Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun
Lista Forumurilor Pe Tematici
Forum Romania Inedit | Reguli | Inregistrare | Login

POZE FORUM ROMANIA INEDIT

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
laura love
Femeie
22 ani
Bihor
cauta Barbat
24 - 52 ani
Forum Romania Inedit / Totul despre cărți - About e-books / Despre traduceri, calitatea lor.... şi nu numai Moderat de Seven, Stelevadris, cuculean, naid, uncris
Autor
Mesaj Pagini: 1
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
***
     Puţin off topic sau on topic depinde cum priviţi.

        Mă adresez în special foştilor, actualilor, viitorilor traducători/editori.

        Am fost un naiv crezând că a fi traducător înseamnă o responsabilitate şi un minim respect pentru opera scriitorului pe care o traduce. Nu o să mă refer la traducerea efectivă a unei cărţi, deşi sunt sigur că dacă am lua la întâmplare aceeaşi carte, dar tradusă de 3 traducători/editori diferiţi vom avea trei versiuni aproape diferite, atât ca traducere, dar mai ales ca adaptare/interpretare în limba română.
        O să mă refer mai ales la cuvintele care reprezintă nume de oameni, străzi, locuri, localităţi, localuri, parcuri, castele, închisori s.a.m.d.
        După cum spune multă lume, traducerile făcute înainte de 1990, sunt mult mai bune decât cele de după 1990. Poate că aşa o fi dar în ce priveşte cuvintele care reprezintă nume de oameni, străzi, locuri etc. nu este deloc aşa. Este de fapt un amalgam… neprofesional, urât şi neunitar. Dă impresia de bulibăşeală…
        Constat că fiecare traducător are sau şi-a luat libertatea de a modifica numele respective după bunul plac, traducând numele respective în română sau lăsându-le ca în original dar fără a pune accent pe anumite litere, altfel spus mutilându-le.
        În cărţile scrise de Alexandre Dumas şi Michel Zévaco, traduse/editate în proporţie de 80-90% înainte de 1990, am găsit o multitudine de variante a aceloraşi nume şi care se referă la acelaşi personaj, stradă etc.

         - Henri, Henric, Henrik
         - Catherine de Médicis, Catherine de Medicis, Catherina de Médicis, Catherina de Medicis, Caterina de Médicis, Caterina de Medicis.
         - Deviniere, Deviniére.
         - Angoulęme, Angouleme, d'Angoulęme, d'Angouleme.
         - Ambroise Pare, Ambroise Paré.
         - Henri de Béarn, Henri de Bearn, Henric de Béarn, Henric de Bearn.
         - Châtillon, Chatillon.
         - Orléans, Orleans, de Orléans, d'Orléans.
         - Barrés, Barres.
         - Téligny, Teligny.
         - Saint-Mégrin, Saint-Megrin.
         - Condé, Conde.
         - Crucé, Cruce.
         - Jacques Clément, Jacques Clement.
         - Déodat, Deodat.
         - Hôtel, Hotel.
         - François de Montmorency, Francois de Montmorency.
         - ducele de Alençon, ducele de Alencon.
         - Tréville, Treville.
         - Saint-Honoré, Saint Honoré, Saint-Honore, Saint Honore.
         - Sévigné, Sevigne.
         - Hôtel d'Angleterre, Hotel d'Angleterre.
         - şi multe altele…
         - nu mai spun că multe din cuvintele de mai sus, care reprezintă acelaşi personaj, stradă, etc. le găsim în cel puţin 2 variante în aceeaşi carte !!!


         Mie toate aceste nume îmi dau aceeaşi senzaţie ca atunci când vizionez un film luat de pe ARD sau RTL, în care actorii vorbesc în engleză, este dublat vocal în germană, şi subtitrat în limba română. Senzaţia mea este că este un ghiveci prost în care nu mai auzi vocea actorului, modul în care interpretează etc.
          Eu prefer ca toate aceste nume de mai sus, să ramână aşa cum sunt în ORIGINAL, cu tot cu accentele din limba respectivă. Dacă e nevoie de traducerea unui cuvânt se poate face fără probleme în subsolul paginii, fără a mai mutila inutil textul respectiv.
           Toate aceste traduceri nu par a fi făcute direct din limba franceză, par a fi versiuni traduse din  coreeană în care accenturile de pe litere s-au pierdut pe drum (glumesc evident).
         


          Scuze pentru postarea lungă!



         Temă de gândire.

          Dacă un traducător decide să traducă numele de personaje, străzi, oraşe etc. ar trebui ca numele să fie cam aşa (exemplu aleatoriu):

          - New York în Noul York
          - San Francisco în Sfântul Francisc
- etc. etc.

          Dar cum ar traduce el în română un cuvânt care nu are echivalent în limba română? Cum va traduce acel cuvânt? Îi va da un alt nume, adică îl va boteza?

