Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun
Lista Forumurilor Pe Tematici
Forum Romania Inedit | Inregistrare | Login

POZE FORUM ROMANIA INEDIT

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
marymari pe Simpatie
Femeie
25 ani
Bacau
cauta Barbat
24 - 53 ani
Forum Romania Inedit / Carti in limba romana / [B]Literatura Gulagului Romanesc Moderat de Seven, Stelevadris, cuculean, naid, nch, uncris
Autor
Mesaj Pagini: 1
utilitasetveritas
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 12 ani
════  TOPIC ÎNREGISTRAT  ════
Mergi la Catalog ►► Biblioteca R.I.



Aici pot fi gasite foarte multe carti si documente despre ororile comunismului romanesc:


Link Procesul Comunismului


Sunt deja in format electronic, necesita doar imbinarea capitolelor.

Modificat de utilitasetveritas (acum 10 ani)


pus acum 10 ani
   
utilitasetveritas
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 12 ani


Autor: Anita Nandris-Cudla
Titlu: 20 de ani in Siberia
Editura: Humanitas
An: 1991
Format: DJVU, DOCX, EPUB, MOBI
Versiune: 1.0 (realizat de stelus)
Parola: ebook
<<<DESCARCA>>>




„În mai 1991, pe adresa Editurii Humanitas
a sosit o scrisoare
care ne oferea spre publicare un text
neobişnuit.
Răspunsul este această carte.


Stimate Domnule Liiceanu,

Ştiu că nu duceţi lipsă de scrisori, de aceea voi intra direct în subiect.
Posed un manuscris, mărturie zguduitoare privind prezenţa românească în Arhipelagul Gulag. Acest manuscris nu este „literatură de sertar” a unui intelectual, ci aparţine unei ţărănci, abia ştiutoare de carte, dar cu un har ales al povestirii. O ţărancă din nordul Bucovinei, care fără a fi vinovată şi fără a fi judecată a fost ridicată de K.G.B. în miez de noapte, împreună cu cei trei copii mici ai ei, separată de soţ şi deportată în străfundul Siberiei, dincolo de Cercul Polar.
În această sălbăticie a Siberiei a luptat pentru supravieţuire 20 de ani. Această extraordinară mamă şi-a ocrotit copiii cu preţul vieţii dovedind o putere de sacrificiu şi o rezistenţă morală de excepţie. Renunţă la propria hrană în favoarea copiilor, străbate zeci de kilometri prin tundră cu groaza în suflet, în căutarea unor fructe cu care să-şi salveze copiii de scorbut, învaţă să conducă sania cu cîini şi să facă din părul lor îmbrăcăminte pentru copii. Intră de două ori în comă şi de două ori revine la viaţă, singurul tratament fiind iubirea nemărginită pentru copii şi credinţa în Dumnezeu.
După ultima ieşire din comă, în convalescenţă, este pusă să facă slujbă de noapte la minus 40 de grade. Nu se poate duce şi este condamnată la închisoare. Este dată pe mîna unui eschimos, a cărui limbă nu o pricepea, şi care trebuia să o transporte cu sania, printre gheţuri, spre locul osîndei. Urmează o călătorie în care i-a îngheţat sufletul de groază, cu o înnoptare într-un iglu de eschimoşi, drum pe care îl descrie cu imagini atît de sugestive, îneît ar putea figura în orice antologie literară.
În trînta ei cu destinul se dovedeşte mai tare şi învinge. După aproape 20 de ani de surghiun, această femeie demnă îşi trimite copiii spre Moscova lui Hruşciov, pentru a-şi dovedi nevinovăţia şi a-şi căuta drepturile. După multe peripeţii pe la tribunale şi procurori, care căutau să-i ameţească cu minciuni, aceşti copii, care au moştenit inteligenţa şi curajul mamei lor, obţin documente din care rezultă că au stat 20 de ani în Siberia «din greşeală», că ar fi «victime ale stalinismului» şi sînt reabilitaţi.
Ei pleacă din Siberia spre soarele Bucovinei, spre satul şi mormintele strămoşilor lor. Au intrat în casa lor după 20 de ani, exact în luna şi ziua cînd au fost răpiţi, 13 Iunie 1941. Bătălia pentru supravieţuire a luat sfîrşit. Mama a reuşit să-şi reaşeze copiii în cuibul lor. Oricine şi-ar fi considerat misiunea împlinită. Ea însă nu şi-a putut găsi liniştea decît după ce a depus mărturie scrisă asupra crimelor comunismului. Şi astfel, după ce a tors părul de cîine în Siberia, a luat condeiul pentru a-şi mărturisi calvarul, scriind 360 de pagini ca un poet.
Mi-a încredinţat acest manuscris în anul 1982 la Cernăuţi, rugîndu-mă să-l trec peste graniţă în România şi să-i promit că-l voi face cunoscut oamenilor, cum voi putea. Apoi a murit în casa ei, în patul ei, vegheată de copii, cu sentimentul datoriei împlinite.
Mi-e greu acum să recunosc că mi-a fost frică, în anul 1982, să trec printre grăniceri cu acest manuscris. Am făcut-o totuşi, pentru că am fost cuprins de un sentiment de enormă ruşine pentru frica mea, pentru laşitatea mea de intelectual, în faţa acestei firave dar colosale femei, cu trei clase primare, în faţa căreia moralmente mă simţeam un pitic.
Mă opresc şi-mi cer iertare pentru că m-am întins cu vorba, relatîndu-vă detalii din acest manuscris. Am crezut că astfel o să vă trezesc interesul şi o să acceptaţi rugămintea de a-l frunzări.
Vă mulţumesc, în numele meu, precum şi al acestei ţărănci, care pe numele ei de naştere este Aniţa Nandriş, căsătorită Ana Cudla.
Cu aleasă stimă,
dr. Gheorghe Nandriş
Sibiu, 13 mai 1991"


