bibescu
Moderator
 Din: depĺrtare
Inregistrat: acum 17 ani
|
|
Gina Patrichi (1936 - 1994)
Nume real: Gina Patrichi
Locul naşterii: Bucureşti
Data naşterii: 08.03.1936
Data decesului: 18.03.1994
Ocupaţie: Actriţă
Biografie:
Nascuta in 8 martie 1936 actrita , Gina Patrichi va fi o perfectionista a scenei si filmului romanesc, o actrita de un farmec aparte, frumoasa, rafinata si culta a carei moarte prematura pe 18 martie 1984 in Bucuresti a lasat un gol imens in lumea teatrului si filmului romanesc.
A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu își încheiase încă studiile liceale, dar și exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare.
În ciuda exmatriculării din Institutul de Teatru, a fost angajată la nou înființatul teatru din Galați, unde a debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956. Experiența dureroasă a alungării din școală s-a dovedit în timp benefică, determinând o schimbare de atitudine ce o prefigura pe artista perfecționistă de mai târziu și contribuind, așadar, la formarea conștiinței unei adevărate profesioniste. Gina Patrichi a jucat la Teatrul Dramatic din Galați până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei. Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu.
In film debuteaza in 1965, cu rolul Rozei Ianosi din "Padurea spanzuratilor", opera castigatoare a lui Liviu Ciulei. Timp de 20 de ani intruchipeaza personaje diverse pe peliculele a mai mult de 20 de filme: "Trecatoarele iubiri", "Nemuritorii", "Dincolo de nisipuri", "Proba de microfon", "Morometii" etc.
Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepție notabilă: rolul reginei în spectacolul Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, montat la Teatrul Național din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârșit - ultima stagiune: 1992-1993; ultima premieră: Teatrul comic de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992).
A lucrat cu mari regizori, precum Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, și a colaborat extrem de bine cu actorul Ion Caramitru, în postură de regizor, sau coregrafa Miriam Răducanu. Numele său este legat de montări celebre: Clipe de viață, D-ale carnavalului, Elisabeta I, Victimele datoriei, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hedda Gabler, Interviu, Amintiri, Dimineață pierdută, Hamlet, etc. În film, actrița și-a făcut debutul, remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei după cunoscutul roman Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1964). A creat de asemenea nenumărate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucând în peste 150 de piese transmise pe calea undelor hertziene.
Gina Patrichi a fost căsătorită cu avocatul Victor Anagnoste, din 1959 până la dispariția prematură a actriței (la doar 58 de ani). În 1966 s-a născut fiica celor doi, Oana.
Schimbarea denumirii strazii bucurestene Orlando in "Gina Patrichi" si apoi trecerea la denumirea initiala nu a fost un gest frumos din partea edililor capitalei dar, memoria actritei a ramas vie in memoria celor care au cunoscut-o (in noiembrie 2008 s-a lansat la Brasov : Carte cu Gina Patrichi, scrisa de Mircea Morariu, actrita este propusa de a deveni "Cetatean de onoare " al Municipiului Galati, avand in vedere ca a debutat in Teatru Dramatic Fani Tardini din Galati si premiata post mortem, in aprilie 1994 de gala UNITER, pe scena Teatrului Ion Luca Caragiale" din Bucuresti cu PREMIUL DE EXCELENTA!