          Să înteleg că acest traducător va alege nişte de cuvinte pe care le traduce şi alte cuvinte pe care nu le va traduce? Va face el un asemenea colaj într-o carte reunind ambele variante? Care ar fi opţiunea lui? Cum ar traduce/adapta numele de Lincoln?

Modificat de BlankCd (acum 14 ani)


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 14 ani
   
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
***                    Update la lista de mai sus.

         Am mai constatat la traducătorii noştrii abuzul de cuvinte prescurtate, mie cel puţin aceste cuvinte puse într-o carte mă duce cu gândul la notiţele unui ziarist sau copiuţele unui elev.

                       - Dv.
                       - dv.
                       - Dvs.
                       - dvs.
                       - D-l.
                       - d-l.
                       - D-ul.
                       - d-ul.
                       - D-ta.
                       - d-ta.
                       - D-tale.
                       - d-tale.
                       - D-voastră.
                       - d-voastră.

         Apoi mai sunt o mulţime de cuvinte, eu le-aş spune apelative, dar nu ştiu dacă este corect spus aşa, care apar în mai multe variante:

                       - Majestatea voastră, Majestatea-voastră.
                       - Maiestatea-voastră, Maiestatea-voastră.
                       - majestatea voastră, majestatea voastră.
                       - maiestatea-voastră, maiestatea-voastră.
                       - Înălţimea voastră, înălţimea voastră.
                       - Înălţimea Voastră, înălţimea voastră.
                       - Măria ta, măria ta.
                       - Domnia Ta, domnia ta, Domnia ta.
                       - Domnia Voastră, Domnia-Voastră, Domnia voastră, domnia voastră, domnia-voastră.
                       - Rege, rege.
                       - Regină, regină.
                       - Episcop, episcop.
                       - Excelenţa voastră, Excelenţa Voastră, excelenţa voastră.
                       - Excelenţa Sa, Excelenţa sa, excelenţa sa.
                       - lez maiestate, lez-maiestate.
                       - lez majestate, lez-majestate.
                       - les maiestate, les-maiestate.
                       - les majestate, les-majestate.
                       - Jacobini, Iacobini.
                       - jacobini, iacobini.


         Apoi ar mai fi o problemă la punerea sufixului: "lui", unde apar cam în două variante:

                        - Luvrului, Luvru-lui.
                        - Orleansului, Orleans-ului.
                        - etc. etc.



         Revenind la problema traducerii aşa cum îmi place mie şi aşa cum cred eu că este bine.


         Aşa DA:

         "Detectivul Bones* se sui în maşina sa un volkswagen** polo, o luă apoi pe Wall-Street***…"


              * Bones (lb. engleză = oase.
            ** volkswagen (lb. germană = maşina poporului sau vehicul popular.
          *** Wall-Street (lb. engleză = stradă pe care se află bursa americană.





         Aşa NU:

        Detectivul "Oase" se sui în maşina sa o "maşină a poporului" polo, o luă apoi pe "Strada Zidului" (?)…


      P.S. Mai dăunăzi am găsit o carte de Karl May pe net, am deschis-o şi surpriză !!! ....   Numele de Winnetou era scris Vinetu. Cartea a stat în calculator exact 20 de secunde.
             Bănuiesc că traducătorul respectiv a tradus cartea pentru maimuţe nu pentru oameni, deoarece a scris numele Winnetou fonetic adică Vinetu.
             Uimitori traducători....

Modificat de BlankCd (acum 14 ani)


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 14 ani
   
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
***                 Update 2

         O altă problemă mare pe care am observat-o la traducătorii noştri, este  ceea ce s-ar numi "sisteme diferite de măsurare a vitezei, a distanţelor etc."

          După cum multă lume ştie şi mai ales după cum multă lume NU ştie,  americanii (şi nu numai) nu folosesc sistemul metric de măsurare european aşa cum ştim noi. Exemplul cel mai la îndemână este măsurarea distanţelor, europenii folosesc kilometrul, americanii folosesc milele.

           Un scriitor american nu va scrie o carte în care să folosească sistemul metric adică: metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul, molul şi candela.                                                                 
           El va folosi sistemul american adică: feet - metrul, pounds - kilograme, inch – centimetru, grade Celsius – grade Fahrenheit etc. etc.
           De asemenea într-o carte veţi întâlni diferite sisteme de măsurare: picioare, leghe, degete, mile marine, mile nautice, mile terestre  etc. etc.