link alternativ:

Modificat de utilitasetveritas (acum 10 ani)


pus acum 10 ani
   
utilitasetveritas
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 12 ani


Autor: Costin Merisca
Titlu:  Tragedia Pitesti
Editura: Institutul European
An: 1997
Format: RTF, PDF
Versiune: 0.1
Parola: ebook
<<<DESCARCA>>>



Mii de studenți au fost arestați și închiși la Penitenciarul Pitești. Între anii 1949 și 1952 a început la Pitești cel mai groaznic experiment de spălare a creierelor și formare a omului nou. La penitenciarul Pitești, în perioada experimentului au fost aduși și elevi. S-a început cu reeducarea unui grup redus de studenți, aflați în pușcărie, cei mai mulți fiind legionari, care au devenit din victime agresori. Apoi aceștia au reeducat sute și sute de alți studenți, prieteni până mai ieri. Acesta a fost cel mai oribil experiment, de torturi între colegi de celulă, și foști prieteni. Deținuții au fost supuși la agresiuni sexuale și, cel mai probabil, și violați. Puțini au putut să-și amintească ororile prin care au trecut mai ales că ele însemnau în primul rând umilire și degradare uman. Bătăile au fost însă de neimaginat.

Unul dintre studenții care au trecut pe la Pitești, Costin Merișca, a relatat în cartea sa Tragedia Pitești o parte din atrocitățile la care au fost supuși miile de studenți români, toată inteligența unei generații.

„Te obligau să te bați cap în cap cu altul sau să te izbești singur cu capul de pereți până se umfla capul; îți fracturau coastele; te băteau la vârful degetelor și la fluierele picioarelor; te loveau cu vârful pantofului în ficat; te strângeau de gât și jucau cu genunchii pe pieptul tău; sau te sugrumau, legat la ochi, dar și de mâini și picioare; îți strângeau mâinile cu ușa; îți scoteau dinții și măselele cu pumnii sau cu bocancul; îți smulgeau mustățile; îți smulgeau părul din cap; îți striveau pe rând fiecare falangă a degetelor de la mâini și de la picioare cu un clește de lemn; îți ardeau cu țigara părți ale corpului, mai ales fesele”.


