Simpatie.ro - matrimoniale
Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun
Nou pe simpatie:
inna_90 pe Simpatie
Femeie
23 ani
Vrancea
cauta Barbat
30 - 48 ani
Forum Romania IneditReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
Forum Romania Inedit / Carti in limba romana /

[B] Colecţia Raftul Denisei

Pagini:  1 2 3 4 5 ... 7 Moderat de Seven, Stelevadris, cuculean, naid, nch, uncris
#26
Aleph
MEMBRU DE BAZA
[016]

Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta
v1.0 doc, epub, mobi şi scanare djvu.




_______________________________________
Dacă vreunul dintre linkurile mele nu este valid, vă rog să mă anunţaţi prin MP.
Versiunile cartilor electronice - Standardul RIF1
Caractere romanesti in EPUB  De la versiunea 0.1 la versiunea 0.9 cu Word 2003 for Windows
PDF-uri foarte mici din fisierele grafice Scan Tailor  *  Clasificarea scanurilor in format DjVu

 
   
#27
mitikut
Membru Gold
Versiune [V1.0] la Scan [006] Seven

Anuradha Roy - Un atlas al dorințelor zadarnice
Docx, epub si djvu scan

Traducerea: Irina Bojin
Editura: Humanitas
An apariție: 2011
Versiune: 1.0



O poveste de iubire despre doi oameni care se regăsesc atunci când lumea lor se prăbuşeşte iar toţi cei dragi îi părăsesc, Un atlas al dorinţelor zadarnice a fost publicat până în prezent în şaisprezece ţări.
În 1907, Amulya Babu a înfiinţat o făbricuţă în Songarh, un târg liniştit aşezat aproape de locul unei cetăţi străvechi de mult înghiţite de junglă. Nu ştia că în acea clipă i se hotăra destinul: sub acoperişul casei visurilor lui se vor împleti sau despărţi destinele a trei generaţii, în grădina luxuriantă se vor înfiripa iubiri şi se vor frânge inimi, iar zidurile groase se vor dovedi neputincioase în faţa Istoriei.
„O scrisoare de dragoste adresată unei Indii acum dispărute, o ţară a inocenţei şi a nopţilor de vară îmbălsămate de mirosul iasomiei." (Financial Times)


 
   
#28
mitikut
Membru Gold
Versiune [V1.0] la Scan [010] Seven

Anuradha Roy – Valurile pământului

Docx, epub si djvu scan
Traducerea: Irina Bojin
Editura: Humanitas
An apariție: 2012
Versiune: 1.0



Roman câştigător, în 2011, al The Economist Crossword Prize • Finalist la Hindu Literary Award • Nominalizat la DSC Fiction Prize şi la The Man Asian Literary Prize • Editor's Choice New York Times
Având drept cadru decorul feeric al munţilor himalayeni, Valurile pământului este un roman despre conflictul dintre tradiţie şi modernitate şi totodată despre puterea naturii de a vindeca răni sufleteşti. Când Maya îşi pierde soţul, pe Michael, într-una dintre expediţiile pe Himalaya ale acestuia, îşi dă seama că singurul loc de pe pământ în care ar putea să-şi continue viaţa este un orăşel din preajma lacului unde s-a petrecut tragedia. Confesiunea emoţionantă a Mayei e dublată de o radiografie a Indiei profunde, care dezvăluie o lume spectaculoasă, a tuturor contrastelor.


 
   
#29
mitikut
Membru Gold
Versiune [V1.0] la Scan [007] Seven

Naghib Mahfuz - Miramar
Docx, epub si djvu scan

Traducerea: Irina Vainovski-Mihai
Editura: Humanitas
An apariție: 2012
Versiune: 1.0



Un jurnalist pensionat, un bărbat uşuratic, dezamăgit în dragoste şi decis să-şi deschidă o afacere, un realizator de programe radio, un contabil ce intră într-o reţea de traficanţi, un bătrân cinic, cu vederi politice intrasigente şi o ţărancă tânără, fugită din satul natal pentru a scăpa de o căsătorie aranjată de bunicul ei, se întâlnesc în pensiunea grecoaicei Mariana din Alexandria. Patru dintre ei povestesc întâmplări din traiul lor în comun şi fac eforturi să convieţuiască, îşi amintesc de strălucirea oraşului cosmopolit de pe Mediterană la începutul secolului al XX-lea şi încearcă să îşi găsească drumul în Egiptul anilor '60. Şi toţi, într-un fel sau altul, o iubesc pe Zohra, tăranca tânără, harnică, tenace, hotărâtă se se emancipeze fără a renunţa la valorile tradiţionale. Dar mica şi fragila comunitate a pensiunii Miramar se destramă după ce pensiunea devine scena unei tragedii inexplicabile.


 
   
#30
menadel
MEMBRU VIP
MUTATE DIN TOPICUL LA MULTI ANI 2018

[017]

     Akira Yoshimura s-a născut la Tokyo în 1927 și a murit în 2006 la Mitaka. Este autorul a peste douăzeci de romane, culegeri de povestiri și eseuri. Multipremiat pentru romanele și povestirile sale, majoritatea bestselleruri în Japonia, Akira Yoshimura se inspiră din vechile legende, din istoria recentă a Japoniei, din cotidian – incluzând chiar rubricile de fapt divers, precum și din propria biografie. Temele recurente care apar sunt libertatea, vinovăția, supraviețuirea sau inadaptarea. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Supliciul unei adolescente (Shojo kakei, 1959; Humanitas, 2006), Izbi no Bisho (Surâsul pietrelor, 1962; Humanitas, 2006), Hosloi e no tabi (Călătorie spre stele, 1966), care i-a adus Premiul Osamu Dazai, Toi hi no senso (Războiul vremurilor îndepărtate, 1978), Naufragii (. Hasen, 1982), Hagoku (Evadare, 1983), pentru care aprimit Premiul Yomiuri, Kari shakuho (Libertate condiționată, 1988), Amerika Hikozo (Hikozo, 1999). În 1997 a devenit membru al Academiei de Artă din Japonia, al cărei Premiu pentru literatură i se decernase în 1987. În 2006 i s-a conferit Ordinul Soarelui Răsare.

Akira Yoshimura   Naufragii

Humanitas,2016,184,Florentina Toma

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Akira Yoshimura este unul dintre cei mai importanți prozatori niponi din a doua jumătate a secolului XX. Scris în virtutea unei fascinante tradiții literare, romanul Naufragii pune în scenă o dramă cu reverberații mitice, al cărei resort constă în suspendarea moralității. Inspirat dintr-o veche legendă niponă, romanul al cărui erou este Isaku, un copil de nouă ani, ne poartă în mijlocul unei comunități izolate, încremenită în tradiții, al cărei ritm este dictat de succesiunea anotimpurilor. Ni se înfățișează o lume a pauperității, unde oamenii de la marginea mării se îndeletnicesc cu pescuitul, fac sare, pentru a o vinde în alte sate în schimbul cerealelor, se îndrăgostesc și cad pradă geloziei, ducând o viață apăsătoare, peste care plutește mereu neliniștea așteptării. Însă tradiția de a atrage prin focurile întrebuințate la făcutul sării vapoarele comerciale, o-fune-sama, ne dezvăluie violența primitivă a comunității care, deși crede în perpetuarea sufletelor celor morți, este obligată să ucidă pentru a supraviețui. Într-un sat de pescari izolat între munți și mare, Isaku, la numai nouă ani, în absența tatălui, plecat în robie, poartă pe umeri povara întreținerii propriei familii. Încă de la o vârstă fragedă, merge pe mare la pescuit alături de bărbații din sat, învață secretul pescuitului de scrumbii și ajută la făcutul sării, un bun indispensabil, principalul scop al acestei activități fiind, de fapt, ademenirea vapoarelor.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#31
menadel
MEMBRU VIP
[018]

