|
sasadoru
Online
MEMBRU VIP
Inregistrat: acum 4 ani
|
|
Coriolanus (Teatrul Bulandra) (2018)
de William Shakespeare
Traducerea: Horia Gârbea şi George Volceanov
Adaptarea scenică, lighting design şi regia: Alexandru Darie
Decorul: Octavian Neculai
Costume: Lia Manţoc
Muzica: Cristian Lolea
Asistenţi regie: Cristina Giurgea şi Alina Manu
Mişcare şi lupte scenice: Ionuț Deliu
Cascadori: Gheorghe Bănică, Radu Răzvan şi Florin Stancu
Captură video live: Bogdan Marina
Pirotehnie şi efecte speciale: Mihai Reti
Durata: 3 h 53 min
Distributia:Şerban Pavlu (Coriolanus) Radu Amzulescu (Menenius Agrippa) Ana Ioana Macaria (Cominius) Dan Bădărău (Titus Lartius) Camelia Maxim (Volumnia) Simona Pop (Virgilia) Ionel Mihăilescu / Adrian Titieni (Sicinius Velutus) Gheorghe Ifrim / George Ivaşcu (Iunius Brutus) Romeo Pop (Primul cetăţean) Antoaneta Cojocaru (Al doilea cetăţean) Adrian Drăgănescu / Alex Popescu (Al treilea cetăţean) Constantin Dogioiu (Tullus Aufidius) Elias Ferkin (Locotenent Volsc),Figurație: Teodora Filip, Maria Vârlan, Meda Topârceanu, Marina Fluerașu, Maria Bucur, Elena Mușat, Elena Scaleţchi, Mădălina Ignat, Rodica Paşca, Natalia Dragomir, Cristiana Ioniță, Gabriela Porumbacu, Cristiana Luca, Cristina Negucioiu, Lia Gherman, Larisa Enache, Ana Turcu, Anca Florescu, Ştefana Ionescu Darzeu, Iulia Alexandra Neacşu, Lavinia Pop Coman, Irina Cărămizaru, Silva Helena Schmidt, Dana Rusu, Roxana Condurache, Bianca Anastasiu, Roxana Soare, Deliu Ionuţ, Daniel Nuţă, Iulian Burciu, Ştefan Mohor, Ştefan Opreanu, Victor Ivan Lopez Espiritu Santo / Fabian Sanchez, Cristian Ioniţă, Dan Apăvăloaie, Radu Cătană, Iulian Cuza, Ionuț Bârjoveanu, Bogdan Florea, Lucian Bârsan, Mihai Mitiţescu, Ciprian Valea, Brumaru Vlad, Moldovan Alexandru, Maierean Ionuţ-Andrei, Adrian Loghin, Alin Potop, Iany Panait, Răzvan Călin Andrei, Ovidiu Mărculescu, Toni Trașcă Cristian, Alexandru Caragea și câinele Frida
Data premierei: 25.10.2018
Esenţa piesei, în viziunea lui Shakespeare, vizează cele două conflicte: unul politic, intern (plebei – patricieni) şi un altul extern (romani – volsci). Atunci când un general învinge în bătăliile date împotriva forţelor ce încearcă să-l doboare, el simte că poate şi trebuie să devină activ în politică şi chiar să conducă el însuşi concertul guvernării. Într-o orchestraţie regizorală deosebită, CORIOLANUS pune în prim plan lupta pentru putere a personajului principal, precum şi sfârşitul tragic al acestuia, pe altarul ambiţiei şi al grandomaniei.
Monica Andronescu, Yorick
Spectacolul lui Alexandru Darie e o uriașă dezlănțuire de forțe, din care nu lipsește nimic. Totul e construit cât mai realist, luptele se dau în fața ta, la doar câțiva metri, bombele explodează acolo, oameni în flăcări traversează scena, efecte de Hollywood sunt reproduse în teatru într-un fel în care nu le credeai posibile. Sunt lacrimi, e sânge, e foc, e frică, e război. Războiul și durerea trăiesc la doi pași de tine și-ți dai seama brusc că ești contemporan cu ele, tu, consumatorul de orice înseamnă confort al secolului 21. Iar din acest punct de vedere, spectacolul e ca un cutremur. Și undele se simt încă mult după ce ai plecat din sală. Și din această senzație face parte și corul de figuranți speciali – mulțimea – mulțimea care are un rol extraordinar în acest context, acei oameni care stau în piața publică și cer lucruri și impun lucruri și schimbă uneori istoria, deși de cele mai multe ori din spate sunt manipulați de politicieni. Această masă de manevră, pe care spectacolul lui Alexandru Darie o aduce în scenă sub forma a vreo 60 de figuranți, care creează un interesant personaj colectiv, cu o forță aparte în montare, este probabil la fel de puternică în context precum este personajul lui Coriolanus, interpretat de Șerban Pavlu. De fapt, e evident că așa a fost gândit acest personaj colectiv. Care este și cel ce deschide spectacolul și umple scena. Și te face să simți, într-adevăr, presiunea străzii și forța pe care mulțimea o poate avea. De-a lungul montării însă sunt momente în care ai senzația parcă unui oarecare abuz de prezența lui, deși… justificare există, nu-i așa?!, e suficient să ne uităm la evoluția ultimilor ani în politica și „strada” României și, într-adevăr, alegerea lui Alexandru Darie va părea absolut justificată din acest punct de vedere.
Felul cum regizorul alege să construiască povestea generalului Coriolanus – Caius Martius –, cel care are forță, care își duce luptele până la capăt și nu se dă la o parte din fața morții, are curaj, are toate calitățile unui lider, dar disprețuiește masele, este ușor contradictoriu. Pentru că pe alocuri pare să nu se hotărască între lumi – și costumele Liei Manțoc stau mărturie pentru asta – sau, poate, își propune să ardă în câteva ore toată istoria lumii… Căci actualizarea textului nu este de sus până jos la fel de bine susținută. Și e evident că Alexandru Darie se lasă furat de plăcerea de a construi în lumea noastră și deopotrivă de lumea lui Shakespeare… Personal, am o rezervă față de traducerea semnată de Horia Gârbea și George Volceanov nu pentru că, așa cum mi s-ar putea reproșa, sunt nostalgică după poezia forțată a vechilor traduceri ale lui Shakespeare, ci pentru că de data asta sunt replici care, prea forțat contemporane, duc anumite momente în derizoriu și nu e nevoie de asta pentru a crea ideea de actualitate.
72.5KB
Modificat de sasadoru (acum 6 luni)
|
|