           Cel mai corect este păstrarea originalului aşa cum a scris autorul, apoi traducătorul, într-o notă de subsol să facă lămuririle necesare şi să facă conversia corect din sistemul american în cel european.
           Atenţie pentru cei care nu ştiu:

            A.    1 km nu este egal cu o milă !!!
            B.    1 feet nu este egal cu un metru !!!
            C.    1 grad Celsius nu este egal cu 1 grad Fahrenheit !!!
            D.    O leghe marină nu este egală cu o leghe terestră !!!
            E.    1 nod (viteza de măsurare a deplasării unui vapor) nu este egal cu 1 km, nici cu o leghe, nici cu o milă !!!


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 14 ani
   
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
azteka, îmi place discuţia asta a noastră cu opiniile noastre puţin diferite dar nu incompatibile.

       "Supranumele şi poreclele, cred că trebuiesc traduse, pentru că numai aşa au sens."
        Dacă am schimba numele de Old Shatterhand, de peste tot din opera lui Karl May, în ceea ce s-ar traduce aproximativ "mână bătrână care sfarămă tot" sau o traducere echivalentă, oare ar mai fi aceeaşi carte?
         
        Părerea mea este un pic diferită, adică ramân la ideea mea cu subsolurile explicative sunt cea mai bună soluţie.

        Mai este o problemă des întâlnită la scriitorii de acum 100-150 de ani, care foloseau alt sistem de măsurare, ca de altfel ca şi sistem monetar, adică banii: dubloni, dubloni de aur, livre, taler, ludovici etc. etc.
         Scriitorii au scris aşa întrucât aşa era sistemul monetar de atunci, a măsurării distanţelor etc.
         O să găsim într-un text expresia: Am cumpărat un cal cu 200 de livre.
         Cum va face traducătorul? Va înlocui livrele cu leii?
         Corect e să păstreze cuvântul livre, apoi să precizeze în subsol, cu cât echivalează în moneda noastră cele 200 de livre. A nu se uita că valoarea a 200 de livre diferă pe parcursul istoriei, ea poate urca sau coborî. O conversie a valorii aproximative se face prin metoda aurului, adică cât aur cumpărai cu 200 de livre în perioada în care se petrece acţiunea romanului. Apoi faci calculul cu câţi lei (RON) poţi cumpăra ASTĂZI aceeaşi cantitate de aur.
         Toate astea trebuiesc făcute de traducător în subsol, cine e interesat poate citi, cine nu vrea poate sări peste subsol. Cititorul nu trebuie să facă nici un calcul, nu trebuie să stea cu calculatorul după el, TRADUCĂTORUL face toate calculele iar cititorul doar citeşte.

          Tot despre beletristică este vorba, cred eu, nu este vorba de un text/o carte tehnică...., un manual tehnic. E doar realitate.

Modificat de BlankCd (acum 14 ani)


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 14 ani
   
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
Să mă explic mai în amănunt.

        Deci: Opera autorului este opera lui şi punct. O scrie cum o vrea muşchii şi dorinţa lui.
        Traducătorul (mânca-l-ar tata pe el de traducător), TREBUIE obligatoriu să respecte întocmai ceea ce a scris autorul. Dacă autorul, Karl May, a considerat că în cărţile lui, Old Shatterhand, se scrie aşa ca nume propriu, iar în alte pagini/situaţii/conjuncturi se scrie "mână bătrână care sfarămă tot", pentru a accentua o anumită situaţie/calitate, ATUNCI traducătorul trebuie să respecte autorul şi creaţia lui. Dacă TRADUCĂTORULUI nu-i convine situaţia şi vrea el să modifice cu de la sine putere ceva, atunci să pună mâna să scrie el o carte, să devină el autor !!

         O completare la chestia cu livrele, dubloni, ludovici, etc.

        În nici un caz nu trebuie intervenit în text înlocuind livrele cu leii.
        Exerciţiu de imaginaţie: să ne închipuim că au trecut 50 de ani de când a fost înlocuit cuvântul livre cu leii. TOŢI cei care au citit în acest timp cartea, mai puţin istoricii, vor trăi cu ideea ca pe timpul lui Alexandre Dumas, moneda era leul, ca erau kilometri, metri, etc.
         Ceea ce este profund FALS şi neadevărat, întrucât leii circulă doar în Românica noastră, şi nicidecum pe vremea regilor Franţei şi mai ales în Franţa !!
         Să nu uităm că citim o carte atât ca să ne relaxăm, dar şi pentru că în ele se găsesc de multe ori răspunsuri despre adevărata istorie a Franţei. Nu trebuie să privim doar în faţă.... uneori răspunsul la o nelămurire îl găsim în astfel de cărţi.

