|
stelus
VETERAN
Inregistrat: acum 14 ani
|
|
Eleodor Focșăneanu Istoria Constituțională a României (1859-2003) Ediția a III-a Editată, imprimată și difuzată de autor, București, 2008 fisier scan, pdf, neparolate
Umblind pe net de colo-colo, am cazut peste un nume si un titlu, apoi am cautat ca sa dau de aceasta carte. Am inceput sa o rasfoiesc, si am ajuns la Cuvintul inainte pe care n-am putut sa-l las pina nu l-am terminat, apoi am continuat cu Introducerea, pe care n-am lasat-o pina n-am terminat-o.
Tirziu, prea tirziu am cazut peste aceasta carte, care, consider eu, trebuie sa fie baza studiului pentru studentii de anul I de la drept, dar nu numai. Ca o poti considera manual, se poate, dar mai repede o cronica a ultimilor aproape 175 de ani. Autorul este un om ce a practicat dreptul, format de niste profesori ce au murit in temnitele comuniste.
Cuvintul Inainte si Introducerea nu sunt niste chestii terne, plictisitoare, de care tot omul fuge. Sunt asa de captivante incit nu te poti opri din citit. Sunt motorul, acel ceva ce te prinde si te captiveaza. Dar in acelasi timp, eu le vad si ca niste concluzii. Concluzii de care te infiori. Si continuarea este la fel de captivanta. Este fascinant talentul acestui domn, care face ca o chestie poate anosta, plina de paragrafe, alineate si articole sa te tina tot timpul atent. Mai mult, desi am citit destula istorie (niciodata indeajuns) am aflat lucruri noi ce niciodata n-au fost spuse la scoala. Dintre cartile citite de mine, rar am gasit vreuna mai clara, mai logica, mai frumos insiruita si argumentata, iar notele de subsol sa fie clare si care, in opinia mea, sa constituie o bibliografie atit de extraordinara. Am pus in arhiva un document aparte pe care l-am intitulat Bibliografie. El este o lista de carti, omitind voit din partea mea Monitoarele oficiale, ziarele vremii si ale vremurilor.
Am sa evoc un episod din carte cu citatul de acolo, prin care arat ca in Parlamentul Romaniei au fost minti luminate si care au stiut sa dea țării legi bune si pentru timp indelungat sau legi anticipind un viitor. Trebuie spus ca datorita Constitutiei din 1866 dupa independenta a trebuit modificta art. 7 legat de obtinerea cetateniei (impamintenire era atunci termenul, ulterior naturalizare). Ei bine, articolul a stirnit vii dezbateri si o mare opozitie, dat fiind numarul mare de evrei din Moldova la acea vreme. Ei bine, a fost votat in final. N-a fost însă nevoie de modificarea Constitutiei pentru faptul ca Romania a devenit regat. Iata argumentarea: Ziarul Românul din 10 Iulie 1882: „Cuvântul Domn, cum s-a explicat în Parlamentul Român, înseamnă Suveran, deci nu numai Principe, ci şi Rege şi împărat. Deci, întru nimic proclamarea Regatului Român nu motivează o revisuire a Constituţiunii”.
Iata inca o dovada ca am invatat prost istoria.
”Regele, Guvernul şi Parlamentul, deci toţi factorii constituţionali ai puterii politice, se refugiază în Moldova, continuându-şi activitatea în condiţii extrem de vitrege. La insistenţele guvernului şi a comandamentului rus, care considerau că Germanii aveau să ocupe şi Moldova, Parlamentul se refugiază mai departe, la 22 Ianuarie 1917 la Odessa, apoi în Februarie 1917 la Kerson, pe Nipru, dar în urma opririi ofensivei germane de către Armata Română se întoarce la Iaşi la 26 Aprilie 1917 şi îşi reia activitatea.”
Niciodata n-am invatat la istorie asta sau n-am citit prin revistele de istorie. Adica situatia pe front a fost cu mult, mult mai grava decit s-a scris.
