[053]
Nicole Krauss s-a născut în Brooklyn, în 1974, și a crescut în Long Island. În 1992 este primită la Stanford University, unde’ obține o diplomă de excelență în literatura engleză și scrie poezie sub îndrumarea poetului Joseph Brodsky. În 1993 debutează ca poetă și până în 2002 scrie în primul rând versuri, numărându-se în acel an printre finaliștii la Tale Younger Poet’s Prize; tot atunci poemele ei ajung în paginile unor prestigioase publicații, precum Paris Review, Ploughshares și Doubletake. În 1996 primește o bursă Marshall și urmează un masterat la Oxford University, încheiat cu o disertație despre artistul plastic Joseph Corneli, apoi își desăvârșește studiile de istoria artei la Courtauld Institute din Londra, specializându-se în pictura olandeză, cu o teză despre Rembrandt. Primul său roman, Un bărbat intră în cameră (Man Walks into a Room; Humanitas Fiction, 2011), apare în 2002, fiind tradus până în prezent în peste cincisprezece limbi, în anul 2005, publică romanul Istoria iubirii (The History of Love; Humanitas Fiction, 2007), ulterior tradus în peste treizeci și cinci de limbi, pentru care primește William Saroyan Internațional Prize for Writing și Prix du Meilleur Livre Étranger (Franța). Romanul este desemnat „Cartea anului de site-ul Amazon.com și se numără printre cărțile finaliste la Orange Prize for Fiction, Prix Femina Étranger și Prix Médicis Étranger, aflându-se și pe lista lungă a Internațional ÎMPAC Dublin Literary Award 2007. Tot în 2007, prestigioasa revistă Granta o include pe Nicole Krauss printre cei mai buni tineri scriitori americani. Cel de-al treilea roman al lui Nicole Krauss, Marea casă (Great House, 2010), se bucură de un enorm succes de critică și de public, fiind tradus până în prezent în treizeci de țări.
Nicole Krauss Marea casă
Humanitas,2012,304,Carmen Toader
Scan ctrl, docx, epub v0.9
Bestseller New York Times Finalist Național Book Award Finalist Orange Prize 2011 Câștigător ABA Indies Choice Honor Award în Fiction 2011 Câștigător Anisfield-Wolf Award 2011 BEST BOOK OF THE YEAR în New York Times, Seattle Times, San Francisco Chronicle, The Atlantic, St. Louis Post Dispatch și pe site-urile Barnes & Noble, Amazon, The Oregonian, Book Page Roman tradus în treizeci de țări
Un birou ce pare să fi aparținut lui Federico Garcia Lorca traversează timpul și spațiul, reunind destinele halucinante a mai multe personaj e: o scriitoare debusolată care, odată intrată în posesia lui, își regăsește inspirația, un poet chilian asasinat în timpul regimului lui Pinochet, un anticar autarhic și excesiv de protector cu copiii săi, care-și dedică viața regăsirii unor obiecte ale supraviețuitorilor Holocaustului. Straniu și apăsător, purtând în sine povestea unor suferințe din trecut, biroul ajunge să guverneze, pe nesimțite, existența posesorilor săi.
Nadia este o scriitoare proaspăt divorțată, care-și regăsește energiile creatoare odată cu primirea unui birou ce a aparținut poetului chilian Daniel Varsky, unul dintre tinerii dispăruți în timpul regimului lui Pinochet. Lotte Berg, supraviețuitoare a Holocaustului, a fost salvată dintr-un lagăr german datorită unui așa-numit Kindertransport, alături de alți optzeci și șase de copii, dar nu a reușit să se elibereze niciodată de această experiență traumatizantă. Anticarul Weisz își ordonează întreaga existență în jurul descoperirii unor obiecte din trecutul evreilor care au reușit să se salveze de naziști, terorizându-și însă cei doi copii. Aaron are și el o relație problematică, plină de furie, dar și de iubire, cu Dov, fiul său, care trăiește cu obsesia abandonării unui camarad rănit pe frontul israelian unde luptase. Într-o proză acută și plină de nerv, Nicole Krauss spune, în Marea casa, o poveste fascinantă despre evenimentele tragice ale istoriei mari și despre repercusiunile dureroase ale acestora asupra destinelor individuale.
_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B
|
(n. 21 octombrie, 1943, Lahore - ...) este un istoric, eseist, romancier și regizor britanic și pakistanez de limba engleză. A crescut într-o familie familie aristocratică, ca fiu al ziaristului Mazhar Ali Khan și al activistei politice Tahira Mazhar Ali Khan. Mama sa este fiica lui Sir Sikandar Hyat Khan, lider al Ligii Musulmane Unioniste și în anii 1937-1942 prim ministru al Punjabului. Părinții lui Tariq Ali au rupt cu tradiția politică a familiei și au devenit comuniști și atei. Totuși în copilărie a învățat, după cum se obișnuia, și fundamentele religiei musulmane. Stabilit în Anglia din 1960, după ce participase la demonstrații antiguvernamentale în Pakistan, a studiat filozofia, economia și științele politice la colegiul Exeter al Universității Oxford. Tariq Ali este membru in comitetul de redacție al revistei New Left Review, redactat de soția sa Susan Watkins, scrie regulat în cotidianul The Guardian, în magazinul CounterPunch și în London Review of Books. De asemenea este directorul editorial al casei de editură Verso din Londra. În trecut și Tariq Ali s-a declarat comunist și ateu, fiind activ în cercurile troțkiste ale IMG - International Marxist Group si ale periodicului „The Black Dwarf”. Ulterior a intrat în Patidul Laburist, fiind activ în fracțiunea stângistă condusă de Tony Benn. A considerat că Atentatele din 11 septembrie 2001 din S.U.A. au fost generate de ciocnirea dintre două „fundamentalisme” - cel islamist și cel imperialist, în 2014 s-a pronunțat pentru independența Scoției și dezmembrarea Regatului Unit. A scris peste douăzeci de cărți de istorie și politică, dar și romane, piese de teatru și scenarii, fiind și autorul unor documentare TV. La umbra rodiului (Shadows of the Pomegranate Tree, 1992), primul volum dintr-un cvintet de romane dedicat istoriei Islamului, a fost urmat de Cartea lui Saladin (The Book of Saladin, 1999; Humanitas Fiction, 2011), The Stone Woman (Femeia de piatra, 2001), A Sultan in Palermo (Un sultan în Palermo, 2005) și Night of the Golden Butterfly (Noaptea fluturelui de aur, 2010). La umbra rodiului a fost tradus în peste zece limbi și i s-a acordat Premiul Arcebispo Juande San Clemente del Instituto Rosalia de Castro pentru cel mai bun roman străin publicat în Spania în 1994.