Modificat de BlankCd (acum 14 ani)


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 14 ani
   
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
azteka ai spus aşa:

"PROBLEMA MEA e că aş vrea să deturnez puţin discuţia şi să discutăm despre CE AR TREBUI ŞI CE NU A TREBUI SĂ FACEM NOI, ÎN CALITATE DE EDITORI DE CARTE ELECTRONICĂ?
       Şi-ţi reamintesc probleme cu care ne-am confruntat amândoi: problema ghilimelelor deschise şi neînchise.... a citatelor, scrierea cu font italic, scrierea unitară a numelor în mai multe volume ale aceluiaşi autor, folosirea regulilor de după şi de dinainte de 1989... etc etc.
       Este corect ca noi să facem îmbunătăţiri ale textului au ba? Cam despre acete lucruri aş dori să discutăm."

           O să fiu scurt şi concis.
       
       Ceea ce încercăm noi să facem este doar o variantă modestă a cărţilor şi atât.
       Pentru a face o chestie unitară trebuie să avem baza solidă, adică:

  1. Cărţile trebuiesc traduse din original, adică din franceză.
  2. Traducerea trebuie făcută de un om sau de un grup de oameni care să facă o traducere unitară a numelor, a modului de interpretare a textului etc. etc.
  3.  După îndeplinirea acestor 2 condţii de abia atunci putem vorbi de o serie de autor tradusă/formatată unitar şi se poate trece la ceva deosebit.

        Până când vom avea primele 2 condiţii îndeplinite, ne vom mulţumi cu ce avem....

        E ca şi cum vrem să punem un motor de mercedes pe o dacie din 1970, efectiv nu are cum să se potrivească.

Modificat de BlankCd (acum 14 ani)


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 14 ani
   
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
Am fost întrebat de ce folosesc 2 feluri de linii de dialog la formatările mele şi de ce nu folosesc aceeaşi linie peste tot aşa cum sunt în cărţi. O să dau răspunsul aici poate sunt şi alţii interesaţi. Cred că întrebarea se referă la linia de dialog care e pusă înaintea unui dialog precum şi a liniei pe care eu o numesc "linie intermediară".


         Exemplul 1:

      "— Mai întâi şi-ntâi, m-am dus la fortul Guadalupe unde am dat de bătrânul Pirnero ― un moşneguţ tare cumsecade dar mare măgar ― zise Plisc-de-uliu şi, la amintirea bătrânului, îşi ţuguie buzele şi scuipă o dată printre dinţi cu atâta putere, încât scuipatul trecu ca fulgerul pe lângă nasul lordului şi ţâşni prin fereastra deschisă, drept în apă."


         Exemplul 2:

     "Într-una din zile am primit de la un tovarăş de-al meu ― trebuie să ştii că făceam uneori pe contrabandistul ― un bileţel ca să vin la locul nostru de întâlnire. Cunoşteam bine scrisul şi n-am bănuit nimic."




      Eu folosesc în formatările mele 2 feluri de linii de dialog. Prima linie de dialog care este pusă la fiecare început de dialog este mai lungă (sper că se poate vedea din exemplul 1, pentru a se vedea mai bine puteţi consulta una din formatările mele de la Karl May, Michel Zevaco), cea de-a doua linie, pe care eu o numesc "linie intermediară" este puţin mai mică şi este pusă doar în interiorul textului.


      Răspuns:

      "Linia intermediară" are rolul unei virgule sau a unei paranteze (vezi exemplul 2), ea nu are alt rol.

       De ce sunt diferite ca mărime? Pentru că eu am vrut ca mărimea liniei de dialog să fie mai mare, iar "linia intermediară" pentru a nu fi confundată (cu linia de dialog) este puţin mai mică.

        E adevărat că multă lume foloseşte aceeaşi mărime de linie de dialog în cele 2 situaţii, la fel de adevărat este şi că multă lume foloseşte o linie de dialog de mărime mică, seamănă cu o cratimă dar puţin mai lungă.

Modificat de BlankCd (acum 14 ani)


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 14 ani
   
Aleph
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani

BlankCd a scris:

Eu folosesc în formatările mele 2 feluri de linii de dialog. Prima linie de dialog care este pusă la fiecare început de dialog este mai lungă  ... cea de-a doua linie, pe care eu o numesc "linie intermediară" este puţin mai mică şi este pusă doar în interiorul textului.


BlankCd, tu folosesti o singura linie de dialog, si anume pe cea corecta, Alt+0151 (sau Em Dash).
Oameni cu experienta in ale tiparului, pe cand textele se culegeau la linotip, spun ca liniuta de dialog ar trebui sa aibe dimensiunea undeva intre cele ale lui En Dash (Alt+0150) si Em Dash. In fonturile Unicode o astfel de linie de dialog este Horizontal Bar (U+2015).
De fapt liniuta Alt+0151 a fost inventata pentru a fi folosita in lucrarile de limba engleza pe post de separator, asa cum folosim noi Alt+0150 (dar fara spatiu inainte si dupa ea).


BlankCd a scris:

"Linia intermediară" are rolul unei virgule sau a unei paranteze ... ea nu are alt rol.


