leonida1973
Membru Gold
Din: Iasi
Inregistrat: acum 14 ani
|
|
Milton G. Lehrer - Ardealul pământ românesc (Problema Ardealului văzută de un american)
PRIMA EDITIE COMPLETA!!!! Ed. Vatra romaneasca 1991
„Născut pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ţara în care libertatea înfloreşte în mediul ei cel mai propice, crescut la lumina spiritualităţii franceze, atât de impregnată de înaltele comandamente ale Dreptăţii şi ale Libertăţii, destinul mi-a purtat paşii spre pământul României unde mă aflam şi în clipele tragice în care România pierdea Ardealul şi Ardealul pierdea libertatea. Nu am cunoscut Ardealul până în preajma marii catastrofe dezlănţuită de imperialismul teuton şi de ambiţia de mărire nemăsurată a dementului de la Berchtesgaden. Primul meu contact cu Transilvania datează din vara anului 1939, când am fost însărcinat de către marele hebdomader francez «La Tribune des Nations» să întreprind la faţa locului o anchetă cu privire la soarta minorităţilor din Ardeal. Cu acel prilej, am putut cunoaşte pământul şi poporul acestei minunate provincii româneşti. Pământul mi-a povestit dureroasa lui epopee milenară, împletită din suferinţă şi speranţă, din nădejde şi credinţă. Oamenii şi-au deschis larg sufletul lor călit în luptele de veacuri, suflet oţelit dar loial, dârz dar cinstit şi franc. Am referat la Paris: «Minorităţile trăiesc în Transilvania ca într-un adevărat Eden, fiind de multe ori invidiate de însăşi naţia majoritară». Am credinţa că scriind astfel am slujit Adevărul”.
Aşadar, rezultatele le-a publicat într-o serie de articole în ziarul „La Tribune des Nations”. Ultimele articole au apărut în luna mai 1940. Când naziştii au ocupat Franţa, soţul meu a trebuit să se refugieze. Avea de ales între o întoarcere acasă, în S.U.A., unde îl aştepta o viaţă liniştită, sau să rămână într-o ţară europeană de unde să continue lupta, în care era angajat, împotriva fascismului, revizionismului, pentru apărarea democraţiei, libertăţii, dreptăţii, a adevărului. A optat pentru ultima şi s-a refugiat în România. Curând trupele naziste şi-au făcut apariţia şi în România, dar, oricum, aici era mai multă siguranţă. Aceasta nu înseamnă că soţul meu a scăpat de fărădelegile şi prigonirile naziste. Dar nici n-a dezarmat. S-a hotărât să adâncească documentarea începută în 1939 şi să scoată la lumină adevărul asupra problemei Transilvaniei. Au urmat patru ani de muncă încordată. În martie 1944, cartea era gata, iar când se afla sub tipar, România trecea în tabăra marilor aliaţi, începea lupta împotriva Germaniei naziste şi Ungariei horthyste, dar intra în acelaşi timp sub ocupaţie sovietică. Cartea a apărut în momentul când se dădeau ultimele bătălii pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor horthyste şi naziste. Neavând însă suficienţi bani, soţul meu n-a putut să tipărească în limba română întreaga carte; a renunţat, pentru moment, la prima sa parte în care dezbătea problema continuităţii dacice şi daco-romane. Proiectase, în schimb, publicarea cărţii în întregime în limba franceză, la Geneva, cu ajutorul unor vechi prieteni. Acest proiect, însă, nu s-a mai împlinit niciodată. Evenimentele s-au precipitat nemilos.
Dar zilele de libertate în România erau pe sfârşite. În timp ce armata română îşi aducea o mare contribuţie, pe front, la înfrângerea Germaniei naziste, în ţară, sub presiunea trupelor sovietice de ocupaţie, vechiul regim democratic era înlăturat, dictatura comunistă luându-i treptat locul. Numeroşii prieteni ai soţului meu — mari patrioţi — au fost rând pe rând împrăştiaţi. O atitudine glacială din partea noilor oficialităţi s-a instalat treptat şi faţă de soţul meu, începând chiar din timpul când fascicole din cartea sa circulau printre diplomaţi, la Paris, pentru apărarea drepturilor românilor asupra Ardealului. Nu mult timp după aceea, cartea, tipărită şi aşa într-un tiraj simbolic, a fost pusă la index, iar autorul a început să fie prigonit. Am fost daţi afară din toate serviciile, ori de câte ori reuşeam să găsim o slujbă. Ne-am gândit, în mod firesc, să emigrăm, dar toate cererile noastre au fost refuzate. Am rămas aici captivi ca şi întregul popor român, ca şi toate popoarele din Europa de Răsărit. Prigonit, hărţuit, în cele din urmă, soţul meu s-a îmbolnăvit şi la 21 decembrie 1969 a murit. A fost înmormântat la Bucureşti, în pământul românesc, pe care el l-a iubit şi apărat ca nici un alt american. Edith Lehrer
O carte "consistenta", extrem de bine documentata, cu trimiteri la o sumedenie de lucrari stiintifice (1250 note de subsol).
1. docx v. 2.0 Descarcă; 2. epub Descarcă . 3, scan Descarcă .
Modificat de leonida1973 (acum 10 ani)
_______________________________________ Timpul este focul in care ardem
|
|