ALESSANDRO BARICCO s-a născut în 1958 la Torino. Și-a luat licența în filozofie cu Gianni Vattimo și a studiat pianul la conservator. A publicat cronici muzicale și două eseuri despre muzică bine primite de public: Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini (1988) și L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1992). A debutat în literatură în 1991 cu romanul Castele de furie (Castelli di rabbia; Humanitas Fiction, 2007) și a devenit în scurt timp unul dintre cei mai citiți și iubiți scriitori din Italia. Au urmat Oceano mare (1993), Mătase (Seta, 1996; Humanitas Fiction, 2015), City (1999), Senza sangue (2002), Questa storia (2005), Emaus (Emmaus, 2009; Humanitas Fiction, 2012), Mr Gwyn (2011; Humanitas Fiction, 2014), De trei ori în zori (Tre volte all’alba, 2012; Humanitas Fiction, 2015) și Mireasa tânără (La Sposa giovane, 2015; Humanitas Fiction, 2016). A publicat cronici în mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate în volumele Barnum 1 (1995), Barnum 2 (1998), Next (2002) și Barbarii. Eseu despre mutații (I Barbari. Saggio sulla mutazione, 2006; Humanitas, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer și Moby Dick al lui Herman Melville. A scris două texte pentru teatru: Novecento (Novecento. Un monologo, 1994; Humanitas, 2002; Humanitas Fiction, 2013), după care Giuseppe Tornatore a realizat filmul Legenda pianistului de pe ocean, și Davila Roa (1996). În 1993 a inițiat o serie de emisiuni TV centrată pe lirică, intitulată „Dragostea e un pumnal“, prin care încerca să arunce o punte între lumea poeziei și publicul larg. După experiența din radio și televiziune, Alessandro Baricco a înființat la Torino Scuola Holden, dedicată creativității narative și artelor performative.

Alessandro Baricco   Mireasa tânără

Humanitas,08.2016,200, Gabriela Lungu

Scan ctrl,Docx v0.9



Cu magia, delicatețea și virtuozitatea dintotdeauna ale artei sale, Alessandro Baricco propune în Mireasa tânără o neobișnuită poveste de dragoste, între doi tineri meniți unul altuia încă din copilărie, recreând în același timp o lume gata să se năruie. Critica italiană a plasat romanul în seria cărților de mare succes ale autorului. În așteptarea Fiului rătăcitor care i-a fost hărăzit drept soț, Mireasa tânără este inițiată în arta iubirii în scene de un splendid erotism difuz. Alături de ea, în centrul narațiunii lui Baricco trăiește un personaj colectiv, Familia Fiului, cu figuri paradoxale, de un pitoresc rar întâlnit, din rândul cărora se detașează Unchiul și servitorul Modesto. La răstimpuri însă, își face apariția un personaj improbabil și surprinzător: naratorul, ale cărui neliniști se materializează în povestea însăși, conferind cârtii aura reflecției asupra meseriei de a scrie. „Cum am putea defini romanul Mireasa tânără de Alessandro Baricco? O capricioasă și foarte îndrăzneață poveste de dragoste, o fabulă suprareală, o expunere filozofico-libertină? Sau, mai simplu, încercarea unui Narator (inventat de Baricco) care tinde să-și exorcizeze prin scris obsesiile?“ - Lorenzo Mondo – La Stampa


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#32
menadel
MEMBRU VIP
[019]

Ann Leary (n. Lembeck) s-a născut în 1962 în Syracuse, New York. A urmat cursurile Bennington College din Vermont, absolvind în 1982 Emerson College. Aici îl cunoaște pe actorul Denis Leary, cu care se căsătorește în 1989. În 2005 îi apare volumul de memorii An Innocent, a Broad, iar în 2009, romanul Outtakes from a Marriage. Scrie texte de ficțiune și nonficțiune pentru publicații literare și reviste culturale și este prezentatoare a emisiunii de radio Hash Hags a postului NPR. În 2013, vede lumina tiparului romanul Ora de aur (The Good House), care devine imediat bestseller New York Times. În 2015, romanul este nominalizat la IMPAC Dublin Literary Award.

Ann Leary   Ora de aur

Humanitas,2015,304,Irina Bojin

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Hildy Good s-a născut și a crescut în Wendover, un orășel pitoresc de pe Coasta de Est. De zeci de ani, este agentul imobiliar cel mai important din regiunea celebră pentru conacele vechi de pe malul oceanului, la mare căutare printre cei din lumea bună din Boston. Viața ei arată perfect: are două fiice, un nepot de doi ani, încheie tranzacții de milioane de dolari, e independentă și lipsită de griji. O fațadă care începe să se fisureze din clipa în care vinde o proprietate impozantă familiei McAllister, iar frumoasa și misterioasa Rebecca se mută în Wendover. Între cele două femei, aparent atât de diferite, se înfiripă o prietenie care o împinge pe Hildy să-și dezvăluie treptat slăbiciunile. Însă traumele și defectele ei pălesc pe lângă nevoia obsesivă de afecțiune a Rebeccăi ce amenință să distrugă căsnicii și vieți. Într-un moment de cumpănă pentru Hildy, sentimentele lui Frank Getchell, un prieten din adolescență, se dovedesc providențiale.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#33
menadel
MEMBRU VIP
[020]

Anthony Doerr (n. 1973, Cleveland, Ohio) este un scriitor american. Doerr a crescut în Cleveland și a absolvit istoria în 1995, la Bowdoin College din Brunswick. A primit un titlu de Master of Fine Arts de la Bowling Green State University. Anthony Doerr a publicat până acum două volume de povestiri, un text autobiografic, precum și două romane. Romanul său All the Light We Cannot See a fost în 2014 printre finaliști pentru National Book Award și a stat pe primul loc în lista de bestselleruri a New York Times. Chiar înainte de această carte, i-a fost acordat Barnes & Noble Discover Prize, Rome Prize, și în 2003, Young Lions Fiction Award de către New York Public Library iar în 2010, The Story Prize.

Anthony Doerr   Toată lumina pe care nu o putem vedea

Humanitas,2016,464,Iulia Gorzo

Scan ctrl, Docx, epub v0.9



Cu o structură labirintică pusa în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează viețile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franțuzoaică lipsită de vedere – și Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depășească suferința fizică și psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuiește unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, și în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franța și, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deși întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv viețile generațiilor viitoare. Povestea lor e însă și a unui misterios diamant, în căutarea căruia se afla ofițerii germani și despre care se spune că îi va oferi posesorului viață veșnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al narațiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanța solidarității și a iubirii aproapelui.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#34
menadel
MEMBRU VIP
[021]

António Lobo Antunes (n. 1 septembrie 1942, Lisabona) este un romancier portughez contemporan. Urmând tradiția familiei a urmat studii de medic psihiatru, deși încă din copilărie a dorit să fie scriitor. În timpul războiului colonial a fost locotenent, chirurg și psihiatru în Angola din 1970 până în 1973; experiența traumatizantă de atunci va reveni adesea în proza sa. În prezent se dedică aproape exclusiv profesiei de scriitor, publicând câte un volum în fiecare an. S-a lansat după revoluția din 1974 cu Memória de Elefante (Memorie de elefant) (1979). Romanele sale sunt deosebit de apreciate în toată lumea și fac subiectul a numeroase colocvii și teze de doctorat. O parte dintre ele au apărut în traducere românească la editura Humanitas.

