In acest topic se vor posta carti ale autorilor romani ce nu pot fi postate pe topicuri de autor sau topicuri cu tematică restrânsă. Când avem condiţii pentru a deschide un nou topic, aceste carti vor fi postate la locul lor.
Pe acest topic se postează: - carti minim versiune V.1.0 insotite de scan-control sau confruntate cu cartea tiparita; - carti versiuni sub V.1.0 doar însoţite de scan-control.
Vintilă Horia Dumnezeu s-a născut în exil Grupul Editorial ART, 2008 Traducerea Ileana Cantuniari V1.0 martie 2016 fisiere doc si scan- pdf, neparolate
Este o carte deosebita. Are un ritm propriu, uneori avind impresia ca citești versuri. Traducatoarea a făcut o munca uriașa, limba romana utilizata avind un parfum de altatdata. Romanul este sub forma unui jurnal apocrif al lui Ovidiu, dar din el transpare tristețea autorului nevoit să-și duca viața pe alte meleaguri. Sunt pasaje vorbesc chiar de tristețea de a folosi alta limba decât limba materna, dar și bucuria de a scrie în aceasta noua limba. Și deși gindul ii zboară mereu la Roma, sperind într-o iertare, ajunge sa iubească și noul loc ce-l gazduieste. Sunt aduse in prim plan si inceputurile crestinismului (nasterea lui Iisus), ca și Vestea cea buna ce se raspindeste înainte de activitatea lui Iisus. Titlul romanului este o concluzie după o lunga meditatie-intrebare-raspuns în care ni se povestește din nou despre Mesia și cum un preot dac ar fi ajuns și el la Bethleem. Și-ar fi dorit ca Mesia să se nasca în Dacia, unde ar fi fost înconjurat cu dreagoste și nu ar fi fost respins, dar în felul asta nu și-ar fi împlinit menirea. A fost nevoie să se nasca undeva unde va fi respins, pentru ca ulterior să fie acceptat. Roma nu este centru lumii, drumurile nu duc toate la Roma, și, „...Dumnezeu s-a născut, şi El, în exil.” Superbe sunt relatarile vizitelor pe teritoriul dac, dar si dorul de a se reintoarce intre zidurile sigure ale Tomisului. Este ilustrarea sentimentelor unui exilat nu prin voia proprie, ci datorita vicisitudinilor vremilor, dorinta de integrare, dar si dorul dupa locurile natale. Este intr-un fel istoria exilatilor dintotdeauna, a celor obligati de puternicii zilei si de legile zilei sa-si paraseasca locurile natale. In Ovidiu e si istoria autorului si a multor asemeni lui. Ne vorbește undeva și de inceputurile noului popor. Scena aceea din Anul al VII-lea când vorbește de căsătoria lui Honorius (un nume generic roman – Onoare) cu Dochia (un nume pentru femeile dace) și de fiica lor.
*** @cr1st1an, este adevărat că userii nu au posibilitatea tehnică de a şterge o postare, dar prin folosirea butonului "Modificaţi" se poate şterge conţinutul unei postări şi se scrie ceva de genul "Rog ştergeţi!"
Eu unul nu aş posta pe forum această carte din două motive: 1. Cartea este scrisă de un autor român tânăr şi am convenit în regulament că evităm să digitalizăm cărţile autorilor români în viaţă şi în mod special nu digitalizăm cărţile autorilor români tineri. 2. Cartea este prea nouă pentru ca să avem o imagine corectă asupra valorii ei artistice. Un autor nou trebuie lăsat la pitrocit, la limpezit, trebuie să treacă prin filtru pretenţiilor cititorilor... şi după aceea putem constata dacă are o valoare artistică reală sau a fost doar un foc de paie comercial. Scopul principal al secţiunii este să aducă la lumină valori literare şi mai puţin să fie în pas cu moda. Dacă la secţiunile de filme şi muzică noutatea este criteriul principal, pe secţiunea nostră valoarea artistică sau ştiinţifică este principalul criteriu.
Cu respect, Seven
_______________________________________ Oameni şi popoare îşi cată libertatea; după ce-o obţin, îşi caută stăpân.
"Cartea d-lui Bogdan Teodorescu nu-i de fapt una de calatorie, ci o colectie de stop-cadre, piesele disparate ale unui mozaic, ce puse împreuna dau o imagine colorata, vie, a lumii vazuta din miscare. Precisa si totusi estompata. O expoziţie de impresionism geografic. Si nici nu este un ghid, desi detaliile sunt numeroase: când precise, aproape tehnice, ca într-o brosura de travel, când senzoriale, un amestec de arome, murmur de limbi necunoscute, tumult de orase, alcatuind o mica enciclopedie si în acelasi timp o chemare discreta dar staruitoare spre alte meleaguri. Firmele de turism ar avea de ce sa-i multumească lui Bogdan Teodorescu! Seductia locurilor este mai mult subliminala, caci autorul este în primul rând lucid, bun observator, plin de umor. La sfârsitul celor 54 de stop-cadre, autorul desprinde si o concluzie: Starea noastră normală de a fi este vacanta! Adică libertatea de a cunoaste nemijlocit tari, oameni, frumuseti, ciudatenii. Cum-necum, cartea domnului Bogdan Teodorescu este dintre cele care odata începute, nu se mai lasa din mâna." (Cristian Lascu, redactor-sef National Geographic)