Filmografie:
Romeo si Julieta la sfarsit de noiembrie / (1990) - Marie Dockalova
Hanul dintre dealuri (1988)
Moromeții (1988) - Guica
Stâlpii societății (1988)
Duminica în familie (1987)
Figuranții (1987) - fosta artista Alexandra Bengescu "Zaza"
Sezonul pescarusilor / Sezonul pescărușilor (1985)
Un saltimbanc la Polul Nord (1984) - Paulette
Fram (1983)
Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) - Boieroaica vaduva Alexandra Bengescu "Zaza", fosta artista
Liniștea din adâncuri (1982)
Lumini și umbre: Partea II (1982)
Lumini și umbre: Partea I / Lumini și umbre (1981)
Saltimbancii (1981)
Burebista (1980)
Capcana (1980)
Cîntec pentru fiul meu (1980)
Probă de microfon (1980) - reportera TV Luiza
În așteptarea lui Lefty (1979)
Rătăcire (1978) - Delia
Serenada pentru doua varste / (1978)
Egmont / (1977)
Sa umplem Pamantul cu visuri / (1977)
Uitarea (1977)
Valentin si Valentina / (1977)
Cadavrul viu / (1975)
Livada de visini / (1975) - Ranevskaia
Nu filmam sa ne amuzam (1975) - Margareta
Scrisori apocrife (1975)
Dincolo de nisipuri (1974) - Vetina Berechet
Nemuritorii (1974) - nebuna Ioana
Pescărușul (1974) - Irina Arkadina
Tată de duminică (1974)
Trecătoarele iubiri (1974)
Felix și Otilia (Serial TV) / Felix și Otilia (1973) - Olimpia Tulea
Bariera (1972) - Tutuleasa
Felix și Otilia (1972) - Olimpia Tulea
Micul Eyolf / (1972) - Rika
Cavalerul Tristei Figuri / (1971)
De ochii lumii (1971) - Carolina, sotia lui Misu
Farsa lui Pathelin / (1971)
Unul dintre noi / (1971)
Diavolul și bunul Dumnezeu (1970)
Rapirea preafrumoaselor sabine / (1970)
Un nasture sau absolutul / (1970)
Neînfricații (Serial TV) / Neînfricații (1969) - O hangita trista
Regizorul (1968) - ea insasi
Surorile Boga (1968)
Ifigenia în Taurida (1967)
Subprefectul / (1967)
Troienele / (1967) - Andromaca
Pădurea spânzuraților (1965) - Roza Ianosi
Procesul alb (1965) - dansatoarea Ana Maria
Rata salbatica / (1965) - Gina, nevasta lui Hjalmar
Cartierul veseliei (1964)
Gina Patrichi - Distincţie şi sensibilitate
Totală şi ca întindere, şi ca profunzime
Ar fi greu să găsim un reper de pornire a discuţiei, în cariera atât de bogată şi valoroasă a unei actriţe ca Gina Patrichi (8 martie, 1936, Bucureşti - 18 martie, 1994, Bucureşti), una dintre cele mai distinse şi talentate doamne ale teatrului şi filmului românesc, de la a cărei prematură trecere în eternitate au trecut deja opt ani. Întrucât primele ei două filme. "Cartierul veseliei" (1964, Manole Marcus) şi "Procesul alb" (1965, Iulian Mihu), nu s-au remarcat cine ştie cât, propun să începem cu memorabilul rol care a impus-o rapid şi definitiv în conştiinţa spectatorilor de cinema - Roza Ianoşi, din capodopera lui Liviu Ciulei "Pădurea spînzuraţilor", o apariţie limitată dar care tocmai prin asta lăsa o amprentă cu atât mai puternică: în cele câteva secvenţe cu soţia de general trimis pe alt front, Gina Patrichi reuşea să compună personalitatea unei femei dezamăgite şi uşuratice care continuă să se mintă pe sine însăşi, găsindu-şi o consolare amară în jocuri cochete şi relaţii pasagere cu ofiţerii din preajmă. De mirare cum, după această delicat-percutantă creaţie, a trebuit să treacă şapte ani până când cinematograful şi-a întors din nou obiectivul spre ea, cu Olimpia Tulea, din "Felix şi Otilia" (1972, Iuliam Mihu) - rol de întindere moderată dar nu lipsit de complexitate, căruia stilul ei interpetativ pe cât de inteligent, pe atât de sensibil, îi dezvăluia faţete şi profunzimi insolite, atrăgând în sfârşit atenţia cineaştilor şi înscriindu-şi astfel cariera cinematografică pe o traiectorie la fel de susţinută ca aceea din teatru - mai cu seamă pe scena de la Bulandra, în colaborare cu mari nume ale regiei româneşti ca Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Valeriu Moisescu, Vlad Mugur, Cătălina Buzoianu, Mihai Măniuţiu şi alţii.