Liniuta En Dash este folosita si in descrierea intervalelor numerice, ca in expresiile "4–19 septembrie" sau "secolele XV–XVII". Este gresita folosirea cratimei in aceste cazuri. Cratima e cratima, formeaza cuvinte compuse sau se pune la despartirea in silabe, si atat.


BlankCd a scris:

E adevărat că multă lume foloseşte aceeaşi mărime de linie de dialog în cele 2 situaţii, la fel de adevărat este şi că multă lume foloseşte o linie de dialog de mărime mică, seamănă cu o cratimă dar puţin mai lungă.


Multi nu stiu ce rol are fiecare dintre cele trei liniute, pentru ca nu li s-a spus sau n-au avut perspicacitatea sa observe in care cazuri se foloseste fiecare, cu ocazia citirii lucrarilor editate cu respect pentru ortografie. Indiferent de ce cred spectatorii din tribune, noi jucam dupa reguli, pentru ca ortografia nu e democratie.

Scuze pentru precizarile mele seci, care dealtfel iti erau cunoscute, dar daca macar doi-trei altii citesc discutia noastra si inteleg despre ce e vorba, inseamna ca ne-am atins scopul.

P.S. Iti multumesc pentru modul elegant si exact in care mi-ai atras atentia asupra existentei liniei de dialog Horizontal Bar.

Modificat de Aleph (acum 14 ani)


_______________________________________
Dacă vreunul dintre linkurile mele nu este valid, vă rog să mă anunţaţi prin MP.
Versiunile cartilor electronice - Standardul RIF1
Caractere romanesti in EPUB  De la versiunea 0.1 la versiunea 0.9 cu Word 2003 for Windows
PDF-uri foarte mici din fisierele grafice Scan Tailor  *  Clasificarea scanurilor in format DjVu

pus acum 14 ani
   
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
->

                        Am dat de el şi m-am gândit să-l pun aici pentru cei interesaţi, deci:


       Ghid stilistic interinstituţional - Convenţii de formatare a unui text în limba română, conform cu normele Uniunii.

                     Link:


          Fragment:

      "Regulile de punctuaţie ale limbii române nu sunt aceleaşi cu cele ale altor limbi. De aceea, traducerea în limba română se va face cu respectarea regulilor de punctuaţie specifice limbii române, evitându-se calchierea punctuaţiei din textul-sursă.

        Ghidul nu este exhaustiv: sunt prezentate doar semne şi reguli sau convenţii utile în tratarea textelor oficiale (de exemplu, nu este tratat în ghid semnul exclamării sau semnul întrebării).

        În tratarea textelor oficiale, nu numai la nivelul punctuaţiei, ci şi la nivelul ortografiei, al morfologiei şi al sintaxei, se va prefera norma."

Modificat de BlankCd (acum 14 ani)


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 14 ani
   
lauvoi
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 17 ani
Interesant topic!
1.- De acord, unii traducători lucrează "la metru pătrat", culmea - aceştia realizează cea mai fidelă traducere. Rezultatul traducerii: nu se înţelege nimic. Exemplu, Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului.
La alţii prioritar este "foamea de bani", nu mai stau să coreleze logic traducerea cu contextul acţiunii. Greşelile de logică se întrepătrund cu cele gramaticale.

2.- La subtitrările filmelor se scrie explicit: "Traducerea şi adaptare: X. Icsulescu."
Din păcate în cazul operelor literare se scrie doar: "Traducerea ....."

3.- Pentru mine un bun traducător este acela care reuşeşte să redea cât mai fidel "ceea ce a vrut să transmită" autorul către cititor.
Utilizatorul final (cititorul) trebuie să se bucure de un text inteligibil, captivant şi dacă se poate relaxant.
De aceea procesul generic de traducere are încorporat un procent mai mic sau mai mare de adaptare.
În cazul versurilor, adaptarea este de multe ori prioritară traducerii propriu-zise.
Nu v-aţi întrebat de ce Tudor Arghezi este mai cunoscut în Franţa decât Mihai Eminescu?
Pentru că versurile lui Arghezi au găsit un "traducător" bun.
Gurile rele spun că valoarea literară a traducerilor este superioară versurilor originale.
Tot în Franţa, care sunt cele mai cunoscute poezii ale lui Lermontov?
Cele traduse în limba franceză din traducerea în romană a lui George  Coşbuc şi cele din traducerea în portugheză a lui Fernando Pessoa.

4.- Să luăm de exemplu, clasicii francezi.
În cazul lui Alexandre Dumas, specialiştii au constatat după analiza romanului fluviu "Alexandre Dumas - Mes Mémoires" că la "elaborarea" acestuia au colaborat peste 70 de "autori."
Azi nu mai este un secret pentru nimeni că "Alexandre Dumas" este un pseudonim colectiv. Aşa că este aproape normal ca un personaj care moare în Capitolul XXCII, să fie viu şi nevătămat în Capitoul LXIV.
Oare este de vină traducătorul?

