Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun
Lista Forumurilor Pe Tematici
Forum Romania Inedit | Reguli | Inregistrare | Login

POZE FORUM ROMANIA INEDIT

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Ela 22 Cluj
Femeie
22 ani
Cluj
cauta Barbat
22 - 48 ani
Forum Romania Inedit / Carti in limba romana / [B] Petre Bellu Moderat de Seven, Stelevadris, cuculean, naid, nch, uncris
Autor
Mesaj Pagini: 1
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 16 ani
════  TOPIC ĪNREGISTRAT  ════
Mergi la Catalog ►► Biblioteca R.I.




     Edit: @Seven

     Petre Bellu s-a născut la 18 iunie 1896 la Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman şi a īncetat din viaţă la 14 noiembrie 1952 īn Bucureşti.

     Īn Prefaţa la Apărarea are cuvāntul, Panait Istrati, scrie:
     „Petre Bellu e din Roşiorii de Vede. Dar, de mic copil, Bucureştiul devine cāmpul sau mai bine zis maidanul īn care el urmează să descopere viaţa. Pe acasă nu mai dă cu anii. Şi numai atunci cānd e īngrozit de mizerie, dar repede īşi ia din nou tălpăşiţa, cānd vede că acasă doar agonizanţii īl īntāmpină, pānă la cel din urmă.
     La Bucureşti, singurul oraş din ţară īn care el pretinde că ar putea trăi şi «singurul pentru care face să īnduri chiar şi cea mai neagră mizerie», la Bucureşti, Bellu īncepe a īnvăţa meseria de tāmplar, dar sfārşeşte repede prin a se lăsa dus de acel val al delăsării, al uitării de sine, pe care «lumea bună» īl numeşte vagabondaj şi-l dispreţuieşte, dar care īn realitate e unicul fel de viaţă care merită să fie trăit, căci numai el permite omului de gāndire şi de simţire să fie sincer cu el īnsuşi. Bellu trăieşte şi azi acest fel de viaţă, ceea ce īnseamnă că nu mănāncă īn toate zilele.
     Ce-are a face? Din fundul urgisitei lui mahalale, din chichineaţa īn care īşi macină zilele, Petre Bellu izbucneşte azi ca una din acele forţe naturale căreia nimic nu-i poate rezista. Mizeria, izolarea, boala şi nepăsarea oamenilor nu l-au putut īmpiedica de a māzgăli, pe nişte petece de hārtie adunate de prin gunoaie, slovele uimitor de sincere cu care debutează
Apărarea are cuvāntul.„

     Īn afară de Prefaţa lui Panait Istrati, informaţiile despre viaţa lui Petre Bellu sunt foarte sărace, asta ca să nu spun că lipsesc complet.
     Am mai găsit o informaţie din care poate rezulta motivul pentru care Petre Bellu nu a mai scris, ori poate că a scris dar n-a mai fost publicat:
     ...īn ziua de 22 martie 1950, ordinea de zi a şedintei Secretariatului Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romān prevedea la punctul 4 „Excluderea din partid a 16 scriitori: Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar, Popescu Victor Tulbure, Teodorescu Cicerone, Serban Mihai, Matase Elena, Lucia Demetrius, Farago Coca, Petre Bellu, Maria Aderca (Sanda Movila), Cavarnali Vladimir, Postelnicu Ioana, Verzea Ernest, Serban Luiza, Dragomirescu Mihai (Mihu Dragomir), Kiritescu Alexandru”.
     Cine ştie ce mari greutăţi a īntāmpinat autorul īn timpul războiului, după război şi, mai ales, după această dată de 22.03.1950?...
     Cert este că după doar doi ani de la această dată, scriitorul se stinge...

     Mai multe detalii despre şedinţa tovarăşilor, le prezintă Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu aici
     Iar a doua referire la Petre Bellu īn limba romānă o găsiţi aici.

