menadel
MEMBRU VIP
 Inregistrat: acum 12 ani
|
|
Prozatoarea Ann Patchett s-a născut în Los Angeles în 1963. Studiază la Sarah Lawrence College, începându-şi cariera literară încă din studenţie. înainte de absolvire, prima ei povestire este publicată în Paris Review. Studiază apoi la University of Iowa Writers Workshop. în 1990, Patchett primeşte o bursă din partea Fine Arts Work Center din Provincetown, Massachusetts, care îi permite să-şi finalizeze primul roman, The Patron Saint of Liars (1992), carte distinsă cu James A. Michener/ Copernicus Award. în 1993, scriitoarea beneficiază de o bursă din partea Mary Ingraham Bunting Institute. Cel de-al doilea roman al lui Ann Patchett, Taft (1994), este distins în acelaşi an cu Janet Heidinger Kafka Prize, iar al treilea roman, The Magician's Assistant (1997), se numără printre finaliştii Orange Prize. în paralel, Patchett colaborează cu reviste prestigioase, cum ar fi New York Times Magazine, The Washington Post şi Vogue. Belcanto, roman publicat în 2001, a fost recompensat cu PEN/Faulkner Award şi Orange Prize, figurând, de asemenea, pe lista finaliştilor National Book Critics Circle Award şi IMPAC Dublin Literary Award.
Soț: Karl VanDevender
Părinţi: Jeanne Ray
Filme: Sfântul mincinoșilor
Ann Patchett Belcanto
Humanitas,2007,343p,Florica Sincu
Scan ctrl,Ocr și Docx v0.8
Romanul Belcanto a fost recompensat în 2002 cu PEN/Faulkner Award şi Orange Prize, numărându-se, de asemenea, printre finaliştii National Book Critics Circle Award şi ÎMPAC Dublin Literary Award.
Muzica de operă şi terorismul par să nu aibă nimic în comun. în Belcanto, ele se împletesc straniu, provocator şi neaşteptat de romantic, în America de Sud, aniversarea unui magnat japonez se transformă într-o serată cu ostatici şi terorişti, subjugaţi deopotrivă de vocea dumnezeiască a unei celebre soprane. Pe alocuri realitate crudă, pe alocuri fantezie, romanul lui Ann Patchett seamănă cu un divin libret de Puccini acompaniat de rafale de mitralieră.
„în splendidul roman tragicomic al lui Ann Patchett se întâlnesc făgăduinţele de glorie ale artei, politicii şi iubirii.“
The New Yorker
Reşedinţa somptuoasă a vicepreşedintelui unui stat sud-american găzduieşte o petrecere de aniversare în cinstea lui Katsumi Hosokawa, industriaş japonez care ar putea revigora, prin investiţiile lui, economia şubredă a ţării din Lumea a Treia. Cadoul pentru sărbătorit este un recital al divei Roxane Coss, soprană lirică adulată. Vocea ei unică îi va face până şi pe cei optsprezece terorişti ascunşi în sistemul de ventilaţie al palatului să încre¬menească o clipă, vrăjiţi, însă până la urmă misiunea lor reuşeşte: toţi invitaţii la petrecere sunt luaţi ostatici. Preşedintele ţării, ţinta atacului, nu se numără printre ei: declinase invitaţia pentru a nu pierde serialul TV preferat. Acum, teroriştii trebuie să-şi negocieze ieşirea. Insă pre¬misele brutale ale acestei situaţii nu lasă să se ghicească ce va urma: în timp ce tratativele se prelungesc la nesfârşit, viaţa în microcosmosul clădirii ocupate îşi regăseşte echilibrul şi liniştea, iar fiecare personaj din cele două tabere îşi desco¬peră, în aceste condiţii-limită, semenii şi adevăratul eu.
_______________________________________
"Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!"
Link la postarile vechi indisponibile
|
|
Multumesc mult!!
