bibescu
Moderator
 Din: depĺrtare
Inregistrat: acum 18 ani
|
|
Ioana Bulcă (1933 - 2025)
Locul naşterii: Craiova, Dolj, România
Data naşterii: 07.01.1933
Data decesului: 09.07.2025
Locul decesului: Bucureşti
Ocupaţie: Actriță
Biografie
Ioana Bulcă-Diaconescu s-a nascut in Craiova pe 7 ianuarie 1933, fiind singura la parinti. Copilarind la Sibiu, oras pe care il considera orasul ei natal, adorata de parinti, a avut o educatie aleasa, invatand engleza, franceza, canto, pian, si pregatindu-se sa fie actrita. Pe timpul cand era studenta la I.A.T.C., la 18 ani si jumatate, fiind in anul I, se prezinta la un casting pentru "Moara cu noroc" dupa romanul lui Ion Slavici, este descoperita de marele regizor Victor Iliu, care afirma cand o vede "Asta-i Ana lui Slavici!" si nimeni nu mai da nici o proba. Filmul lui Victor Iliu a fost si cel care i-a adus consacrarea. Era tanara, cu cozi foarte lungi, nefardata si dornica de afirmare. Jucand alaturi de alti monstri sacri ai ecranului ca Geo Barton, Constantin Codrescu sau regretatul Colea Rautu, a reusit cu ingeniozitate, talent, farmec si naturalete sa se faca remarcata si acesta sa fie marele rol al vietii ei. Din aceeasi generatie cu Florin Piersic, promotia 1957, a format cu acesta un cuplu actoricesc de invidiat, atat in film cat si in teatru. A trecut de atunci o jumatate de secol, o viata inchinata meseriei de actor. „Generatia mea a intemeiat Casandra“, murmura nostalgic Ioana Bulca.
De 40 de ani este actrita a teatrului National din Bucuresti si a jucat in multe filme. Filmografia ei cuprinde colaborari cu regizori si actori de marca ai cinematografiei autohtone de dinainte de 1989: Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis sau Iosif Demian in filme ca : drama " Zodia Fecioarei " -1966, filmul istoric " Mihai Viteazul" - 1970, comedia " Asta seara dansam in familie "- 1972 sau dupa "revolutie " rolul Aristizza din " Restul e tacere " realizat de Nae Caranfil in 2007, a abordat cu usurinta o larga paleta interpretativa.
In stagiunea Teatrului National 2008/2009 o intalnim in rolul Lotta Bainbridge din piesa "Asteptand la Arlechin" de Noel Coward, iar pentru film actrita – „o doamnă cu o carieră incandescentă în film și teatru”, după cum a descris-o directorul festivalului Transilvania, Mihai Chirilov – a primit Premiul de excelență al celei de-a șasea ediții TIFF, in Sibiu. Are de asemenea Meritul Cultural in grad de Cavaler si Premiul de excelenta din partea Centrului National al Cinematografiei, din 2002.
Fiul ei, Francesco Alessandro Bulcă, care a apărut în filmele Serata - 1971, Astă-seară dansăm în familie - 1972, a devenit medic primar chirurg, la Spitalul de Urgență Floreasca, din București.
Filmografie
Restul e tacere (2008) - Aristizza Trailer
Bunicul și o biată cinste (1984)
Lovind o pasare de prada (1984) - Vasilica Tulcea
Santaj (1981) - Maria Dumitrescu
Întoarcerea la dragostea dintai (1981)
Burebista (1980) - Midia
Muschetarul roman (1975) - doamna Cassandra
Scorpia (1973)
Dimitrie Cantemir (1973) - doamna Cassandra
Un august în flăcări (1973)
Asta-seara dansam in familie (1972) - blonda Trailer
Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1971) - Margareta
Ciprian Porumbescu (1972)
Mihai Viteazul (1970) - dna. Stanca / prințesa Stanca Trailer
Rautaciosul adolescent / O femeie pentru un anotimp (1968) - Maia Dobrin
Fantomele se grăbesc (1966)
Zodia Fecioarei (1966) - Midia
Mofturi 1900 (1964)
Partea ta de vina (1963)
Portretul unui necunoscut (1960) - Olga Mares
Moara cu noroc, La (1955) - Ana
De la Ana la Aristizza - Ioana Bulcă
Dacă, pentru cinefilii români de formaţiune "clasică", Ioana Bulcă s-a impus încă de la rolul ei de debut, naiv-damnata Ana din celebrul "Moara cu noroc" al lui Victor Iliu (1955), generaţiile relativ mai tinere (actualmente, la rândul lor în curs de "clasicizare" au descoperit-o o dată cu dramatica partitură a Doamnei Stanca din "Mihai Viteazul" (Sergiu Nicolaescu, 1971). Ea însăşi, la rândul ei, a deschis ochii asupra lumii în 7 ianuarie, 1933, în inima Olteniei, la Craiova - şi, după ce a urmat actoria la I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale", Bucureşti, a beneficiat de şansa unei lansări cu adevărat memorabile, impunând un portret conturat în tuşe fine şi alunecoase sub mâna sigură a legendarului Iliu, peste matricea personajului conceput de Ion Slavici - întregind fatidicul triunghi compus împreună cu Ghiţă (un Constantin Codrescu subtil şi complex, aflat tot la început de drum) şi Lică Sămădău (impetuosul Geo Barton, deja un nume de prestigiu al teatrului românesc, la rândul lui făcând primii paşi prin faţa camerelor de filmat).