     Am avut bucuria să constat că spaniolii īl apreciază pe romānul Petre Bellu, pe care īl scriu Bellś, că opera sa este citită şi că romanul „Apărarea are cuvāntul” este considerată o capodoperă a literaturii universale... şi că ei īl compară pe Bellu cu „Tolstoi şi Cehov dar, de asemenea, cu Camus sau Baroja”.
     Iată două adrese:  aici şi aici
     ...şi, probabil, mai sunt şi altele.

     Chiar şi ruşii – tot respectul pentru gestul lor – au cel puţin o pagină unde am găsit o listă aproape completă cu opera scriitorului; pentru cei interesaţi, poate fi studiată aici.

     Deşi netul īn limba romānă este mult prea sărac, mă bucur foarte tare pentru faptul că am descoperit o poză a autorului; imaginea se afla pe prima pagină a ediţiei a doua a volumului „Apărarea are cuvāntul.”

     Pentru completarea listei de cărţi de mai jos am folosit paginile menţionate mai sus şi rezultate de pe paginile de anticariat; dacă vreo cāteva volume rare sunt īncă la vānzare, din păcate cele mai multe volume au fost deja vāndute şi anunţurile sunt expirate.


     OPERA:
          – Apărarea are cuvāntul [1934] – Editura I.G. Hertz, Colecţia 5 lei, 234 pg.
          – Adăpostul calicilor [1942] – Editura Ioan Lazarescu, 192 pg.
          – Amară amăgire [interbelică] – Editura Fortuna, pg.: ?
          – Bărbat cu trei neveste [1941] – nuvel㠖 Editura Dacia, 31 pg.
          – Cazul doamnei Predescu [1935] – Ed. I.G. Hertz, Colecţia celor 15 lei, 240 pg.
          – Cāine vagabond [1936] – Ed. I.G. Hertz, Colecţia celor 15 lei, 330 pg.
          – Crimă sentimentală <1993>
          – După moartea Mihaelei  <1994>
          – Fratele infirm [1940] – Editura ???, 128 pg.
          – Luminile mahalalei [1936] – Ed. I.G. Hertz, Colecţia celor 15 lei, 222 pg.
          – O crima langa Brasov [1945]
          – Răstigniţii [1940] – Editura Dacia, 160 pg.
          – Uzina B [1941] – Editura G.M.Amza, 1941, 160 pg.
          – Umbrele tăcerii [1942] – Editura Fortuna, 208 pg.

Modificat de sake42 (acum 13 ani)


pus acum 13 ani
   
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 16 ani

    Petre Bellu - APĂRAREA ARE CUVĀNTUL
    [V3.0]


     Autor: Bellu Petre
     Editura: Carpati
     Anul: Craiova, 1991
     Nr. pagini: 190

     Īn prefaţa primei ediţii a romanului "Apărarea are cuvāntul", Panait Istrati afirma:
     "Nu stiu daca Petre Bellu va fi in stare sa mai scrie o lucrare de calitatea si trairea celei de fata, dar stiu ca o poveste moderna atat de naturala si care sa te subjuge chiar de la prima pagina nu exista in literatura noastra contemporana, iar in cea universala, opere asemanatoare se pot numara pe degete.
     [...]  Asemenea opere raman unice."


     CORECTURĂ: [V1.0]: @sake42;  [V2.0]: @Seven;  [V3.0]: @tuf.

     [V2.0] Petre Bellu - Apărarea are cuvāntul
     Link:

     [V3.0] Petre Bellu - Apărarea are cuvāntul
     Link:
     Parola arhiva: 123

     FlippingBook
   

     Cateva din editiile aparute in decursul timpului:

     Copertă Prima editie

     Coperte alte ediţii


***********************************************
Adevarul e am lucrat foarte greu la aceasta carte.
Am facut cea mai mare tampenie din viata mea .
Am vrut sa cumpar un scaner, dar cand am vazut ca e 350- 400 lei, am zis ca e scump.
Si m-am apucat ca un dement sa fac poze la fiecare pagina cu o camera foto destul de performanta zic eu, iar la poze mai faceam o captura cu  FastoneCapture ,apoi transformarea in pdf ...word si tot asa . Paginile nu stateau la pozat , scrisul in poze iesea curbat iar ABBY scotea niste tampenii. Pana la urma am gasit o metoda .Am facut o placa de tabla si prindeam paginile cu agrafe sau carlige de placuta tabla.O munca de Sisif.
Chiar am vrut sa o las balta  la un moment dat.
Norocul meu a fost ca cartea are doar 180 de pagini si sunt mici.
Acum scanerul mi se pare de pomana cu 350 de lei dar tot nu l-am cumparat.
Greseli gramaticale nu cred ca mai sunt multe, ce lasa de dorit cred ca e asezarea in pagina , alinierea  paragrafelor si a dialogurilor .
Equinox  imi cer mii de scuze ca te-am dezamagit dar crede-ma sunt incepator .Asta e a doua carte la care am lucrat. La prima carte am avut scan-ul gata facut de altcineva . A fost foarte simplu si nu am facut decat v 1.0.
K7 iti multumesc din suflet daca vrei sa te implici in corectura acestei carti.
Daca si tu ai ceva de lucru pentru mine astept cu cea mai mare placere dar sa fie gata scanat pentru ca inca nu mi-am luat scaner .

O zi buna tuturor!     

Modificat de sake42 (acum 13 ani)


pus acum 13 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 14 ani

      Dragă Sake, am terminat corectura şi ţi-am trimis fişierele pe mail, pentru a le pune direct īn prima postare.
      După cāte am mai spus cartea e cu totul şi cu totul specială şi merită a fi citită.
      Īţi mulţumesc că mi-ai dat ocazia să citesc şi corectez această carte.

Modificat de K7 (acum 13 ani)


_______________________________________

     Oameni şi popoare īşi cată libertatea; după ce-o obţin, īşi caută stăpān.


     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |

pus acum 13 ani
   
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 16 ani
Ai facut o treaba excelenta . Se vede mana de profesionist. Oricum nici nu ma asteptam la altceva din partea ta.
Felicitari!!!!!


Modificat de sake42 (acum 13 ani)


pus acum 13 ani
   
silvia
Membru Junior

Inregistrat: acum 18 ani
super !.... mii de multumiri !!!

