bibescu
Moderator
 Din: depĺrtare
Inregistrat: acum 17 ani
|
|
Coca Andronescu (1932 - 1998)
Locul naşterii: Pătârlagele, Buzău
Data naşterii: 03.07.1932
Data decesului: 05.08.1998
Ocupaţie: Actriţă
Biografie
S-a nascut pe 3 iulie 1932 in Patarlagele, Buzau, si a murit in Bucuresti pe 05 august 1998. A absolvit Facultatea de Teatru la Cluj, în 1953, devenind apoi actriță a Teatrului Național din București. Se remarca prin rolul episodic (O elevă în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, montare de referință a lui Sică Alexandrescu, din 1956.
În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din „Ovidiu” de V. Alecsandri. La sfârșitul anului 1958 joacă în „Minunata pantofăreasă” de Federico García Lorca făcând din rolul Pantofăresei o creație memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959 Sică Alexandrescu, să-i încredințeze rolul Mirandolinei din „Hangița” de Goldoni, creație de asemenea excepțională a actriței.
Aceste creații au impus-o ca actriță de comedie cu un simț special al construcției și al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă.
Coca Andronescu are o bogată filmografie, începând cu varianta TV a celebrului spectacol al lui Sică Alexandrescu, „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1960), în care îi avea ca parteneri pe Marcel Anghelescu, Radu Beligan, George Calboreanu, Alexandru Giugaru, Constantin Rauțchi, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman și Grigore Vasiliu-Birlic, continuând cu „Titanic Vals” (în care interpreta rolul Sarmisegetuzei), „Balul de sâmbătă seara” (1968), „Zile de vară” (1968), „Așteptarea” (1970), „Comedie fantastică” (1975), „Singurătatea florilor” (1975), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Eu, tu și Ovidiu” (1977), „Tufă de Veneția” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „Alo, aterizează străbunica!” (1981), „Cine iubește și lasă” (1982), „Hangița” (1983, teatru TV), „Mușchetarii în vacanță” (1984), „Masca de argint” (1985), „Cuibul de viespi” (după „Gaițele de Al. Kirițescu, 1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Recital în grădina cu pitici” (1987), „Moartea unui artist” (1989).
Aurel Storin afirma: "Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie și de mișcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele și mișcarea... Totul în jurul ei slujea într-un fel clipa de tainică minune a râsului spontan când noi toți – oameni serioși, cu mustăți și cu probleme – ne aflam, în întregime și necondiționat, la dispoziția unei mari actrițe de comedie."
Actriţă
Moartea unui artist (1989) - batrana Domnica
Cuibul de viespi (1986) - Zoia, sora Anetei Duduleanu
În fiecare zi mi-e dor de tine (1987)
Recital in gradina cu pitici (1987)
Masca de argint (1985)
Mușchetarii în vacanță (1984)
Hangita (1983) (TV)
Cine iubește și lasă (1982)
Alo, aterizează străbunica! (1981)
Expresul de Buftea (1978) - femeia care tricoteaza
Eu, tu și Ovidiu (1977)
Tufă de Veneția (1977)
Serenadă pentru etajul XII (1976) - Amelia
Comedie fantastică (1975)
Singurătatea florilor (1975) - Melania
Așteptarea (1970)
Balul de sâmbătă seara (1968)
Zile de vară (1968) - Tanta
Titanic vals (1964) - Sarmisegetuza - Miza
Dragoste la zero grade (1964)
Tanta si Costel - Iubirea e un lucru foarte mare (1967) (Serial TV) - Tanta
Post restant (1961)
Bădăranii (1960) - bucatareasa
Nu vreau să mă însor (1960)
Momente "Caragiale" - Tren de placere / (1958) - vanzatoarea de floricele
Tainica minune a râsului spontan
Coca Andronescu - O mare actriţă de comedie
Tainica minune a râsului spontan
- Nu vă supăraţi... Pot să vă zic "tu"?
- Ăăăă, daaa... dacă vă face plăcere, poţi să-mi zici chiar din clipa asta!
