mastica65
Membru Senior
Din: Timisoara
Inregistrat: acum 12 ani
|
|
Stefan Zweig - JOSEPH FOUCHÉ (v.1.0)
SCAN + DOC + EPUB + MOBI sau arhiva completa
Original: Joseph Fouche. Bildnis Eines Politischen Menschen Traducere: EMERICH DEUTSCH An apariție: 1981 Editura: UNIVERS Nr. pagini: 240 Descriere:
Esența secretului puterii lui Joseph Fouché este, de fapt, dorința neîntreruptă de a avea puterea, chiar suprema putere, dar, spre deosebire de cei mai mulți, conștiența posesiunii puterii însăși îi este de ajuns, fără să aibă nevoie de semnele exterioare și de veșmântul acesteia. Fouché este ambițios în cel mai înalt grad, până la limita extremă, dar nu este însetat de glorie; este ambițios, fără a fi vanitos. Ca un veritabil și autentic jucător cerebral, prețuiește numai componentele tensionale ale dominării, și nu însemnele acesteia. Mănunchiul de nuiele al lictorilor, sceptrul regal, coroana imperială n-are decât să le poarte liniștit un altul, fie el puternic sau un om de paie, toate acestea îi sunt indiferente; îi cedează acestuia cu plăcere strălucirea și îndoielnica fericire a popularității. Lui îi ajunge să fie la curent cu faptele, să aibă influență asupra oamenilor, să-l conducă el în realitate pe aparentul conducător al lumii și fără a-și implica propria-i persoană, să joace cel mai fascinant dintre toate jocurile, formidabilul joc al politicii. În timp ce toți ceilalți sunt angajați prin convingerile lor, prin spusele și acțiunile lor publice, el, care se ferește de lumină și care stă ascuns, rămâne liber în sinea sa și devine astfel polul constant în scurgerea continuă a evenimentelor. Girondinii sunt răsturnați, Fouché rămâne; iacobinii sunt alungați, Fouché rămâne. Directorul, Consulatul, Imperiul, Regalitatea și din nou Imperiul dispar și se prăbușesc; el continuă însă să rămână, numai el, Fouché, grație rafinatei sale atitudini rezervate și cutezanței sale temerare de a fi cu totul lipsit de caracter, de a fi deplin și consecvent lipsit de convingeri... Maximilien Robespierre, dușmanul lui Fouché, ieri încă omul cel mai puternic din Franța, zace, scăldat în sânge, cu maxilarul zdrobit, întins pe două scaune, în vestibulul Convenției. Fiara cea mare a fost răpusă, Fouché, salvat. A doua zi după-amiază, căruța se îndreaptă, scârțiind, spre locul execuției. Teroarea a luat sfârșit, dar și spiritul incandescent al Revoluției s-a stins, epoca eroică s-a încheiat. Acum vine ceasul moștenitorilor, al aventurierilor și al profitorilor, al prădătorilor și al ipocriților, al generalilor și al oamenilor banului, ceasul noii ghilde. Acum, așa se crede, vine și ceasul lui Joseph Fouché.
Lectură plăcută...
Modificat de mastica65 (acum 11 ani)
|
|