idbmax
VETERAN
 Inregistrat: acum 14 ani
|
|
════ TOPIC ÎNREGISTRAT ════
Mergi la Catalog ►►
Biblioteca R.I.
ALEXANDRU MITRU
- (pseudonim al lui Alexandru Pârăianu; 16 noiembrie 1914, Craiova - 19 decembrie 1989, Bucureşti) este un prozator, traducător, dramaturg, autor de literatură pentru copii şi tineret. Este fiul Angelei Pârăianu, educatoare, şi urmaş al unei familii boiereşti, de cărturari şi oşteni, coborâtori din spiţa lui Danciul Pârăianu, ispravnic al Craiovei în vremea lui Matei Basarab. Urmează gimnaziul de la Liceul „Carol" şi apoi Liceul „Fraţii Buzeşti" din Craiova (1926-1933). Întrerupe Facultatea de Ştiinţe (1933-1935) pentru satisfacerea stagiului militar la Şcoala de Ofiţeri Artilerişti din Craiova, după care se înscrie, influenţat de prelegerile erudite ale unchiului său, generalul şi profesorul I.C. Pârăianu, la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1936-1940). După ce a debutat cu proză în 1932, în paginile revistei „Ramuri", la recomandarea lui G. Călinescu scrie la „Naţiunea" (1947-1949), apoi la „Muncitorul agricol" (1949-1954).
Colaborează la „Aurora", „Drumul femeii", „Economist", „Fapta", „Femeia", „Informaţia", „Licurici", „România liberă", „Seara", „Universul", folosind pseudonimele M. Adam, Ion Căruntu, Eugen Craioveanu, B. Mitru, Moş Mitru şi M. Pârăianu. Devenind profesor de literatură română şi universală, predă în cele din urmă la Liceul „Gh. Lazăr" din Bucureşti (1956), unde înfiinţează cenaclul literar Luceafărul, consacrându-se, pe parcursul a două decenii, formării şi îndrumării tinerelor talente.
A fost membru corespondent al Academiei Germane de Literatură pentru Copii şi Tineret din Volkach şi membru de onoare al Bibliotecii Internaţionale pentru Copii şi Tineret UNESCO. A primit numeroase distincţii şi premii literare, între care Premiul Uniunii Scriitorilor (1967, 1982) şi Premiul „Ion Creangă" al Academiei Române (1968). De asemenea, Premiul european de literatură pentru copii şi tineret (pentru întreaga operă, 1976), Diploma de onoare a Premiului internaţional Trento-Italia (pentru “Din marile legende ale lumii”, în 1978) etc.
Dacă la începuturile sale literare Mitru publică reportaje, schiţe, piese de teatru într-un act, după îmbrăţişarea carierei didactice se consacră literaturii destinate copiilor şi tinerilor. Abordează o tematică variată, cu funcţie educativă, subsumând motive de largă circulaţie, dar şi specifice spaţiului nostru cultural. Se adresează primei vârste prin poveste, înfăţişând tipul uman ideal (Inima mamei, 1954), sau prin snoavă, ilustrând înţelepciunea şi umorul popular (Poveşti cu tâlc, 1956, Poveşti despre Păcală, 1961).
Nostalgia originilor îl trimite la legendă şi basm. Colecţiile de legende pe care le prelucrează cuprind povestiri din fondul culturii universale, după criteriul armonizării versiunilor contradictorii într-o sinteză personală, aşa cum se întâmplă în Legendele Olimpului (I-II, 1960-1962), Din marile legende ale lumii (I-II, 1963-1965). Altă dată reinterpretează în viziune proprie mituri româneşti inspirate din folclor şi documente scrise (despre obârşia fantastică a lumii, a elementelor naturii, a locurilor sacre, a formelor stranii de relief), ca în Copiii muntelui de aur (1954), în Ţara legendelor (1956), Din rădăcini de legendă şi baladă (1982).
