Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun
Lista Forumurilor Pe Tematici
Forum Romania Inedit | Reguli | Inregistrare | Login

POZE FORUM ROMANIA INEDIT

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
ciocolata4u
Femeie
19 ani
Bucuresti
cauta Barbat
30 - 51 ani
Forum Romania Inedit / Carti in limba romana / [B] Petre Bellu Moderat de Seven, Stelevadris, cuculean, naid, nch, uncris
Autor
Mesaj Pagini: 1
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 17 ani
════  TOPIC ÎNREGISTRAT  ════
Mergi la Catalog ►► Biblioteca R.I.




     Edit: @Seven

     Petre Bellu s-a născut la 18 iunie 1896 la Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman şi a încetat din viaţă la 14 noiembrie 1952 în Bucureşti.

     În Prefaţa la Apărarea are cuvântul, Panait Istrati, scrie:
     „Petre Bellu e din Roşiorii de Vede. Dar, de mic copil, Bucureştiul devine câmpul sau mai bine zis maidanul în care el urmează să descopere viaţa. Pe acasă nu mai dă cu anii. Şi numai atunci când e îngrozit de mizerie, dar repede îşi ia din nou tălpăşiţa, când vede că acasă doar agonizanţii îl întâmpină, până la cel din urmă.
     La Bucureşti, singurul oraş din ţară în care el pretinde că ar putea trăi şi «singurul pentru care face să înduri chiar şi cea mai neagră mizerie», la Bucureşti, Bellu începe a învăţa meseria de tâmplar, dar sfârşeşte repede prin a se lăsa dus de acel val al delăsării, al uitării de sine, pe care «lumea bună» îl numeşte vagabondaj şi-l dispreţuieşte, dar care în realitate e unicul fel de viaţă care merită să fie trăit, căci numai el permite omului de gândire şi de simţire să fie sincer cu el însuşi. Bellu trăieşte şi azi acest fel de viaţă, ceea ce înseamnă că nu mănâncă în toate zilele.
     Ce-are a face? Din fundul urgisitei lui mahalale, din chichineaţa în care îşi macină zilele, Petre Bellu izbucneşte azi ca una din acele forţe naturale căreia nimic nu-i poate rezista. Mizeria, izolarea, boala şi nepăsarea oamenilor nu l-au putut împiedica de a mâzgăli, pe nişte petece de hârtie adunate de prin gunoaie, slovele uimitor de sincere cu care debutează
Apărarea are cuvântul.„

     În afară de Prefaţa lui Panait Istrati, informaţiile despre viaţa lui Petre Bellu sunt foarte sărace, asta ca să nu spun că lipsesc complet.
     Am mai găsit o informaţie din care poate rezulta motivul pentru care Petre Bellu nu a mai scris, ori poate că a scris dar n-a mai fost publicat:
     ...în ziua de 22 martie 1950, ordinea de zi a şedintei Secretariatului Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român prevedea la punctul 4 „Excluderea din partid a 16 scriitori: Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar, Popescu Victor Tulbure, Teodorescu Cicerone, Serban Mihai, Matase Elena, Lucia Demetrius, Farago Coca, Petre Bellu, Maria Aderca (Sanda Movila), Cavarnali Vladimir, Postelnicu Ioana, Verzea Ernest, Serban Luiza, Dragomirescu Mihai (Mihu Dragomir), Kiritescu Alexandru”.
     Cine ştie ce mari greutăţi a întâmpinat autorul în timpul războiului, după război şi, mai ales, după această dată de 22.03.1950?...
     Cert este că după doar doi ani de la această dată, scriitorul se stinge...

     Mai multe detalii despre şedinţa tovarăşilor, le prezintă Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu aici
     Iar a doua referire la Petre Bellu în limba română o găsiţi aici.

     Am avut bucuria să constat că spaniolii îl apreciază pe românul Petre Bellu, pe care îl scriu Bellú, că opera sa este citită şi că romanul „Apărarea are cuvântul” este considerată o capodoperă a literaturii universale... şi că ei îl compară pe Bellu cu „Tolstoi şi Cehov dar, de asemenea, cu Camus sau Baroja”.
     Iată două adrese:  aici şi aici
     ...şi, probabil, mai sunt şi altele.