Modificat de utilitasetveritas (acum 10 ani)


pus acum 10 ani
   
utilitasetveritas
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 12 ani


Autor: Virgil Ierunca
Titlu:   Fenomenul Pitesti
Editura: Humanitas
An: 2010
Format: RTF, DJVU
Versiune: 0.1
Parola: ebook
<<<DESCARCA>>>




În 1949, în închisoarea de la Piteşti începe un experiment de “reeducare” a dizidenţilor, regizat de regimul comunist prin şeful Securităţii, generalul Nicolschi. Victimele şi călăii împart mereu aceeaşi celulă în acest odios sistem bazat pe tortură fizică şi psihică neîntreruptă, care îl are ca lider pe infamul “student” Eugen Ţurcanu, figura diavolească a închisorii piteştene, un maniac de o cruzime înfiorătoare responsabil de sute de deţinuţi torturaţi sau ucişi până în 1952, când experimentul este “condamnat” şi aproape toţi cei implicaţi sunt executaţi în urma unui proces public menit să spele regimul comunist de orice responsabilitate.

Reeducarea are patru etape, prin care omul nevinovat este chinuit până când devine el însuşi torţionarul celui mai bun prieten din închisoare. Prima etapă, demascarea externă, implică smulgerea prin tortură a unor mărturii despre “duşmanii poporului” din afara închisorii. Experimentul continuă cu demascarea internă, când loialitatea victimei faţă de partid poate fi demonstrată numai prin demascarea aceloraşi duşmani, dar din interiorul închisorii. Mărturiile sunt de cele mai multe ori false, omul fiind deja în pragul nebuniei după primele două etape de reeducare. Graniţa dintre realitate şi minciună este spulberată definitiv prin a treia parte a înjosirii fiinţei umane, când victima este silită să-şi calce propriile concepţii în picioare, începând de la familie, continuând cu religia şi terminând cu viziunea politică. Ultima treaptă a decăderii înseamnă torturarea de bună voie a celui mai bun prieten, victima devenind astfel călău şi legându-şi destinul definitiv de ororile din închisoare, exact ca Stavrogin şi Verhovenski din Demonii lui Dostoievski. Iată cum vede reeducarea demonul Ţurcanu:

    Noi facem altceva, noi facem mai bine: vă ucidem moral, să vă fie scârbă de voi înşivă, să nu mai puteţi aştepta nimic, să nu mai puteţi dori biruinţa legionară. Care dintre voi să dorească aşa ceva? (…) Acum nu mai sunteţi decât nişte epave. Iată ce am reuşit. Ceea ce idioţii de liberali şi de ţărănişti n-au putut. Dimpotrivă, ei au făcut din voi nişte martiri. Ia păşeşte tu acum “pe culmi de veac”. Să-ţi văd pasul legionar. După ce-ai trecut prin reeducare e imposibil să mai păşeşti cu mândrie. Nu mai poţi avea decât un mers umil, un mers care cere iertare.


Modificat de utilitasetveritas (acum 10 ani)


pus acum 10 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Refacut link - 18 MAI 2019

Miltiade Ionescu-Detentie totala v1.0 doc si scan in format jpg.
Userul Alexandru Alex - scanul si OCR.
Multumiri userului utilitasetveritas pentru ajutor.
Volumul are numai partea de text. Anexele, fotografii, schite si fise de detentie nu le-am pus.
Arhiva contine si fisierul SCAN -djvu facut de utilitasetveritas.

Modificat de stelus (acum 4 ani)


pus acum 8 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Virgil Ierunca
Fenomenul Pitesti
Editura Humanitas, 1990
Prefata FRANÇOIS FURET
V1.0
fisiere doc si scan- djvu, neparolate


Modificat de stelus (acum 3 ani)


pus acum 7 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Oana Orlea
Cantacuzino, ia-ti boarfele si misca!
Editura Compania, 2008
fisiere SCAN –pdf si doc neparolate
scan- pdf, neparolat


Si uite asa, privind prin arhiva am dat de aceasta carte corectata de ceva vreme.
Lectura placuta!

Modificat de stelus (acum 3 ani)


pus acum 5 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Adriana Georgescu
La inceput a fost sfirsitul
Editura Humanitas, 1992
V1.0 mai 2019
fisiere scan-pdf si doc, neparolate



Am vazut zilele astea ca s-a facut ceva vilva pentru o carte reeditata. Mi-am amintit ca numele si titlul erau cunoscute de mine, asa ca prin hangarul meu de carti am gasit scanul primei editii.
Asa ca m-am pus pe corectat.