Antonio Lobo Antunes   Bună seara lucrurilor de pe aici

Humanitas,2006,632, Micaela Ghițescu

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Angola post colonială, agenți secreți portughezi și americani care își dispută monopolul asupra traficului cu diamante. O lume în care războiul a lăsat râni adânci, o țară nesigură, unde prezentul este împovărat de amintiri și viitorul pare o promisiune mereu neonorată. În caleidoscopul violent al acestui univers ieșit din matcă, vocile protagoniștilor se împletesc pentru a spune o singură poveste: cea a condiției umane, definită ca sumă a tuturor regretelor și speranțelor. Viețile lui Seabra, Miguéis, Moráis și Gonçalves ajung să se confunde odată ce acești agenți secreți primesc, pe rând, o misiune care nu ar trebui să dureze mai mult de două-trei zile: redobândirea monopolului portughez asupra traficului de diamante. Dar, în timpul și spațiul dilatat al Africii exotice și primejdioase, unde legile firii par a fi altele, sub soarele care dezvăluie nuanțe nebănuite ale realității, călătoria lor capătă dimensiunea unui exil fantast, dincolo de care pândește coșmarul. De optsprezece ani, un agent îl înlocuiește pe celălalt, eliminându-l, pentru a avea apoi aceeași soartă. Pământul roșu al Angolei, câmpurile de bumbac și de floarea-soarelui, zidurile ce poartă încă urmele gloanțelor îi determină să caute ceva mai important decât orice piatră prețioasă: propria identitate, pe urmele căreia coboară în infernul amintirilor.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#35
menadel
MEMBRU VIP
[022]

Scriitorul american de origine coreeană Chang-rae Lee s-a născut la Seul, la 29 iulie 1965. A emigrat în SUA împreună cu familia când avea trei ani. Și-a petrecut copilăria la Westchester, statul New York. A absolvit Yale University, obținând licența în limba engleză în 1987, și University of Oregon, obținând titlul de Mașter of Fine Arts în creative writing în 1993. Înainte de a se dedica în totalitate profesiei de scriitor, a fost analist financiar pe Wall Street timp de un an. În prezent este directorul Programului de masterat în creative writing la Princeton University. Cu primul roman, Native Speaker (1995), în care tratează alienarea și trădarea prin prisma unui imigrant coreean, implicat în spionajul industrial american, Chang-rae Lee a câștigat, în 1996, PEN/Hemingway Award și American Book Award. Următorul roman, A Gesture Life (1999), se oprește asupra temei identității și asimilării, văzută prin ochii unui medic american de origine japoneză, bântuit de experiența traumatizantă trăită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 2004, a apărut cel mai cunoscut roman al său, bestsellerul internațional Zbor peste Long Island (Aloft), tradus imediat în peste zece țări, iar în 2010, romanul The Surrendered.


Chang-rae Lee   Zbor peste Long Island

Humanitas,2010,344, Carmen Patac

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Proprietar al unei mici afaceri de familie și pilot pasionat, Jerry Battle a avut parte de toate marile încercări și evenimente traumatizante ale vieții: i-a murit soția, copiii s-au înstrăinat de el, fiica lui, Theresa, este diagnosticată cu cancer, iar cu propriul său tată, acum internat într-un azil, are o relație conflictuală. Ajuns la cincizeci și nouă de ani, Jerry alege să devină spectator al propriilor probleme. Singura bucurie care i-a mai rămas este să-și piloteze avionul Cessna, înălțându-se deasupra suburbiilor aparent anoste din Long Island și cufundându-se în lungi meditații asupra condiției sale (Jerry este de origine italiană, asupra istoriei familiei sale și stereo- tipiilor vieții clasei de mijloc americane. Dar evadarea din propria sa viață și încercarea de a abandona întreaga încărcătură emoțională a evenimentelor neplăcute jos, la sol, se dovedesc numai o soluție temporară și o rută ocolitoare ce va conduce la același deznodământ dramatic.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#36
menadel
MEMBRU VIP
[023]

Christopher Isherwood (1904–1986) s-a născut în Disley, Chesire. În 1914, la școala pregătitoare St. Edmund, îl cunoaște pe W.H. Auden, de care îl va lega o prietenie durabilă. Isherwood urmează cursurile Colegiului Corpus Christi din Cambridge, fără a obține însă o diplomă. Devine secretarul violonistului francez André Mangeot, apoi își câștigă existența dând lecții particulare. În perioada 1930–1933 predă limba engleză la Berlin. Primul său roman, All the Conspirators, apare în 1928, urmat, în 1932, de The Memorial, ambele cărți explorând viața clasei de mijloc britanice după Primul Război Mondial. Anii petrecuți în Berlinul interbelic îi inspiră două romane: Mr. Norris Changes Trains (. Domnul Norris schimbă trenul, 1935) și Goodbye to Berlin (Adio, Berlin, 1939). Perioadei engleze, descrisă de critică drept convențională, îi urmează, din 1939, perioada americană, caracterizată printr-o atitudine deschisă față de homosexualitatea pe care autorul are curajul să și-o asume. Romanul A Single Man (1964) este considerat emblematic pentru această etapă din viața și opera scriitorului. Stabilit în California, Isherwood scrie scenarii pentru Hollywood. Ulterior devine interesat de hinduism și ajunge discipolul lui Swami Prabhavananda, alături de Aldous Huxley. Continuă să publice romane: Prater Violet (1945), The World in the Evening (1954) și Down There on a Visit (1962), iar spre sfârșitul vieții semnează o serie de volume autobiografice: Christopher and His Kind (1977), My Guru and His Disciple (1980).

Christopher Isherwood   Adio, Berlin

Humanitas,2006,252, Ileana Raus

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Adio, Berlin a inspirat scenariul celebrului film Cabaret regizat de Bob Fosse, distins cu 8 premii Oscar, 7 premii Bafta si 3 premii Globul de Aur in 1973.
Berlinul interbelic: un oraș decadent plin de cabarete și cafenele, un oraș grotesc, populat de „păsări de noapte", un oraș al magnaților și al lumii interlope, un oraș plin de pericole, unde amenințarea tăcută a nazismului se va transforma curând într-o realitate atroce. Germania interbelică își ascunde cicatricile în spatele unei măști zâmbitoare și al unei energii frenetice. Dar dincolo de suprafață pândesc frustrările prea multă vreme înăbușite. Deasupra Berlinului se adună nori de furtună. În acest oraș tumultuos, lucrurile se schimbă peste noapte, iar locuitorii săi se maturizează și îmbătrânesc (sau chiar își găsesc sfârșitul) prea repede.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#37
menadel
MEMBRU VIP
[024]

Daniel Kehlmann s-a născut la München, în 1975. Este fiul cineastului Michael Kehimann. În 1981 se mută împreună cu familia la Viena, unde va studia filosofia și literele. După încheierea studiilor, se dedică literaturii. În 1997 îi apare primul roman, intitulat Beerholms Vorstellung. Îi urmează volumul de povestiri Unter der Sonne (1998), romanele Mahlers Zeit (1999) și Der fernsteOri (2001). Din 2001, ține prelegeri de poetică la universitățile din Mainz, Wiesbaden Göttingen. Cel de-al patrulea roman al lui Kehimann, Eu și Kaminski (Ich und Kaminski, 2003), bestseller publicat până în prezent în peste douăzeci de țări, îi aduce recunoașterea internațională, fiind distins cu Förderpreis des Österreichischen Bundeskanzleramtes, în 2005 îi apar culegerea de eseuri Wo ist Carlos Montüfar? și romanul Măsurarea lumii (Die Vermessung der Welt; Humanitas, 2007), vândut în aproape două milioane de exemplare numai în spațiul de limbă germană și tradus în peste patruzeci de țări. Kehimann publică periodic eseuri și recenzii în numeroase ziare și reviste din Germania. Este membru al Academiei de Științe și Literatură din Mainz. Cel mai recent roman al său, Rhum (2009), este excelent primit de public și de critica literară, aflându-se în topurile de vânzări din Germania. Printre numeroasele premii și distincții literare primite de Kehimann se numără: Premiul Candide (2005), Premiul pentru literatură al Fundației Konrad Adenauer (2006), Premiul Heinrich von Kleist (2006), Premiul Welt (2007) și Premiul Thomas Mann (2008).