     Chiar şi ruşii – tot respectul pentru gestul lor – au cel puţin o pagină unde am găsit o listă aproape completă cu opera scriitorului; pentru cei interesaţi, poate fi studiată aici.

     Deşi netul în limba română este mult prea sărac, mă bucur foarte tare pentru faptul că am descoperit o poză a autorului; imaginea se afla pe prima pagină a ediţiei a doua a volumului „Apărarea are cuvântul.”

     Pentru completarea listei de cărţi de mai jos am folosit paginile menţionate mai sus şi rezultate de pe paginile de anticariat; dacă vreo câteva volume rare sunt încă la vânzare, din păcate cele mai multe volume au fost deja vândute şi anunţurile sunt expirate.


     OPERA:
          Apărarea are cuvântul [1934] – Editura I.G. Hertz, Colecţia 5 lei, 234 pg.
          – Adăpostul calicilor [1942] – Editura Ioan Lazarescu, 192 pg.
          – Amară amăgire [interbelică] – Editura Fortuna, pg.: ?
          – Bărbat cu trei neveste [1941] – nuvelă – Editura Dacia, 31 pg.
          – Cazul doamnei Predescu [1935] – Ed. I.G. Hertz, Colecţia celor 15 lei, 240 pg.
          Câine vagabond [1936] – Ed. I.G. Hertz, Colecţia celor 15 lei, 330 pg.
          – Crimă sentimentală <1993>
          – După moartea Mihaelei  <1994>
          – Fratele infirm [1940] – Editura ???, 128 pg.
          – Luminile mahalalei [1936] – Ed. I.G. Hertz, Colecţia celor 15 lei, 222 pg.
          – O crima langa Brasov [1945]
          – Răstigniţii [1940] – Editura Dacia, 160 pg.
          – Uzina B [1941] – Editura G.M.Amza, 1941, 160 pg.
          – Umbrele tăcerii [1942] – Editura Fortuna, 208 pg.

Modificat de sake42 (acum 14 ani)


pus acum 14 ani
   
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 17 ani

    Petre Bellu - APĂRAREA ARE CUVÂNTUL
    [V3.0]


     Autor: Bellu Petre
     Editura: Carpati
     Anul: Craiova, 1991
     Nr. pagini: 190

     În prefaţa primei ediţii a romanului "Apărarea are cuvântul", Panait Istrati afirma:
     "Nu stiu daca Petre Bellu va fi in stare sa mai scrie o lucrare de calitatea si trairea celei de fata, dar stiu ca o poveste moderna atat de naturala si care sa te subjuge chiar de la prima pagina nu exista in literatura noastra contemporana, iar in cea universala, opere asemanatoare se pot numara pe degete.
     [...]  Asemenea opere raman unice."


     CORECTURĂ: [V1.0]: @sake42;  [V2.0]: @Seven;  [V3.0]: @tuf.

     [V2.0] Petre Bellu - Apărarea are cuvântul
     Link:

     [V3.0] Petre Bellu - Apărarea are cuvântul
     Link:
     Parola arhiva: 123

     FlippingBook
   

     Cateva din editiile aparute in decursul timpului:

     Copertă Prima editie

     Coperte alte ediţii


***********************************************
Adevarul e am lucrat foarte greu la aceasta carte.
Am facut cea mai mare tampenie din viata mea .
Am vrut sa cumpar un scaner, dar cand am vazut ca e 350- 400 lei, am zis ca e scump.
Si m-am apucat ca un dement sa fac poze la fiecare pagina cu o camera foto destul de performanta zic eu, iar la poze mai faceam o captura cu  FastoneCapture ,apoi transformarea in pdf ...word si tot asa . Paginile nu stateau la pozat , scrisul in poze iesea curbat iar ABBY scotea niste tampenii. Pana la urma am gasit o metoda .Am facut o placa de tabla si prindeam paginile cu agrafe sau carlige de placuta tabla.O munca de Sisif.
Chiar am vrut sa o las balta  la un moment dat.
Norocul meu a fost ca cartea are doar 180 de pagini si sunt mici.
Acum scanerul mi se pare de pomana cu 350 de lei dar tot nu l-am cumparat.
Greseli gramaticale nu cred ca mai sunt multe, ce lasa de dorit cred ca e asezarea in pagina , alinierea  paragrafelor si a dialogurilor .
Equinox  imi cer mii de scuze ca te-am dezamagit dar crede-ma sunt incepator .Asta e a doua carte la care am lucrat. La prima carte am avut scan-ul gata facut de altcineva . A fost foarte simplu si nu am facut decat v 1.0.
K7 iti multumesc din suflet daca vrei sa te implici in corectura acestei carti.
Daca si tu ai ceva de lucru pentru mine astept cu cea mai mare placere dar sa fie gata scanat pentru ca inca nu mi-am luat scaner .

O zi buna tuturor!     

Modificat de sake42 (acum 14 ani)


pus acum 14 ani
   
Seven
Moderator

Din: Ţara Perfectului Simplu
Inregistrat: acum 15 ani

      Dragă Sake, am terminat corectura şi ţi-am trimis fişierele pe mail, pentru a le pune direct în prima postare.
      După câte am mai spus cartea e cu totul şi cu totul specială şi merită a fi citită.
      Îţi mulţumesc că mi-ai dat ocazia să citesc şi corectez această carte.

Modificat de K7 (acum 14 ani)


_______________________________________

     Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.


     | TORENTE | Tăunul | ROCAMBOLE+ | FLORIS | VRACIU | Victor HUGO | J.F. COOPER | PAPILLON | POLDARK |
     | Dictionare Lba RO | | Gramatica RO | D. Stănoiu | Zaharia STANCU | H.Y. STAHL | V.CORBUL & E.BURADA |
     | Ultimul regat | Millennium | Shantaram | Pearl BUCK | Anchee MIN | Amy TAN | C. LÄCKBERG | Ph.GREGORY |
     | Extraterestrii şi Intraterestrii | RUFOR | Demonul Roşu | Vraja milioanelor | Cărţi audio |

pus acum 14 ani
   
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 17 ani
Ai facut o treaba excelenta . Se vede mana de profesionist. Oricum nici nu ma asteptam la altceva din partea ta.
Felicitari!!!!!


Modificat de sake42 (acum 14 ani)


pus acum 14 ani
   
silvia
Membru Junior

Inregistrat: acum 19 ani
super !.... mii de multumiri !!!