Citeva citate sa va fie indemn spre citire:
Orice asemanare cu evenimente contemporane cu unii dintre noi nu e intimplatoare.

„ Oprire la Focșani, prima capitală de județ unde trebuie să „restabilim ordinea”. Discursul oficial este rostit de prefectul legal. Prefectul comunist nu se arată la față. Dimitrie Nistor răspunde aducând mesajul guvernului. De vreme ce alegeri județene nu sunt posibile pentru moment, câte doi membri din fiecare partid reprezentat în guvern sunt invitați să discute cu oaspeții de la București. Comisia se instalează în spatele unei mese mari; în fața mesei, zece scaune frumos aliniate își așteaptă ocupanții: câte doi reprezentanți din fiecare partid: național-țărănesc, liberal, comunist, socialist, Frontul Plugarilor.
Dar, în ultimul minut, niște cetățeni, cu scaune în mână, își fac apariția. Se prezintă singuri, încercând să acopere cu vocile lor vacarmul general care a pus stăpânire pe sală la sosirea lor:
Doi reprezentanți ai Tineretului Comunist;
Două femei antifasciste;
Doi reprezentanți ai Confederației Generale a Muncii;
Doi reprezentanți ai Uniunii Patrioților.
Încep să înțeleg: cum românii manifestau într-adevăr prea puțină simpatie față de P.C. au apărut de la o zi la alta formațiuni de „tip ciupercă”, cu denumiri neutre, menite să îi atragă pe naivi. Când s-a descoperit, că unele organizații erau menite să camufleze P.C., cei care și-au dat demisia au fost arestați de echipele de șoc. Aviz amatorilor!…
Acum, reprezentanții acestor noi partide sunt instalați în fața comisiei.
Comisia – cu excepția, firește, a comuniștilor – protestează, invocând ilegalitatea partidelor de „tip ciupercă”, nereprezentate în guvern.
Emil Bodnăraș, reprezentantul P.C. în comisie, începe să strige:
— În numele partidului comunist… ta ta ta… reacțiunea burghezo-moșierească… ta ta ta… Trăiască Armata Roșie… ta ta ta„. Trăiască gloriosul ei conducător, mareșalul Stalin… ta ta ta… În numele comitetului central al partidului comunist, propun pe X ca prefect și pe Y ca primar”.
Scandal. Comuniștii scandează: „Stalin, Stalin”, iar pe stradă auzim pașii patrulelor rusești, însărcinate să vegheze… asupra comisiei.” (pg 36 si urm.)

„Indicam totdeauna în coada listei prefecții și primarii aleși. Erau, fără greș, membri F.N.D. (Frontul Național Democratic, altfel spus, comunist.)
La celălalt capăt al firului, colegul de redacție se mira:
— De ce toate voturile merg întotdeauna către F.N.D?
— Foarte simplu. Ascultă. Comuniștii nu vor să admită votul secret. Doar votul prin ridicare de mâini pare să le fie pe plac. Și chiar cu votul secret, intrușii invitați de Bodnăraș, care sosesc aducându-și scaunele, formează o majoritate covârșitoare.
— Dar ceilalți miniștri dorm? De ce nu protestează? De ce nu revin la București, ci continuă călătoria asta inutilă?
— Pentru că, oricum, alegerea primarilor și prefecților trebuie ratificată de Consiliul de Miniștri. Presupun că discuția cea mare va avea loc în fața consiliului, la înapoiere. Singurul rezultat pozitiv ar putea să fie o profundă cunoaștere a metodelor de lucru ale P.C. Cât despre ancheta sanitară…
— Crucea Roșie a trimis medicamente…
— Trenurile și camioanele sanitare trec printr-o vamă comunistă. Comuniștii fac bursă neagră cu medicamentele obținute astfel. O mare parte dintre camioane sunt rechiziționate și dirijate spre Reni și Rusia.” (pg.38)

