pescadorul
Membru Puf
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
|
|
Apa de izvor…
Era inca acea vreme minunata cand Afumati 5 era ‘balta saracului’ cand veneai ca la piata fara frica ca vei pleca cu traista goala. Pe balta erau cateva locuri foarte bune vizate de ‘cunoscatori’ dar pentru ca acestia erau mai multi decat locurile, de fiecare data la prima rata de la 4 dimineata, se organiza cate un cros ad-hoc. Vorbeai cu un pescar si cand intorceai capul te trezeai ca discutai cu copacii caci respectivul o luase la sanatoasa catre ‘fata morgana’. Si cei mai grabiti erau, normal, cei mai in varsta fiecare cu betesugul lui incercand, in mod caraghios, sa-si regaseasca sprinteneala din tinerete. Si ajungeau, mai totdeauna, mai mult morti decat vii si constatau ca locul pentru care erau sa faca efortul suprem era deja ocupat de cu seara. Dar in dimineata acelei zile eram fericiti. Printr-un miracol, la izvor, pe partea ciobanilor, dupa canalul de irigatie era liber. Am cercetat sumar imprejurimile sa vedem daca nu gasim vreun cadavru in iarba al vreunui alergator ‘mai trecut’ care sa nu fi putut suport bucuria caci inca nu ne venea sa credem. Totul era in ordine si am luat repede in stapanire toata zona. Era o deschidere mare in perdeaua de stuf in care incapeau fie trei pescari fie unul singur dar nesimtit care, cand prindea liber, isi aseza lansetele in evantai si apoi, artagos, nu mai primea pe nimeni alaturi. Erau destui, culmea, tocmai cei care cand intarziau, veneau si te rugau cu cerul si pamantul sa le faci un pic de loc sa arunce si ei 2-3 scule ca asa e frumos, sa ne ajutam intre noi. Dar obrazul subtire cu cheltuiala se tine si unii chiar nu voiau sa investeasca nimic. L-am incadarat pe Misu, eu in stanga si Viorel in dreapta si am inceput sa ne pregatim pentru actiune. Cel mai grabit, Viorel care, de fiecare data, era cu ‘armele’ in apa cand inca noi mai povesteam, sorbeam cafeaua si cate o masura de tarie si normal, cate 4-5 tigari ca garnitura. Si nu era numai lenea la mijloc dar asteptam prima geana de lumina caci altfel pateam ca prietenul nostru care orbecaind pe intuneric prin traista isi infigea 2-3 carlige prin degete sau le agata de scaun, de panatloni sau scapa cate un forfac prin iarba si se apuca apoi, plin de spume, sa-l caute orbeste. Deci mai mare daraua decat ocaua asa ca urmaream intai spectacolul gratuit si apoi ieseam si noi din amortire. Stateam si ne amuzam in surdina ca sa nu ne auda ‘actorul’ turbat ca daca ne prindea razand de el, toata balta afla, inainte sa rasara soarele, ca suntem handicapati mintal si tot felul de amanunte picante despre mamele si nevestele noastre si sincer, nu stiu daca erau informatii de interes general. Bine inteles ca si noi il tineam sub ‘presiune’ cu tot felul de comentarii ’subversive’ si rezultatul era ca pestii care se aflau prin zona migrau spre zone mai linistite. Astazi, insa, ‘deschiderea’ se facuse fara incidente doar cateva injuraturi minore mai incalzisera atmosfera caci era cam racoare si aveam deja incaltarile fleasca de la iarba uda. Pana sa ne apucam si noi sa desfacem, dinspre izvor a aparut Fetita dand din coada bucuroasa, nevoie mare. Era o catea, ce semana cu lupul german dar de talie mai mica, de prin imprejurimi, inteligenta foc, ce invatase sa vina pe balta ca nu pleca flamanda. Si avea clientii ei pe care-i stia ca o accepta si-o hranesc si noi eram printre preferati. Dupa ce bucuria revederii s-a mai estompat si Fetita si-a potolit cursele nebune de la unul la altul ravasind totul in cale, in sfarsit, am inceput si noi ‘instalarea’. Soarele, deja, aprinsese lumina si-n scurt timp pestele din zona era in pericol. Mai timid la inceput apoi din ce in ce mai des, juvelnicele au inceput sa se ingreuneze. Stiam ca n-o sa dureze o vesnicie ca pe la maxim 11 se va lasa tacerea si dupa 3-4 dupa amiaza