Sigur, am sarit in cronica mea peste unirea de dupa primul razboi, peste perioada carlista, peste perioada antonesciana, fiecare redata nu istoric, ci cu elementele de schimbari constitutionale. Poate trebuia sa aduc aici citatul din Antonescu ce se lua de ministrii Garzii de fier, interzicindu-le arestarile si alte incalcari grave, spunind ca inca este o Constitutie ce trebuie respectata.
Ajuns la anul 1947, va dau acest citat extrem de scurt, dar concis si revelator de ce se intimplase in Europa de est. El ilustreaza perfect ceva ce nu s-a spus deloc sau se spune prea putin (de, mereu istoria scrisa de invingatori) – lipsa contextului istoric al prabusirii granitelor romanesti in 1940, precum si lipsa insiruirii evenimentelor dintre 1 sept 1939 si 21/22 iunie 1941.
„La 29 Noiembrie 1945, Adunarea Constituantă a Iugoslaviei proclamase Republica Populară Federativă Iugoslavia, iar la 11 Ianuarie 1946 tot o Adunare Constituantă proclamase Republica Populară Albania. Ungaria, care era de multă vreme un regat fără rege, se proclamase şi ea republică la 1 Februarie 1946. În sfârşit, în Bulgaria se organizase un referendum la 8 Septembrie 1946, în care o majoritate, suspect de mare, de 92,7% din electorat, s-a pronunţat pentru republică, iar la 12 Septembrie 1946 tot o Adunare Constituantă avea să proclame Republica Populară Bulgaria.„
Cred ca se poate opri lectura dupa capitolul VI (ultimul) al partii a III-a. Si trebuie sa te gindesti. Si iar sa te gindesti. Si sa intrebi. Ce? Prima intrebare este CE TARA ESTE ROMANIA. Sau mai este o tara? Ca doar Romania din 1947 incoace are la baza o ilegalitate, un sperjur si o tradare de tara. Pai da, este o tara. Cu baza slaba, slaba. Pe nisipuri miscatoare…
Eu mi-am continuat lectura si corectarea. Si capeti explicatii cum era si de ce. Iata una:
”Spre deosebire de Buletinele Oficiale introduse de regimul comunist, în care fiecare exemplar al organului oficial al Statului este numerotat în parte (metodă, care, din păcate, este folosită şi în prezent), Monitoarele Oficiale sub regimul monarhic constituţional se numerotau în continuare. Astfel, în Monitorul Oficial No 1 de la începutul lunii Ianuarie numerotarea începea cu pagina 1 şi se continua fără întrerupere până la ultimul număr de la sfârşitul lunii Decembrie, a cărui ultimă pagină ajungea la o cifră de ordinul a zeci de mii. Prin acest sistem se urmărea împiedicarea intercalării unor acte oficiale confecţionate ulterior şi antedatate.”
Demn de remarcat aici este Capitolul V al partii a treia, un rezumat teribil al perioadei comuniste si care da o explicatie a continuarii practicilor pina in ziua de astazi. Da, da, poate nu asa ca in vremea comunista, dar nici departe de asta nu e. Abuzul de ordonante de urgenta, fara a fi vreo urgenta, ordonantele „trenulet”, prorogarea an de an a unor prevederi legale (6% din PIB pentru educatie). Acest capitol este extraordinar, dar si ingrozitor in acelasi timp. Deoarece PCR detinea puterea, faradelegea era la ea acasa in materie de legi. Tot arsenalul il gasesti in comunism : fals, legi nepublicate, legi modificate peste noapte, absurditați….