Daniel Kehlmann   Eu și Kaminski

Humanitas,2009,320,Corina Bernic

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Eu – Sebastian Zöllner, tânăr jurnalist și critic de artă, visează să dobândească faimă scriind biografia unui pictor care de ani buni a întors spatele lumii și s-a izolat într-o casă din Alpi. Kaminski – ultimul ucenic al lui Matisse; și-a făcut un nume mizând pe orbirea incipientă – reală sau jucată cu măiestrie – care nu l-a împiedicat să picteze. Dornic să afle adevărul despre Kaminski, Zöllner se insinuează este printre frumusețe stranie și e mirat sa arie că artistul, conștient de limitele talentului său, a preferat să renunțe la glorie ca să picteze pentru propria-i plăcere. Deși își pune la lucru toată iscusința de jurnalist pentru a-l determina să i le destăinuie, Zöllner descoperă curând că nu se poate măsura cu Kaminski – de fapt artistul își manipulează abil biograful, astfel încât toate planurile acestuia din urmă sunt în favoarea „maestrului păpușar”. Cheia enigmei Kaminski se află, crede Zöllner, la Therese, iubita din tinerețe a pictorului. Cei doi pornesc în căutarea ei, pe un drum presărat cu evenimente extraordinare, la adăpostul căruia nu-i așteaptă decât noi întrebări. Eu și Kaminski e o fabulă modernă despre vanitate, celebritate și valoarea artei, într-o lume înnebunită după faimă și succes.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#38
menadel
MEMBRU VIP
[025]

Daniel Kehlmann   Măsurarea lunii

Humanitas,2007,244,Corina Bernic

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Ediția originală a bestsellerului Măsurarea lumii a atins tirajul de 1000 000 de exemplare, menținându-se timp de 35 de săptămâni pe primul loc în topul vânzărilor din Germania, iar cartea a fost tradusă în 37 de țări.
Un roman care urmărește, cu umor și fantezie, viața a două genii, visurile lor nemăsurate și marile lor slăbiciuni, oscilarea lor neobosită între singurătate și iubire, ridicol și măreție, eșec și triumf. Un roman filosofic de aventuri, ale cărui forță și strălucire sunt de-a dreptul nemaiîntâlnite.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, doi tineri germani și-au pus în gând să măsoare lumea. Unul dintre ei, Alexander von Humboldt, înfruntă pericolele – străbate jungla și stepele, navighează pe fluviul Orinoco, gustă otravă, numără păduchi, se târăște prin grote, escaladează vulcani, are de-a face cu monștri marini și canibali. Celălalt, matematicianul și astronomul Carl Friedrich Gauß – care, deși nu concepe viața fără femei, sare din pat în noaptea nunții ca să-și noteze o formulă, o ține una și bună, fără să se clintească din Göttingenul de baștină, cum că spațiul ar fi curb. Bătrâni, celebri și un pic năstrușnici, cei doi se întâlnesc în 1828 la Berlin. Dar nici nu coboară bine Gauß din trăsura sa, și amândoi se rătăcesc în labirintul politicii germane de după căderea lui Napoleon.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#39
menadel
MEMBRU VIP
[026]

Dave Eggers, copilul teribil al literaturii americane de început de mileniu, s-a născut la Chicago în 1970 și a studiat jurnalismul la University of Illinois. Volumul său de debut, Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor (A Heartbreaking Work of Staggering Genius, 2000; Humanits Fiction, 2012), aflat între demers autobiografic și ficțiune, a devenit imediat un bestseller, numărându-se printre finalistele la Pulitzer Prize, în 2001, și fiind desemnat „Cartea anului” de publicațiile Los Angeles Times, San Francisco Chronicle, Washington Post și Time. Doi ani mai târziu publică romanul Să te ții alergătură! (You Shall Know Our Velocity’, Humanitas Fiction, 2007), încununat cu Independent Book Award în 2003. O pseudourmare intitulată The Only Meaning of the Oil-Wet Water apare în 2004. Eggers continuă să publice cu succes volume de proză scurtă: How We Are Hungry (2004), The Unforbidden Is Compulsory; or, Optimism (2004) și Short Short Stories (2005). Romanul său din 2006, What Is the What: The Autobiography of Valentino Achak Deng, a fost finalist la Național Book Critics Circle Prize în 2006 și a primit Prix Medicis Etranger în 2009. În același an publică volumul Zeitoun, povestea emoționantă a unui supraviețuitor al uraganului Katrina, care rămâne în New Orleans în timpul dezastrului și salvează oameni cu ajutorul unei canoe, recompensat cu American Book Award, Los Angeles Times Book Award, Dayton Literary Peace Prize (2010) și, în Germania, cu Albatross Preis (2012). Urmează bestsellerurile O hologramă pentru rege (A Hologram for the King), în 2012, și The Circle, în 2013. Heroes of Our Empire apare în 2016. Eggers este fondatorul unei cunoscute edituri din San Francisco, McSweeney’s, și s-a implicat în diferite programe de activism cultural. A mai primit PEN American Center’s Award of Honor (2011) și Inforum’s 21st Century Visionary Award (2012).

Dave Eggers   O hologramă pentru rege

Humanitas,2016,231, Irina Negrea

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Roman tradus în peste 30 de limbi • finalist la Național Book Award •  New York Times Book Review: cele mai bune 10 cărți din 2012 •  bestseller New York Times •  bestseller #1 San Francisco Chronicle •  bestseller Indiebound, MPIBA (Mountains & Plains), Denver Post •  ecranizat (2016), în regia lui Tom Tykwer, cu Tom Hanks în rolul principal. O hologramă pentru rege este o parabolă despre America în economia globală, scrisă cu ritm și mult umor, în stilul care l-a consacrat pe Dave Eggers. Alan Clay, un consultant american aflat în plină criză existențială, ajunge în orașul utopic al regelui Abdullah, din Arabia Saudită, unde urmează să-i prezinte acestuia un sistem de comunicare holografic. În deșertul în care se ridică feericul oraș totul e însă un joc al iluziilor, iar Alan trebuie să încerce să nu le rămână captiv. Alan Clay e un consultant de 54 de ani care lucrează pe cont propriu, divorțat și tatăl unei fete, Kit, studentă, căreia trebuie să-i plătească taxele școlare. Un proiect grandios, dedicat așa-numitului Oraș Economic al regelui Abdullah (KAEC), și un sistem de teleconferințe holografic pe care Alan urmează să-l prezinte regelui îl duc într-o zonă deșertică a Arabiei Saudite, unde urmează să se ridice o așezare spectaculoasă. Regele însă întârzie să apară, iar Alan și cei trei tineri care fac parte din echipa lui își petrec zilele într-un cort alb, lipsiți chiar și de conexiune la Internet. Singurul prieten al lui Alan se dovedește a fi un tânăr saudit, Yousef, șoferul său, care îl inițiază în obiceiurile locale. Tot el este cel care îl însoțește la spital când Alan își descoperă o excrescență ciudată la ceafă și se suspectează de o boală fatală. Pe acest fundal, angoasele încep să se acutizeze și lucrurile iau o întorsătură cu totul neașteptată.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#40
menadel
MEMBRU VIP
[027]

Diane Setterfield s-a născut în Marea Britanie, la Reading, în 1955. A studiat limba și literatura franceză la Bristol University, apoi a ales cariera academică, ținând cursuri la mai multe universități din Franța și Anglia. A publicat o serie de studii asupra literaturii franceze de secol XIX și XX, în special asupra operei lui André Gide, iar în anii ’90 s-a retras din viața universitară pentru a se dedica în exclusivitate scrisului. Talentul ei literar a fost remarcat de scriitorul Jim Crace la un curs de creative writing. Pentru a obține drepturile de publicare a romanului ei de debut, A treisprezecea poveste (The Thirteenth Tale, 2006), la care Setterfield a lucrat timp de cinci ani, editorii englezi și americani au plătit sume fabuloase (800 000 de lire, respectiv 1 000 000 de dolari). La câteva săptămâni de la apariție, A treisprezecea poveste a devenit bestseller atât în SUA, cât și în Marea Britanie. La începutul lui 2008 cartea era deja tradusă în peste treizeci de țări.