Din fericire, mica bijuterie de umor TV din 1962, "Tanţa şi Costel", de Ion Băieşu, e postată pe youtube, şi putem oricând vedea (sau revedea - de nenumărate ori) acele momente de un comic irezistibil create de Coca Andronescu şi Octavian Cotescu, compunând perfect arhetipurile mitocanilor candizi şi simpatici pe care-i păleşte dragostea în gară la Megidia (sic!), într-o zi caniculară. Nu te mai saturi privindu-i, iar hazul lor savuros, plin de nuanţe şi scăpărări, îşi păstrează chiar şi acum, după jumătate de veac, prospeţimea neştirbită.
Născută la Pătârlagele, judeţul Buzău, în 3 iulie, 1932, Coca Andronescu a absolvit facultatea de teatru la Cluj, în 1953, începându-şi cariera la teatrul din localitate, înainte de a se transfera la Naţionalul bucureştean, unde şi-a impus din capul locului dezinvoltura aparent stângace, proprie atâtora dintre personajele ei de mai târziu, cu rolul elevei Zamfirescu din "Steaua fără nume", de Mihail Sebastian, montată de marele maestru Sică Alexadrescu, în 1956.
Din îndelungata şi prestigioasa ei traiectorie scenică, se reţin nenumărate roluri, dar mai cu seamă Pyrrha din "Ovidiu", de Vasile Alecsandri (1957), personajul titular din "Minunata pantofăreasă", de Federico Garcia Lorca (1958), alături de fermecătorul Mihai Fotino, şi Mirandolina, celebra "Hangiţă" a lui Carlo Goldoni, pe care i-a încredinţat-o acelaşi Sică Alexandrescu, în 1959.
Peste ani şi ani, în perioada propriei mele studenţii, am avut privilegiul de a o cunoaşte, iniţial admirând-o în "Căruţa cu paiaţe", de Mircea Şerbănescu (1978, regia Constantin Dinischiotu), unde o interpreta pe Frusinica (marea pionieră a teatrului românesc, actriţa Frosa Zarandy), alături de Alexandru Drăgan (Bădia - Matei Millo) şi Damian Crâşmaru (Tânărul întăi rol - Mihail Pascaly), aducând pe scenă, cu sensibilitatea ei aprofundată, începuturile artei noastre dramatice din secolul al XIX-lea) - putând s-o urmăresc şi la repetiţii, observându-i nu numai meticulozitatea profesională, ci şi capacitatea de a relaţiona cu colegii, răspândind în jur numai voie bună.
Nu peste mult, am ajuns să împărţim scena în "Ploşniţa", de Vladimir Maiakovski (1982, regia Horea Popescu). Deşi avea deja cincizeci de ani, Coca Andronescu putea acoperi perfect ambele registre de vârstă ale Zoiei Beriozkina: fetişcana naivă, îndrăgostită cu patimă, din anul 1929, şi bătrâna înţeleaptă din 1989. Momentul de mare impact când îşi pierde definitiv logodnicul, pe Prisîpkin (Dem Rădulescu), strigându-l disperată în timp ce străbătea în goană pasarela instalată printre spectatori, smulgea întotdeauna ropote de aplauze (inclusiv note scrise de felicitare din partea lui Horea Popescu, la avizierul de la intrarea actorilor). Nu pot să omit şi unele momente mai delicate din timpul repetiţiilor - când, în virtutea unor vechi animozităţi, Draga Olteanu-Matei, bruscând-o conform indicaţiilor de regie, o tăvălea de-a binelea prin toată scena, agresivitate căreia Coca îi răspundea ferm şi cu demnitate. Uneori, seara, după reprezentaţie, o conduceam spre zona Moşilor, unde locuia, şi-mi împărtăşea diverse amintiri din carieră - sau, cu o ocazie, dorinţa de a juca rolul unui personaj drag ei, tot o femeie surprinsă la două vârste distanţate ale vieţii, dintr-o proză a lui Eugen Barbu, sugerându-mi să scriu un scenariu de film (proiect niciodată realizat, din păcate...)
