bibescu
Moderator
 Din: depĺrtare
Inregistrat: acum 17 ani
|
|
Silviu Stanculescu (1932 - 1998)
Locul naşterii: Timisoara, Timis, Romania
Data naşterii: 24.01.1932
Data decesului: 23.10.1998
Ocupaţie: Actor
Biografie:
Se naste la 24 ianuarie 1932 marele actor Silviu Stanculescu. Cel ce ne va da o imagine puternica a unui rasat si a unui personaj complex isi incepe periplul teluric la Timisoara. Dezinvolt cu alura aristocratica va evolua pe scena romana dand nastere personajelor si creind adevarate referinte interpretative.
Va termina IATC sectia actorie la Bucuresti in 1956, fiind coleg cu marii actori ai generatiei de aur : Amza Pellea, Rauțchi, Rebengiuc, Silvia Popovici. Draga Olteanu. Generatia de aur a IATC-ului a fost formata prin reunirea mai multor elemente valoroase din clase diferite. De la clasa Mihai Popescu (Amza Pellea si Draga Olteanu), de la clasa Nicolae Baltateanu (Constantin Rautchi, Gh. Cozorici, George Constantin), de la Cinematografie (frumoasa Flavia Buref), de la clasa doamnei Aura Buzescu (Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Silvia Popovici si Mircea Albulescu). De la clasa Ana Barcan (Silviu Stanculescu, cuceritorul). Selectia a fost una dintre cele mai dure, in aceea perioada reunindu-se studentii de la Cluj cu cei din Bucuresti.
La concursurile ce au avut loc maestrul Beligan il nominalizeaza printre "cei trei cei mai buni pe care eu i-as opri". A fost prieten din studentie cu actorul Traian Stanescu, care il va descrie peste ani la reunirea generatiei lor de la Craiova: "E si foarte greu, e si usor sa vorbesti despre Silviu Stanculescu. Imi amintesc tot. N-am uitat nimic. Nici ca am fost prieteni, nici ca ne-am certat, nici ca ne-am impacat, nici ca era ocrotitor, era tandru, era bun, era rau, era un om adevarat. Un prieten adevarat. Intotdeauna se spune ca nu exista oameni de neinlocuit. Actorii sunt de neinlocuit. Pleaca si lasa un gol..."
A fost casatorit cu Corina Stanescu si au avut impreuna o fiica, Catrinel Stanescu Florea. Incepind din 1960 si pina in 1998, a jucat in aproape 50 de filme si tot atatea piese de teatru. Daca in filme memoria colectiva il evoca mai rapid, in piesele de teatru – acolo unde isi varsa toata energia - focalizeaza spiritele impatimitilor. Joaca in “Mesterul Manole”, "Manastirea din Parma", "Omul care aduce ploaia", "Masina de scris", "Harap Alb" si multe altele. Joaca in foarte multe teatre radiofonice. Intre anii 1981 si 1990 este numit director al Teatrului de Comedie, teatru ce a fost infiintat in 1961 de maestrul Beligan.
A jucat pana in 1961 pe scena Teatrului Evreiesc de stat ca apoi sa plece la Teatrul de Comedie ce a avut, de-a lungul timpului, actori de valoare ai scenei românesti - Radu Beligan, Stefan Ciubotarasu, Grigore Vasiliu Birlic, Aurel Giurumia, Nineta Gusti, Mircea Septilici, Amza Pellea, Stefan Tapalaga. Marcela Rusu, Ion Lucian, Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu Botez, Cornel Vulpe, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Dumitru Rucareanu, Iurie Darie. Fiind o personalitate complexa, artistul cocheteaza si cu lirica, astfel incat va fi prezent in librarii cu volume de versuri si proza.
I se publica postum printre altele cartea “Sunt un om obisnuit...”. “Existam ca artisti cata vreme suntem pe scena. Restul sunt marturii mai mult sau mai putin fidele”, citim pe coperta acestei aparitii (datorate Editurii Semne). Cocheteaza cu opereta ; vocea de bas il recomanda pentru rolul lui don Basilio din Nunta lui Figaro. Este un prezentator de o inegalabila noblete la cel de-al doilea Cerb de Aur impreuna cu Sanda Taranu.
