Eugen Barbu, JURNAL, 1974 Se apropie Pastele. N-am niciun ban. O disperare cruntă mă copleşeşte. Vecinii cară miel şi vin în damigene. În toată mahalaua pluteşte miros dulce de cozonac. Eu aş suporta aceste lucruri dar bunica mea plânge în fiecare zi. E bătrână şi se agaţă de orice bucurie. Nu pot s-o ajut cu nimic. Mă întreabă de ce nu-mi iau un serviciu. Ce să-i răspund? Că vreau să-mi termin cartea? Prietenii m-au părăsit şi nu le fac din asta vreo vină. Unii sunt la fel de săraci ca şi mine, dar au cel puţin o familie. Mă închid în casă, strâng din dinţi. Muzica de la radio îmi face bine. Sunt singur şi mă simt foarte puternic…
Jurnal, 1966 Şi „Groapa” şi „Principele” sânt fructul unei mânii prelungite. În 1957 apărea prima carte primită cu huiduieli şi cu scrisori de la preoţi, învăţători şi făcători de bine. Ce urau aceşti oameni? Violenţa stilului, lumea aceea atât de pestriţă, descrisă needulcorat. Când o scriam, mă gândeam că se va întâmpla ce s-a şi întâmplat, că voi fi primit cu strigăte şi scrâşnete şi ştii de ce? Pentru că asta doream, să răstorn masa… „Groapa”, mahalaua nemernică în care sunt obligaţi să trăiască aceşti oameni aruncaţi la marginea societăţii, nu este o lume izolată, o entitate geografică de sine stătătoare, ci o consecinţă zguduitoare a unui fel de viaţă odios, în care fericirea este dată numai unora şi se obţine, aşa cum se vede şi în această carte, cu mijloace care îngrozesc pe cititor. Voiam să mai adaug că titlul cărţii nu are referinţe numai la un spaţiu cunoscut, ci şi la „groapa morală”, în care erau siliţi să trăiască mahalagii Cuţaridei. Aici vreau să amintesc că târguitul miresei din capitolul „Nunta” nu e deloc întâmplător, că asemenea căsătorii la mahala, în care părintele îşi vindea copila unui om „cu situaţie” sau care ar putea avea „situaţie”, erau curente şi că înfăţişând acest târg ruşinos am umplut inima cititorului de oroare…
Jurnal, 1974 …La apariţia Gropii am fost etichetat „scatolog naţional” titlu de care s-au bucurat alde Arghezi şi Cocea. M-am obişnuit cu contestaţiile. Un autor primit prea bine e susceptibil de bănuieli. El e, ori cu totul mediocru, ori deţine un rang social care inspiră linguşeala. De pildă, toţi preşedinţii Uniunii Scriitorilor au o presă excepţională. Timpul, iată supremul arbitru… …Regula criticii, elementara regulă a criticii, cere ca opera să fie despărţită de individ. N-a fost un Popescu-Doreanu, care a făcut ca „Groapa” timp de cinci ani, să fie o carte interzisă şi cu ce s-a ales el, ca să nu-l pomenesc pe A. Toma şi alţi cioclii literari ai dogmatismului, n-a fost campania organizată de Breban în jurul „Principelui” şi ce s-a ales de acei copii ai durerii care scânceau în jurul cărţii?
Ediție revăzută Text definitiv Editura: 100 + 1 GRAMAR Nr. de pagini: 374 Anul apariției: 1997
Descriere:
„Dacă s-ar face o anchetă cu privire la cele mai bune romane din literatura noastră, n-aş ezita să înscriu printre ele şi «Groapa» lui Eugen Barbu.” (Şerban Cioculescu). „Groapa este tocmai lumea de gunoaie imundă, bălţi stătute rezultate din uriaşa fermentaţie a resturilor marelui oraş, acest «teren fetid» visat de Zola, pentru realizarea a tot ce este instinctiv, demenţial, maladiv în oraş.” (Ion Vitner). „Groapa este monografia unei lumi care se naşte din mucegaiuri, bube şi noroi.” (Nicolae Manolescu).
Aşa după cum autorul va mărturisi, ideea i-a venit prin 1946, după o preumblare prin „mahalaua unde stau de 20 de ani”: „Ce-ar fi să scriu despre Groapa mea în care am visat, despre hoţii aceia fioroşi cu care am împărţit uneori felii de cantalup sub malurile fabricii de textile din Cuţarida veche?”. Viitorul roman se va prefigura într-o povestire, „Aia mică”, pe care, tot în 1946, Eugen Barbu o citeşte la Cenaclul „Sburătorul”. Impresia este consemnată lapidar: „După atâtea nuvele «psihologice», iată ceva care îi nedumereşte pe venerabilii din fotoliu”.