Diane Setterfield   A treisprezecea poveste

Humanitas,2008,424,Andreea Popescu

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Vida Winter este o scriitoare celebră care a oferit presei nu mai puțin de nouăsprezece variante contradictorii ale vieții ei. Margaret Lea este o tânără autoare de biografii care încearcă să afle adevărul despre Vida Winter. Ce le leagă ? Secrete adânci, iubiri netrăite, fantoma geamănului pierdut. Când se uită în oglindă, fiecare zărește chipul îndurerat al altcuiva. împreună, Vida și Margaret vor străbate hățișurile unei istorii personale ce oscilează între nebunie și dragoste obsesivă, între minciună și jumătăți de adevăr. Treptat, paginile albe ale enigmaticei povești - a treisprezecea - pe care scriitoarea nu vrea să o depene își vor dezvălui taina. „Spune-mi adevărul!“ sunt cuvintele care le leagă pe  celebra scriitoare Vida Winter și pe tânăra autoare de biografii Margaret Lea, făcându-le să-și vadă destinele în oglindă. Vida Winter le-a dat jurnaliștilor nu mai puțin de nouăsprezece variante contradictorii ale biografiei ei bântuite de vechi și periculoase secrete de familie. Margaret Lea și-a făcut o profesie din a înlătura carnea ficțiunii și a descoperi scheletul faptelor reale, întrucât îi plac poveștile de modă veche, cu finaluri fără echivoc. Și pe ea o urmăresc însă secrete gata să-și ceară drepturile: o soră geamănă sacrificată la naștere pentru ca Margaret să supraviețuiască se regăsește, simbolic sau nu, în povestea niciodată scrisă a gemenelor Adeline și Emmeline, care trăiesc împotriva voinței părinților, din biografia „adevărată“- oare? - a Videi Winter. Romanul lui Diane Setterfield amintește prin personaje și atmosferă de Jane Eyre al lui Charlotte Bronte, de Rebecca al lui Daphne du Maurier sau, din literatura contemporană, de Umbra vântului al lui Carlos Ruiz Zafon.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#41
menadel
MEMBRU VIP
[028]

Eduardo Mendoza s-a născut la Barcelona în 1943. între 1960 și 1965 studiază dreptul, iar din 1973 se mută la New York, unde vreme de nouă ani lucrează ca interpret pentru ONU. în 1975 îi apare primul roman, Adevărul despre cazul Savolta (La verdad sobre el caso Savolta), recompensat cu Premio de la Critica și ecranizat în 1980. Patru ani mai târziu începe publicarea unei serii, al cărei personaj central este detectivul Ceferino, cu romanul Misterul criptei vrăjite (El misterio de la cripta embrujada; Humanitas, 2006), de asemenea ecranizat în 1981, urmat de Labirintul măslinelor (El laberinto de las aceitunas, 1982; Humanitas, 2006), care îl consacră drept unul dintre autorii cu cele mai mari vânzări în Spania, și Peripețiile coafezului (La aventura del tocador de seńoras, 2001; Humanitas, 2006). De un succes răsunător se bucură Orașul minunilor (La ciudad de los pródigos, 1986), roman distins cu Premio Ciudad de Barcelona în 1987 și adaptat pentru marele ecran în 1999. Publică în continuare romanele: La isla inaudita (1989), Nici o veste de la Gurb (Sin noticias de Gurb, 1990; Humanitas, 2008), Restaurado (1990), Anul potopului (El ańo del diluvio, 1992), Una comedia ligera (1996), desemnat cea mai bună carte străină în Franța (1998), El último trayecto de Horado Dos (2002), Mauricio sau alegerile locale (Mauricio o las elecdonesprimarias, 2006). Cel mai recent roman al său, El asombrosso viaje de Pomponio Plato (2008).

Eduardo Mendoza   Mauricio sau alegerile locale

Humanitas,2008,320, Radu Niciporuc

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Romanele lui Eduardo Mendoza, unul dintre cei mai mari scriitori spanioli contemporani, sunt traduse în douăzeci și șase de limbi. Mauricio sau alegerile locale a fost distins cu premiul Fundación José Manuel Lara Hernández în 2007. Barcelona anilor ’80 e un oraș în schimbare. Alegerile locale se apropie, iar tumultul lor acoperă gălăgioasa viață de noapte a urbei. Mauricio Greis, doctor stomatolog fără planuri de viitor, rupt de prietenii din tinerețe, se întoarce în orașul natal hotărât să renunțe la existența solitară. O întâlnire întâmplătoare îl scoate din monotonia de până acum: un coleg de liceu îi face propunerea neașteptată de a se înscrie pe listele Partidului Socialist și de a participa la întâlnirile cu alegătorii. Pe de o parte, pentru a-și rememora idealurile din anii studenției, iar pe de alta, pentru a-și umple timpul, Mauricio acceptă. Prilejul se dovedește propice pentru a începe o relație amoroasă cu două femei care îi vor schimba viața: avocata Clotilde, o feministă radicală mânată de ambiția de a reuși, și rebela Porritos, cântăreață de rancheras prin baruri rău famate. Dacă alături de Clotilde frecventează restaurantele șic din Barcelona, pătrunde în elita socială și își face planuri avantajoase de căsătorie, tânărul se simte în același timp atras de Porritos și de destinul ei tragic. în această lume în schimbare, în care unii își pierd iluziile, iar alții își făuresc noi idealuri, va reuși Mauricio să se împartă între alegerile locale și alegerile sentimentale ?


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#42
menadel
MEMBRU VIP
[029]

Evgheni Vodolazkin s-a născut în 1964 la Kiev, unde și-a făcut studiile universitare. Este doctor în științe filologice, specialist în literatura rusă veche. Din 1990 devine cercetător la Institutul Literaturii Ruse (Puskinskii Dom) din Sankt-Petersburg. Este autorul a peste o sută de lucrări științifice, a contribuit la elaborarea enciclopediei Cântec despre oastea lui Igor și a Bibliotecii literaturii Rusiei Vechi, precum și a lucrării Cuviosii Kiril, Ferapont și Martinian din Belozersk, în 1992, la invitația Universității din München, și-a aprofundat studiile de medievistică occidentală, ținând și cursuri de literatură rusă veche. în 1998 a organizat conferința inter-națională „Cultura mănăstirească: Orient și Occident“. În perioada 1998-2002 a fost (cu întreruperi) bursier al Fundației Alexander von Humboldt, desfășurând o activitate de cercetare și publicând, în 2000, la München, monografia Istoria universală a Rusiei Vechi. Din anul 2012 este redactor-șef al revistei Text și tradiție, editată de institutul său. în paralel, începe să scrie literatură. Debutează ca romancier în 2005 cu Răpirea Europei. În 2009 publică romanul Soloviov și Larionov (Humanitas Fiction, 2015) care se bucură imediat de succes, fiind nominalizat la premiile Andrei Belîi și Bolșaia Kniga (Marea Carte). În 2011 îi apare culegerea de studii și eseuri Instrumentul limbii. în 2012 publică romanul Laur (Humanitas Fiction, 2014), care devine revelația literară a anului 2013 în Rusia, fiind dublu câștigător al Premiului Bolșaia Kniga - Premiul întâi și Premiul cititorilor, Locul întâi - și câștigător al Premiului Iasnaia Poliana (LevTolstoi). Tot în 2013, romanul a fost nominalizat pe lista scurtă la premiile Naționalnîi Bestseller (Bestsellerul Național) și Russkii Buker (Booker Rus). Publicat în 2016, Aviatorul (Aviator; Humanitas Fiction, 2017) s-a aflat pe lista scurtă a principalelor premii literare din Rusia, câștigând un dublu Bolșaia Kniga - Premiul al doilea și Premiul cititorilor, Locul al treilea. Romanele lui Evgheni Vodolazkin sunt în curs de traducere în peste treizeci de țări. 

