iosuco
Membru Senior
Din: टेरा &
Inregistrat: acum 10 ani
|
|
L'Extraordinaire Flűte De Pan De Gheorghe Zamfir Vol. 3 (Disques Déesse, DDLX 37)
A1 [2:55] Sîrba lui Pompieru si Am o mindra mititica A2 [2:15] Breaza de la Dragodana si Hora de la Focsani A3 [2:15] Brîul banatean A4 [1:45] Muntilor cu brazi înalti si Ferice codre de tine A5 [6:45] Brîul de la Faget A6 [2:00] Sîrba de la Gaiesti
B2 [4:45] Suita de sîrbe oltenesti B3 [5:10] Sapte vai si-o vale-adînca B4 [2:20] Învîrtita B5 [2:10] Asta e poteca mea B6 [3:58] Cîtu-i Maramuresul si Joc
În ’57, aveam 16 ani. Eram la Liceul de Muzică. A fost un schimb de experienţă cu Bulgaria, am stat acolo patru-cinci zile, am cântat cu naiul şi cu acordeonul. A fost un triumf pentru mine la vârsta aceea. Asta a fost prima ieşire din ţară. A doua a fost în ’59, aveam 18 ani, nu terminasem Liceul de Muzică, şi am fost cooptat de Casa de Cultură „Grigore Preoteasa“ în Orchestra Studenţilor din Bucureşti. Am fost într-un turneu în mai multe oraşe din Polonia. Un succes extraordinar pentru că am fost şi cu orchestra, şi cu dansatorii. Venind înapoi, în ţară, am terminat şcoala în ’61, m-am înscris la facultate, am ajuns şi la dirijat. Deja când eram în anul întâi, am fost cooptat ca dirijor.
A fost o plecare în ’60. Când încă eram elev la Liceul de Muzică, am făcut o excursie cu vasul „Transilvania“, care era cel mai mare vas de croazieră românesc. Yalta-Soci-Odessa. În 1964, a mai fost o ieşire: Ungaria, Polonia, URSS şi în oraşul Levadeia, Grecia, la Festivalul de Folclor. Era chiar în zilele Paştelui – mi-aduc aminte că grecii umblau cu mieii şi cu berbecuţii sacrificaţi, fără blană, pe umăr. Îi ţineau de picioare. Făceau şi ei proţapurile lor. La festivalul acesta am luat premiul I şi, ca încheiere, ne-am dus la Stadionul Olimpic din Atena. Acolo, am dat un spectacol spre apusul soarelui. Lumea a fost aşa de entuziastă că, după ce-am terminat „Ciocârlia“, a venit şi mi-a pupat pantofii. Am luat asta ca pe un semn.
Au venit câţiva securişti în haine de piele: „Tovarăşu’, te urmărim de câţiva ani. Eşti propus să devii dirijor în Ansamblul «Ciocârlia»“. Era să cad jos. Am făcut consiliu de familie, pentru că Dinu Stelian mă voia la el, la Ansamblul „Doina“ al Armatei, eram propus şi la „Periniţa“, ansamblul primăriei Capitalei. Şi mai era „Barbu Lăutaru“, orchestra de ţigani din cadrul Filarmonicii „George Enescu“, care avea nevoie de dirijori.
S-a decis în familie să-mi aleg „Ciorcârlia“, că acolo e mai multă disciplină. Şi bine am făcut c-am ales „Ciocârlia“, că acolo am învăţat orchestraţie pentru cor, pentru solişti, pentru balet – trupa avea 60 de dansatori, nu ca acum, trei perechi. În fine, tata mi-a zis: „N-ai făcut armată, ai băut un kil de ţuică pe stomacul gol, ai făcut ulcer duodenal ca să nu faci armată“. Şi am rămas cu ulcerul patru ani. M-am vindecat după ce m-a dus la doctor Pop Simion, colegul meu din ansamblu – el era solist vocal prin Bistriţa – un băiat frumos, înalt, cânta fabulos ardeleneşte. Noi ne împrietenisem, făceam turnee împreună, aveam cuşetă împreună, dormeam în gări, în vagoane, în oraşele unde aveam spectacol. Veneam cu toată recuzita, cu camioane, corturi, scena, lumini, sunet, totul era perfect. Patru ani am stat la Ciocârlia, până în decembrie ’69 – iar în ianuarie ’70 s-a şi desfiinţat ansamblul. Am avut mare noroc că am plecat prin demisie. Deşi prima demisie nu mi s-a aprobat. (Am păstrat plicul trimis prin poştă cu timbru de România, cu stema ţării, Ministerul Afacerilor Interne, tovarăşului Gheorghe Zamfir: „Prin prezenta, vă anunţăm că cererea dumneavoastră de demisie nu s-a aprobat“ - 1969).
