bibescu
Moderator
 Din: depĺrtare
Inregistrat: acum 17 ani
|
|
Emanoil Petruț (1932 - 1983)
Locul naşterii: Mărăşeşti, Vrancea
Data naşterii: 08.02.1932
Data decesului: 09.08.1983
Ocupaţie: Actor
Biografie
S-a nascut la 8 februarie 1932, la Marasesti. Tatal, Gabriel Petrut, era impiegat CFR, iar mama, Ecaterina Petrut, o modesta functionara. Pasiunea pentru teatru si-a descoperit-o activand pe langa trupa teatrului din Focsani. Acolo este remarcat de Ion Lascar care il aduce la Teatrul National din Iasi, in 1948. In Iasi, Emanoil Petrut urmeaza cursurile Facultatii de Teatru din capitala moldova, dar in anul urmator se transfera la IATC Bucuresti, activand pe scena de la Constantin Nottara. Din 1957 va face parte din colectivul de actori al Teatrului National, unde va ramana pana la sfarsitul vietii.
Cariera lui actoriceasca il va aduce sub bagheta unor mari regizori: Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Andrei Blaier, Mircea Dragan, jucand in zeci de filme. Totusi formarea sa pe scena teatrului l-a indreptat cu predilectie spre teme istorice, memorabil ramanand rolul pandurului Tudor (Vladimirescu), in filmul omonim al lui Lucian Bratu din 1962.
A plecat dintre noi la 8 august 1983, la scurt timp dupa decesul sotiei sale, Catinca Ralea Petrut, fiind inmormantat in Bucuresti, la cimitirul Bellu. In memoria sa, primaria orasului Marasesti i-a dat numele sau Casei de Cultura a orasului.
În 1960, Emanoil se căsătorea cu fiica celebrului estetician și filozof Mihai Ralea. El avea 28 de ani, ea, aproape 31 de ani. Catinca Ralea a fost unul dintre cei mai încântători și cultivați oameni de radio din România, care primise în familia ei o educație aleasă. L-a susținut pe Petre – așa îl alinta – în toată cariera actoricească, deși el era mai boem. Se completau unul pe altul, erau efervescenți. Primeau oaspeți și mergeau in vizite. Dar, într-o zi de 19 ianuarie a anului 1981, Catinca s-a stins lăsând un gol imens în sufletul soțului ei, care a trecut și el în neființă doi ani mai târziu. Ca o ironie a sorții, moartea parcă egalase diferența temporală dintre ei. Ea trecuse de 51. El îi împlinise. Amândoi sunt împreună de ani și ani, în odihna veșnică, la Cimitirul Bellu.
Actor
Racheta alba (Serial TV) / Racheta alba (1984)
Întoarcerea Vlașinilor (1983)
Vlaşinii (1983)
Femeia din Ursa Mare (1982)
Întunericul alb (1982)
Liniștea din adâncuri (1982)
Wilhelm Cuceritorul / Cucerirea Angliei (1982)
Iancu Jianu, haiducul (1981)
Lumina palidă a durerii (1981) - Popa Petre
Burebista (1980) - Deceneu
Iancu Jianu, zapciul / Iancu Jianul, zapciul (1980)
Clipa (1979)
Ultima frontiera a mortii (1979)
Vlad Țepeș (1979) - Armasul Stoica
Pentru patrie (1978) - I.C. Bratianu
Revanșa (1978) - Doctorul Berceanu
Severino (1978)
Aurel Vlaicu (1977) - Spiru Haret
Războiul Independenței (1977) - Ion Bratianu
Oaspeți de seară (1976)
Alarmă în deltă (1975) - dl. Priăacaru
Alexandra și infernul (1975)
Aventurile lui Babușcă (1975)
Evadarea (1975) - Colonelul von Stock, comandantul lagarului
Muschetarul roman (1975) - Capitanul Toader
Patima (1975) - Tie
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Ieromonahul Nicodim
Agentul Straniu (1974)
De bună voie și nesilit de nimeni (1974)
Frații Jderi (1974) - Ieromonahul Nicodim / Nicoara Jder Trailer
Trei scrisori secrete (1974)
Dimitrie Cantemir (1973) - căpitanul Toader
Agent dublu (1972)
Ciprian Porumbescu (1972)
Cu mâinile curate (1972) - Popa
Parașutiștii (1972)
Razbunarea (1972) - voce Lup Larsen
Decolarea (1971)
Frații (1970)
Mihai Viteazul (1970) - Mihai Viteazul / Michael the Brave (voce) Trailer
Facerea lumii / (1969) - Filipache
Kampf um Rom II - Der Verrat (1969) - Teja
Tinerețe fără bătrânețe (1969) - Imparatul / Mos Vreme
Kampf um Rom I / Lupta pentru Roma I (1968) - Teja
Răpirea fecioarelor (1968) - Capitanul de haiduci Amza
Răzbunarea haiducilor (1968) - capitanul de haiduci Amza
Amprenta (1967)
Dacii (1967) - dublaj voce
Doisprezece oameni furiosi / (1966)
Domnisoara Iulia / (1966) - valetul Jean
Runda 6 (1965)
Sarutul (1965)
Amintiri din copilărie (1964) - Ştefan a Petrei
Merii salbatici (1964)
Tudor (1963) - Tudor Vladimirescu
Porto-Franco (1961) - Striking worker in port
Secretul cifrului (1960)
Alarmă în munți (1955) - Mihai Durau
Brigada lui Ionut (1954) - Ionut Baciu
Balcescu (1953)
Cum e Sfatul e si satul / (1953)
Emanoil Petruţ - Glasul lui Amza Pellea...