Evgheni Vodolazkin   Soloviov și Larionov

Humanitas,2015,324, Adriana Liciu

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Soloviov, tânăr cercetător în domeniul istoriei, studiază figura legendară a generalului Larionov, comandant în Armata Albă în timpul Războiului Civil din Rusia. Dar portretul pe care i-1 face este unul pseudoistoric, contaminat de figuri proeminente din istoria Rusiei și chiar din familia lui Vodolazkin. Tema de cercetare prilejuiește incursiuni în timp și spațiu, în cele mai diferite medii, colorate pe alocuri cu o tentă detectivistică. Romanul abundă în considerații despre istorie, politică și morală, întruchipate într-o galerie de portrete memorabile, bazate pe jocul ironic al autorului cu sursele reale și cele inventate. O frumoasă și seducătoare poveste de dragoste întregește, cu umorul inconfundabil al scriitorului, gustat deja de cititorii români, această remarcabilă operă literară în care meditația asupra relativității lucrurilor - mai cu seamă a adevărului istoric - ocupă un loc central. „A fost un război ciudat, un război al rușilor cu rușii, în care soldații luați prizonieri puteau lupta chiar de-a doua zi de partea dușmană. O făceau cu același devotament ca și înainte. Nu erau puțini cei care își făcuseră o obișnuință din a trece dintr-o tabără în alta. Pentru unii era unica posibilitate de a munci în condiții de război, pentru alții era un mod de viață, nu mai avea importanță pentru cine luptau. într-o viață tihnită nu aveau parte de senzații tari. îi îmbăta frăția de arme în fața morții. Trecerile în tabăra dușmană erau, de regulă, oprite de glonț. Sau de sabie. De fapt, nu prea aveai ce alege.“


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#43
menadel
MEMBRU VIP
[030]

Ismail Kadare s-a născut în 1936 în Albania, a absolvit Filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezii, Inspirații juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul Generalul armatei moarte, care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori continuă să publice romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră (1971), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arcade (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșitul toamnei (1988). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la Paris. În tot acest timp îi apar romanele Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008), Spiritus (1996), Florile înghețate din martie (2000). În 2001 Kadare se întoarce în Albania, păstrându-și locuința de la Paris. Continuă să scrie romane care se bucură de succes atât în Europa, cât și peste ocean: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005), Accidentul (2008) și Cina blestemată (2009). Ismail Kadare este și autorul unor eseuri, scrieri de memorialistică, precum și al cărții-document Moartea care ne-a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. Pe lângă numeroase alte premii și distincții literare primite, autorul a fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel și recompensat în 2005 cu prestigiosul Internațional Booker Prize, aflându-se pe lista nominalizaților alături de Philip Roth, Günter Grass, Doris Lessing, Ian McEwan, Muriel Spark și Gabriel García Márquez.

Ismail Kadare   Accidentul

Humanitas,2011,208,Marius Dobrescu

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Când o femeie și un bărbat, amândoi albanezi emigrați la Viena, sfârșesc într-un tragic accident de automobil, iar singurul supraviețuitor, șoferul, susține că a pierdut controlul volanului din pricină că a surprins în oglinda retrovizoare un fapt bizar petrecut pe locul din spate al mașinii, pe care nu-l poate însă preciza, fiecare dintre cei care investighează cazul are propria ipoteză. După ce identitatea celor doi este dezvăluită și atât serviciile secrete sârbe, cât și cele albaneze se ocupă de caz, enigma nu pare decât să se adâncească. Dar dincolo de misterul neelucidat se află povestea de dragoste dintre Rovena și Besfort, ea absolventă de arhitectură, el angajat al Consiliului Europei și suspect că a fost implicat în decizia de a bombarda Serbia. Vreme de doisprezece ani amanți clandestini prin hotelurile Europei, trăindu-și cu disperare povestea de iubire, cei doi pierd treptat controlul asupra propriilor vieți, intrând în cercul de foc al trădărilor și urii. O singură persoană, un detectiv misterios, pare să se apropie de elucidarea enigmei, însă descoperirea sa este cu totul neașteptată, căci ea se leagă de o altă dimensiune a lucrurilor, una simbolică, demonstrând că jocul dintre realitate și aparență camuflează uneori adevăruri profunde, aproape imposibil de decelat cu instrumentele rațiunii. Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. În 2005 i s-a acordat primul Internațional Booker Prize. Un splendid roman de dragoste, cu elemente de policier și un suspans pe măsură, Accidentul are în centru un cuplu enigmatic, a cărui poveste se încurcă în firele complicate ale unor jocuri de putere. Cu ramificații în mitologia albaneză, cartea dezvăluie legăturile profunde dintre planul contemporan, aparent lipsit de orice substrat simbolic, și întâmplările exemplare care alcătuiesc țesătura lumii.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#44
menadel
MEMBRU VIP
[031]

James Meek s-a născut în 1962, la Londra, și și-a petrecut copilăria în Scoția, la Dundee. Are un masterat în literatură engleză de la Edinburgh University și unul în jurnalism de la City University din Londra. Și-a început cariera jurnalistică în 1985, iar re-’ portajele sale din cele mai fierbinți zone ale Globului i-au adus numeroase distincții britanice și internaționale. Între 1991 și 1994 a fost corespondent al ziarului Guardian la Kiev, unde a învățat limba rusă, iar în 1994 s-a mutat la Moscova, unde a lucrat în biroul ziarului britanic, al cărui șef a devenit în 1998. În 1999 s-a întors la Londra, ocupând diferite poziții în redacția ziarului Guardian. În toamna lui 2001 a fost trimis de ziar în Afganistan, de unde a transmis reportaje despre războiul împotriva talibanilor și eliberarea Kabulului. Au urmat reportaje incendiare din Irak și de la Guantanamo Bay. În 2006 renunță la cariera de jurnalist în favoarea scrisului, în prezent pregătește un nou roman și publică articole în presa culturală britanică. James Meek a publicat două volume de povestiri – Last Orders (1992), The Museum of Doubt (2000) – și patru romane: Drivetime (1995), Mefarlane Boils the Sea (1989), Un gest de iubire (The People’s Act of Love, 2005 – Humanitas Fiction, 2007) – recompensat în 2006 cu Scottish Arts Council Book of the Year Award și Royal Society of Literature Ondaatje Prize și nominalizat la Booker Prize – și începem coborârea (We Are Now Beginning Our Descent, 2008), distins cu Premiul Prince Maurice.

James Meek  Începem coborârea 

Humanitas,2011,304,Dana Ligia Ilin

Scan ctrl,Ocr și Docx v0.9



Povestea de iubire dintre Adam Kellas – un alter ego al autorului – și Astrid Walsh, doi corespondenți de război aduși laolaltă de conflictul din Afganistan, poartă pecetea circumstanțelor extreme în care a luat naștere: este scurtă, intensă și se sfârșește inexplicabil, întors la Londra, Adam încearcă să înțeleagă semnificația acestui episod: a fost un moment pasager, ca atâtea altele în viața unui jurnalist care cutreieră lumea, sau este un punct de cotitură? Când primește un mesaj imperativ de la Astrid, care îl cheamă în America, Adam întrevede posibilitatea unui răspuns nesperat.
Divorțat, singur și dezamăgit de lumea literară, scriitorul ratat Adam Kellas a ales să fie corespondent de război pentru că nu are nimic de pierdut. Când trupele occidentale intră în Afganistan, el părăsește Londra și consemnează confruntările dintre mujahedini și talibani, dar mai ales tragediile personale ale locuitorilor unei țări victimă a mizelor geopolitice. Viața unui reporter de război are limite clare într-o țară îndepărtată și străină, iar întâlnirile devin previzibile în micul perimetru sigur al expaților. Însă Adam nu pare pregătit pentru întâlnirea cu Astrid, o tânără ziaristă americană. Misterul acestei femei tăcute îl atrage ca un magnet, făcându-l să descopere aproape cu groază că nu este imun la iubire. Și, totodată, că dragostea, fie și împărtășită, nu alungă neapărat singurătatea și vina.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#45
menadel
MEMBRU VIP
[032]

Născută în 1959, în Manchester, Jeanette Winterson este crescută de o familie de evangheliști penticostali, în orășelul Accrington, din Lancashire. La cincisprezece ani, adolescenta – pe care părinții o destinau unei cariere de misionariat în Africa – își părăsește căminul. Pentru a-și putea continua studiile, lucrează ca vânzătoare de înghețata, îngrijitoare într-un ospiciu, asistentă a unui antreprenor de pompe funebre. Este admisa la Colegiul St. Catherine, din Oxford, unde absolvă cursuri de literatură engleză. Stabilită la Londra, începe să scrie și, la 23 de ani, termină prima ei carte, cu o pronunțată tentă autobiografică, Oranges Are Not the Only Fruit. Publicat în 1985, romanul îi aduce lui Winterson Whitbread First Novel Award, iar ecranizarea pentru televiziune a cărții este recompensată cu un Premiu BAFTA pentru cel mai bun film dramatic. Tot în 1985 publică Boatingfor Beginners. The Passion (Pasiunea), al treilea roman al ei, este distins în 1987 cu John Llewelyn Rhys Memorial Prize, iar Sexing the Cherry (1989) este recompensat cu E.M. Forster Award. Următoarele cărți – Writtenon the Body (1992), Gut S-ymmetries (1997), The Powerbook (2000), Lighthousekeeping (2004) – confirmă extraordinara originalitate și forță literară, ale autoarei.

