din sudul Americii, nu zic ca nu! Eu ma bucur ca romanul asta, cu matusa, pe care l-am citit acum, mi-a fost pe plac.
Important e sa citim carti interesante si cat mai diversificate, ca pe toate nu avem cum le citi intr-o viata de om.
O seara buna!


_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
 
   
#75
Seven
Moderator
Din: Ţara Perfectului Simplu
***
     Mie-mi place CUM scrii Domnia Ta, mateicoman!
     Eu nu-ţi citesc postările, ci le savurez.
     Trebuie să mărturisesc faptul că sunt interesante aceste recenzii prin conţinutul şi informaţia lor, şi adesea aflu lucruri interesante despre scriitori pe care nu i-am citit încă. Iar noi, cei care suntem atinşi în mod cronic de patima digitalizării, citim mult prea puţin pentru că timpul acordat digitalizării unui volum este de foarte multe ori mai mare decât al lecturii aceluiaşi volum.
     
     Dar în afară de informaţie, caut pe forum să văd dacă a mai apărut ceva nou scris de mateicoman pentru că în fiecare postare găsesc figuri de stil pe care n-ai bănui că le poţi găsi într-o postare-recenzie-părere şi, mai ales caut şi găsesc - la vedere sau ceva mai în umbră - construcţii de umor deosebit de fin... uneori atât de fin încât poţi trece cu uşurinţă peste ele.

     La postarea despre Mario Vargas Llosa am savurat falsa incertitudine de la începutul postării şi nu numai, dar undeva mai jos am găsit o frază la care, mărturisesc, citind-o, am avut o nenaturală şi prea lungă criză de râs. "Eu am cumparat cartea, cautand-o intamplator ca sa o gasesc!"

     Nu ştiu ce cred alţii, şi cumva nici nu-mi fac prea mari probleme despre asta, dar mie această frază mi-a plăcut foarte mult. Dacă nu m-aş feri de construcţiile bombastic-ziaristice aş spune că fraza este cu adevărat genială.

     Mi-ar plăcea să citesc şi altceva din ceea ce scrii. Aş fi curios cum ar scrie mateicoman despre diverse personaje [sau tipuri de personaje] şi metehne omeneşti. Sunt aproape sigur că prin computerul tău există şi aşa ceva.

     Şi, ca să n-o mai lungesc, aş avea şi o mică rugăminte.
     Postările care conţin texte ceva mai lungi se citesc greu pe computer; pe un monitor relativ mare, aşa cum folosesc eu, rândurile sunt foarte lungi şi când trec la rândul următor se întâmplă să nu găsesc întotdeauna rândul corect.
     Rugămintea mea ar fi ca din când în când între paragrafe să mai bagi câte un rând gol. Asta face ca  textul să fie mai uşor de urmărit şi citit.

     Mulţumesc mult şi să auzim numai de bine!
     Seven

_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.

     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |
 
   
Pagini:  1 2 3 4 5  
Mergi la