Eugen Barbu – Princepele v 1.0 docx si pdf. Corectat dupa carte, am adaugat prefata si tabel cronologic si le-am mutat la sfarsitul cartii
Principele lui Eugen Barbu este un fin exercițiu stilistic, adunând într-o narațiune atât de condensată zeci de ani de balcanism, imagini puternice despre domnitorii străini și a lor influență asupra țării, dar, cel mai important, fine mecanisme de mărire și decădere a puterii, general valabile indiferent de epoca istorică a desfășurării acțiunii. Ce prezintă, de fapt, Eugen Barbu? O cronică subiectivă, din perspectiva unui principe sfâșiat între dragostea de putere, dragostea de sine, conștiință și manipulare, a unei curți lovite de ciumă, de o clasă nobiliară lașă și egoistă, de un imperiu grandios și grandoman.
Eugen Barbu realizează o altă cronică a domnilor fanarioți, cinică și sarcastică. La fel ca în Principele , este prezentată domnia fanarioților în țara noastră, doar că aici nu mai este personaj principal conducătorul țării, ci un boier fanariot, Hrisant Hrisoscelu (numele este epic).
Am în biblioteca personală următoarele cărţi semnate Eugen Barbu:
Prînzul de Duminică - Editura pentru literatură 1962 Facerea lumii - Editura Eminescu - 1971 Principele - Editura Eminescu - 1972(aş putea face un scan control) Incognito vol1 - Editura Albatros 1976 Incognito vol2 - Editura Eminescu 1977
Aceste cărţi sunt pe lista de aşteptare la scanat(nu sunt un fan Eugen Barbu), dar dacă există interes le voi scana mai repede şi pot pune la dispoziţie un scan ctrl şi ocr brut(în toate cele patru versiuni pe care se scoate ABBYY). Daca nu, le voi posta când le va veni rândul.
Apropos - La pagina 7 a "hangarului" am găsit această carte:
externvero a scris:
Eugen Barbu - Unsprezece Lumea fotbalului, istoria se repeta...
Mă rog, parcă cine mai ţine minte! Ca la tauri era, domnule! Eu vorbisem cu Tirnanici, îl ştiţi pe Tirnanici! Ah, ce inter! Cel mai prima inter din Europa. Avea picioare de aur. Îi spusesem: „Tirnanici, brat moi, cînd ţi-oi striga: «Aici, atenţie!» tu să arunci balonul peste apărarea lor!” „S-a făcut, uice! mi-a zis el, numai să te ţină picioarele, că brazilienii ăştia sînt făcuţi ca armăsarii, nu ca taţii lor!” Ce e drept, e drept! Alergau, domnule, de le scăpărau picioarele! Şi cum vă spuneam...
Eugen Barbu - Facerea lumii v 1.0 arhiva cu docx si djvu de control. Scanul a fost facut de @ndodo. Multumesc pentru colaborare.
„Ce vedeţi voi rău în faptul că vreau ca muncitorii mei să aibă un club ca lumea, cu multă lumină, cu multe cărţi, cu un biliard, cu secţii de învăţămînt?” „Bine, bine, dar nu sînt bani”, exclamau contabilii. „Trebuie să mi-i scoateţi din pămînt, din iarbă verde, s-aude?” Şi pe urmă le explica celorlalţi, răbdător: „Pentru că la ei acasă sînt copii, sînt neveste, e cicăleală, e multă sărăcie şi nu e destulă lumină electrică şi căldură, şi-atunci iau drumul bodegii, unde cred ei că vor găsi acea bucurie de care sînt lipsiţi. Eu vreau să-i ţin aici după orele de producţie, pînă le facem case. Pînă o să aibă fiecare căldură şi electricitate cît o să le trebuiască, trebuie să se odihnească aici, unde e destulă electricitate şi căldură. M-aţi înţeles?”
![[B] Eugen Barbu - Eugen Barbu - Unsprezece Editura ALBATROS 1978 - Carti in limba romana](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/B_Eugen_Barbu-ok_1512270.jpg)
![[B] Eugen Barbu - Eugen Barbu - Balonul e rotund Editura - Carti in limba romana](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/B_Eugen_Barbu-ok_1512576.jpg)
![[B] Eugen Barbu - Eugen Barbu - Incognito vol 3 Editura Eminescu - Carti in limba romana](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/B_Eugen_Barbu-ok_1539863.jpg)
![[B] Eugen Barbu - Caietele Princepelui - Vol.1 PDF - 72 MB - Carti in limba romana](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/B_Eugen_Barbu-ok_1559455.jpg)