pus acum 13 ani
   
menssana1984
Vizitator



Panait Istrati - Prefaţă

PETRE BELLU: APĂRAREA ARE CUVĪNTUL

Cu apariţia romanului Apărarea are cuvīntul, un povestitor unic răsare pe neaşteptate la orizontul literelor romāneşti moderne: Petre Bellu.
Cine a auzit vreodată de acest nume? Nimeni. Unde s-a publicat cīndva un rīnd de el? Nicăieri, nimic. Un anonim total.
Nici nu se putea să fie altfel.
Petre Bellu nu mai e un june plin de iluzii, nu face parte din categoria tinerilor debutanţi care au avut norocul să aibă, dacă nu „rude”, cel puţin vreun prieten „la Ierusalim”, la acel Ierusalim al literelor care e mai zăvorit decīt o fortăreaţă şi īn care nu pătrunzi decīt adus de mīnă de către... „un paşă” sau „beşleag㔠al acestei fortăreţe.
Nu, n-a avut acest noroc. Şi totuşi... Curios lucru, Bellu e un familiar nu numai al vieţii literare romaneşti, dar chiar al culiselor acestei vieţi. Deşi veşnic fără franc īn buzunar, el citeşte tot ce apare şi ştie tot ce se spune la „Corso” ori la „Capşa”, unde cred că n-a pus piciorul niciodată. Ceva mai mult: deşi lipsit de īndrăzneală, strivit de viaţă, rebegit şi „efasat ” (cum ar scrie un gazetar romān franţuzoman), Bellu cunoaşte personal şi e cunoscut de majoritatea pontifilor literelor noastre. Nu e aşa, Arghezi, Galaction, Lovinescu, Cocea?
Chiar şi eu īl cunosc pe Bellu, din 1925, cīnd m-am īntors īn ţară, după o absenţă de zece ani. Iar de-atunci, deseori am avut prilejul să-l revăd. Căci Bellu, departe de a fi un om care ştie să se insinueze, are darul de a-ţi răsări īn cale şi de a ţi se face simpatic, tocmai īn clipa īn care ai fi dispus să asculţi pe cineva vorbindu-ţi de ceva, de una ori de alta.
Cum se face, atunci, că autorul romanului de faţă n-a putut să-şi găsească un naş simandicos, care să-l prezinte publicului cititor, zis „bun”, prin mijlocirea unei edituri zis㠄bun㔠şi s-a văzut omul nevoit să cadă tronc īn spinarea domnului Marton Hertz, editor zis „rău”, care va avea meritul de a-l fi descoperit prin propriile sale mijloace şi de a-l fi prezentat publicului său cititor, zis tot „rău”, un public cititor care cuprinde cam īntre cincisprezece şi şaptesprezece mii de cumpărători, mai mult sau mai puţin amărīţi?
Cum se face că Bellu nu m-a găsit nici chiar pe mine, care sīnt aşa de uşor de găsit şi care bucuros aş fi umblat cu el de hăţ vreo cinci ani, din editur㠄bun㔠īn editur㠄bună”, pīnă ce, la sfīrşit plictisiţi amīndoi, am fi descoperit poate un astfel de editor „bun”, care s-ar fi milostivit să-mi editeze finul, de hatīr, trăgīndu-l īn două mii de exemplare şi neplătindu-i o para chioară.
(Căci trebuie să adaog īn paranteză că domnul Marton Hertz a avut curajul şi omenia de-a plăti lui Bellu vreo zece mii de lei, īnainte chiar de a-i pune cartea īn vīnzare, precum şi de a-i garanta alţi zece mii, care vor permite pustiitului autor anonim să-şi īncerce norocul, scriind mai departe.)
Da: la īnceput m-am īntristat şi mi-am zis că năpraznică trebuie să fie prăpastia care ne desparte pe noi scriitorii consacraţi, de lumea anonimă care ne citeşte, din moment ce un debutant răsărit din această lume, ba chiar un debutant care ne cunoaşte, care unora ne este oarecum prieten, n-a putut să afle la noi sfat şi īndrumare, şi a fost nevoit să bījbīie ca orbetele, deşi fătase una din acele opere de artă care se impun de la prima pagină, chiar şi īn ochii celui mai puţin binevoitor dintre noi aceştia, care sīntem adesea solicitaţi să dăm o prefaţă unui necunoscut.