Deşi respectă modelul tradiţional, basmul fantastic se particularizează la Mitru prin episoade ilustrând materia unui mic tratat de mitologie, pe de o parte, a unui mic tratat de filosofie, pe de alta, ambele menite să deschidă accesul spre sensurile încifrate ale miturilor. Atât legenda, cât şi basmul se dezvoltă pe obsesia „misterelor orfice", scriitorul refăcând mitul potrivit accepţiunilor recunoscute. Orfeu e întemeietor al cântecului şi totodată pelerin în căutarea absolutului, dar înfăţişându-l ca păstor cu valenţe războinice, Mitru îl înscrie în spaţiul de cultură autohton. Extinzându-i aria, scriitorul are darul de a introduce mitul, sub forme de expresie adaptate realităţilor contemporane, în romanul social pentru copii, construit pe tema călătoriei, fie „în căutarea timpului pierdut" (întoarcerea lui Neghiniţă, 1966), fie „în căutarea idealului vieţii" (Bastonul cu mâner de argint, 1974), precum şi în romanul de dragoste, unde „cunoaşterea" implică două căi: dragostea şi învăţătura (Portretul dragostei, 1989).
Pentru Mitru, mijlocul cel mai potrivit de a trezi adolescenţilor sentimentul patriotic este naraţiunea istorică. Structurând-o atât pe adevărul istoric, cât şi pe legendă, satisface şi exigenţele istoriografice, şi pe cele literare, în povestire, imaginea oraşului cu vechi tradiţii se încheagă din mitul întemeierii, din umbra şi fapta eroică a voievozilor şi a luptătorilor pentru libertate (Gelu, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Gheorghe Doja, Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu şi încă mulţi alţii), din spiritul cărturarilor (Miron Costin, Alecu Russo, Dimitrie Ţichindeal, Aaron Florian, Gh. Lazăr, Nicolae Bălcescu), din valori ale artei - Bucureştii în legende şi povestiri (1975), Craiova în legende şi povestiri (1978), Iaşii în legende şi povestiri (1979), Aradul în legende şi povestiri (1982).
În romanul istoric se reconstituie perioada cuprinsă între domniile lui Vlad Ţepeş şi Neagoe Basarab, acţiunea rezultând din aventurile dramatice prin care trece eroul - căpitanul Ion, personaj de ficţiune cu virtuţi supradimensionate (Vulturii de foc, 1970, Strălucitoarea sabie, 1976, Legendă valahă, 1979). Proiectarea în mit este modalitatea prin care sunt remodelate întâmplări petrecute în timpul războiului daco-roman, ce face obiectul naraţiunii cu ambiţii epopeice Cântecul Columnei (1981), inspirată din imaginile Columnei Traiane din Roma.
Ca dramaturg, Mitru reia teme din proză şi adaugă altele noi, ca în Isprăvile viteazului Heracle (1959), Avionul de Cluj (1970, în colaborare cu Constantin Mateescu). Compune drame, texte pentru teatrul de păpuşi şi marionete, teatru radiofonic, de televiziune. O parte din scrieri i-au fost traduse în limbile germană, rusă, maghiară, japoneză, albaneză.
Opera
• Păpuşa, Bucureşti, 1932;
• Albumul de geografie, Bucureşti, 1951;
• Povestea ielelor, Bucureşti, 1951;
• Supărarea lui Dincă, Bucureşti, 1953;
• Inima mamei, Bucureşti, 1954;
• Copiii muntelui de aur, Bucureşti, 1954; ediţia (Muntele de aur), introducere de Mihai Beniuc, Bucureşti, 1974;
• În ţara legendelor, Bucureşti, 1956;
• Poveşti cu tâlc, Bucureşti, 1956;
• Trandafirul roşu, Bucureşti, 1956;
• Basmele mării, Bucureşti, 1957;
• Palatul de argint, Bucureşti, 1958;
• Isprăvile viteazului Heracle, Bucureşti, 1959;
• Legendele Olimpului, I-II, introducere de Nicolae I. Barbu, Bucureşti, 1960-1962; ediţie îngrijită şi prefaţă de Demostene Botez, Bucureşti, 1983;
