_Cosimo_
Membru Senior
Inregistrat: acum 13 ani
|
|
Măi, dar cu câtă siguranţă faceţi uneori unele afirmaţii, te şi sperii! Mă întreb uneori de unde atât dispreţ faţă de edituri/traducatori tocmai din partea unor iubitori de literatură, care, dacă ar dispărea toate editurile româneşti prin cine ştie ce fenomen, ar rămâne în pom, fiindu-le poate mai greu să citească în limbi străine. Uite, să luăm cazul de faţă. Voi chiar credeţi că ăia de la Nemira sunt atât de dobitoci, încât nici măcar titlurile cărţilor să nu le poată traduce cum trebuie? Ca să nu mai zic că seria de faţă a încăput pe mâna unei traducătoare demnă de toată admiraţia. Nu e o oarecare, ci e printre cele mai bune din branşă. Toată stima! Eu zic că n-ar strica mai multă precauţie când aveţi impresia că aţi "descoperit" cine ştie ce gogomănie făcută de edituri/traducatori şi ar fi bine să vă puneţi întrebarea dacă nu cumva VOI greşiţi, nu nişte oameni care, la urma urmei, au categoric mai multă pregătire în domeniu decât voi - care n-aveţi deloc, în 99% din cazuri. Ar fi bine să vă instalaţi un beculeţ la mansardă, care să se aprindă de fiecare dată când vă vine cheful să vă luaţi de nişte oameni mult mai pricepuţi decât voi într-un domeniu şi eventual să vă interesaţi temeinic dacă e chiar aşa cum credeţi voi, înainte de a da cu parul. Pentru asta s-a inventat Google, de pildă. Eu unul, sincer, m-am săturat să mă lovesc de acest dispreţ inexplicabil faţă de edituri de fiecare dată când intru pe acest forum, mai ales că, statistic vorbind, în nouă cazuri din zece acuzaţiile sunt complet aiurea - şi rămân aşa, pentru că foarte rar se găseşte unul ca mine, cu chef să dea o replică. N-ar strica puţin respect faţă de munca unor oameni, pe care oricum v-o însuşiţi fără să-i întrebaţi sau să-i recompensaţi în vreun fel. Şi credeţi-mă că au şi ei burţi ca şi voi şi copii ale căror burtici ghiorăie mai aprig ca ale ălora mari.
Şi acum, să facem praf, concret, afirmaţiile de mai sus, mai ales cele ale bunului meu prieten şi tovarăş de table, ConnieG, pe care oricum sunt ofticat fiindcă m-a bătut măr ultima dată. Măcar acu' am prins ocazia să mă răzbun. Şi poate mă răzbun şi la table zilele astea, ce zici, ConnieG?
Dar ce poti cere mai mult de la ai nostri "ca brazii" |
Păi uite, dragă ConnieG, cum au tradus francezii aceleaşi titluri:
Pe româneşte, ar fi "Puterea celor şase" şi "Revolta celor nouă". Vezi bine că nu numai ai noştri sunt duşi cu pluta, ci şi editorii-traducătorii francezi. Vai de mama lor, este? Am putea să le dăm lecţii şi lor, nu numai amărăştenilor noştri.
Ca să înţelegem un pic mai bine de ce titlul ediţiei româneşti e corect, să citim fraza aia meseriaşă, inventată de departamentul de marketing al editurii care a lansat cartea "The Power of Six", care are rol de "cârlig", menit să atragă cumpărătorii, şi care de obicei apare pe coperta a patra, ca şi în cazul de faţă:
There are only six of us left. Six of us against any number of them. And no way of knowing how we might possibly find one another. We’re the only hope. Strength in numbers. The power of six... |
Nu mai e nevoie să traduc, nu? Hai, că e super simplu de înţeles...
De fapt, tot ce discutarăm mai sus e greşit şi fără rost. Am pornit, şi voi (inconştient), şi eu (intenţionat) de la un principiu total greşit: acela că titlul ediţiei româneşti trebuie "tradus" după cel original. De fapt, titlul nu se traduce, ci se ALEGE în funcţie de motivaţii strict comerciale. Vedeţi voi, majoritatea oamenilor sunt fraieri şi cumpără cărţile în funcţie de titlu şi de cum arată coperta. De aceea cărţi foarte bune, cu titluri modeste şi coperte neatrăgătoare zac nevândute, în timp ce tot felul de jafuri se vând pe rupte fiindcă au titluri fandosite şi coperte şi supracoperte lucioase şi atrăgătoare. Sunt autori care trăiesc numai din titluri, pentru că altminteri cărţile lor nu sunt cine ştie ce. Uite, abia mă abţin să nu dau şi un exemplu al unui autor român foarte bine vândut, dar e băiat bun şi parcă nu-mi vine să-l fac de raiul găinilor aici...
În fine, cert e că e greşit să spunem că titlul cutare a fost tradus corect sau greşit, ci eventual putem spune că un titlu e inspirat ales sau neinspirat ales. Cartea asta putea avea la fel de bine titlul "Puterea lui Şase", "Puterea celor şase", "Puterea numărului şase" sau "Cei şase crocodili zburători". Tot aia era şi eventual am fi putut critica editura că a ales un titlu neinspirat, dacă ar fi pus chestia cu crocodilii (nu traducătorul, a cărui părere e doar consultativă în chestiunea asta, oricum). În Italia, că ştiu foarte bine cum stau lucurile acolo, parcă zici că e lege ca toate titlurile italieneşti să nu aibă nici cea mai mică legătură cu titlurile originale. Foarte rar se întâmplă ca titlul să fie tradus, în general editorul alege un titlu care, evident, să aibă legătură cu cartea, dar care să şi atragă cumpărătorului italian. Nu întotdeauna ce sună bine în engleză sună bine şi în româneşte. De-aia s-a inventat cuvântul "adaptare".
|
|