pus acum 14 ani
   
menssana1984
Vizitator



Panait Istrati - Prefaţă

PETRE BELLU: APĂRAREA ARE CUVÎNTUL

Cu apariţia romanului Apărarea are cuvîntul, un povestitor unic răsare pe neaşteptate la orizontul literelor româneşti moderne: Petre Bellu.
Cine a auzit vreodată de acest nume? Nimeni. Unde s-a publicat cîndva un rînd de el? Nicăieri, nimic. Un anonim total.
Nici nu se putea să fie altfel.
Petre Bellu nu mai e un june plin de iluzii, nu face parte din categoria tinerilor debutanţi care au avut norocul să aibă, dacă nu „rude”, cel puţin vreun prieten „la Ierusalim”, la acel Ierusalim al literelor care e mai zăvorit decît o fortăreaţă şi în care nu pătrunzi decît adus de mînă de către... „un paşă” sau „beşleagă” al acestei fortăreţe.
Nu, n-a avut acest noroc. Şi totuşi... Curios lucru, Bellu e un familiar nu numai al vieţii literare romaneşti, dar chiar al culiselor acestei vieţi. Deşi veşnic fără franc în buzunar, el citeşte tot ce apare şi ştie tot ce se spune la „Corso” ori la „Capşa”, unde cred că n-a pus piciorul niciodată. Ceva mai mult: deşi lipsit de îndrăzneală, strivit de viaţă, rebegit şi „efasat ” (cum ar scrie un gazetar român franţuzoman), Bellu cunoaşte personal şi e cunoscut de majoritatea pontifilor literelor noastre. Nu e aşa, Arghezi, Galaction, Lovinescu, Cocea?
Chiar şi eu îl cunosc pe Bellu, din 1925, cînd m-am întors în ţară, după o absenţă de zece ani. Iar de-atunci, deseori am avut prilejul să-l revăd. Căci Bellu, departe de a fi un om care ştie să se insinueze, are darul de a-ţi răsări în cale şi de a ţi se face simpatic, tocmai în clipa în care ai fi dispus să asculţi pe cineva vorbindu-ţi de ceva, de una ori de alta.
Cum se face, atunci, că autorul romanului de faţă n-a putut să-şi găsească un naş simandicos, care să-l prezinte publicului cititor, zis „bun”, prin mijlocirea unei edituri zisă „bună” şi s-a văzut omul nevoit să cadă tronc în spinarea domnului Marton Hertz, editor zis „rău”, care va avea meritul de a-l fi descoperit prin propriile sale mijloace şi de a-l fi prezentat publicului său cititor, zis tot „rău”, un public cititor care cuprinde cam între cincisprezece şi şaptesprezece mii de cumpărători, mai mult sau mai puţin amărîţi?
Cum se face că Bellu nu m-a găsit nici chiar pe mine, care sînt aşa de uşor de găsit şi care bucuros aş fi umblat cu el de hăţ vreo cinci ani, din editură „bună” în editură „bună”, pînă ce, la sfîrşit plictisiţi amîndoi, am fi descoperit poate un astfel de editor „bun”, care s-ar fi milostivit să-mi editeze finul, de hatîr, trăgîndu-l în două mii de exemplare şi neplătindu-i o para chioară.
(Căci trebuie să adaog în paranteză că domnul Marton Hertz a avut curajul şi omenia de-a plăti lui Bellu vreo zece mii de lei, înainte chiar de a-i pune cartea în vînzare, precum şi de a-i garanta alţi zece mii, care vor permite pustiitului autor anonim să-şi încerce norocul, scriind mai departe.)
Da: la început m-am întristat şi mi-am zis că năpraznică trebuie să fie prăpastia care ne desparte pe noi scriitorii consacraţi, de lumea anonimă care ne citeşte, din moment ce un debutant răsărit din această lume, ba chiar un debutant care ne cunoaşte, care unora ne este oarecum prieten, n-a putut să afle la noi sfat şi îndrumare, şi a fost nevoit să bîjbîie ca orbetele, deşi fătase una din acele opere de artă care se impun de la prima pagină, chiar şi în ochii celui mai puţin binevoitor dintre noi aceştia, care sîntem adesea solicitaţi să dăm o prefaţă unui necunoscut.
Mi-a părut rău, dar apoi mi-am dat seama că debutul lui Petre Bellu nu putea să fie altfel, ba chiar că e bine aşa cum este.
În lumea cititorilor casei de editură Ignat Hertz, Bellu e în lumea lui.
Fiu de mici negustori, săraci de felul lor, apoi sărăciţi, iar la urmă căzuţi în mizerie, mai ales din cauza tuberculozei care se instalează în căminul lor şi seceră fără cruţare. Familia lui Bellu, o familie numeroasă, a fost în întregime secerată de tuberculoză. Mureau, sub ochii lui, părinţi, fraţi şi surori, unii în floarea vîrstei, alţii încă adolescenţi.
— Eu sînt în familia noastră singurul dintre copii care au reuşit să treacă de douăzeci de ani, îmi spune Bellu.
Ceea ce văzînd, bietul băiat fuge de acasă, înainte de a fi împlinit doisprezece ani. Fuge de moarte. Fuge în lume.
Petre Bellu e din Roşiorii de Vede. Dar, de mic copil, Bucureştiul devine cîmpul sau mai bine zis maidanul în care el urmează să descopere viaţa. Pe acasă nu mai dă cu anii. Şi numai atunci cînd e îngrozit de mizerie, dar repede îşi ia din nou tălpăşiţa, cînd vede că acasă doar agonizanţii îl întîmpină, pînă la cel din urmă.
La Bucureşti, singurul oraş din ţară în care el pretinde că ar putea trăi şi „singurul pentru care face să înduri chiar şi cea mai neagră mizerie”, la Bucureşti, Bellu începe a învăţa meseria de tîmplar, dar sfîrşeşte repede prin a se lăsa dus de acel val al delăsării, al uitării de sine, pe care „lumea bună” îl numeşte vagabondaj şi-l dispreţuieşte, dar care în realitate e unicul fel de viaţă care merită să fie trăit, căci numai el permite omului de gîndire şi de simţire să fie sincer cu el însuşi. Bellu trăieşte şi azi acest fel de viaţă, ceea ce înseamnă că nu mănîncă în toate zilele.
Ce-are a face? Din fundul urgisitei lui mahalale, din chichineaţa în care îşi macină zilele, Petre Bellu izbucneşte azi ca una din acele forţe naturale căreia nimic nu-i poate rezista. Mizeria, izolarea, boala şi nepăsarea oamenilor nu l-au putut împiedica de a mîzgăli, pe nişte petece de hîrtie adunate de prin gunoaie, slovele uimitor de sincere cu care debutează Apărarea are cuvîntul.
Nu ştiu dacă Bellu va fi în stare să mai scrie o lucrare de calitatea şi tăria celei de faţă, dar ştiu că o poveste modernă, atît de naturală şi care să te subjuge chiar de la prima pagină, nu există încă în literatura noastră contemporană, iar în cea universală opere asemănătoare se pot număra pe degete. Franţa de după război a dat un singur roman care să aibă tonul acesta venit din alte lumi: Le Grand Meaulnes de Alain Fournier, dar pe autor l-a trimis în tranşee, de unde nu s-a mai întors. Şi nici altă lucrare n-a mai rămas de la el.
Ei bine, afirm că Apărarea are cuvîntul egalează, dacă nu întrece, pe Grand Meaulnes, mai ales în ce priveşte sinceritatea tonului care dă naştere unui stil imposibil de menţinut de-a lungul unei cariere literare.
Asemenea opere rămîn unice.
Literele româneşti vor trebui să fie recunoscătoare domnului Marton Hertz, editorul mult hulit care, scoţînd din fundul celui mai complet anonimat o capodoperă ca Apărarea are cuvîntul, a dat dovadă de un adînc simţ literar şi a închis pentru totdeauna gurile invidioase ale pretinşilor „editori mari”, incapabili să răspîndească o lucrare de artă în straturile adînci ale publicului cititor.
Bucureşti, iulie 1934