Aveam 12 solişti în mâna mea, cei mai buni: Ion Cristoreanu, Maria Butaciu, Angela Moldovan, care-a decedat acum, recent, Dumnezeu s-o ierte!, Benone Sinulescu, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Maria Păunescu, Aurelia Fătu-Răduţu, Dumitru Constantin, bănăţean. Cei mai buni solişti din ţară la acea epocă, iar eu îi aveam la 25 de ani în mână. Venisem cu diploma de Conservator, când toţi ţiganii aveau 4 clase primare. Vă daţi seama că imediat am fost considerat maestru. De-acolo mi s-a spus maestru, pentru că eram dirijorul corului, dirijorul baletului, dirijorul soliştilor şi al orchestrei de muzică populară, care conţinea 56 de muzicanţi. Nu erau, ca astăzi, tarafuri de trei lulele care spun că interpretează folclor românesc. (Eram tânăr, dar am venit cu diploma de Conservator, n-aveau ce să-mi spună. Ei m-au chemat).
Nu mai puteam să suport climatul care mi se făcuse din partea ţiganilor din orchestră. (Eram prea bun şi talentat. Compuneam dansuri, poeme, orchestram, cu solişti, cu cor, am scris pentru Angela Moldovan „Frunză verde-o viorea“ pe versuri de Gheorghe Zamfir. Eram şi analist, dădeam lecţii de armonie, de contrapunct la orchestraţii, luam o tablă neagră, cretă, şi dădeam exemple din folclor. Nu le plăcea, dar n-aveau încotro.)
Era enorm pentru un tânăr. „Nu trebuie să pleci din ansamblu, nu putem să pierdem un element ca dumneata, tovarăşu’ Zamfir“, îmi spuneau. Aveam 650 de lei salariu. Apoi mi s-a urcat la 850. Am cumpărat o mobilă Solca din lemn masiv, aveam o garsonieră în Berceni, chiar în arătură. „Tovarăşu’ Zamfir, Ministerul Afacerilor Interne vă oferă o garsonieră cu chirie.“ „Mulţumesc foarte mult.“ Până ajungeam acolo schimbam trei troleibuze. Era în capul Bucureştiului, de-acolo era câmp.
În ’64 am plecat cu Ansamblul Studenţesc, aceeaşi echipă din ’59. Acolo a fost dezastru, pentru că în ’64 aveau şi Beatles-ii turneu în RFG. Ne-am ciocnit în aceeaşi seară la teatrul din München. Noi am cântat înaintea lor şi am plecat. După concertul lor s-a dat foc teatrului, a fost devastat, rupte toate fotoliile. (Fetele şi-au smuls sutienele, părul, şi-au băgat degetele în ochi. Erau mesaje subliminale împotriva creştinilor. S-a descoperit că, pe discuri, dacă întorceai, se-auzeau mesaje ca „Predă-te, Iisuse Hristoase, predă-te, Fecioară Maria!“. Au demenţializat prin mesaje subliminale tot tineretul. Rock’n’roll este Satana. Un fapt care place, stil cancan, bârfă: când au auzit dansatorii şi cei din orchestră că se face acest turneu în RFG, fiecare a început să-şi bage câte-o pilă, să meargă împreună, pentru bani. Eu n-am avut pe nimeni.)
În ’69, Dinu Stelian nu mi-a dat postul de dirijor, pentru că era acolo Marin Cioacă, unul care mă ura de moarte. Era băiatul lui Florea Cioacă, violonist oltean celebru. Era gelos că venisem cu facultate, iar el avea doar liceul de muzică la vioară. Dar era angajat pe postul principal. Maestrul: „Nu pot să fac două posturi, te ţin solist“. „Maestre, măcar daţi-mi o sală de repetiţii!“. (Nu mi-a dat nicio sală de repetiţii, că n-a avut. Mă duceam în beci. Când au venit inundaţiile, urcase apa un metru şi jumătate. Stăteam pe un scaun de contrabas şi acolo studiam eu cu naiul. Treceau şobolanii înot pe lângă picioarele mele. Acolo am petrecut un timp de mizerie.)