Succesul acestei prime apariţii a propulsat-o din start pe traiectoria genului de actriţă "căutată", dar rolurile din următorii cincisprezece ani n-au făcut decât să înşire titluri pe axa unei cariere încă incipiente: "Portretul unui necunoscut" (Andrei Călăraşu şi Gheorghe Turcu, 1960 - reîntâlnire cu Geo Barton), "Partea ta de vină" (Mircea Mureşan, 1963 - din nou cu Geo Barton şi Constantin Codrescu), "Mofturi 1900" (Jean Georgescu, 1965 - tot cu Geo Barton), "Zodia Fecioarei" (Manole Marcus, 1966), "Fantomele se grăbesc" (Cristu Polucsis, 1966), "Răutăciosul adolescent" (Ghorghe Vitanidis, 1968).
Încă din această perioadă de tinereţe artistică, actriţa s-a impus ca o frumuseţe frapantă, concentrată în jurul ochilor mari şi alungiţi, de o stranietate electrică - speculată în cheie tragică de Sergiu Nicolaescu, care în "Mihai Viteazul" a folosit-o pentru a da chip unei Doamne Stanca dominate nefast de capriciile destinului, ca soţie a viforosului principe levantin ce ţinea în şah toate cele trei imperii ale regiunii (cu unele inevitabile speculaţii romanţate, cum ar fi mitul istoric morţii Prinţului Nicolae la Mirăslău - care, însă, i-a prilejuit interpretei o interesantă compoziţie de forţă, în secvenţa despărţirii de Mihai, punându-i în valoare temperamentul şi aplombul de factură conservatoare, ce aminteau de stilul impus în jurul anilor 1900 de către Aristizza Romanescu - o actriţă de care destinul o va reapropia în chip surprinzător, pre sfârşitul carierei).
Anul următor, 1972, a fost cel mai bogat din cariera ajunsă la maturitate a Ioanei Bulcă, marcat de trei roluri puternice: isteric-depravata preoteasă din "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (din nou Sergiu Nicolaescu), ironic-enigmatica Blondă din "Astă seară dansăm în familie" (Geo Saizescu), şi sensibila creaţie din "Ciprian Porumbescu" (Gheorghe Vitanidis). În aceeaşi perioadă s-a schiţat şi scurta dar fermecătoarea prezenţă pe ecrane a fiului ei, Francesco Alessandro Bulcă (actualmente medic la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti), în "Serata" (Malvina Urşianu, 1971) şi "Astă seară dansăm în familie".
În mod surprinzător, din acest moment de apogeu, frecvenţa apariţiilor sale pe afişe a intrat în declin. După rolul Prinţesei Cassandra din "Cantemir" (Gheorghe Vitanidis, 1973), Ioana Bulcă s-a dedicat cu precădere teatrului, pe scena Naţionalului Bucureştean (unul dintre cele mai spectaculoase roluri ale ei fiind temperamentala Nicole Martois (Niculina Mărtoiu) din conformistul "Un fluture pe lampă", de Paul Everac, în regia lui Horea Popescu. Abia şapte ani mai târziu, în 1980, acelaşi Gh. Vitanidis o distribuie din nou, de astă dată în festivistul "Burebista", încredinţându-i scurta apariţie de papier-mâché a bizarei Magna Mater. O revenire destul de sclipitoare, dar nesemnificativă ca întindere, sub bagheta lui Geo Saizescu, în rolul Mariei Dumitrescu din "Şantaj" (1981), însoţită în acelaşi an de personajul din "Întoarcere la dragostea dintâi" (Mircea Mureşan), par să anunţe eventuala relansare - dar, din păcate, după ultimele două roluri ("Lovind o pasăre de pradă" şi "Bunicul şi o biată cinste", ambele realizate de Iosif Demian în 1984), se aşterne, pentru aproape un sfert de veac, tăcerea.
Şi totuşi, restul nu e tocmai tăcere - decât până la... "Restul e tăcere" (2007), când Nae Caranfil o redescoperă pe actriţa de mult uitată, în fascinanta Aristizza (Romanescu, evident - deşi discreţia impusă de convenţia romanţării i-a exclus numele de familie din film) - un emploi aproape perfect: la fel cum legendara stea din secolul al XIX-lea alege să-şi pertracteze nemurirea ca "umbră mişcătoare" pe pelicula primului film românesc "adevărat", şi vulcanica frumuseţe a anilor '60-70 îşi redezvăluie resursele încă vii, îmbinând misterul şi sarcasmul, fineţea şi grandilocvenţa, într-una dintre cele mai percutante secvenţe - atât ale producţiei lui Nae Caranfil, cât şi, să recunoaştem, şi ale filmului românesc de la început de mileniu.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
7 ianuarie, 2010 - Bucureşti, România
_______________________________________
Filme Romanesti facute format DVD de bibescu
#01 - Nunta de piatra (1972)
#02 - Independenta Romaniei (1912)
#04 - Sarutul (1965)
#05 - Un film cu o fata fermecatoare (1966)
#06 - Acordati circumstante atenuante? (1984)
#07 - Mireasa din tren (1980)
#08 - Secretul cifrului (1959)
La filmele romanesti avem CATALOG. Se admite doar un topic pe film.
|
|