Si am ajuns la perioada contemporană. Ascultind Radio-Europa libera, ma obisnuisem sa citesc discursurile lui Ceausescu si sa-mi fac mici notite ca apoi sa pot sa le compar cu ceea ce spuneau la Radio Serban Orascu si N.C. Munteanu. Ei bine, dupa 1990 citeam si adnotam decretele legi nou aparute, in special cele legate de politica si imi faceam notatii pe marginea lor pe care le discutam in jurul meu. Cea mai adnotata a fost decretul lege 92 pomenit si de autor numit atunci Mica Constitutie. Fiind de profesie inginer si inca obisnuit cu limbajul dublu, nu am sesizat probleme de fond uriase ca si autorul, dar eu am sesizat smecheria. Era undeva oarecum ascuns printre altele un paragraf care zicea ca daca Constitutia nu se adopta in 9 luni, mandatul adunarii constituante se prelungeste automat cu inca 9 luni si abia daca nici dupa aceste 9 luni nu este votata Constitutia se dizolva si trebuie noi alegeri. Bine, opinia mea si atunci si acum este ca Adunarea Constituanta sa fi fost/ sa fie o adunare separata de Parlament avind un numar egal cu totalul parlamentarilor la care sa se adauge citiva membri de drept si niste membri alesi din rindul juristilor de prestigiu. Nu consider ca este normal ca tu sa-ti votezi o lege super tare pentru tine. (E vorba de parlament, presedentie). Ei bine, eu am urmarit lucrarile Constituantei, ritmul lor, dar cind am vazut ca se trage de timp, apoi se prelungeste cu inca 9 luni am incetat sa urmaresc, convins fiind ca va fi o Constitutie proasta. Din calcule socoteam ca urmatoarele alegeri vor fi in primavara lui 92. Am gresit, au fost in toamna lui 92. Dar Constitutia tot una proasta este si plina de contradictii si ciudatenii, lucru pe care il vede si un inginer ca mine.
Iata cine a fost „parintele constitutiei” :
„Antonie Iorgovan este absolvent al Secţiei Administrativ-Economice a Facultăţii de Drept, cu o programă analitică redusă, profilată la nivelul secretarilor de consilii populare. Absolvenţii acestei secţii, nu aveau dreptul de a deveni magistraţi, avocaţi, jurisconsulţi sau notari. Calificarea sa este deci inferioară din punct de vedere profesional, respectiva secţie, azi desfiinţată, având un caracter practic, cu o minimă pregătire juridică pentru unii funcţionari, în special secretari de consilii populare.”
Ceilalti „experti” ce au elaborat Constitutia, adunarea constituanta fiind pe post de masina de vot, sunt toti, fara exceptie, mari laudatori ai sistemului comunist.
Romania de astazi are o baza foarte slaba, fiindca Constitutia ei a fost scrisa de derbedei. Da, asum cuvintul, ca nu poti numi alfel un absolvent de drept administrativ (fara drept de a practica avocatura) care a scris si impus Constitutia, dar si ceilalti sunt din aceeasi tagma, a celor ce au proslavit statul comunist si sistemul comunist, deveniti peste noapte mari aparatori ai democratiei. Mai mult, avem o Constitutie votata de Parlament, apoi aprobata prin referendum, desi nu era nevoie de asta, dar nepromulgata de presedinte si nepublicata in Monitorul Oficial. In termeni juridici neexistind, fiindca nu ai unde gasi textul original, asa cum a fost votat de Parlament, aprobat de popor prin referendum.
Ultima parte este un crescendo juridic privind abuzurile constitutionale atit in perioada 1991-2003, dar si abuzurile facute pentru modificarea celei din 1991 pentru a ne da Constitutia din 2003. Pe final o istorie scurta in citeva pagini, si o ultima sectiune unde incepe fantastic, cu o lectie extraordinara despre statul de drept si neadevarul celorlalte sintagme gen suprematia legii sau demnia legii. Rid singur pentru ca realizez ca sunt la sfirsitul unei carti extraordinare, care este de drept, dar care se citeste ca un fantastic roman.
Va reamintesc ca arhiva contine pe linga carte si un document ce l-am numit BIBLIOGRAFIE- carti recomandate de autor, dar veti mai gasi si o parte din acele carti. Din această cauză arhiva e așa de mare.
Modificat de stelus (acum 2 zile)
|
|