reincepe recitalul. In tot acest timp de pauza care coincidea cu ridicarea temperaturii la valori greu de suportat veneau in schimb, rar, dar mai veneau ‘batranii baltii’… crapii uitati prin ragalii si care se apropiau de mal la stuf. Nu odata cate-o verga aruncata langa stuf, la mal, pleca vijelios spre larg si dupa ce alergam pe mal dupa ea recuperam cu lanseta doar batul inspre capatul baltii. Si astazi, dupa 10 soarele ne impingea de langa lansete care deja nu prea mai erau bagate in seama. In stanga cativa gutui pitici iar in spate niste zarzari si pruni ne asigurau o protectie naturala de invidiat imotriva exceselor solare. La cativa pasi era izvorul cu apa de la ‘frigider’ in mijlocul caniculei, iata doar cateva motive pentru care se luau picioarele la spinare pentru cursa matinala de la prima Rata. Misu, s-a dus la apa cristalina din apropiere si a varsat bidonul cu cea de la robinet. Siroia din pamant si se acumula intr-un bazin cam cat o caldare si acolo afundai recipientul nu inainte sa o zbugheasca cateva broaste ce faceau ‘bai termale’. Apoi profitand de faptul ca era din abundenta si nu avea nici contor, beam pe saturate si ne udam si capetele incinse. Ne-am asezat lungiti la umbra dar cu ochii la bambine sa vedem daca mai misca. Din apropiere se auzeau niste oftaturi de usurare si mi-am inchipuit ca Misu a inceput sa manance. Fetita tocmai rasarise lanaga mine si se scutura de zor ca era uda fleasca. Am gonit-o suparat ca m-a stropit cu niste picaturi reci de m-au infiorat. Stand asa ca-n sanul lui Avram m-am apucat sa picotesc si le-am zis la flacai sa mai arunce ochii la lansete dar deja Misu se auzea sforaind iar Viorel tocmai umpluse bidonul cu apa. Am inchis ochii si iar am auzit pe cineva oftand a usurare. Ma gandeam, ce dracu face hipopotamul ala mananca si cand doarme? Si, ca din pamant, a aparut Fetita scuturandu-se de zor de apa care-i curgea din blana. Si iar m-a stropit cu picaturi reci… foarte reci de m-au apucat nabadaile. Si n-a durat mult huzureala ca foamea ma readus in simtiri. Si iar am auzit oftaturile si am intrat putin in panica. Daca bivolul a ras tot de prin rucsace si m-a lasat, ca de atatea ori, muritor de foame. Si pana sa fac conexiunile respective in creier iar a venit timpita de Fetita si a inceput sa improaste totul in jur cu apa rece ca ghiata ce i se prelingea din blana. M-am sculat iritat, am vazut ca Viorel haladuia prin stuf cu o varga in mana iar Misu tot in bratele lui Morfeu… pai normal cu burta plina acum face pe obositul… si am dat fuguta la izvor sa umplu bidonul ca aveam gatul cam uscat de la aperitivul de dimineata indoit cu tutun. Si am baut cam la o oca de apa ca asa de parjolit eram pe interior si m-am apropiat cu emotie de rucsac. Alimentele neatinse. M-am uitat si la ‘elefant’ in traista sa vad prapadul dar culmea, mancarea era la locul ei. Atunci ce dracu o fi mancat Misu de ofta cu atata foc? N-am apucat sa mestec de doua ori ca al saselea simt al ‘marelui alb’ asa cum il mai alintam pe Mihai, acela de a depista hrana oriunde s-ar afla, l-a trezit si la ghidat cu exactitate chiar linga merinde. Ce dracu faci ma tu mamanci tot timpul?… pana acum te-ai oftat si ai fornait ca o vita ce rumega si acum iar bagi sub nas?… l-am luat eu la rost. Am vazut ca m-a privit cu falcile cazute de uimire si a inceput sa se jure ca n-a bagat nimic in ‘trompa’ in afara de cele cateva ’senvisuri’ de dimineata si ca era rupt de foame. Si iar s-au auzit, parca si mai clar, niste oftaturi de usurare… Fetita isi cufundase bazinul in izvor si fornaia de placere racorindu-si bine ‘zona erogena’ si posteriorul. Am simtit niste carcei la stomac dar daca eu sa zic ca am dat gata un bidon de 2 litri, Misu uscase vreo trei recipiente iar Viorel se spalase temeinic si pe fata…
pescadorul
_______________________________________ Proza neserioasa!
|
|