|
raganar
MEMBRU VIP
Din: Codlea
Inregistrat: acum 17 ani
|
|
Regia artistică - Cristian Gheorghe
Scenografia - Mihai Pastramagiu
Costume - Alina Dincă Puşcaşu
Mişcare scenică - Victoria Bucun
Distribuţie:
Nae Girimea, frizer şi subchirurg - Gheorghe Frunză
Iancu Pampon - Marius Rogojinschi
Mache Razachescu, ce-i mai zice şi Crăcănel - Bogdan Muncaciu
Un catindat de la percepţie - Răzvan Amitroaei
Iordache, calfă la Girimea - Sorin Ciofu
Un ipistat - Petruţ Butuman
Didina Mazu - Mirela Nistor
Miţa Baston - Cristina Ciofu
Un chelner - Cezar Amitroaei
Măşti, participanţi la carnaval - Crenola Muncaciu, Silvia Răileanu, Narcisa Vornicu, Mihail Donţu, Radu Dragoş
Asupra textelor dramatice scrise de Caragiale de cele mai multe ori planează fel de fel de idei preconcepute. Spre exemplu, doar dacă se pomenşte de "D' ale carnavalului" şi numaidecât imaginaţia ne va conduce spre o sărbătoare orientală fără de sfârşit.
Ei bine, regizorul Cristian Gheorghe are alte păreri decât cele ale majorităţii, de unde şi viziunea sa - cel puţin inedită:
"Eu nu cred că piesele lui Caragiale ar fi numaidecât comedii! Nici unul din personajele sale nu este fericit, nu are o viaţă liniştită! Toate personajele lui Caragiale au probleme. Probleme pe care încearcă să le rezolve fie cu o inteligenţă sclipitoare, fie cu mijloace foarte sărace, de-a dreptul primitive.
Tema principală din "D'ale carnavalului" este frica. Personajele caută să scape de frică prin orice mijloace, inclusiv printr-o agitaţie permanentă.
Frica este un sentiment acaparator şi distructiv!
Acţiunea piesei se petrece, cinematografic, în două spaţii, când în frizerie, când în bar. Un bar în care va avea loc şi un bal al carnavalului, ca să zic aşa, pentru că de fapt se trăieşte într-un carnaval continuu.
Se porneşte de la o poveste banală, domestică, în care două femei, în ciuda faptului că aveau deja amanţi, se îndreaptă spre un al treilea intrus. La rândul lor, cei doi bărbaţi devin deosebit de geloşi şi încearcă să-l găsească pe noul venit, dar aceasta nu pentru a avea cu el o discuţie civilizată, lămuritoare, ci pur şi simplu pentru a-l omorî. Pampon vrea să-l omoare pe amantul Didinei, iar Miţa, înşelată de Nae cu amanta lui Pampon, vrea să-l omoare pe Nae. Se trăieşte într-o lume grotescă, în care toate sunt judecate în termeni extremi, rezolvările fiind de-a dreptul primitive.
În frizerie, costumele personajelor sunt alb-negru pentru că este o lume care doar aparent este civilizată, în realitate, înfăţişarea acesteia fiind diametral opusă. Când personajele se ascund în spatele măştilor şi ale costumelor foarte colorate, acestea de fapt explodează într-o nebunie măruntă, nesemnificativă, unde totul se tranşează, fără nuanţe, între viaţă şi moarte.
Trimiterile la viaţa noastră de fiecare zi sunt transparente... peste viaţa oamenilor domină o frică ancestrală, frica de a nu pierde ceva, frica de a nu găsi ceva, frica faţă de cei de lângă noi, frica de a face sau de a nu face pasul următor.
De multe ori frica ne face ne-oameni şi ajungem să facem lucruri îngrozitoare.
Alteori frica ne şi salvează de la gesturi altfel de neconceput!
Până la urmă, spectacolul pledează pentru a ne spori capacitatea de a da deoparte frica! Altfel spus, viziunea pe care o propun "îmbracă" frica într-un ambalaj colorat. Personajele se refulează în carnaval punând acele costume colorate care le permit să fie ceea ce, de fapt, ele doresc să fie cu adevărat! Abia atunci vedem personajele în înfăţişarea lor reală, când îşi pun costumele nefiresc de colorate!".
_______________________________________
Nu lasa pe maine ce poti face astazi, lasa pe poimaine ca poate nu mai e nevoie sa-l faci.
Micul fara mustar e ca barbatul fara femeie.
|
|
