mitikut
Membru Gold
Inregistrat: acum 12 ani
|
|
Petre Luscalov (15 iulie 1927, Chişinău) este fiul Ariadnei şi al lui Constantin Luscalov, căpitan. A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti în 1949. Prin articolele sale publicate în presa anilor '50 Luscalov se dovedeşte un înfocat susţinător al comandamentelor de partid în domeniul literaturii. Astfel, el dă sfaturi unor poeţi sau critică „umanizarea" personajelor prin „boli" şi „slăbiciuni". Între 1952 şi 1959 este redactor-şef adjunct al Redacţiei de scenarii a Cinematografiei Române, funcţie din care va fi demis pentru „îndrumare ideologică greşită". Postul i-a facilitat, probabil, acum ca şi mai târziu, ecranizarea unora dintre cărţile proprii, între 1960 şi 1968 este secretar literar al Teatrului „C.I. Nottara" din Bucureşti. Prima carte a lui Luscalov, Nufărul roşu (1950), este un roman pentru copii scris în maniera didactică a lui Arkadi Gaidar, dar şi a altor autori sovietici „la modă". În general, povestirile, nuvelele, scenariile de film şi romanele lui se adresau copiilor şi adolescenţilor, încadrându-se în cerinţele oficiale, care vizau „educarea" şi „integrarea" în societate, în sistem. Propaganda ideologică este însă slujită de prozator cu mijloacele unor specii de consum - literatura poliţistă şi de aventuri, care se conduc după schemele clasice, agrementate cu clişeele epocii: diferenţele zdrobitoare dintre Est şi Vest, contrastele, văzute maniheist, dintre sisteme, din perspectiva cărora românii sunt mereu „cei buni şi drepţi", iar occidentalii - „băieţii răi", spionii, criminalii. În cel mai izbutit roman al său, Fiul munţilor (1979), Luscalov pune într-o lumină mai mult decât favorabilă contraspionajul românesc. În alte cărţi - unele publicate sub formă de foileton în reviste pentru tineret, precum „Cutezătorii" - păstrează o ţinută oarecum decentă, de îndrumător cultural, folosindu-se de tiparele literaturii de aventuri pentru a realiza implicit o bună propagandă lumii din care face parte. Ostrovul lupilor (1969) sau Extraordinarele peripeţii ale lui Scatiu şi ale prietenului său Babuşcă (1974) tind să se înscrie în filiaţia Jules Verne - Mark Twain. Acţiunea este inteligent construită, vie, personajele sunt nişte copii-model, puşi în situaţii pline de neprevăzut. Succesul acestor cărţi, ca şi al filmelor turnate după ele, este astfel explicabil. Opera literară • Nufărul roşu, Bucureşti, 1950; • 80.000 de prieteni, Bucureşti, 1950; • Alarmă în munţi, Bucureşti, 1955; • Puiul de raţă sălbatică, Bucureşti, 1961; • Tăuraşul, Bucureşti, 1963; • Zona abstractă, I-II, Bucureşti, 1964-1966; • Jaguarul roşu, Bucureşti, 1967; • Cerbul alb, Bucureşti, 1968; • Ostrovul lupilor, Bucureşti, 1969; • Extraordinarele peripeţii ale lui Scatiu şi ale prietenului său Babuşcă,Bucureşti, 1974; • Iubire interzisă, Bucureşti, 1974; • Fiul munţilor, Bucureşti, 1979; • Pasărea măiastră, Bucureşti, 1981.
Modificat de mitikut (acum 9 ani)
|
|