--->
@80Inanna ---> Da, problema majoră era aşa cum am spus "inspirarea din editorii germani". Redau mai jos ceea ce a scris NICULAE GHERAN - coordonatorul Colecţiei Opere de la Editurile Eden/Pallas - în volumul 22 din Opere:
"Într-o serie de opere complete Karl May, editarea ciclului Winnetou reprezintă un eveniment crucial pentru valorificarea deplină a întregii creaţii a scriitorului. Căci, să nu uităm, din cele 28 de volume de lucrări, a căror acţiune se desfăşoară în Vestul Sălbatic, 17 au în centru pe acest faimos şi îndrăgit erou. Pentru a înţelege locul pe care îl ocupă şi pe plan afectiv în noianul scrierilor amintite, s-ar cuveni să apelăm la mărturisirile romancierului însuşi:
"În timpul numeroaselor mele călătorii şi peregrinări îndepărtate, am întâlnit adesea, mai ales între aşa-zişii «sălbatici» şi «semi-civilizaţi», oameni care mi-au de-venit prieteni şi a căror amintire mi-a rămas scumpă până în ziua de astăzi, după cum aşa îmi va rămâne până la moarte. Dar pe nici unul nu l-am iubit aşa cum l-am iubit pe Winnetou, vestita căpetenie a apaşilor. Prietenia pentru el m-a adus din îndepărtata Africă sau Asie înapoi în preriile, pădurile şi Munţii Stâncoşi ai Americii de Nord. Chiar dacă întoarcerea mea nu fusese fixată dinainte şi nu stabilisem cu el o întâlnire, ştiam bine cum îl pot găsi." (Mein Leben und Streben)
ATENŢIE CE SCRIE MAI JOS:
Importanţa ciclului "Winnetou" l-a determinat pe un editor german, de dată mai recentă, să deschidă o nouă serie de "Opere ― Karl May" cu patru tomuri consacrate acestui erou. Este vorba de "Pawlak Verlag", care a iniţiat, ---> după 1983, [PROBABIL DIN CAUZA ACESTUI EDITOR A FOST PROBLEMA CU DREPTURILE DE AUTOR] o ediţie în 74 de volume cu "Povestiri de călătorie". Aceeaşi tentaţie am avut-o şi noi, dar existenţa pe piaţă a unei ediţii Winnetou, realizată sub egida editurii "Minerva", ne-a determinat să schimbăm ordinea apariţiilor.
De altminteri, ordinea şi titulatura volumelor nu trebuie fetişizată, aspect asupra căruia ne îngăduim să revenim mai jos. În primul rând că şi în cronologia creaţiei lui Karl May locul scrierilor este extrem de diferit, ca să nu insistăm asupra faptului că însăşi geneza lor este la fel de curioasă. Iniţial, fragmente din Winnetou apar ca povestiri distincte, nicidecum în ordinea pe care o vor avea mai târziu în roman. Manuscrisele zăbovesc pe masa romancierului vreme de şapte ani, interval în care sunt scrise şi publicate alte lucrări. Abia în 1893, la un an după ce Karl May lansează seria menită să-i adune întreaga creaţie, vor apărea trei volume sub acelaşi titlu, pentru ca apoi, în 1910, cu doi ani înaintea încetării lui din viaţă, să mai adauge un al patrulea volum.
Poate nu este lipsit de interes să precizăm că, înaintea acestei trilogii ― ne referim la volumele din 1893 ― a acordat prioritate editorială "ciclului oriental", alcătuit din şase tomuri, la care, ulterior, se vor adăuga numeroase scrieri inspirate din ace-eaşi zonă geografică. Sau, cu alte cuvinte, a ţinut să-şi deschidă şirul de "Opere" cu romanele având ca erou principal pe Kara Ben Nemsi, ipostază lirică a propriului său eu. Alegere la fel de inspirată, pe care, peste ani, o vor respecta întocmai marii săi editori din Radebeul bei Dresden şi Bamberg.
În România, primele tălmăciri (mai mult adaptări) aparţin lui Ion Gorun (în 1935–1936), Ştefan X. Ionescu (1942) şi Eugen Frunză (1967), la care s-ar mai pu-tea adăuga o "compilare de A. Toma şi Ion Gorun", în 158 fascicule, nedatată, dar, după alte indicii bibliografice, dăinuind de prin anii 1924–1925.
În timp, cea mai bună şi cea mai aproape de spiritul originalului s-a dovedit a fi traducerea lui Eugen Frunză, motiv pentru care a fost reeditată în 1972 şi 1992–1993.
Este şi opţiunea noastră, numai că, atenţie, cele trei volume vor apărea în seria de opere cu titluri diferite, după cum urmează:
Tom I: WINNETOU
Tom II: PE VIAŢĂ ŞI PE MOARTE
Tom III: TESTAMENTUL LUI WINNETOU
Bineînţeles, în interiorul cărţii, pe pagina de titlu, se va menţiona şi ciclul din care face parte, numărul respectivului tom.