Jeanette Winterson   Pasiunea

Humanitas,2006,212,Gabriela Abăluță

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Pasiunea narează, cu o intensitate hipnotică, povestea ucenicului bucătar Henri, care trăiește războaiele napoleoniene în anturajul împăratului Franței, și a lui Villánelle, aventuroasa fiică a unui gondolier. Victimă a pasiunii ei pentru risc, Villánelle – care iubește jocurile de noroc și deghizarea, crezându-se mai presus de slăbiciunile sentimentale – își va dărui inima unei femei misterioase și se va refugia apoi în brațele unui bărbat pe care nu-l poate iubi. Acesta o va pedepsi forțând-o să devină vivandieră în trupele franceze și, în pustiurile înghețate ale Rusiei, Villánelle îl va întâlni pe Henri (și el o victimă, însă a istoriei care își zdrobește pionii), alături de care va dezerta. Ajunși la Veneția, orașul labirintic al simulacrelor și splendorii periculoase, cei doi tineri vor încerca să vindece rănile trecutului printr-o nouă iubire, dar cicatricile pasiunii nu vor putea fi șterse. Viața lui Henri și a lui Villánelle este mai pustie decât stepa rusă bătută de crivăț unde i-au împins războaiele napoleoniene. Pasiunea pârjolește totul în cale, dar inimile caută întruna fiorii ei: în dragostea obsesivă mereu neîmpărtășită, în oscilația înnebunitoare a bilei de ruletă care hotărăște destine, pe coridoarele întunecoase ale unui ospiciu sau în splendoarea mistică a bazilicilor Veneției, laguna mereu schimbătoare ce-și adăpostește proscrișii.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#46
menadel
MEMBRU VIP
[033]

Jennifer Cody Epstein este autoarea a două bestselleruri internaționale, Pictorița din Shanghai și Zeii pedepselor cerești. Romanul de față a fost încununat în 2014 cu prestigiosul Honor Award for Fiction din cadrul Asian / Pacific American Awards for Literature.
Scriitoarea americană Jennifer Cody Epstein și-a luat licența în studii asiatice și literatură engleză la Amherst College, deține un masterat în artă de la Columbia University și unul la relații internaționale de la Johns Hopkins School of Advanced Internațional Studies. Ca jurnalistă, a colaborat la The Wall Street Journal, Chicago Tribune, The Asian Wall Street Journal, The Nation (Thailanda), la revistele Self și Mademoiselle, precum și l NBC și HBO. Ca studentă și profesoară a trăit cinci ani în Japonia, la Tokyo și Kyoto, apoi la Hong Kong și Bangkok. A predat, de asemenea, la Columbia University. Cariera literară și-a început-o publicând povestiri în reviste literare. Jennifer Cody Epstein și-a dedicat zece ani scrierii primului ei roman, Pictorița din Shanghai (The Painter from Shanghai, 2008; Humanitas Fiction, 2010), inspirat din viața pictoriței Pan Yuliang. Romanul s-a bucurat de cronici elogioase din partea presei americane și a devenit bestseller internațional. În 2014 vede lumina tiparului al doilea roman al scriitoarei, Zeii pedepselor cerești (The Gods of Heavenly Punishment), tradus deja în mai multe țări.

Jennifer Cody Epstein   Zeii pedepselor cerești

Humanitas,2015,380, Anca Dan și Sânziana Dragoș

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Înainte de atacul de la Pearl Harbor, viața lui Yoshi Kobayashi se derula netulburată în Tokyo. Adolescenta își împărțea timpul între familie și scoală, în vreme ce războiul era o realitate îndepărtată. Japonia triumfase în Manciuria, Imperiul era ocrotit de zei. Însă conflictul cu America schimbă totul. Existenta lui Yoshi este jalonată acum de alarme aeriene, de bombardamente, de rugăciuni disperate. Vechile prietenii se destramă, iar lumea în care a crescut tânăra piere pentru totdeauna. O maturizare cu atât mai dureroasa cu cat Yoshi înțelege că învingătorii și învinșii sunt în egală măsură vinovați. Și în egală măsură victime, după cum o dovedesc povestea lui Cameron Richards, pilotul doborât în 1942, destinul paradoxal al lui Anton Reynolds, arhitectul american stabilit înainte de război în Tokyo și îndrăgostit de cosmopolita Hana Kobayashi, și experiențele lui Billy, fiul lui Anton, soldat în forțele de ocupație.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#47
menadel
MEMBRU VIP
[034]

John Maxwell Coetzee s-a născut pe 9 februarie 1940 la Cape Town, în Africa de Sud. Își încheie strălucit studiile de literatură engleză și matematică la University of Cape Town în 1961, apoi se mută în Anglia, unde lucrează ca programator. Își ia doctoratul cu o analiză stilistică pe calculator a operelor lui Samuel Beckett la University of Texas, Austin (19651969), ține cursuri de literatură la State University of New York, Buffalo, până în 1971, apoi la University of Cape Town până în 2002. Debutează cu romanul Dusklands (1974), urmat de In the Heart of the Country (1977) și Așteptându-ipe barbari (Waiting for the Barbarians, 1980; Humanitas, 2005), care îi aduce James Tait Black Memorial Prize. Publică apoi Viața și vremurile lui Michael K (Life & Times of Michael K, 1983; Humanitas Fiction, 2009), distins cu Booker Prize și Prix Femina Etranger, Foe (1986 – Jerusalem Prize, 1987), Epoca de fier (The Age of Iron, 1990 – Sunday Express Book of the Year; Humanitas Fiction, 2010) și Maestrul din Petersburg (The Master of Petersburg, 1994 – Irish Times Internațional Fiction Prize, 1995; Humanitas Fiction, 2008). Copilărie (Boyhood, 1997 – Humanitas Fiction, 2010) și Tinerețe (Youth, 2002 – Humanitas Fiction, 2011) fac parte din ciclul autobiografic Scene de viață provincială (Scenes from Provincial Life). Militant pentru drepturile animalelor, Coetzee publică în 1999 volumul The Lives of Animals. Romanul Dezonoare (Disgrace, 1999; Humanitas Fiction, 2011) îi aduce un nou Booker Prize, iar Elizabeth Costello (2003) și Slow Man (2005) se bucură de o foarte bună receptare. În 2007 apare Jurnalul unui an prost (Diary of a Bad Year; Humanitas Fiction, 2009), în 2009 – Miezul verii (Summertime; Humanitas Fiction, 2012), ultimul volum din ciclul său autobiografic, iar în 2013 vede lumina tiparului Copilăria lui Isus (The Childhood of Jesus). J.M. Coetzee este autorul unor volume de eseuri filosofice și literare. Din 2002 trăiește în Australia, fiind profesor emerit la University of Adelaide. În 2003 primește Premiul Nobel pentru literatură.