5.- Dacă aruncăm o privire asupra ediţiilor succesive a clasicilor francezi vedem că textul se modifică de la o ediţie la alta.
De fapt în Franţa au existat cel puţin două etape în care operele autorilor francezi au fost "rescrise."
- O etapă obiectivă care a început în 1922, când scrierile mai vechi s-au adaptat la alfabetul, ortografia şi vocabularul modern al limbii franceze.
Aceiaşi acţiune s-a petrecut şi la noi, dacă veţi citi "M. Eminescu - Poezii, ediţia 1884", veţi vedea care era alfabetul în acele timpuri.
- O altă etapă a fost cea dintre anii 1953-1958 când cenzura (apropo, în Franţa există cenzură şi în zilele noastre, ex.:la începutul oricărui film franţuzesc veţi vedea "Visa de censure no. ...." a tăiat din operele literare fraze, paragrafe, capitole care se refereau spre exemplu la ironii, critici, observaţii mai mult sau mai puţin ofensatoare la adresa americanilor, scoţienilor, evreilor, nemţilor, ţiganilor, etc.
Unele fragmente au reapărut în ediţiile ulterioare, altele nu.
Exemplu: Traducerea romanului Michel Zévaco - Prinţesa Rayon d'Or, s-a făcut după Michel Zévaco - La Grande Aventure, ediţia 1956, faţă de ediţia 1922 lipseau cam 3 capitole, oare despre ce era vorba în acele capitole?
De ce nu a ştiut traducătorul aşa ceva?
- O nouă etapă în procesul de "rescriere" a operelor clasicilor francezi a început după anul 2000, din interese comerciale, religioase, politice.
Am tradus pentru nepoţelul meu nuvela „La spirite” de Alexandre Dumas-Tatăl, ediţia 2000, împrumutată de la un coleg francez, pe ultima pagină erau prinse cu un ac două bileţele, un autograf a lui Al. Dumas şi un articol critic din "Le Figaro":

<<Apariţii editoriale
„La spirite” de Alexandre Dumas-Tatăl

„La spirite” de Alexandre Dumas-Tatăl este o satiră acidă la adresa obscurantismului religios, a ignoranţei şi superstiţiilor de care era cuprinsă protipendada vremurilor sale.
Eram copil când am citit nuvela, ediţia din 1956, am fost încântat de umorul „gros” cu care autorul a surprins acţiunile bietului Home. Am mai recitit-o de câteva ori.
Am tresărit cu încântare aflând de noua ediţie.
Spre neplăcuta mea surpriză am găsit o „transcriere” a operei lui Alexandre Dumas-Tatăl.
Subiectul – acelaşi, acţiunea – aceiaşi, dar unde sunt expresiile argotice, umorul hâtru al marelui scriitor?
Fiind o veche cunoştinţă a dlui Francis Lacassin[editorul - nota mea], mi-am permis să-i atrag atenţia pentru faptul că o nuvelă satirică s-a transformat într-un banal jurnal de călătorie.
Am rămas stupefiat când mi s-a răspuns „că interese editoriale legate de distribuirea de către fundaţii religioase din Europa şi Statele Unite au determinat îndulcirea expresiilor, şi oricum ne îndreptăm spre destrămarea statului laic, să nu uităm că cele mai mai influente personalităţi apelează frecvent la spiritualişti.”
Alexandre Dumas-Tatăl, mai actual ca niciodată!
Fără alte comentarii.
Alain Thibeaux
Le Figaro – 21 august 2000>>

Oare cum era textul original?

6.- Un mic test:
Avem următoarea traducere din limba franceză:
<< L-am trimis să aducă o capră. Fiind în vârstă trebuie să-şi amintească ce a fost în timpul războiului.>>
Întrebare: Care este traducerea corectă?
Ştiind că:
chčvre (fr.):
1. animal;
2. unealtă forestieră;
3. unealtă viticolă;
4. soi de ciupercă;
5. baborniţă;
6. mahalagioaică;
7. vas pentru colectarea uleiului;
8. poreclă dată americanilor;
9. doza unui drog, etc.

capră (ro.):
1. animal;
2. poreclă dată grecilor;
3. joc de copii;
4. obicei la priveghi;
5. colind;
6. mahalagioaică;
7. unealtă de tăiat lemne;
8. compas de dogar;
9. scaunul vizitiului;
10. scaun la bar;
11. homosexual pasiv;
12. unealtă de ţesut, etc.

chčvre (synonymes: bouc, bique, bouquetin, chčvrette)

7.- Găsesc normal ca din acelaşi text tradus de trei persoane sa rezulte cel puţin şapte variante diferite. Nu este traducaror cel care nu analizează 2-3 variante până să se hotărască la o variantă finală.

