|
mateicoman
Online
VETERAN
Inregistrat: acum 14 ani
|
|
Pe măsură ce trece timpul, constat cu mare jale, jale cu "J", că simfoniile concertante devin tot mai mult concerte simfonante/sifonante, la alegere, ceea ce este o gravă eroare de pilotaj, și fără parașută, în caz de necaz.
De aceea, o reîmprospătare a cunoștințelor despre geniul genului, sub forma obișnuită în aceste timpuri concertistice, printr-un mini-top alcătuit de divanul ad-hoc, nu cu Cantemir, cu cam-te-miri, este necesară și suficientă, respectând, astfel, cu strictețe, tendința generală de comoditate.
Deși aveți nu numai în gând, în momentul când am spus simfonii concertante, ci deja vi se vede stând pe buze, în intenția voastră iminentă de a-i rosti numele, numele simfoniei celei mai cunoscute, compusă de Mozart, un etalon al genului, am să încep cu o cvasinecunoscută, ceva normal, simfonia lui Enescu, de asemenea, o uluitoare capodoperă muzicală (e una românească, pentru cine nu a ghicit încă .
Constat fără stupoare că influiensării&piperului de pe net nu au avut-o în vedere sau, mai exact, în auzire. Așadar, lăfăiți-vă!
Și dacă tot v-am întărâtat, iată și capodopera lui Mozart:
Cavalerul care s-a luptat cu notele, Joseph Bologne, Chevalier de Saint-Georges, le-a convins să se așeze convenabil pentru un loc în clasament și a dovedit că nr. 13 e norocos. Am fi dorit și un 13 bis!
Fiți senini, că de prefacuți suntem plini!
Symphonie concertante în G Major, Op. 13:
Fără comentarii, dar cu catalogări: perfecțiune și final con spirito.
Joseph Haydn - Sinfonia concertante for violin, cello, oboe, bassoon, and orchestră, Hob. I 105
Apoi, mai e sensei, cu simfonia nr. 3, cu niste momente de pus în căști.
Local combat vioara, pianul, suflicii, orga und viele andere.
Saint-Saens - Symphony No 3 in C minor, Op 78
În partea finală, la apotedoză:
O vioară tremurândă mai tot timpul stă la pandă,
Susținută de orchestră, dirijarea-i cam ecvestră,
Însă când apare orga se trezesc și cei din morga.
V-ați săturat de aerul de oraș? Un aer franțuzesc de munte, ce ziceți?
Vax alpina! Omu' care întoarce foaia la partitura de pian n-a venit la munte. Deși vântu' nu batea, nu trageți în pianist, el folosește o tabletă cu partitură electronică.
La partea animată a lucrării, aflat pe vârf, dirijorul, iresponsabil, dansează fără stres pe marginea hăului. Dacă era și seară...
Vincent d Indy Symphony on a French Mountain Air:
Cine e familiarizat cu muzica lui Berlioz va urma pe Harold în Italia, cu Kim Kașcașian la violoi:
În final, din partea firmei, Mica simfonie.
Gounod ăsta a fost un băiat de gașcă, în primul rând pentru că ne-a lăsat câteva lucrări memorabile, apoi, pentru că a compus aceasta simfonie pentru o gașcă.
Masați-vă cu precauție urechea, conform acordului de la Geneva, gentle, pentru a fi relaxată, ascultând, astfel, în condițiile cele mai bune, minunata simfonie de gașcă (sau mică, cum e poreclită.
În această înregistrare, cea care atrage cel mai tare atenția e instrumentista a treia din stânga ecranului, cea mai plinuță, nu puteți s-o ratati.
A fost cea mai solicitată, a transpirat la prima parte, s-a scărpinat în cap, și-a aruncat pletele în vânt, și-a ros unghiile, a încercat-o un pic amocul, dar și-a revenit repede, zicându-și: capul sus, că nu se face și la filmare, iar în pauza dintre părți, când ceilalți dădeau foaia pe partituri la partea următoare, ea n-a dat niciuna. Ce să dea, dacă a avut 3 note de cântat! Și la alea dă impresia că au trecut prea repede și până s-a pregătit ea să le cânte, abia ieșindu-și din amorțeală, au trecut și ele.
Spre final au luat-o căldurile, iar în momentul când instrumentiștii s-au ridicat de pe scaune, la terminarea piesei, ea s-a ridicat mai târziu, deși avea tot timpul să o facă mai de mult, nu era incomodată de nimic din ale digitației.
Vedeți, și de asta a fost de gașcă Gounod.
_______________________________________
Nu uita sa pui mereu inaintea ta forumul pe care scrii .
|
|
Ori avea in vedere o anumita persoana cu potential ridicat pe vremea compozitiei!