John Maxwell Coetzee   Copilăria lui Isus

Humanitas,2014,296,Irina Horea

Scan ctrl, docx, epub v0.9



O nouă capodoperă a scriitorului J.M. Coetzee, în care stranietatea ficțiunii se îmbină strălucit cu magia verbului. Alegorie, utopie, distopie, bildungsroman, roman postapocaliptic, roman filosofic? Copilăria lui Isus incită, de la început și până la sfârșit, la astfel de întrebări, lăsând cale deschisă multiplelor interpretări.
După ce sosesc din lagărul de refugiați în Novilla – un oraș dintr-o țară nenumită în care se vorbește spaniola și unde nu se poate ajunge decât peste mare, cu vaporul un bărbat între două vârste și un copil de vreo cinci ani sunt primiți într-un centru de relocare. Nu se știe de unde vin, ori motivul pentru care au părăsit „lumea veche”, deoarece amintirile li s-au șters din memorie, iar numele lor, Simón și David, le-au fost date în lagărul de pe țărm. În timpul călătoriei, David a pierdut scrisoarea pe care o purta agățată la gât și care lămurea identitatea lui și pe a mamei sale. Simón, aflat din întâmplare pe același vapor cu băiatul, s-a hotărât să-l protejeze și să-l ajute să-și găsească mama în noua țară. Dar mai întâi trebuie să-și croiască un rost, să muncească – pentru băiat și pentru sine – într-o societate austeră, redusă la strictul necesar și sufocată de birocrație, în care toți oamenii sunt refugiați, fără trecut, fără amintiri și fără vreo șansă de evadare.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#48
menadel
MEMBRU VIP
[035]

Julia Franck s-a născut la 20 februarie 1970 în Berlinul de Est, mutându-se cu familia în 1978 în Berlinul de Vest. Este nepoata sculptoriței Ingeborg Hunzinger și fiica actriței Anna Katharina Franck și a regi-zorului Jürgen Sehmisch. Din 1979, timp de patru ani, locuiește într-un sat din landul Schleswig-Holstein, alături de mamă și cele patru surori, întorcându-se în 1983 la Berlin. Studiază literatura germană modernă, filozofia și antropologia precolumbiană la Frei Universität din Berlin. Pentru a se întreține, muncește intens, de la chelneriță la asistentă universitară și redactor la Sender Freies Berlin. Călătorește în SUA, Mexic și Guatemala. începe să desfășoare o prodigioasă activitate de jurnalist independent, pe care o continuă și în prezent. Debutează în 1998 cu romanul Der neue Koch. Publică, în 1999, romanul Liebediener, în 2000, volumul de povestiri Bauchlandung, iar în 2003, romanul Lagerfeuer. Anul 2005 îl petrece cu o bursă a Academiei Germane Ia Villa Massimo din Roma. A primit Premiul Marie Luise Kaschnitz (2004) și Medalia Roswitha a orașului Gandersheim (2005). În 2006, îi apare volumul de povestiri Mir nichts, dir nichts și în 2007, romanul Femeia din amiază (Die Mittagsfrau), pentru care i se acordă cel mai important premiu literar de limbă germană, Deutscher Buchpreis. în 2010, Femeia din amiază s-a aflat pe lista scurtă a Premiului pentru literatură străină al ziarului The Independent.

Julia Franck   Femeia din amiază

Humanitas,2011,380, Ramona Trufin

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Roman distins cu Deutscher Buchpreis, tradus în 35 de limbi și vândut în peste un milion de exemplare. Vara anului 1945. O gară mică, undeva în estul Germaniei, asaltată de populația înfricoșată care visează să prindă un tren spre vest. Helene și fiul său sunt fugari, dar micul Peter nici nu-ți imaginează că, de fapt, coșmarul abia începe: mama lui îl abandonează pe o bancă din gară. Sfâșiată de durerea despărțirii, aceasta rupe, odată cu cordonul ombilical ce-o unește cu fiul ei, și legăturile cu trecutul, în care a trebuit să îndure tortura unei mame bolnave psihic, moartea tragică a bărbatului iubit și căsătoria umilitoare cu un inginer nazist. O cronică istorică și socială impresionantă a Germaniei unei jumătăți de secol, un roman de familie care unește destinele a trei generații, o poveste de dragoste și orbire sufletească, aflate sub semnul enigmaticei legende a Femeii din amiază.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#49
menadel
MEMBRU VIP
[036]

Scriitoare și jurnalistă americană, Kathryn Wagner colaborează la o asociație non-profit din Washington D.C. Destinată ajutorării copiilor defavorizați. Absolventă de jurnalism, cu o specializarăm istoria artei, a scris pentru diverse publicații din Carolina de Nord, Massachusetts și Virginia, în prezent are în lucru un nou roman. Publicat în 2009, Dansatoarea lui Degas este romanul ei de debut, care urmărește destinul unei balerine ambițioase și talentate în Parisul strălucitor, dar plin de tentații și pericole din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Kathryn Wagner   Dansatoarea lui Degas

Humanitas,2013,328, Adriana-Carmen Racoviță

Scan ctrl, docx, epub v0.9



În Dansatoarea lui Degas cititorul se va trezi într-o strălucitoare epocă a tuturor extravaganțelor, văzută prin ochii unei tinere balerine. Alexandrie, întreprinzătoare și ambițioasă, reușește să intre în corpul de balet al Operei din Paris, în speranța că-și va afla un loc în societate, dar și că va putea să asigure viitorul financiar al familiei sale. Planul fetei eșuează însă atunci când se îndrăgostește de enigmaticul pictor ale cărui tablouri ce descriu viața de culise a balerinelor au scandalizat o societate întreagă și au revoluționat lumea artei. Din ce în ce mai atrasă de pictura lui Degas, dar și de secretele întunecate ale Parisului, Alexandrie va ajunge să riște totul pentru a-și împlini visul de iubire, dar și pentru a deveni o stea a baletului.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
#50
menadel
MEMBRU VIP
[037]

Katia Petrovskaia [rusă Екатерина Мироновна Петровская] [n. 3 februarie 1970, Kiev, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană] este o scriitoare și jurnalistă germană de origine ucraineană. Ea trăiește în Berlin, împreună cu soțul și doi copii ai lor. Katja Petrowskaja a fost distinsă, în 2013, cu Premiul Ingeborg Bachmann, unul dintre cele mai importante premii germane, destinat unei cărți nepublicate, cu Premiul Ernsttoller și cu Premiul de literatură Aspekte în 2014, iar în 2015, cu Premiul Strega Europeo. Petrovskaia a copilărit în Kiev și a studiat filologie și statistică în Estonia. Între anii 1994-1995 i se acordă de American Council of Teachers of Russian (ACTR) o bursă și studiază la Universitatea Stanford și Universitatea Columbia din SUA. În anul 1998 promovează Universitatea de literatură slavă din Moscova. Ca în anul 1999 să se mute ca jurnalistă la Berlin, unde scrie articole în limbile slave și limba germană. Din anul 2011 este corespondentă a ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung. Între altele ea descrie masacrarea de către naziști a evreilor din Kiev.

Katja Petrowskaja   Poate Estera

Humanitas,2016,248, Alexandru Al. Șahighian

Scan ctrl, docx, epub v0.9



Katja Petrowskaja, născută într-o familie evreiască din Ucraina, se află în Poate Estera în căutarea originilor sale, descoperindu-și filiația încetul cu încetul: un frate al bunicului, al cărui atentat împotriva unui ambasador german a declanșat, poate, cel de-al Doilea Război Mondial; un bunic prizonier de război reapărut cu patruzeci și unu de ani mai târziu; o străbunică numită, poate, Estera, care, aflată la Kiev în 1941, a luat ea singură drumul râpei Babii Iar, unde trupele SS i-au ucis pe toți locuitorii evrei din oraș… Cartea se constituie din istorisirile unor asemenea destine sfărâmate, din amintiri și precise investigații la fața locului ori prin arhive; în ciuda caracterului documentar, amestecul tuturor acestor elemente, alternând virtuoz între trecut și prezent, se transformă în literatură în sensul cel mai adevărat al cuvântului.


_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B

 
   
Pagini:  1 2 3 4 5 ... 7  
Mergi la