stefi_todo
VETERAN
Inregistrat: acum 13 ani
|
|
David Foenkinos - Către frumusețe [v1.0] Editura: Humanitas Fiction An apariţie: 2020 Titlul original: Vers la beauté, 2018 Traducere: Daniel Nicolescu Formate: docx, epub și mobi făcute după scan. Mulțumesc celei care l-a scanat. DOWNLOAD
Antoine, respectat profesor de istoria artei care renunță aparent inexplicabil la tot, Camille, tânăra pictoriță a cărei vulnerabilitate se ascunde în liniile bruște și culorile tari aruncate pe pânză, și Mathilde, mama singură care nu mai speră să iasă din rutina cotidiană, se dezvăluie treptat, gravitând mereu în jurul frumuseții perene a artei. Poate însă aceasta să răscumpere răul? Să absolve de orice vină? Să compenseze pierderea? Să reaprindă iubirea? Antoine Duris este profesor la Academia de Bele-Arte din Lyon. Fără să le ofere nicio explicație apropiaților, cunoscuților sau angajatorilor săi, se hotărăște să dispară. De fapt, să devină un personaj fără trecut, cu identitate prezentă incertă, cenușiu și nelocalizabil. Eruditul specialist în istoria artei se angajează la Muzeul Orsay din Paris ca paznic de sală. Și, pentru ca (ne)potriveala să fie cât mai frapantă, prima expoziție pe care trebuie s-o vegheze de pe anostul său scăunel de slujbaș muzeal este o retrospectivă Modigliani. Adică exact artistul de care se ocupase în lucrarea sa de doctorat. Ce anume l-a împins către o asemenea declasare deliberată? Lehamitea, gustul anonimatului, ori, pur și simplu, nevoia de a se bucura precum pescarul (de frumos), în liniște, de tablourile artistului pe care-l venera? Toate laolaltă, dar și mai mult decât atât: eșecul unei relații amoroase (cu Louise), complicat de descoperirea tragediei unei foste studente (Camille), tânără atinsă de aripa unui talent neguros și exploziv, de al cărei eșec existențial se simte vinovat. Prin ochiurile pânzei acestui tablou strălucesc constant referiri la Bacon, Courbet, Dix, Gauguin, Gericault, Ingres, Caravaggio, Manet, Monet, Munch, Mucha, Picasso, Toulouse- Lautrec, Vermeer și, mai ales, Modigliani. Ca tot atâtea sugestii că frumusețea ar putea salva lumea. „Dacă nu ar părea tocit de atâta folosire, aș fi ales drept motto al romanului meu acest adagiu al lui Dostoievski: «Frumusețea va salva lumea»”, mărturisea David Foenkinos într-un interviu. Dar nu banalizarea este adevăratul motiv, intuiește cititorul, ci predilecția autorului pentru nuanță și sugestie, pentru o scriitură delicată și subtilă, care tatonează continuu misterul, ocolind explicitul, o „culoare a cuvintelor” fermă, un contur al personajelor și faptelor lipsit de sfumato. „Acest roman trebuie citit așa cum trebuie privită o capodoperă. Acceptându-i toate nuanțele, fericirea și disperarea deopotrivă.” - Le Figaro Littéraire „O poveste care ne acaparează, ne uluiește, ne bulversează.” - RTL „Către frumusețe evoluează între lumină și umbre, grație incontestabilului talent al lui David Foenkinos de a-și construi cu tușe delicate personajele.” - Le Parisien „Scriitorul pune în prim-plan arta, cu puterea ei de consolare și alinare. […] Pendulând între mister și emoție, romanul își ține mereu cititorul cu sufletul la gură.” – Le Croix
|
|