Mi-a părut rău, dar apoi mi-am dat seama că debutul lui Petre Bellu nu putea să fie altfel, ba chiar că e bine aşa cum este.
Īn lumea cititorilor casei de editură Ignat Hertz, Bellu e īn lumea lui.
Fiu de mici negustori, săraci de felul lor, apoi sărăciţi, iar la urmă căzuţi īn mizerie, mai ales din cauza tuberculozei care se instalează īn căminul lor şi seceră fără cruţare. Familia lui Bellu, o familie numeroasă, a fost īn īntregime secerată de tuberculoză. Mureau, sub ochii lui, părinţi, fraţi şi surori, unii īn floarea vīrstei, alţii īncă adolescenţi.
— Eu sīnt īn familia noastră singurul dintre copii care au reuşit să treacă de douăzeci de ani, īmi spune Bellu.
Ceea ce văzīnd, bietul băiat fuge de acasă, īnainte de a fi īmplinit doisprezece ani. Fuge de moarte. Fuge īn lume.
Petre Bellu e din Roşiorii de Vede. Dar, de mic copil, Bucureştiul devine cīmpul sau mai bine zis maidanul īn care el urmează să descopere viaţa. Pe acasă nu mai dă cu anii. Şi numai atunci cīnd e īngrozit de mizerie, dar repede īşi ia din nou tălpăşiţa, cīnd vede că acasă doar agonizanţii īl īntīmpină, pīnă la cel din urmă.
La Bucureşti, singurul oraş din ţară īn care el pretinde că ar putea trăi şi „singurul pentru care face să īnduri chiar şi cea mai neagră mizerie”, la Bucureşti, Bellu īncepe a īnvăţa meseria de tīmplar, dar sfīrşeşte repede prin a se lăsa dus de acel val al delăsării, al uitării de sine, pe care „lumea bun㔠īl numeşte vagabondaj şi-l dispreţuieşte, dar care īn realitate e unicul fel de viaţă care merită să fie trăit, căci numai el permite omului de gīndire şi de simţire să fie sincer cu el īnsuşi. Bellu trăieşte şi azi acest fel de viaţă, ceea ce īnseamnă că nu mănīncă īn toate zilele.
Ce-are a face? Din fundul urgisitei lui mahalale, din chichineaţa īn care īşi macină zilele, Petre Bellu izbucneşte azi ca una din acele forţe naturale căreia nimic nu-i poate rezista. Mizeria, izolarea, boala şi nepăsarea oamenilor nu l-au putut īmpiedica de a mīzgăli, pe nişte petece de hīrtie adunate de prin gunoaie, slovele uimitor de sincere cu care debutează Apărarea are cuvīntul.
Nu ştiu dacă Bellu va fi īn stare să mai scrie o lucrare de calitatea şi tăria celei de faţă, dar ştiu că o poveste modernă, atīt de naturală şi care să te subjuge chiar de la prima pagină, nu există īncă īn literatura noastră contemporană, iar īn cea universală opere asemănătoare se pot număra pe degete. Franţa de după război a dat un singur roman care să aibă tonul acesta venit din alte lumi: Le Grand Meaulnes de Alain Fournier, dar pe autor l-a trimis īn tranşee, de unde nu s-a mai īntors. Şi nici altă lucrare n-a mai rămas de la el.
Ei bine, afirm că Apărarea are cuvīntul egalează, dacă nu īntrece, pe Grand Meaulnes, mai ales īn ce priveşte sinceritatea tonului care dă naştere unui stil imposibil de menţinut de-a lungul unei cariere literare.
Asemenea opere rămīn unice.
Literele romāneşti vor trebui să fie recunoscătoare domnului Marton Hertz, editorul mult hulit care, scoţīnd din fundul celui mai complet anonimat o capodoperă ca Apărarea are cuvīntul, a dat dovadă de un adīnc simţ literar şi a īnchis pentru totdeauna gurile invidioase ale pretinşilor „editori mari”, incapabili să răspīndească o lucrare de artă īn straturile adīnci ale publicului cititor.
Bucureşti, iulie 1934