Deşi dedicată cu trup şi suflet teatrului, Coca Andronescu a acumulat şi o galerie onorabilă de roluri în filme - din păcate, rareori de prim rang. Cu modestia ei caracteristică, juca ireproşabil diverse presonaje secundare, ca bucătăreasa din "Bădăranii" (1960, Gherghe Naghi şi Sică Alexandrescu), funcţionara din "Nu vreau să mă însor" (1960, Manole Marcus), Miza din "Titanic Vals" (1965, Paul Călinescu), Tanţa din "Zile de vară" (1968, Ion Niţă, Melania din "Singurătatea florilor" (1975, Mihai Constantinescu), Amelia din "Serenadă pentru etajul XII" (1976, carol Corfanta), pasagera din "Expresul de Buftea" (1978, Haralambie Boroş - şi multe altele, până în 1987, când am avut prilejul de a ne reîntâlni, la "Cuibul de viespi" - cvasi-adaptare cinematografică realizată de Horea Popescu după propriul său spectacol de pe scena Naţionalului. Coca Andronescu îşi prelua aici rolul Zoiei Duduleanu, oferind un exemplu magistral de dezvoltare discretă şi credibilă, plină de bun-simţ şi evitând fără efort toate cabotinăriile spre care ar fi putut împinge rolul comic din piesa lui Al. Kiriţescu. Şi pe platoul de filmare era aceeaşi colaboratoare minunată ca în teatru - ba chiar, uneori, mă punea în gardă, discret, cu privire la unele bârfe şi intrigi care riscau să mă afecteze (nu are rost să intru în detalii, întrucât persoanele respective sunt de mult decedate - şi, oricum, erau simple meschinării ale meseriei).
A urmat ultimul ei rol de cinema, Domnica din "Moartea unui artist", după piesa lui Horia Lovinescu (1989, tot în regia lui Horea Popescu). Patru ani mai târziu, am comunicat pentru ultima oară: în primăvara lui 1993, pregătindu-mi distribuţia filmului "Neînvinsă-i dragostea" (1994), am vrut să-i ofer rolul principal al Elisabetei Lazăr (interpretat finalmente, cu acelaşi har şi aplomb, de Dorina Lazăr), dar Coca m-a refuzat cu un tact impecabil: "Domnule Columbeanu," (aşa-mi spunea întotdeauna, deşi ne lega o prietenie de peste zece ani), "iartă-mă că trebuie să te refuz, şi te rog să mă înţelegi: eu am renunţat definitiv la meserie. Vine un moment când trebuie să te retragi - iar pentru mine acest moment a trecut deja. Nu te supăra pe mine, dragul meu." Se simţea, în tonul ei, un adânc regret, o mare dezamăgire - căci, în pofida talentului său zdrobitor, adevărul este că filmul a nedreptăţit-o întotdeauna: avusese şi ea visele ei, nădejdile ei (după cum îmi dezvăluise în vremea acelor plimbări pe Bulevardul Republicii - actualmente, Carol I) şi totuşi, i se oferiseră mereu aceleaşi şi aceleaşi roluri gen "pată de culoare" - poate cu excepţia Zoiei, din "Cuibul de viespi".
A mai vieţuit, în discreţia retragerii auto-impuse, încă patru ani - până la 5 august, 1998, când ne-a părăsit cu demnitatea ei dintotdeauna, lăsând în urmă amintirea de neşters a unei personalităţi pe cât de puternice, pe atât de modeste, a unui profesionalism de cele mai înalte cote - şi, evident, a galeriei de personaje care, oricât de mari sau de mici, ne provocau mereu aceleaşi hohote de râs sănătos, curat, nestăvilit. Cum spunea despre ea marele maestru al teatrului de revistă Aurel Storin: "...contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie şi de mişcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele şi mişcarea... Totul în jurul ei slujea într-un fel clipa de tainică minune a râsului spontan când noi toţi - oameni serioşi, cu mustăţi şi cu probleme - ne aflam, în întregime şi necondiţionat, la dispoziţia unei mari actriţe de comedie."
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
2-3 iulie, 2012,
Bucureşti, România
_______________________________________
Filme Romanesti facute format DVD de bibescu
#01 - Nunta de piatra (1972)
#02 - Independenta Romaniei (1912)
#04 - Sarutul (1965)
#05 - Un film cu o fata fermecatoare (1966)
#06 - Acordati circumstante atenuante? (1984)
#07 - Mireasa din tren (1980)
#08 - Secretul cifrului (1959)
La filmele romanesti avem CATALOG. Se admite doar un topic pe film.
|
|