Avea ca pasiune colectionarea de cutii de chibrituri; spunand ca este o deosebire mare intre un "adunator" si un colectionar!... Trece in nefiinta la 23 octombrie 1998 fiind internat la spitalul Victor Babes cu diagnosticul de leucemie. Penultimul sau rol a fost in "Triunghiul mortii", regizat de Sergiu Nicolaescu, in care a interpretat personajul generalului Berthelot, impartind afisul cu Ion Dichiseanu si Iurie Darie.
Lasa in urma o bogata colectie de roluri de teatru si film, iar in Cartea de onoare a Teatrului de Comedie sta scris in dreptul sau: « Chiar dacă am iubit filmul, am contatat în timp că teatrul reprezintă marele adevăr; el te formează, el te întreține și numai pe scândura scenei îți construiești o carieră solidă” – Silviu STĂNCULESCU
Filmografie:
Patul lui Procust (2001) - Tănase Vasilescu
Triunghiul mortii (1999)
Inelul cu briliant (1993)
Mircea (1989)
Trenul de aur / Zloty pociag (1987)
Francois Villon - Poetul vagabond (1987)
Liceenii (1987) - tatăl lui Şerban
Noi, cei din linia întîi (1985) - general sovietic
Pădurea de fagi (1986)
Întoarcerea Vlașinilor (1983)
Vlaşinii (1983) (Serial TV)
Santaj (1981) - Medic legist Vlase
Orgolii (1981) - Redman
Al treilea salt mortal (1980)
Drumuri în cumpănă (1978) - cioplitor in lemn
Ora zero (1979)
Un om in loden (1979) - directorul Institutului Trailer
Vlad Țepeș (1979) - Sava
Actiunea Autobuzul (1978) - agentul strain Marius Chester
Din nou impreuna (1978) - Mihalcea, secretar P.C.R.
Manole - Mester valah (1978)
Pentru patrie (1977) - Col. Alexandru Anghelescu
Revansa (1978) - subsecretarul de stat Rioseanu
Razboiul independentei (1977) (Serial TV - Col. Alex. Anghelescu
Soldații victoriei (1977)
Bunicul si doi delincventi minori (1976)
Evadarea (1975) - Helmuth
Pe aici nu se trece (1975) - Măxineanu
Când trăiești mai adevărat (1974)
Vifornita (1973)
Parasutistii (1972)
Puterea si adevarul (1971)
Agentul din Cahors / (1969)
Simpaticul domn R (1969)
Surorile Boga (1968)
Cerul incepe la etajul III (1967) - Mihai
Ifigenia în Taurida (1967)
Doisprezece oameni furiosi / (1966)
La patru pasi de infinit (1964)
Aproape de soare (1960) - Abrudan
Silviu Stănculescu - Amintirea unui mare domn
Căldură, delicateţe, distincţie, modestie
Prima oară l-am văzut în carne şi oase prin vara lui 1975, la Doi mai, când îmi beam berea cu tata pe terasa cârciumoarei din centru, iar pe şosea trecea spre camping, în şort şi tricou, actorul deja îndrăgit din atâtea filme - fie cu bicicleta, îngândurat, fie ducându-şi de mână fetiţa, pe Catrinel, care purta o fustă lungă şi înflorată, de vară... Anii aveau să ne apropie curând într-o surprinzătoare prietenie, dată fiind diferenţa de vârstă, pe care o voi rememora cu afecţiune în cele ce urmează.
Născut în 1932 la Timişoara, în Ziua Unirii, 24 ianuarie, Silviu Stănculescu a absolvit I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale", la clasa profesoarei Ana Barcan, în cadrul inegalabilei Generaţii de Aur din 1956 - împreunâ cu Amza Pellea Victor Rebengiuc, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu, Constantin Rauţchi, Draga Olteanu-Matei, Silvia Popovici şi multe alte nume nemuritoare ale teatrului şi filmului românesc. Încă din studenţie s-a împrietenit strâns cu colegul său Traian Stănescu, care-l descrie cu emoţie: "E şi foarte greu, e şi uşor să vorbeşti despe Silviu Stănculescu. Îmi amintesc tot. N-am uitat nimic. Nici că am fost prieteni, nici că ne-am certat, nici că ne-am împăcat, nici că era ocrotitor, era tandru, era bun, era rău, era un om adevărat. Un prieten adevărat. Întotdeauna se spune că nu există oameni de neînlocuit. Actorii sunt de neînlocuit. Pleacă şi lasă un loc gol..."