pus acum 14 ani
   
menssana1984
Vizitator



Petre Bellu
Apararea are cuvantul
3.0

Link:

Parola arhiva: sfbhdhdhrtjyrk

Am schimbat oleaca formatul fisierului si am scos cateva bling-bling-uri
Puteti sa le puneti la loc daca vreti.

Va rog sa tineti cont de postarea mea de mai sus! Cea cu racii!


pus acum 14 ani
   
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 17 ani
Ma bucur ca nu am muncit degeaba la aceasta carte, adica ma bucur ca s-a facut si v 2.0 acum si v 3.0 .S-a descarcat de multe ori zic eu pentru un autor necunoscut si banuiesc ca unii au si citit-o.
menssana1984 multumesc foarte mult pentru efortul tau .
In legatura cu fraza ce contine cuvintele ,,raci mari'' postez un link cu o fotografie care cred va lamuri totul.Asa e tiparita cartea ce o detin eu.


Modificat de sake42 (acum 14 ani)


pus acum 14 ani
   
sake42
VETERAN

Inregistrat: acum 17 ani
menssana1984 :problema pusa de tine era corectidudinea frazei ,eu am inteles ca tu nu ai crezut ca in carte e tiparit ,,raci mari''!!!Bineinteles putea sa fie ,,saci mari '',,vaci mari ''.