8.- Să nu credeţi că iau apărarea traducătorilor, multora le lipseşte responsabilitatea, dar este o vorbă: "Nu trageţi în pianist!"
Nu am de-a face în niciun fel cu meseria de traducător, întâmplător am studiat şi locuit o scurtă perioadă în Franţa şi mai traduc mici texte pentru nepoţelul meu.
Prin lectură vreau să evadez cât se poate din activitatea cotidiană.

Baftă!

Modificat de lauvoi (acum 13 ani)


pus acum 13 ani
   
BlankCd
MEMBRU DE BAZA

Inregistrat: acum 14 ani
--->

     Mai zilele trecute am terminat formatarea la Buridan de Michel Zevaco, cartea cuprinde de fapt 2 cărţi: Buridan şi Regina blestemată.
     Am făcut o comparaţie ochiometrică între Regina blestemată şi aprox. partea a doua din Buridan...
     Exemplu acelaşi fragment 2 traduceri diferite:

A.    Regina blestemată cap. I Ursitoare sau vrăjitoare

     "În timpul în care are loc povestirea de faţă, Franţa, în 1314, avea drept rege pe Ludovic al X-lea Răzvrătitul. Regina, Margareta de Burgundia şi cele două surori ale sale, Jeanne şi Blanche, duceau în secret o viaţă de desfrâu. Turnul Nesle fiind locul lor predilect pentru a-şi petrece timpul în mod plăcut.
    În acea epocă, consilierii regelui pentru afacerile de stat erau unchiul său Carol, conte de Valois şi monseniorul Enguerrand de Marigny, fost ambasador la Curtea Burgundiei. Acesta din urmă fusese în vremea tinereţii amantul reginei cu care avea o fetiţă, Myrtille, dar aceasta nu-şi cunoscuse niciodată mama şi nu ştia nici de funcţiile înalte ale tatălui ei. Contele de Valois, unchiul regelui, sedusese cu ani în urmă o tânără de la Curtea Burgundiei, Anne de Dramans, care-i născu un fiu, Jehan, dar cel însărcinat cu uciderea micuţului, Lancelot Bigorne, ezită în ultimul moment şi salvă copilul.
    De atunci au trecut destui ani: Jehan ― Buridan ― a devenit de acum bărbat, iar Myrtille o tânără încântătoare. Cei doi tineri se iubesc fără a-şi cunoaşte trecutul apăsător. Ura dintre Enguerrand de Marigny şi contele de Valois este o piedică în calea acestei iubiri. Margareta de Burgundia respinge iubirea lui Filip d'Aulnay, unul dintre prietenii lui Buridan. Ea pe Buridan îl iubeşte, dar acesta, din nenorocire pentru ea, rămâne credincios Myrtillei; ura Margaretei creşte din ce în ce şi hotărârea ei e luată: cei doi trebuie să moară.
    Totuşi, Ludovic al X-lea bănuieşte că este trădat. Se duce la Turnul Nesle, găseşte unele acte doveditoare şi vrea să le citească... Dar Filip d'Aulnay, apărut pe neaşteptate, smulge din mâinile regelui hârtiile compromiţătoare şi le aruncă în flăcări... Buridan este de partea sa deoarece a salvat onoarea femeii pe care o iubeşte, dar Filip este prins de arcaşii lui Ludovic, în timp ce Buridan şi prietenii săi îşi găsesc salvarea în Curtea Miracolelor.
    Condus de Bigorne, regele îşi găseşte unchiul, contele de Valois închis într-o sală dosnică din Turnul Nesle.
    Valois, văzându-şi nepotul şi regele totodată, lăsă să-i scape un strigăt de bucurie şi se repezi spre Ludovic care-l îmbrăţişa spunându-i:
    — Deci a trebuit să vin eu personal să te scap din mâinile Filistinilor?
    — Ah, sire! exclamă Valois şi dacă aş trăi sute de ani nu aş uita că vouă vă datorez libertatea şi poate chiar viaţa. De acum înainte, sire, viaţa mea vă aparţine şi o puteţi folosi cum credeţi de cuviinţă.
    Şi vorbind astfel, ca o reacţie la orele de groază trăite, contele de Valois izbucni în suspine. Şi în acest moment era sincer în recunoştinţa sa deoarece credea că regele îl iubea îndeajuns pentru a veni în persoană să-l elibereze.
    — Dar, întrebă el după ce primele momente de bucurie trecură, dar, sire, cum de aţi ştiut?...
    — Ei bine, reluă la rândul său regele, spune-mi mai întâi unchiule, cum se face că ai căzut în cursă ca un vulpoi silit de haită?"