Şi-a început periplul scenic la Teatrului Evreiesc de Stat, pentru ca în 1961, la înfiinţarea Teatrului de Comedie, Radu Beligan să-l selecteze în trupă comentând că era unul dintre "cei trei mai buni pe care eu i-aş opri". Douăzeci de ani mai târziu, avea să devină directorul acestui teatru - misiune ingrată, în acel deceniu final al regimului comunist, pe care o voi detalia la momentul potrivit.
Timbrul său vocal de o căldură aparte, dublat de rostirea aristocratică, l-a îndreptat insistent spre teatrul radiofonic, în vreme ce pe scenă îşi construia o carieră artistică tot mai solidă, jalonată de titluri ca "Meşterul Manole", "Mănăstierea din Parma", "Omul care aduce ploaia", "Maşina de scris", "Harap Alb" sau "Doisprezece oameni furioşi". Personal, mi-l amintesc mai ales dintr-un rol extrem de insolit, în "Misterul Agamemnon", de Iosif Naghiu, pus în scenă de Florin Fătulescu în toamna lui 1981. Piesa lui Ioşca Naghiu era o parabolă iconoclastă incitantă, dar viziunea lui Fătulescu, un regisor cu mania de a se complica inutil doar ca să fie interesant, m-a dezamăgit - însă am fost surprins să-l văd pe Silviu Stănculescu, consacrat ca o imagine a sobrietăţii ponderate, dezlănţuindu-se aici într-un registru comic multicolor şi exploziv. Începeam să-i descopăr nebănuita disponibilitate stilistică...
Totuşi, pentru majoritatea spectatorilor, Silviu Stănculescu s-a impus ca actor de cinema, prin numeroasele sale personaje din filme îndeobşte cu priză la public. După debutul cu rolul Abrudan din "Aproape de soare" (1961, Savel Stiopul) şi alte câteva meandre incipiente la fel de nesemnificative, ca "La patru paşi de infinit" (1964, Francisc Munteanu), "Cerul începe la etajul III" (1967, Francisc Munteanu) sau "Simpaticul domn R" (1969, Ştefan Traian Roman), s-a impus ca partener al lui Florin Piersic în "Paraşutiştii" (1972, Dinu Cocea), urmat de Colonelul Măxineanu, eroul filmului de război "Pe-aici nu se trece" (1975, Doru Năstase), care avea să-i consacre definitiv prestanţa şi forţa de expresie. Simultan, Ştefan Traian Roman i-a oferit un emploi negativ, în ofiţerul german Helmuth, din "Evadarea" - cu şansa de a-şi dovedi şi apetenţa de a construi personaje malefice, în tonuri tăioase şi cu luciri perfide de o mare subtilitate. O altă compoziţie similară i-a prilejuit şi "Acţiunea Autobuzul" (1978, Virgil Calotescu), prin Marius Chester, agentul străin infiltrat în ţară ca să-i ajute pe "bandiţii" din munţi (cum erau numiţi pe-atunci luptătorii din rezistenţa anticomunistă . Şi tot un asemenea personaj, cinicul ofiţer SS Löser, din "Al treilea salt mortal" (1979, Al. G. Croitoru) ne-a făcut să ne cunoaştem...
Ca de obicei pe platourile de filmare din acele vremuri, se ardea gazul într-o veselie continuă - ba nu era aia, ba n-aveau ailaltă - aşa că aşteptam cu orele să înceapă filmarea. Ne aflam în curtea rectoratului Facultăţii de Farmacie, pe Dionisie Lupu, şi s-a legat o conversaţie prelungită - totuşi, fără să ne apropiem şi la nivel personal. Un an mai târziu, însă, ne-am revăzut la "Şantaj", de Geo Saizescu, unde Silviu Stănculescu juca rolul medicului legist Vlase (care, în final, se dovedea a fi tocmai creierul malefic din spatele seriei de şantaje şi crime, "Omul de la capătul firului", cum spunea titlul romanului de Rodica Ojoc-Braşoveanu). Spre surprinderea mea, m-a recunoscut imediat, amintindu-şi în detaliu aproape toată discuţia noastră, pe care am continuat-o aproape ca şi cum nici nu s-ar fi întrerupt. Aveam să înţeleg că explicaţia stătea nu numai în memoria lui excelentă, ci şi într-un respect înnăscut faţă de cei din jur, fare-l făcea întotdeauna să-i trateze cu cea mai mare consideraţie şi atenţie.