Am recuperat toată corespondenţa mea: scrisori scrise lui Dumitru Popescu „Dumnezeu“, către Electrecord. ( „Sunt aici în misiune, nu mă mai chemaţi în ţară că mi-a expirat viza. Mă duc la ambasadă şi-mi dă ştampilă acolo. Eu aici am o misiune, pentru ţara mea, pentru propagarea culturii poporului românesc!“)
Cu Emil Cioran şi Mircea Eliade la Paris
Vreau să public toată corespodenţa. Ce-mi scria Păunescu: să vin în ţară, că el intră la Iliescu când vrea, că e consilierul lui principal, că şi la 5.00 dimineaţa, dacă-l sună, preşedintele îl primeşte. Am aşteptat opt luni, un an: „Ce faci, Adriane?“ „N-am cum, n-am putere!“ Asta era în ’96, în primăvară, înainte de alegeri. Cu Iliescu mă mai intersectasem în trecut. (În 1968, am fost detaşat de ansamblul „Ciocârlia“ ca solist şi reprezentant al delegaţiei române de tineret la Festivalul Tineretului şi Studenţilor de la Sofia. M-am dus acolo, am câştigat premiul I, oferit de juriul mondial, şi Orfeul de Aur, premiul special oferit de preşedintele Bulgariei. Deci preşedintele Bulgariei, Todor Jivkov, a dat un premiu celui mai bun de pe tot mapamondul la Festivalul de la Sofia şi l-am luat eu. Am venit acasă, iar tovarăşul Iliescu, ministru UTC – adică tu creşti pepiniera cu lăstarele comuniste ale viitorilor nomenclaturişti, trădători, spioni, demolatori. Iliescu i-a dat premiul lui Marin Constantin, care era directorul ansamblului. Eu am rămas fără premiu. Mi-a rămas medalia, pe care am uitat-o după o emisiune la Luis Lazarus. M-am gândit să nu mă duc cu mâna goală şi, printre altele, i-am dus un tablou înrămat cu sticlă, cu toate medaliile şi decoraţiile. Mi-a dispărut acest tablou. Nici nu mai am telefonul lui Lazarus, să-l sun, că am pierdut agenda).
41KB
Modificat de iosuco (acum 10 ani)
_______________________________________ "bratianu" — Cine (pe acest forum) nu a citit comentariile sale. Se prezinta simplu... "Nu sunt muzicoloc, nici macar DJ, nu ma pricep. Ma trezesc vorbind in papusoi". Si asa nepriceput cum e, "bratianu" ar putea avea cometarii pentru orice postare. In timp ce el asteapta sa i se ofere "albume in original sau chiar... lapte si miere..." recomandarea sa pentru toti ceilalti este... "de a se multumi cu ce au". Pretinde ca flac-urile le poate deosebi de mp3 "dupa ureche" iar mp3-urilor le poate sesiza calitatea tot... dupa ureche. I s-a atras atentia de catre cei mai priceputi, si mai direct de catre ceilalti — a nu mai confunda acest forum cu papusoiu, insa... nu poate pricepe... Se pare ca este posedat de demoni. I s-a recomandat un simplu ritual de exorcizare — care consta in a striga cat poate de tare de 44 de ori in noaptea de revelion "iesi satana din mine si din mouse-ul meu" (in papusoiul din ograda) dupa care sa izbeasca cat poate de tare cu mouse-ul de pamant. Iar daca inca va fi posedat de spiritele rele, sa repete ritualul in cimitir si in noaptea de boboteaza, (turnandu-si o galeata cu apa rece pe cap) si strigiand de 666 de ori cat poate de tare... "Iesi satana din mine si din computerul meu... si nu ma mai inboldi sa tot confund acest forum cu... papusoiu" — dupa care sa izbeasca cat poate de tare computerul sau de pamant de 44 de ori. Fiind pe forum din 2011, a fost nevoie sa vin eu la mijlocul lui 2014, sa creez discografia Zamfir, sa postez cca 250 albume din discografia sa, sa refuz a mai posta jumatate de an datorita mitocaniei sale, sa revin sa repostez... cand asa, instantaneu, si-a amintiit si bratianu ca descarcase si el anterior cca 70 de albume postate de mine pe primele pagini ale discografiei lui Zamfir, pentru a isi "ripui" si el albumele sale... Asta doreste bratianu sa ne faca sa credem... Pana decurand posta linkurile expirate ale unor albume (Un lucru util dealtfel). Intre timp a aflat si el ca mp3-urile pot fi convertite in format flac... si asa i-a venit ideea de a reposta albume convertite in format flac. Sustine ca ar avea cca. 70 de albume pe care intentioneaza sa le rip-uiasca si posteze... Multi mi-au scris ca au serioase indoieli in aceasta privinta si i s-a solicitat a adauga si o poza a CD-ului sau LP-ului pe dispozitivul sau de redare. (Aceasta ar indeparta orice dubiu privind autenticitatea flacurilor.) Rip-uirea necesita cateva minute in timp ce a face o poza doar cateva secunde. Daca tot are CD-ul sau LP-ul in mana... care ar fi problema? Daca nu poate dovedi ca rip-urile sunt autentice este evident ca banuelile sunt intemeiate ceea ce ar dovedi ca nu face decat bascalie iluzionand pe multi ca ar descarca flac-uri atentice (care nu-s decat mp3-uri convertite in format flac,) incarcandu-le memoria computerului la misto fara nici un rost sau justificare. Multi si-au incetat postarile si chiar au parasit forumul... si multi o vor face in curand datorita badaraniei sale. Ignorati-l. Este inca posedat de demoni...
|
|