Cella Serghi - n. 22 octombrie 1907 [4 noiembrie stil vechi], Constanța, d. 19 septembrie 1992, București, scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice.
A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.
Opere originale
Pânza de păianjen, roman revizuit de autoare în trei ediții succesive (în 1938, 1946 și 1971) Cad zidurile, 1950, roman refăcut în 1965 sub titlul "Cartea Mironei" și în 1972 sub titlul "Mirona" Cântecul uzinei, 1950 Cantemiriștii, 1954 Fetele lui Barotă, 1958, redenumit în ediția din 1974 Iubiri paralele Gențiane, 1970 Pe firul de păianjen al memoriei, 1977 Această dulce povară, tinerețea, 1983, cu o ediție a doua revăzută, apărută postum în 1993
Traduceri
Vă place Brahms? de Françoise Sagan Casa de hârtie de Françoise Mallet-Joris
Cine este "Mirona"???-Mirona este o tanara ce se indragosteste de un barbat insurat(Stefan), mult mai invarsta decat ea.Mirona, o fata idealista, isi cauta drumul in viata, "crezand cu incapatanare in destinul ei de scriitoare".
_______________________________________ "Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!" Link la postarile vechi indisponibile https://yadi.sk/d/C7KtNd7syuV2B
An apariție: 1977 Editura: MINERVA Nr. pagini: 421
La o conferinţă de la Institutul Francez de pe bulevardul Dacia, Mirona face cunoştinţă cu „un bărbat impunător, greoi, cu părul ca zăpada”, care, când află că scrie literatură, o invită la cenaclu să citească ceva. „Maestrul” e, desigur, E. Lovinescu, surprins dintr-o singură trăsătură de condei, cu spiritul său curios şi generozitatea faţă de începători, dar şi cu mania – nevinovată – de a-i „boteza” cu pseudonime convingătoare: „Mirona? repetă maestrul mirat. E ingenios, dar prea căutat, neverosimil... Să vii să-mi citeşti ceva. Lasă că-ţi găsesc eu un alt pseudonim. Şi, potrivindu-şi ochelarii, ca un profesor care nu se decide să-ţi pună o notă de trecere: Vino duminică la cenaclu, domnişoară Mirona...” La capătul lecturii acestui roman, scris cu vervă şi cu sensibilitate feminină, cititorul va rămâne cu imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, în care o fată idealistă îşi caută drumul, crezând cu încăpăţânare în destinul ei de scriitoare. Narator şi personaj în acelaşi timp, ea trăieşte deopotrivă în realitatea Bucureştiului şi a Parisului din anii celui de-al Doilea Război Mondial, cât şi în ficţiune, alături de fascinata şi misterioasa bunică Fana.