„Continui să râd. „Vei sfârși foarte rău”, în gura lui Bodnăraș, nu mă sperie. E comunist. Ei, și? Războiul se va încheia, rușii vor părăsi țara noastră și, fără sprijinul lor, e sigur că niciun vot la o mie de alegători nu vor obține comuniștii. Atitudinea lor din ultimele luni, faptele care se petrec sub ochii noștri sunt cea mai bună propagandă anticomunistă din lume. Emil Bodnăraș n-are decât să strige. Mă face doar să râd. Totul e să rezistăm până la plecarea trupelor rusești. Pe urmă, coșmarul ăsta o să ia sfârșit într-o singură noapte.” (pg.40)

„— N-am vrut să omor pe nimeni.
— Ia nu mai face pe mironosița. Cu noi nu-ți merge. Zice sau nu la radio că ești teroristă? Da. Atunci?
Florica Ungureanu reia:
— Și ziarele. Pe pagina întâi. Avem și noi baftă să-ți vedem mutra.” (pg.105)

Modificat de stelus (acum 1 an)


pus acum 4 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani


Autor: Ion Pantazi
Titlu:  Am trecut prin iad
Volumul: I
Editura: Constant Sibiu
Editia: II
An: 1992
Format: DJVU, DOCX, PDF, MOBI, EPUB
Versiune: 1.0
Parola: ebook
<<<DESCARCA>>>



La Bucureşti vestea a căzut ca un trăsnet, abdicarea Regelui a pleoştit protipendada în aşa măsură încât a făcut supremul sacrificiu… Renunţarea la revelioane!!!
Comentariile sunt oglinda fidelă a inconştienţei româneşti: „Până în primăvară Mihăiţă va fi înapoi, în fruntea unei invincibile armate anglo-americane!”. Ajungându-se la această concluzie, treptat, treptat, spiritele au început să se liniştească în lumea petrecăreţilor, aşteptându-se cu înfierbântare apariţia „frunzei”, a Paştelui, divergenţele de opinii privind doar acest punct de vedere!
Tineretul din pătura mijlocie nu se resemnează însă atât de uşor şi organizaţiile împotriva regimului răsar ca ciupercile. Dar lipsa totală de experienţă precum şi mărirea numărului delatorilor, îi conduce inevitabil pe toţi aceşti tineri entuziaşti în închisori. Întâiul mare val de arestări are loc în prima jumătate a anului 1948.
Abia acum încep oamenii să se dezmeticească şi să-şi dea seama de imensa prostie a capitulării necondiţionate dela 23 August! Târziu… Mult prea târziu!
Programul de seară mă readuce la realitate. Au trecut 16 ani de-atunci, a apărut de 16 ori „frunza”, au trecut 16 Paşti şi „Mihăiţă” probabil că pozează în victima celor ce l-au decorat fiindcă le-a dat Ţara pe mână! În orice Caz, nu s-a măi auzit nimic de el. Invincibila armată anglo-americană, a rămas doar un vis amar!
Frumuseţile de-atunci ale Bucureştilor s-au ofilit robotind la Canal sau prin alte părţi pe unde s-au putut aciui! Iubita lui Brenner a eşuat undeva prin Bărăgan, având fericita situaţie de a deveni amanta unui cantinier!
Unde sunt seratele de la ambasadele Italiei, Franţei, de la misiunile militare americane şi engleze? Unde sunt strălucitoarele baruri Bucureştene? Unde sunt saloanele deschise ofiţerilor americani? Toate s-au năruit, fiindcă totul a fost o iluzie deşartă a unei lumi bolnave. Toată această societate s-a bucurat atunci când „Mihăiţă” a înfipt cuţitul în spatele armatei române, aducându-ne „democraţia”! Astăzi o avem cu ajutorul neprecupeţit al „aliaţilor fireşti”!


link alternativ:


_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

pus acum 4 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Costin Merisca
Tragedia Pitesti
Institutul European, 1997
V1.0 nov 2016
fisiere scan-pdf si doc, neparolate


Modificat de stelus (acum 3 ani)


pus acum 4 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Un prieten imi trimite din cind in cind scanuri, pentru care ii multumesc.

