Jorge Amado de Faria (1912–2001) este cel mai renumit scriitor brazilian aparţinând şcolii moderniste. A debutat la vârsta de optsprezece ani cu romanul Ţara carnavalului. În acelaşi an s-a stabilit în Rio de Janeiro unde a făcut studii de Drept, dar nu a practicat niciodată profesia de avocat, dedicându-se în schimb scrisului. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără Căpitanii nisipului, Dona Fior şi cei doi soţi ai ei (publicat în 1966 şi adaptat pentru marele ecran), Păstorii nopţii (1964), Tocaia Grande (1984). Opera sa a fost tradusă în peste cincizeci de ţări, iar scriitorul a făcut parte din Academia de Litere Braziliană din 1961 până în anul morţii sale.
Listă selectivă a operelor: 1932: Pământul carnavalului ("O país do carnaval"); 1933: Cacao ("Cacau"); 1935: Jubiabá; 1936: Mare moartă ("Mar morto"); 1943: Pământ fără lege ("As terras do sem fim"); 1944: Sfântul Gheorghe din Ilhéus ("Săo Jorge dos Ilhéus"); 1958: Gabriela, cuișoară și scorțișoară ("Gabriela, cravo e canela"); 1963: Bătrânii lupi de mare ("Os velhos marineiros"); 1963: Păstorii nopții ("Pastores da noite"); 1966: Dona Flor și cei doi soți ai ei ("Dona Flor e seus dois maridos"); 1973: Teresa Batista ostenită de război ("Teresa Batista cansada de guerra"). 1984: Tocaia Grande ("Tocaia Grande").
Versiune v1.0 Traducere de Anca Milu Vaidesegan Editura Univers Apariţie 1999 Număr de pagini 362
„Spun nu când ceilalţi spun da la unison. Doresc să descopăr si să revelez faţa ascunsă, cea care a fost ştearsă din compendiile de Istorie pentru că era infamă şi degradantă; vreau să cobor în renegatul început, să simt consistenţa lutului amestecat cu sânge şi noroi, să fiu în stare să înfrunt şi sa depăşesc violenţa, ambiţia, meschinăria, legile omului civilizat. Vreau să povestesc despre iubirea prihănită, când încă nu se ridicaseră altare închinate virtuţii. Spun nu când ceilalţi spun da, nu am alte obligaţii.” (Jorge Amado, Tocaia Grande)
Versiune v1.0 Traducere de Dan Munteanu Colán Editura Univers Apariţie 2012 Număr de pagini 452
„Publicat în 1958, Gabriela este considerat prima capodoperă a lui Jorge Amado. Romanul poate fi citit ca o poveste de dragoste neobişnuită între două personaje venind din lumi foarte diferite: Nacid Saab, proprietarul bogat, de origine siriană, al unui bar din Ilhéus, şi Gabriela, o tânără mulatră în firea căreia se contopesc senzualitatea, simplitatea şi inocenţa. Dar nu este singura lectură a romanului, constituit ca o frescă a Braziliei în anii 1920, o descriere satirică a aspiraţiilor Americii Latine spre „modernitate” şi în acelaşi timp o celebrare a culturii populare braziliene şi a celor mai preţuite plăceri ale ei – mâncarea, dansul, dragostea şi râsul.” (Dan Munteanu Colán)