• Alte poveşti cu tâlc, Bucureşti, 1961;
• Poveşti despre Păcală, Bucureşti, 1961;
• Din marile legende ale lumii, I-II, prefaţă de Gheorghe Bulgăr, Bucureşti, 1963-1965;
• Găina cu ouăle de aur, Bucureşti, 1963;
• Flori pentru Mihaela, Bucureşti, 1964;
• Întoarcerea lui Neghiniţă, Bucureşti, 1966;
• Săgeata căpitanului Ion, Bucureşti, 1967;
• Poveşti cu tâlc (Poveşti cu tâlc. Alte poveşti cu tâlc. Poveşti despre Păcală , Bucureşti, 1967;
• În ţara legendelor, Bucureşti, 1968; ediţie îngrijită şi prefaţă de Alain Guillermou, postfaţă de Ovidiu Papadima, Bucureşti, 1973;
• Sabia de foc, Bucureşti, 1969;
• Avionul de Cluj (în colaborare cu Constantin Mateescu), Bucureşti, 1970;
• Luceafărul de ziuă, Bucureşti, 1970;
• Vulturii de foc, Bucureşti, 1970;
• Domnul din Vladimiri, Bucureşti, 1971;
• Bastonul cu mâner de argint, Bucureşti, 1974;
• Bucureştii în legende şi povestiri, Bucureşti, 1975;
• Poveşti despre Păcală şi Tândală, Bucureşti, 1975;
• Acasă la Macedonski, Bucureşti, 1976;
• Nemaipomenitele aventuri ale lui Pinocchio, năzdrăvanul prichindel de lemn, Iaşi, 1976;
• Strălucitoarea sabie, Bucureşti, 1976;
• Florile acelei primăveri, Bucureşti, 1977;
• Joc, Craiova, 1977;
• ABC-ul poveştilor, fasciculele I-XXX, Iaşi, 1978;
• Craiova în legende şi povestiri, Bucureşti, 1978;
• Iaşii în legende şi povestiri, Bucureşti, 1979;
• Legendă valahă, Bucureşti, 1979;
• Cântecul Columnei, prefaţă de Radu Vulpe, Bucureşti, 1981;
• Dansez cu tine, Craiova, 1981;
• Aradul în legende şi povestiri, Bucureşti, 1982;
• Din rădăcini de legendă şi baladă, Iaşi, 1982;
• Călătoriile lui Făt-Frumos, Iaşi, 1985;
• Vântul suflă liber peste câmpuri, Craiova, 1986;
• Lumini din vremuri, Craiova, 1987;
• Căciula fermecată, Craiova, 1989;
• Portretul dragostei, Iaşi, 1989.
Traduceri
• Ruth Lissai, Sol, nota fugară, Bucureşti, 1959;
• Cum a ajuns lupul cântăreţ. Poveşti populare săseşti (din Transilvania), Bucureşti, 1962 (în colaborare cu Virgil Teodorescu);
• Waldemar Bonsels, Albina Maia şi aventurile ei, Bucureşti, 1966;
• Karin Michaelis, Copiii doamnei Gormsen, Bucureşti, 1970;
• Hedi Hauser, Spiriduşii pădurii, Bucureşti, 1975;
• Poveşti populare româneşti şi săseşti, ediţie îngrijită de Albrecht Zweier, Bucureşti, 1975.
DIN MARILE LEGENDE ALE LUMII – 1963-65
LEGENDELE OLIMPULUI – 1960-62
DIN RĂDĂCINI DE LEGENDĂ ŞI BALADĂ - 1982
Modificat de idbmax (acum 11 ani)
_______________________________________
"de GUSTIBUS et COLORIBUS non disputandum"
(Seneca)
Contributia mea pe forum:
Colectia O Altfel de E-Carte
Colectia Aleksandr Romanovici Beleaev
FOILETON-TRACIA MAGAZIN - O revista virtuala
Colectia Romane de Aventuri si Istorice - romanesti
Wild, Wild, West - Colectie western
Colectia CALATORI PRIN TIMP
O altfel de E-Carte - BLOG
|
|
![[b] alexandru mitru din 1990 legendelor olimpului:](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/ok_1458711.jpg)
![[b] alexandru mitru acuma mitru ţara ultimele pagini (am doar pana pagina 336 daca are cineva](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/ok_1550457.jpg)
![[b] alexandru mitru bună seara! alexandru mitru joc. v.1.0 prin lui spicdegrâu](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/ok_1567595.jpg)
![[b] alexandru mitru bună seara! alexandru mitru flori pentru v. 1.0 prin djvu lui](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/ok_1568221.jpg)
