Lois McMaster Bujold - Dans in oglinda - scan djvu, docx v2.0 si epub
“Cioburi de onoare” (1986), ca şi continuarea sa “Barrayar” (1991), cu care autoarea câştigă în 1992 premiile HUGO şi LOCUS, narează interesanta poveste de dragoste dintre Lordul Vorkosigan şi o sofisticată femeie, care nu aparţine lumii sale. Copilul rezultat din această căsătorie este Miles Vorkosigan, născut cu mai multe handicapuri fizice, datorate încercărilor tatălui său de a-l otrăvi. Crescând, Miles devine o persoană din ce în ce mai carismatică, spirituală, un geniu militar care triumfă asupra problemelor pe care i le cauzează permanent fragilitatea scheletului său, precum şi statura pitică, de numai 1,45 m.
Ciclul continuă cu “Ucenicul războinicului” (1986), “Testul onoarei” (1987), “Fraţi sub arme” (1989) şi “Jocul lui Vor” (1990 – premiul HUGO, în 1991), în care viaţa complicată şi, de multe ori, dublă dusă de Miles pe o astronavă barrayană, ca sublocotenent, şi pe o navă a mercenarilor dendarii, cărora le devine, în mod accidental, amiral este scoasă în evidenţă într-o manieră tipică romanelor stendhaliene.
Povestirile scurte din volumul “Marginile infinitului”, împreună cu “Jocul lui Vor” (transformat în 1990 în “Jocul lui Vorkosigan”) şi “Munţii îndoliaţi” (1989 – premiul HUGO şi NEBULA) reprezintă tot atâtea trepte în cariera sa literară, dar şi în aceea a construcţiei personajului său deja celebru, Miles Vorkosigan.
“Ethan din Athos” (1986) îşi concentrează atenţia asupra lui Elli Quin, cea care urmează să devină iubita lui Miles, iar “Căzând liber” (1988) cea mai bună nuvelă a sa, câştigătoare a premiului NEBULA pe acelaşi an, ne înfăţişează situaţia unor personaje complexe şi stranii, străbuni ai lui Miles, cu aproape 200 de ani înainte de începutul istoriei clanului Vorkosigan. Asistăm la povestea rebeliunii, declanşată de oameni modificaţi genetic, care trăiesc în condiţii de gravitaţie zero, împotriva companiei care i-a creat şi care plănuieşte ca, de îndată ce valoarea lor comercială expiră, să-i abandoneze pe prima planetă pustie întâlnită în cale.
Romanul “Dans în oglindă” (1994 – premiul HUGO în 1995) reprezintă reluarea poveştii fraţilor-clon Miles şi Mark Vorkosigan, dintr-o perspectivă puţin diferită. Cetăţeni ai Imperiului Barrayar, aceştia trăiesc pe una din fostele colonii spaţiale umane, situată în apropierea unei găuri de vierme. Miles Naismith este agent al SecImp (Securitatea Imperiului) şi, folosindu-se de o forţă armată proprie, luptătorii dendarii, ajută regimul împăratului Gregor să se menţină la putere, menţinând astfel echilibrul de forţe în imperiu. Mark este un geamăn-clon, creat de Casa Bharaputra, pe planeta Întregul Jackson, la comanda cethagandanilor, o forţă militară ce se opune imperiului şi, implicit, familiei Vorkosigan, al cărei şef este Aral, tatăl lui Miles, primul-ministru al imperiului. Misiunea lui Mark, după ce va ajunge la maturitate, este de a-l înlocui pe Miles, căruia îi seamănă până la identitate, după care urmează să-l ucidă pe Aral şi să semene groază în imperiu.
|
