|
sasadoru
Online
MEMBRU VIP
Inregistrat: acum 4 ani
|
|
după A.P. Cehov
Regie:
Horaţiu Mălăele
Decor:
Nina Brumuşilă
Costume:
Adriana Popa
Muzica:
George Marcu
Actorii sunt cuceritori şi prin măiestria jocului lor ţin sala cu respiraţia tăiată de emoţie. Rar la un spectacol se poate simţi liniştea tensionată a sălii īn care publicul ascultă atent replica, dar şi izbucnirea aplauzelor spontane la scenă deschisă, pentru a răsplăti unele secvenţe. Maeştrii acestei performanţe sunt Horaţiu Mălăele şi Niculae Urs. Īn orice rol īl īntālneşti pe Horaţiu Mălăele nu poţi decāt să-l admiri. De astă dată īnsă, el s-a īntrecut pe sine. A jonglat cu abilitate accentele comice cu cele dramatice, trecānd dezinvolt de la rās la tristeţea lacrimii şi a conceput īn complexitate personajul său, actorul Vasili Vasilici Svetlovidov, nefericit după 40 de ani de carieră. Descoperim īn acest spectacol şi valoarea unui alt interpret, un actor senzaţional, Niculae Urs, īn rolul sufleorului de o viaţă a lui Vasili. Relaţia dintre cei doi este migălos studiată, cu momente teatrale memorabile. Pentru creaţiile celor doi, nota zece pare prea mică.
Spectacolul are un aspect general filmic, scenele sunt construite din imagini parcă desprinse din tablouri celebre, prin decorul funcţional, de excepţie al Ninei Brumuşilă şi costumele Adrianei Popa. Costumele, cu migală lucrate, au multe accesorii semnificative, de exemplu, mitenele lui Nikita, pantalonii lui Vasili, etc. Şi pentru imaginea scenografică remarcată de public prin plastica sa desăvārşită, nota zece pare prea mică.
Măscăriciul este un eveniment teatral de suflet pentru orice spectator, chiar şi pentru acela care calcă rar prin teatre. Nu īl va putea uita multă vreme, īl va amuza copios, dar şi impresiona, privind altfel actorii şi viaţa lor. O istorie ilustrată a teatrului sau o istorie a stilurilor artei actorului, aflată mereu pe acea margine imperceptibilă (pe care Horaţiu Mălăele ştie atāt de bine să o pipăie) dintre tragedie şi parodia ei, dintre comedie şi caricatura ei, dintre geniu şi cabotin. Deoarece acest Svetlovidov este īn interpretarea lui Mălăele un actor tot atāt de mare pe cāt este de cabotin. De ce? Pentru că o delicateţe īnnăscută īl īmpiedică să fie sigur pe sine şi īl sileşte să se ia īn rās. El este măscăriciul, adevăratul actor, iar cāntecul său de lebădă este o arie a măscăriciului. Dar şi o lecţie de actorie pentru că Sufleorul, interpretat de Niculae Urs (pe care Horaţiu Mălăele l-a atras īntr-o aventură a creaţiei de o mare coerenţă, īntr-o reprezentare pitorească, mizerabilă şi īnduioşătoare a deosebirii dintre artist şi omul de rānd), care ştie pe dinafară nenumărate roluri, īncălzit de vodcă, īncearcă să le şi interpreteze. Sunt numeroase teorii asupra teatrului care se īntālnesc, se exclud şi se completează īn această fulgerătoare trecere a lui Mălăele prin marile roluri ale teatrului universal. Minunat fiecare, minunaţi ca parteneri unul pentru celălalt, Horaţiu Mălăele - īntr-o ipostază a vulnerabilităţii artistice mai puţin cunoscută - şi Niculae Urs - care face un rol de o mare delicateţe şi sensibilitate - Actorul şi Sufleorul, Svetlovidov şi Nikita Ivanīci privesc īnapoi cānd cu mānie, cānd cu māndrie, cānd cu melancolie....se joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice, stilistice, se bārfeşte, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate şi interpretate cu mijloacele sensibilităţii, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Īntre Shakespeare şi Cehov, īntre Lopahin şi Lear, un traseu pe care bufonul din el nu-l părăseşte pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la īnceput, de sfārşit de lume şi īnceput de alta, de spovedanie sinceră, totală, īn care se poate privi īnăuntru, adānc, pānă īn cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, rāsu' - plānsu', iritare, gesturi de artişti, gesturi de beţivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilităţii ca artist şi om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie īnsă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă.
Data premierei:
27 Februarie 2005
46.3KB
Modificat de sasadoru (acum 6 luni)
|
|