Rog pe cineva care are carte sa verifice corectitudinea acestei propozitii:

Ele visau „raci mari” pentru mine.


pus acum 14 ani
   
tuf
Vizitator




Titlu: Apararea are cuvantul
Autor: Petre Bellu
Editura: Gramar
Traducator:
An: 2007
Nr. pagini: 149
Versiune: v.3.0 (Versiunea 3.0 e de acum 4 ani, facuta in lipsa scanului de control digital. Adaugat ACUM scan de control si ocr)
Format: djvu, docx, dox



Fiu de mici negustori, săraci de felul lor, apoi sărăciţi, iar la urmă căzuţi în mizerie, mai ales din cauza tuberculozei care se instalează în căminul lor şi seceră fără cruţare. Familia lui Bellu, o familie numeroasă, a fost în întregime secerată de tuberculoză. Mureau, sub ochii lui, părinţi, fraţi şi surori, unii în floarea vîrstei, alţii încă adolescenţi.
— Eu sînt în familia noastră singurul dintre copii care au reuşit să treacă de douăzeci de ani, îmi spune Bellu.
Ceea ce văzînd, bietul băiat fuge de acasă, înainte de a fi împlinit doisprezece ani. Fuge de moarte. Fuge în lume.
Petre Bellu e din Roşiorii de Vede. Dar, de mic copil, Bucureştiul devine cîmpul sau mai bine zis maidanul în care el urmează să descopere viaţa. Pe acasă nu mai dă cu anii. Şi numai atunci cînd e îngrozit de mizerie, dar repede îşi ia din nou tălpăşiţa, cînd vede că acasă doar agonizanţii îl întîmpină, pînă la cel din urmă.
La Bucureşti, singurul oraş din ţară în care el pretinde că ar putea trăi şi „singurul pentru care face să înduri chiar şi cea mai neagră mizerie”, la Bucureşti, Bellu începe a învăţa meseria de tîmplar, dar sfîrşeşte repede prin a se lăsa dus de acel val al delăsării, al uitării de sine, pe care „lumea bună” îl numeşte vagabondaj şi-l dispreţuieşte, dar care în realitate e unicul fel de viaţă care merită să fie trăit, căci numai el permite omului de gîndire şi de simţire să fie sincer cu el însuşi. Bellu trăieşte şi azi acest fel de viaţă, ceea ce înseamnă că nu mănîncă în toate zilele.
Ce-are a face? Din fundul urgisitei lui mahalale, din chichineaţa în care îşi macină zilele, Petre Bellu izbucneşte azi ca una din acele forţe naturale căreia nimic nu-i poate rezista. Mizeria, izolarea, boala şi nepăsarea oamenilor nu l-au putut împiedica de a mîzgăli, pe nişte petece de hîrtie adunate de prin gunoaie, slovele uimitor de sincere cu care debutează Apărarea are cuvîntul.
Nu ştiu dacă Bellu va fi în stare să mai scrie o lucrare de calitatea şi tăria celei de faţă, dar ştiu că o poveste modernă, atît de naturală şi care să te subjuge chiar de la prima pagină, nu există încă în literatura noastră contemporană, iar în cea universală opere asemănătoare se pot număra pe degete. Franţa de după război a dat un singur roman care să aibă tonul acesta venit din alte lumi: Le Grand Meaulnes de Alain Fournier, dar pe autor l-a trimis în tranşee, de unde nu s-a mai întors. Şi nici altă lucrare n-a mai rămas de la el.
Ei bine, afirm că Apărarea are cuvîntul egalează, dacă nu întrece, pe Grand Meaulnes, mai ales în ce priveşte sinceritatea tonului care dă naştere unui stil imposibil de menţinut de-a lungul unei cariere literare.
Asemenea opere rămîn unice.
Literele româneşti vor trebui să fie recunoscătoare domnului Marton Hertz, editorul mult hulit care, scoţînd din fundul celui mai complet anonimat o capodoperă ca Apărarea are cuvîntul, a dat dovadă de un adînc simţ literar şi a închis pentru totdeauna gurile invidioase ale pretinşilor „editori mari”, incapabili să răspîndească o lucrare de artă în straturile adînci ale publicului cititor.
Bucureşti, iulie 1934


Modificat de tuf (acum 9 ani)


pus acum 9 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la