B. Cartea Buridan cap. XLIX Zână sau ursitoare?

    "Înainte de a şti ce s-au făcut Buridan şi prietenii lui, pe care i-am lăsat în Curtea minunilor, este nevoie să facem cunoscut mai întâi cititorilor cele ce se întâmplaseră la Turnul Nesle între rege şi contele de Valois, apoi la Luvru.
Condus de Bigorne, după cum s-a văzut, Louis Vicleanul, pătrunsese în sala în care fusese închis contele de Valois după năzdrăvănia îndeplinită de Guillaume Bourrasque, Riquet Haudryot şi Lancelot.
Văzându-l intrând pe nepotul şi regele său, Valois scoase un strigăt de bucurie şi se repezi spre Louis, care-l strânse în braţe.
    — Oare, trebuia să vin chiar eu, ca să te smulg din mâinile Fillistinilor?
    — Ah! Sire, strigă Valois, de ar trebui să trăiesc mai multe veacuri, niciodată n am să uit că vă datorez libertatea şi… poate chiar viaţa. Scumpul meu, Sire, puteţi dispune de această viaţă… vă aparţine de acum înainte.
    Vorbind astfel, într un moment de reacţie, după orele de îngrijorare şi de spaimă pe care le îndurase, contele de Valois izbucni în plâns. În clipele acelea era sincer, vorbind de recunoştinţa lui, şi un fel de entuziasm îl cuprindea la gândul că regele îl iubea îndeajuns, ca să vină singur, să l scape.
    Dar contele de Valois era un spirit sucit şi emoţiile binefăcătoare îl stăpâneau puţin timp. Chiar în clipa când se gândea atât de bucuros că regele se interesase de el atâta de mult încât îi venise, în persoană, în ajutor, în clipa aceea, zicem, el drămăluia influenţa pe care o avea asupra regelui şi care socotea că trebuie să fie cu mult mai adâncă decât bănuise chiar vreodată… şi se întreba: ce folos ar mai putea trage din acea dragoste familiară, pe care nici n-o bănuia în inima nepotului său.
    — Dar, cum aţi ştiut… Sire? întrebă el, după îmbrăţişările şi demonstraţiile de dragoste care urmară primelor clipe.
    — Că erai în Turnul Nesle, onorate unchi? Bigorne… e cel care mi-a vorbit mult de dumneata.
    — Lancelot Bigorne, v-a vorbit mult de mine? bolborosi contele, tremurând. Şi… ce v a putut spune? Băgaţi de seamă, Sire! Acest om este un mare ticălos!
    — Ei aşi! Eu nu-l judec astfel. Mai întâi, acest om mi-a spus ceea ce aveam interes să mi spună: am pus de l-a arestat, l-am adus la Luvru, l-am speriat (regele minţea, dar ţinea să-şi păstreze meritul în ochii contelui) şi l-am silit să mărturisească… că te ţinea prizonier în Turn. De altfel… îşi va primi pedeapsa pe care o merită: zilele-i sunt numărate.
    Încredinţat că Lancelot Bigorne fusese azvârlit în vreo temniţă şi că, în curând, va fi executat, Valois, care îşi promitea să vegheze ca această execuţie să se săvârşească cât de repede, se linişti de ameninţarea destăinuirilor aceluia care îi fusese slugă, pe vremea când el era amantul Margueritei de Bourgogne. Şi… nu mai insistă.
    — Dar, urmă regele, la rândul său, spune mi scumpul meu unchi, cum ai putut să te laşi prins, ca o vulpe urmărit de câini?"


    După cum se vede este greu şi să faci o similitudine între aceleaşi dialoguri, ai senzaţia că este o altă carte.
    Altă problemă este numele Margareta (din Regina blestemată ) care este denaturat de la forma lui corectă Marguerite..., tot în aceeaşi frază numele Jeanne şi Blanche, traducătorul nu le-a mai adaptat/modificat/botezat, ci le-a lăsat aşa ca în original, tot aici avem Regele Ludovic, care este iar botezat în loc să fie Louis aşa cum este el în original., el este botezat Ludovic.
     Rezumând prima propoziţie din Regina blestemată avem aşa: două "botezări" de nume proprii, adică Ludovic şi Margareta; apoi două "nebotezări" Jeanne şi Blanche. Foarte fain, nu? Unele nume le adaptează la limba română pe altele nu...
     Frumos colaj/tocăniţă/bulibăşeală de nume proprii mai avem... Şi chestia asta continuă şi în fraza următoare în care apare numele de Carol care este şi el impropriu întrucât este Charles...

Modificat de BlankCd (acum 13 ani)


_______________________________________
--->  "Eu nu am regrete,
         Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
         În inimă am urme de tine
         Regrete, eu nu am regrete..."

pus acum 13 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la