Ar fi greu să ne-o imaginăm, în această maestră scrupuloasă şi perfecţionistă a scenei, pe tânăra rebelă care fusese exmatriculată din I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale" în anul trei (1955), unde o avea ca profesoară pe legendara Aura Buzescu. Viaţa a dovedit că acest accident de tinereţe nu numai că nu i-a putut bloca talentul (Teatrul Dramatic din Galaţi a angajat-o imediat, deşi nu-şi terminase facultatea - la fel cum, printr-o stranie coincidenţă, nici liceul nu-l terminase, cu câţiva ani înainte), ci chiar a avut un rol benefic, precipitându-i maturizarea. La opt ani după debutul teatral cu populara piesă infantil-conformistă "Nota zero la purtare", de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, în regia lui Valeriu Moisescu, a fost chemată, în 1964, la prestigiosul teatru bucureştean pe care n-avea să-l mai părăsească toată viaţa, unde acelaşi Valeriu Moisescu a început prin a o distribui în "Jocul de-a vacanţa", de Mihail Sebastian. Una dintre cele mai ilustre creaţii ale ei de pe această scenă a fost Miţa Baston, din antologica montare a lui Lucian Pintilie cu "D'ale carnavalului" (de neuitat hazul isteric cu care-şi vântura "stecluţa" cu "vitrion" . Am avut privilegiul de a o descoperi în "Elisabeta I" de Paul Foster, (1975, regia: Liviu Ciulei), unde o juca atât pe vrăjitoarea Pata Sola, liric-expansivă, cât şi pe buimaca Regină a Franţei, Caterina de Medici (a cărei veşnică cherchelire o făcea să-şi uite până şi propriul nume, pomenind de "nobila familie de Doctori" - la care colegii-i suflau: "Medici, Medici...!" iar mai târziu am revăzut-o în "Interviu", de Ecaterina Oproiu (regia: Cătălina Buzoianu), piesă pe care o ducea în spinare de la cap la coadă, în rolul unei reportere exasperate de clişeele profesionale impuse "de sus" care era nevoită să facă frumos în faţa spectatorilor de televiziune - interacţionând permanent cu redactorul de studio (Octavian Cotescu) şi, diversificat, cu femeile interviewate succesiv (o galerie de actriţe tot una şi una). Iar în "Amintiri", de Alexei Arbuzov (regia: Ion Caramitru), susţinea un personaj frământat şi schismatic, în tandem cu Constantin Brânzea (şi, după ce acesta a şters-o-n Apus, cu însuşi Pino Caramitru, care a preluat rolul).
În vremea aceea, casele de filme se înghesuiau deja s-o folosească la maximum, astfel că după ce Iulian Mihu i-a atribuit-o pe Olimpia Tulea, a devenit actriţa favorită a Malvinei Urşianu, începând cu Hanna, din "Trecătoarele iubiri" (1974), soţia sfâşiată a lui Andrei (George Motoi), despre care credea că a părăsit-o pentru dragostea lui din tinereţe (Silvia Popovici), neştiind că de fapt se întorsese în ţară ca să moară, şi-i ascundea acest lucru doar ca s-o menajeze. În 1874, Mihai Constantinescu a distribuit-o într-un rol oarecum similar, dar mai puţin dramatic, în "Tată de duminică" (fosta soţie a iresponsabilului glumeţ jucat de Amza Pellea - construită cu tact şi delicateţe), iar un an mai târziu Sergiu Nicolaescu i-a oferit rolul mut al "Ioanei", nemţoaica traumatizată din "Nemuritorii" - cu şansa implicită de a dezvolta numai prin joc vizual un personaj schiţat scenaristic din doar câteva lunii.