Suntem nevoiţi să apelăm la această formulă editorială, deoarece difuzarea sub banderolă a celor trei volume ar fi presupus îndepărtarea multor cititori, lipsiţi de posibilitatea achiziţionării lor în bloc. Ei reprezintă majoritatea corespondenţilor noştri, în comparaţie cu cititorii care ne-au solicitat difuzarea concomitentă a cărţi-lor ce fac parte din acelaşi ciclu. Aceştia din urmă sunt invitaţi în mod expres să-şi procure din timp volumele anunţate, pentru a se bucura de integralitatea colecţiei. De altfel, acelaşi apel îl facem tuturor cititorilor noştri, din dorinţa de a nu le despe-rechea. Deşi, tot atât de adevărat este şi faptul că ele rezistă şi la lecturi de sine stătătoare.
Aminteam, cu un alt prilej, că mai bine de jumătate din volumele lui Karl May ― mai precis 39 din 74 ― se încadrează în cicluri distincte. Evident, avem în vedere ciclurile atestate ca atare în bibliografia scriitorului, nicidecum cele improvizate de editorii noştri interbelici, care, nu o dată, au contopit în formula romanului foileton şapte până la zece cărţi, sub acelaşi generic, deşi aveau un statut diferit. Mai grav este ― cum am mai spus ― că în zilele noastre asemenea "colhozuri literare" au fost preluate ca atare, fenomen editorial ce are la antipod ciopârţirea diferitelor romane şi difuzarea lor ca opere distincte.
Într-o asemenea situaţie, se cuvenea puţină ordine, ceea ce presupunea, înainte de toate, identificarea operelor care au circulat în versiune românească sub titluri felurite, precum şi alcătuirea unui plan general de apariţii, cuprinzând şi operele încă netraduse. Deziderat îndeplinit, o operaţie mai dificilă fiind stabilirea priorităţilor. Treabă anevoioasă, câtă vreme şi alte edituri au publicat şi continuă să publice cărţi din creaţia aceluiaşi romancier.
Mulţi cititori care au răspuns la chestionarul nostru au insistat să angajăm, în primă urgenţă, operele în mai multe tomuri. Ceea ce am şi făcut, 12 din primele 14 volume din serie făcând parte din trei cicluri ("De pe tron la eşafod"; "Satan şi Iscariotul" şi "În ţara leului argintiu"), concomitent băgând în lucru alte cinci seriale.
O atare strategie editorială, pe cât de solidă în intenţia de a epuiza cât mai repede fondul principalelor cicluri, are dezavantajul de a fi bruiată de apariţiile întâmplătoare ale altor editori. Căci simpla tipărire a unui volum desperecheat dintr-un serial perfect constituit, poate contramanda editarea întregului ciclu. Or, în asemenea situaţie, nu are rost să mai amânăm apariţia unor volume deja aflate în portofoliul nostru redacţional, în aşteptarea procurării unor ediţii rare din străinătate şi, inevitabil, traducerea lor.
Suntem deci hotărâţi să punem în valoare cărţile existente, completarea diverselor cicluri urmând a se face ulterior, de fiecare dată fiind mai prudenţi în prezentarea planurilor noastre editoriale, exceptând cărţile predate deja în tipografie. Din această pricină am renunţat să prezentăm structura diverselor cicluri, în materialele noastre publicitare, încercând astfel să atenuăm concurenţa neloială a unor "confraţi", care, de cele mai multe ori, au dovedit că nici măcar nu cunosc titlurile originale ale cărţilor publicate. Cărţi care, de regulă, erau simple compilaţii, adaptări sau fragmente ale exemplarelor originale.
Desigur, doar cititorul este chemat să facă selecţia volumelor editate. Ne îngăduim să-i atragem însă atenţia asupra unor criterii obligatorii de alegere a cărţilor, pentru a evita achiziţionarea unor rebuturi editoriale. În primul rând, el trebuie să fie atent dacă pe paginile de început ale diverselor cărţi atribuite lui Karl May se menţionează titlul original (în limba germană) şi, măcar, anul de apariţie, dacă nu şi menţionarea altor elemente bibliografice (ediţia germană folosită la traducere).
Pentru unirea eforturilor de realizare cât mai grabnică a integralei Karl May ― în condiţii calitative superioare, ceea ce presupune, în primul rând, confruntarea traducerilor existente cu ediţiile-princeps germane ― editurile Pallas şi Eden au convenit să-şi intensifice eforturile. În realizarea ambiţioaselor noastre planuri, cititorii şi librarii au un cuvânt hotărâtor, cu atât mai mult cu cât tipărirea volumelor de până acum le-au furnizat, sperăm, suficiente criterii de selecţie. Sau, parafrazând pe Dick Hammerdull ("Grăsanul") ― unul din cele mai hazoase personaje din opera lui Karl May ― am zice: "că o carte apărută la Editura Pallas sau la Editura Eden, e totuna, cu condiţia să ţi-o procuri la timp!" Howgh!
NICULAE GHERAN"
_______________________________________
---> "Eu nu am regrete,
Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
În inimă am urme de tine
Regrete, eu nu am regrete..."
|
)