Anahoret
Membru Senior
Inregistrat: acum 3 ani
|
|
Autor: Robert Jordan Serie: Roata Timpului Cartea: 11 Titlu: Pumnalul viselor Traducere: Cristina Mihaela Tripon prin LINGUA CONNECTION Editura: RAO Anul: mai, 2022 Versiunea: V-1 Fişiere: | djvu | docx | ePub | pdf | ─────────────────────── Acesta este ultimul roman pe care l-a scris Robert Jordan. Cartea a apărut în 2005 şi doi ani mai târziu, în 2007, Jordan se stingea din cauza unei boli rare la inimă. Opera sa o va continua Brandon Sanderson doi ani mai târziu, în 2009.
Semnele apropierii Ultimei Bătălii sunt tot mai evidente: morţi care umblă pe străzi sau trec prin ziduri, oraşe şi sate populate care apar din pământ şi, după scurt timp, se scufundă înapoi luând cu sine pe nefericiţii vii care s-au aflat în locul nepotrivit, „geografia” unor clădiri se schimbă aleator, mâncarea care ar trebui să fie protejată de ţesătura prospeţimii se strică, fenomene meteorologice ciudate apar brusc şi se sting la fel de brusc cum au apărut. Toate acestea indică slăbirea sigiliilor care-l ţin pe Cel Întunecat ferecat în temniţa din Shayol Ghul şi, în acelaşi timp, creşterea puterii Umbrei.
Eroii noştri însă îşi urmează calea. Perrin este în misiune de salvare a soţiei sale, Faile, din mâinile aielilor Shaido. Pentru aceasta se va alia cu seanchanii, chiar dacă tuturor le pare a fi o alianţă cu Cel Întunecat. Dar şi în lumea lui Jordan se aplică proverbul românesc „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”. Pentru că veni vorba despre seanchani şi Rand al’Thor este interesant de o alianţă cu aceştia, deoarece Profeţiile spun că numai împreună cu ei vor învinge în Tarmon Gai’don.
În Camelyn, Elayne este sub asediul Arymillei, cea mai puternică dintre pretendentele la tron. Elayne trebuie să facă faţă asediului, să-şi strângă o oaste cu care nu numai să apere zidurile Camlynului, ci să şi poată lupta în Tarmon Gai’don, şi, în plus să gestioneze ameninţarea pe care o reprezintă Surorile Roşii care vor s-o ducă Elaydei, în Turnul Alb, precum şi a Surorilor Negre care vor să o treacă de partea Umbrei. Egwene, captivă în Turnul Alb, a scăpat de judecată şi de condamnare la moarte, însă va avea parte de un prizonierat dur. Totuşi ea vede în acest eşec o oportunitate de a o răsturna pe Elaida.
Mat Cauthon este, din punctul meu de vedere, eroul romanului. Aventura răpirii lui Tuon continuă, la fel şi încercarea sa de a ajunge cu „alaiul” fugarilor în Lugard, unde ar fi în siguranţă faţă de ameninţarea seanchanilor. Pânza, însă, are alte planuri cu el de aceea îl trage discret, dar cu forţă, spre alte şi alte aventuri. Aş spune că Jordan s-a îndrăgostit de personajul Mat Cauthon, pentru că i-a „confecţionat” un destin eroic. ─────────────────────── Din păcate, doamna Tripon încă mai traduce la Lingua Connection. Aşa cum ne-a obişnuit, în loc de traducere avem o gugăleală. Din câte am observat, se pare că doamna are şi o aplicaţie pentru corectură, fiindcă în text sunt greşeli de acord, de declinare şi de articulare la cuvintele care fac excepţie de la regula generală. La toate acestea se mai adaugă şi greşelile de dactilografiere. Se pare că doamna a tradus textul cu translatorul automat, l-a trecut prin programul de tip „autocorect”, apoi l-a livrat editurii. Iar acolo nu s-a obosit nimeni să arunce un ochi peste text. Ce-au primit, aia au tipărit. Trist!
Trei mostre din „corectura” dnei Tripon (vezi cartea tipărită, pag. 758): 1. Provenea dintr-o Casă veche şi distinsă, nu-i aşa? Dar Jucăria era alesul. 2. Să fie, oare, Mâna Roşie, sigiliul Jucăriei? 3. — Asta trebuie să se schimbe, Talmanes, mârâi Jucăria.
Programul de autocorectare tratează substantivul jucărie, ca pe un substantiv comun, fără să ţină seama de excepţie: jucărie, în acest caz, este substantiv propriu, fiind un nume atribuit unei persoane. Ca atare, articulările şi declinările sunt diferite: Jucărie, în primul şi a treilea exemplu, lui Jucărie în exemplul al doilea („în grădina lui Ion”, nu „în grădina Ionului”).
11.8KB
_______________________________________ Acum citesc: nimic, deocamdată.
|
|