Poate că cel mai semnificativ rol de cinema al Ginei Patrichi a fost Luiza din "Proba de mirofon" (1980 - indiscutabil, vârful creaţiei lui Mircea Daneliuc) - tot o reporteră de televiziune, dar mult mai frust şi imparţial concepută decât cea a Ecaterinei Oproiu, în parametrii unei femei aspre care se chinuieşte mereu să nu se lase depăşită de situaţie - atât în meserie, cât şi pe planul vieţii personale; secvenţă rapel: refuzul avansurilor pe care i le face Nelu (Mircea Daneliuc însuşi), jucat cu o mixtură precis dozată de stânjeneală şi demnitate, cu atât mai semnificativ cu cât totul se exprima prin tonalităţi vocale scăzute şi lucirea ochilor ei mari şi adânci în întunericul din cameră.
Rolul pitoresc, dar nedesăvârşit din scriitură, al Paulettei, circăreasa patetic-dezabuzată din "Saltimbancii" (1982, Elisabeta Bostan), i-a dat din nou posibilitatea de a completa actoriceşte golurile scenaristice, mai cu seamă în singura ei secvenţă de conţinut, filmată dintr-un cadru, al reîntâlnirii cu fiul, Geo (Adrian Vîlcu) - un mozaic multicolor şi coerent de stări, pe axa cabotinăriei intrinseci a oamenilor arenei. Fără s-o egaleze pe Luiza menţionată mai sus, un alt rol interesant a fost Zaza Bengescu, în cvasi-trilogia Malvinei Urşianu compusă din "Liniştea din adîncuri" (1982), "Pe malul stîng al Dunării albastre" (1983) şi "Figuranţii" (1987) - o boieroaică văduvă, misterioasă şi stranie, vulnerabilă dar şi puternică, oscilând alunecos prin meandrele anilor tulburi de la începuturile regimului comunist în România. I-a urmat Guica, din "Moromeţii" (1988, Stere Gulea) şi, în sfârşit, ultimul rol de cinema, cel din "Hanul dintre dealuri" (1988, Cristiana Nicolae). După 1989 n-a mai făcut film, dar şi-a continuat în acelaşi ritm cariera teatrală, până la cântecul de lebădă: spectacolul cu piesa "Teatrul comic", de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete.
Dacă primăria capitalei s-a bâlbâit (ca de-atâtea ori) în a o omagia pe marea actriţă, atribuind numele ei fostei străzi Orlando pentru ca apoi să se răzgândească, din motive poate numai de blonda de la străzi ştiute, în schimb UNITER a distins-o post-mortem, în aprilie 1994, cu Premiul de Excelenţă. Au mai rămas de pe urma ei, pe lângă numeroasele roluri imortalizate pe peliculă sau pe benzile magnetice ale televiziunii, "Cartea cu Gina Patrichi", de Mircea Morariu, şi Oana, fiica ei şi a avocatului Victor Anagnoste, cu care a fost căsătorită începând din 1959 - ceea ce mă mai duce cu gândul la o ultimă amintire: într-o seară din 1974, plimbându-mă cu părinţii pe şoseaua din Doi Mai, am văzut un grup de personalităţi culturale căutând casa unde-şi petrecea vacanţa scriitorul Constantin Ţoiu, pentru o agapă prietenească. S-a nimerit ca, o bucată de drum, să mergem amestecaţi; în faţa noastră, un tată cu fiica lui; în spate, o mamă cu fiica ei. Pe fete le chema la fel: Oana - una Pellea, cealaltă Patrichi.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
7 martie, 2012, h. 21:00-22:28
Bucureşti, România
_______________________________________
Filme Romanesti facute format DVD de bibescu
#01 - Nunta de piatra (1972)
#02 - Independenta Romaniei (1912)
#04 - Sarutul (1965)
#05 - Un film cu o fata fermecatoare (1966)
#06 - Acordati circumstante atenuante? (1984)
#07 - Mireasa din tren (1980)
#08 - Secretul cifrului (1959)
La filmele romanesti avem CATALOG. Se admite doar un topic pe film.
|
|