Ne-am revăzut în primăvara lui 1985, printre ruinele mănăstirii (apoi închisorii) Văcăreşti, în curs de demolare, unde Sergiu Nicolaescu filma bătălia Budapestei, pentru "Noi, cei din linia întâi" (aici, Silviu juca rolul impozant, dar stereotip, al unui general sovietic) iar un an mai târziu, am mai stat de vorbă la "Liceenii" lui Nicolae Corjos, unde era un medic chirurg, tatăl lui Şerban (din nou, un personaj simpatic-oarecare). Anul 1987 a prilejuit încă o surpriză plăcută: pe tarlaua de la Afumaţi unde Cornel Diaconu filma zi-lumină "Nişte băieţi grozavi", condiţiile "de campanie" ne obligau să mâncăm de prânz din marmită, pe mesele de scânduri ale decorului - iar Silviu Stănculescu (care juca un inginer agronom şef de C.A.P.), cât era el de director al Teatrului de Comedie, nu se codea să dea o mână de ajutor, punând mâncarea cu polonicul şi distribuind farfuriile tuturor membrilor echipei, fără nici un fel de fasoane.
Totuşi, între noi mai stăruia o undă din fireasca distanţă proprie diferenţelor de vârstă şi statut profesional - aşa că nu mică mi-a fost mirarea ca, într-o zi, să mă aud strigat în Piaţa Kogălniceanu de un glas inconfundabil. Silviu Stănculescu ţinea să-şi exprime entuziasmul faţă de nuvela mea SF "Eternul purgatoriu", prilej de a mi-l prezenta şi pe fiul lui, care o savurase de asemenea. Situaţia era cu atât mai interesată, cu cât nuvela, o distopie plasată într-un viitor nedeterminat spaţio-temporal, era de fapt o parabolă anticomunistă aproape explicită (oricine-l putea recunoaşte în "Eternul Unic" pe Ceauşescu), iar Silviu Stănculescu, în anii aceia, era unul dintre principalii recitatori de ode închinate “conducătorului iubit”. Diplomatic, evitam să aduc vorba despre asta, oricât mă durea să-l văd prostituându-se astfel la televizor - dar prilejul de a discuta subiectul s-a ivit în iarna lui 1991, când ne-am întâlnit la o petrecere a Teatrului de Comedie.
De-acum, îi cunoşteam deja structura sufletească îndeajuns ca să ştiu că-l puteam aborda direct, aşa că l-am întrebat cum păstrează în suflet amintirea acelor "manifestări". Mi-a răspuns franc şi puţin ruşinat: "Domnule Columbeanu,” (căci niciodată nu-şi permisese să treacă la adresări mai familiare), “eram conştient de ceea ce se întâmpla, ca toată lumea de altfel - dar pentru mine cel mai mult contează că, în perioada aceea, actorii mei îşi primeau toate salariile la timp, că în teatru era mereu cald şi spectatorii nu trebuia să stea în sală cu paltoanele pe ei... Cred că a meritat..." I-am recomandat filmul lui Istvan Szabo "Mefisto" (1981), despre un pact similar pe care-l acceptă un actor cu o putere totalitară - nu-l văzuse, şi s-a arătat interesat să-l pândească, la cinematecă sau pe VHS. Nu ştiu dacă a reuşit să-l vadă - căci, după mai puţin de şapte ani, în 23 octombrie, 1998, îndrăgitul actor a trecut la cele veşnice, doborât de leucemie. Pe lângă ampla lui galerie de roluri, a lăsat în urmă, mai cu seamă impresia de neşters a unei omenii vibrând de căldură, delicateţe, distincţie şi modestie.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25 ianuarie, 2012, 14:00-15:06
Bucureşti, România
_______________________________________
Filme Romanesti facute format DVD de bibescu
#01 - Nunta de piatra (1972)
#02 - Independenta Romaniei (1912)
#04 - Sarutul (1965)
#05 - Un film cu o fata fermecatoare (1966)
#06 - Acordati circumstante atenuante? (1984)
#07 - Mireasa din tren (1980)
#08 - Secretul cifrului (1959)
La filmele romanesti avem CATALOG. Se admite doar un topic pe film.
|
|