pus acum 13 ani
   
menssana1984
Vizitator



Petre Bellu
Apararea are cuvantul
3.0

Link:

Parola arhiva: sfbhdhdhrtjyrk

Am schimbat oleaca formatul fisierului si am scos cateva bling-bling-uri
Puteti sa le puneti la loc daca vreti.

Va rog sa tineti cont de postarea mea de mai sus! Cea cu racii!


pus acum 13 ani
   
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 16 ani
Ma bucur ca nu am muncit degeaba la aceasta carte, adica ma bucur ca s-a facut si v 2.0 acum si v 3.0 .S-a descarcat de multe ori zic eu pentru un autor necunoscut si banuiesc ca unii au si citit-o.
menssana1984 multumesc foarte mult pentru efortul tau .
In legatura cu fraza ce contine cuvintele ,,raci mari'' postez un link cu o fotografie care cred va lamuri totul.Asa e tiparita cartea ce o detin eu.


Modificat de sake42 (acum 13 ani)


pus acum 13 ani
   
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 16 ani
menssana1984 :problema pusa de tine era corectidudinea frazei ,eu am inteles ca tu nu ai crezut ca in carte e tiparit ,,raci mari''!!!Bineinteles putea sa fie ,,saci mari '',,vaci mari ''.


Rog pe cineva care are carte sa verifice corectitudinea acestei propozitii:

Ele visau „raci mari” pentru mine.


pus acum 13 ani
   
tuf
Vizitator




Titlu: Apararea are cuvantul
Autor: Petre Bellu
Editura: Gramar
Traducator:
An: 2007
Nr. pagini: 149
Versiune: v.3.0 (Versiunea 3.0 e de acum 4 ani, facuta in lipsa scanului de control digital. Adaugat ACUM scan de control si ocr)
Format: djvu, docx, dox



Fiu de mici negustori, săraci de felul lor, apoi sărăciţi, iar la urmă căzuţi īn mizerie, mai ales din cauza tuberculozei care se instalează īn căminul lor şi seceră fără cruţare. Familia lui Bellu, o familie numeroasă, a fost īn īntregime secerată de tuberculoză. Mureau, sub ochii lui, părinţi, fraţi şi surori, unii īn floarea vīrstei, alţii īncă adolescenţi.
— Eu sīnt īn familia noastră singurul dintre copii care au reuşit să treacă de douăzeci de ani, īmi spune Bellu.
Ceea ce văzīnd, bietul băiat fuge de acasă, īnainte de a fi īmplinit doisprezece ani. Fuge de moarte. Fuge īn lume.
Petre Bellu e din Roşiorii de Vede. Dar, de mic copil, Bucureştiul devine cīmpul sau mai bine zis maidanul īn care el urmează să descopere viaţa. Pe acasă nu mai dă cu anii. Şi numai atunci cīnd e īngrozit de mizerie, dar repede īşi ia din nou tălpăşiţa, cīnd vede că acasă doar agonizanţii īl īntīmpină, pīnă la cel din urmă.
La Bucureşti, singurul oraş din ţară īn care el pretinde că ar putea trăi şi „singurul pentru care face să īnduri chiar şi cea mai neagră mizerie”, la Bucureşti, Bellu īncepe a īnvăţa meseria de tīmplar, dar sfīrşeşte repede prin a se lăsa dus de acel val al delăsării, al uitării de sine, pe care „lumea bun㔠īl numeşte vagabondaj şi-l dispreţuieşte, dar care īn realitate e unicul fel de viaţă care merită să fie trăit, căci numai el permite omului de gīndire şi de simţire să fie sincer cu el īnsuşi. Bellu trăieşte şi azi acest fel de viaţă, ceea ce īnseamnă că nu mănīncă īn toate zilele.
Ce-are a face? Din fundul urgisitei lui mahalale, din chichineaţa īn care īşi macină zilele, Petre Bellu izbucneşte azi ca una din acele forţe naturale căreia nimic nu-i poate rezista. Mizeria, izolarea, boala şi nepăsarea oamenilor nu l-au putut īmpiedica de a mīzgăli, pe nişte petece de hīrtie adunate de prin gunoaie, slovele uimitor de sincere cu care debutează Apărarea are cuvīntul.
Nu ştiu dacă Bellu va fi īn stare să mai scrie o lucrare de calitatea şi tăria celei de faţă, dar ştiu că o poveste modernă, atīt de naturală şi care să te subjuge chiar de la prima pagină, nu există īncă īn literatura noastră contemporană, iar īn cea universală opere asemănătoare se pot număra pe degete. Franţa de după război a dat un singur roman care să aibă tonul acesta venit din alte lumi: Le Grand Meaulnes de Alain Fournier, dar pe autor l-a trimis īn tranşee, de unde nu s-a mai īntors. Şi nici altă lucrare n-a mai rămas de la el.
Ei bine, afirm că Apărarea are cuvīntul egalează, dacă nu īntrece, pe Grand Meaulnes, mai ales īn ce priveşte sinceritatea tonului care dă naştere unui stil imposibil de menţinut de-a lungul unei cariere literare.
Asemenea opere rămīn unice.
Literele romāneşti vor trebui să fie recunoscătoare domnului Marton Hertz, editorul mult hulit care, scoţīnd din fundul celui mai complet anonimat o capodoperă ca Apărarea are cuvīntul, a dat dovadă de un adīnc simţ literar şi a īnchis pentru totdeauna gurile invidioase ale pretinşilor „editori mari”, incapabili să răspīndească o lucrare de artă īn straturile adīnci ale publicului cititor.
Bucureşti, iulie 1934


Modificat de tuf (acum 9 ani)


pus acum 9 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la