...şi mult mai mult decât atât
"O viaţă avem, români! Şi-o cinste! Deşteptaţi-vă! C-aţi dormit destul!"
Pe mulţi ne mai urmăresc şi acum cuvintele lui Mihai Viteazul, rostite cu o prestanţă şi un timbru inconfundabile, în acea secvenţă memorabilă a începutului nesupunerii faţă de Înalta Poartă - şi-n multe altele din acelaşi film de epopee realizat între 1968 şi 1971 de Sergiu Nicolaescu. Totuşi, pe vremea aceea puţini băgaseră de seamă că, de fapt, glasul îi aparţinea unui alt mare actor român. Uriaşul Amza avea rostirea lui inconfundabilă, de ţăran oltean, care abia peste câteva luni avea să se impună pe deplin, prin monologurile celebrului Nea Mărin, în continuare nemaiavând nevoie de cosmetizări şi artificii. Pentru moment, se alesese aceeaşi soluţie din urmă cu patru ani, în "Dacii" - şi anume, dublajul realizat de Emanoil Petruţ.
Au trecut aproape treizeci de ani de când ne-am despărţit de el, dar personalitatea lui artistică ne interzice să-l uităm. Născut în ziua de 8 februarie, 1932, la Mărăşeşti, ca fiu al lui Gabriel Petruţ, impiegat C.F.R., şi al Ecaterinei, funcţionară, Emanoil, sau "Mimi", cum îl numeau prietenii, şi-a descoperit talentul dramatic colaborând cu trupa teatrului din Foşcani, unde a fost descoperit de Ion Lascăr. Angajându-se în 1948 la Naţionalul din Iaşi, unde pe-atunci funcţiona o facultate de teatru, Mimi Petruţ şi-a început studiile la faţa locului, pentru ca apoi să se transfere la I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale" din Bucureşti. După absolvire, a jucat pe scena Teatrului C.I. Nottara, până în 1957, când s-a transferat definitiv la Naţional.
Împrejurările, inclusiv decesul său prematur, au făcut să-l văd destul de puţin pe scenă - dar reţin rolul lui Sandu Popazu, legionarul stabilit la Paris din "Un fluture pe lampă", de Paul Everac, în regia lui Horea Popescu, unde contura cu prezenţa sa puternică şi privirea plină de nuanţe exaltarea naţionalistă fanatică ce nu-i părăsise niciodată pe membrii Gărzii de Fier. Am mai avut privilegiul de a-l urmări de-a lungul câtorva repetiţii cu "Căruţa cu paiaţe", de Mircea Şerbănescu, ca partener al Dragăi Olteanu-Matei - o savuroasă compoziţie comică de bătrân ramolit. Eram în anii de studenţie, şi tocmai începeam să ne cunoaştem (ţin minte că, la un moment dat, m-a strigat pe holul teatrului ca să-mi dea fularul care-mi căzuse), dar din păcate destinul a fost potrivnic...
Şi mai nedreaptă a fost o altă întorsătură a sorţii din acea perioadă. În clasa a IX-a, am jucat într-o montare de liceu cu "Amicii" lui Caragiale, împreună cu un coleg de clasă paralelă - Horaţiu Ilie, un băiat talentat şi foarte fin, cu care se anunţa o frumoasă prietenie. Din păcate, în vara imediat următoare, Horaţiu a pierit într-un accident pe munte. Abia după aceea aveam să aflu că era nepotul Catincăi Ralea şi al lui Emanoil Petruţ. Ani de zile i-am vizitat mormântul la Bellu - pe acelaşi loc de veci unde, nu peste mult, aveau să se odihnească mătuşa şi unchiul lui, lângă parcela scriitorilor.
Dar până la aceste evenimente triste, cariera marelui actor urmase déjŕ o traiectorie ilustră - lansată, după vreo trei rolişoare nesemnificative, cu Ulea, protagonistul filmului de spionaj "Secretul cifrului" (1960, Lucian Bratu), care avea să-l impună ca pe o figură clasică de erou cinematografic. Nu întâmplător, acelaşi regisor l-a distrbuit trei ani mai târziu în rolul titular din "Tudor", primul film din epopeea naţională şi, pe undeva, prima super-producţie istorică românească, aducându-i consacrarea definitivă.
În 1964, Elisabeta Bostan a apelat la Emanoil Petruţ pentru celebrul Ştefan a Petrii, tatăl lui Nică din "Amintiri din copilărie", iar în 1868 Dinu Cocea i l-a dăruit pe Hamza, căpitanul de haiduci din "Răpirea fecioarelor" şi "Răzbunarea haiducilor". Era perioada când glasul său puternic, impostat, limpede şi vibrant îl făcea să fie adesea folosit pentru a-i dubla pe alţi colegi, mai puţin înzestraţi vocal - sau, în orice caz, adecvaţi doar tipologic rolurilor respective. Nu toţi primeau cu detaşare aceste procedee, iar unul dintre ei, Alexandru Virgil Platon, ajunsese chiar să se supere pe Mimi Petruţ - de parcă ar fi avut vreo vină! Într-o zi, intrând Mimi într-un restaurant, îl vede pe Platon la o masă. Dând cu ochii de el, Platon se încruntă şi-şi mută privirea, numai să nu-l salute - la care Mimi, cu umorul său mereu prezent: "Platon, tu numa' dă din gură, că de dublat, te dublez eu!"
Apropo tot de dubluri, dar înalt sens, un dublu-rol interesant i-a prilejuit "Tinereţe fără bătrâneţe" (1969, Elisabeta Bostan), unde l-a jucat atât pe Împărat, cât şi pe uriaşul de sorginte divină Moş Vreme (într-o secvenţă cu filmări combinate realizată pe platourile din U.R.S.S.), iar Sergiu Nicolaescu i-a oferit rolul scurt, dar percutant, al lui Nicolae Popa, "mentorul" pe linie de partid al lui Mihai Roman, din "Cu mâinile curate" (1972). Forţa sa nuanţată şi subtilă l-a ajutat să scoată creaţii memorabile chiar şi din personaje mai ingrate, ca Nenea Panait (de fapt, spionul "Râma-de-mare" , din "Aventurile lui Babuşcă" (1973, Gheorghe Naghi), credinciosul Căpitan Toader din "Cantemir" (1973) şi "Muschetarul român" (1975, Gheorghe Vitanidis), Ieromonahul Nicodim din "Fraţii Jderi" (1974) şi "Ştefan cel Mare - Vaslui 1475" (1975, Mircea Drăgan), sau Prisăcaru, din "Alarmă în Deltă" (1975, Doina Geta Tarnavschi). În schimb, acelaşi an 1975 i-a prilejuit o creaţie remarcabilă în "Patima", după nuvela "Hiena" de Petru Vintilă - primul şi cel mai bun film al lui George Cornea. Aici, Mimi Petruţ îl compunea pe chipeşul şi abjectul Tie, muncitorul rebel şi violator intrat într-o relaţie extrem de dramatică cu Draga Olteanu-Matei. Un alt rol negativ foarte expresiv conturat a fost al Colonelului SS von Stock, din "Evadarea" (1975, Ştefan Traian Roman), urmat de două portrete de personalităţi istorice: I.C. Brătianu, în serialul TV "Războiul Independenţei" (1977, Gheorghe Vitanidis, Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu) şi "Pentru patrie" (1978, Sergiu Nicolaescu), şi Spiru Haret, în "Aurel Vlaicu" (1977, Mircea Drăgan).
În 1979,Gheorghe Vitanidis i-a oferit una dintre cele mai interesante compoziţii ale carierei sale: Mihalache Dometie, politrucul demagog, tâmpit şi poltron, pus pe turnătorii, din "Clipa", după romanul lui Dinu Săraru - un portret de neuitat al lichelei incorijibile. Tot Vitanidis l-a identificat, un an mai târziu, cu legendarul Deceneu, din "Burebista" - de astă dată, mai mult prezenţă decât compoziţie, scenariul lui Mihnea Gheorghiu fiind mai degrabă declamativ şi plat. După Popa Petre, din "Lumina palidă a durerii" (1981, Iulian Mihu), au mai urmat vreo şapte roluri lipsite de însemnătate, până când, în 8 august 1983, l-a chemat la ea iubita lui soţie, Catinca Ralea, plecată dintre noi cu trei ani mai devreme.
Pe lângă galeria de roluri memorabile, marcate de forţa sa artistică atât de impunătoare şi nuanţată, Emanoil Petruţ a mai lăsat în urmă şi amintirea unui bun prieten, plin de umor şi, la drept vorbind, mare iubitor de plăceri bahice. Forma un trio celebru împreună cu alţi doi mari petrecăreţi, Gheorghe Cozorici şi Constantin Rauţchi - iar când prietenii îi tachinau apropo de vestitele lor chefuri, obişnuia să răspundă: "Ori Ghi-ţuică... ori Ra-whisky... ori Pe-turţ... mi-e indi-fernet!"
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
12 februarie, 2012,
Bucureşti, România
_______________________________________
Filme Romanesti facute format DVD de bibescu
#01 - Nunta de piatra (1972)
#02 - Independenta Romaniei (1912)
#04 - Sarutul (1965)
#05 - Un film cu o fata fermecatoare (1966)
#06 - Acordati circumstante atenuante? (1984)
#07 - Mireasa din tren (1980)
#08 - Secretul cifrului (1959)
La filmele romanesti avem CATALOG. Se admite doar un topic pe film.
|
|