Gheorghe Andreica
Cu ghiozdanul la inchisoare si Adio inchisoare din Sighetul Marmatiei
Tiparita la S.C. INFCON S.A. Constanta, 2003
V1.0 aprilie 2019
fisiere scan-pdf si doc, neparolate


Modificat de stelus (acum 3 ani)


pus acum 4 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Pomenit pe larg in Inchisoarea noastra cea de toate zilele, George Sarry, isi scrie si el memoriile.
Cititi-l! Nu veti regreta.

George Sarry
Viata mea — amintiri din închisoare si din libertate —
Dépôt légal - Bibliothčque et Archives nationales du Québec, 2010
Dépôt légal - Bibliothčque et Archives Canada, 2010

V1.0 aprilie 2019
fisiere scan-pdf si doc, neparolate


Modificat de stelus (acum 3 ani)


pus acum 4 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Acest scan a ajuns la mine de la acelasi colaborator care-mi face tot felul de astfel de surprize.

Gleb Dragan
Deportatii – Tragedii basarabene
Editura Albatros, 1992
V1.0 martie 2019
fisiere scan-pdf si doc, neparolate


Printr-o curioasa coincidenta aceste 2 ultime carti ajung la voi de Inaltarea Domnului, cind alta data se sarbatorea ziua eroilor.

Modificat de stelus (acum 3 ani)


pus acum 4 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Scan luat de pe scribd. Richard Wurmbrand un pastor crestin luteran, fost comunist, trezit la realitate, inchis (Ion Ioanid il aminteste in Inchisoarea noastra cea de toate zilele), pleaca in Occident, fiind rascumparat de Norvegia contra 10.000$. Acolo isi continua munca pastorala si lupta anticomunista. Audiat de o comisie a congresului nu este crezut, asa ca isi dezbraca camasa aratindu-le cicatricile.
Moare in 2001 in SUA. Dupa 1989 a revenit de mai multe ori in Romania.

Richard Wurmbrand
Marx si Satan
Editura Stephanus, Bucuresti, 1994
Traducerea Traian Calin Uba
V1.0 aprilie 2019
fisiere scan-pdf si doc, neparolate


Modificat de stelus (acum 2 ani)


pus acum 4 ani
   
gagiu
Membru Puf

Inregistrat: acum 12 ani
Mai are cineva vreo carte ca linkurile nu mai merg si merita citite, multumesc

pus acum 4 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Nicole Valery-Grossu
Binecuvântată fii, închisoare…
Editura Univers, Bucuresti, 2002
Traducerea Mioara Izverna
V1.0 ianuarie 2020
fisiere scan-pdf si doc, neparolate


pus acum 4 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Doru Novacovici s-a născut la Bucuresti pe 20 noiembrie 1933. Tatăl, ofiter inginer în armata regală română, mama, profesoară.
De profesie este inginer, expert în construcţii, căsătorit, şi are două fete.
În anul 1959 a fost arestat şi condamnat la 10 ani muncă silnică, 7 ani degradare civică şi confiscarea averii, pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale.
În anul 1978 părăşeşte ţara, ajungând în Franţa unde primeşte statutul de refugiat politic. Ca urmare a manifestaţiei desfăşurată zilnic în perioada 1 Martie – 15 August 1979, de pe Esplanada Trocadero la Paris, a reuşit în anul următor să-şi întregească familia.
În Franţa şi-a profesat în continuare meseria de inginer, expert în construcţii.
A publicat numeroase articole în ziarele din Franţa din care amintim săptămânalul „Villages” din Val de Marne şi „La Presse Française”, demascând teroarea regimului dictatorial din România.
A organizat şi susţinut zeci de conferinţe, în diverse oraşe din Franţa, Elveţia, Belgia, privind oprimarea poporului român, demolarea bisericilor, distrugerea satelor.
Este unul din fondatorii şi apoi preşedinte de onoare al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi.
Opera: “Ȋn România după gratii”, prima sa carte, a apărut la Munchen, în 1982, la editura Ion Dumitru; reeditată în Franţa în 1985 şi în România în 1991 la Editura pentru Tineret din Buzău / “Adevăruri la sfârşit de mileniu”, apărută în 1999 în România, la Editura Adam / “Din România după gratii-spre libertate”, în 2001; “Contra tiraniei”, în 2002 / “L’Esplanade”, cartea editată mai întâi la Bucureşti şi apoi, în 2009, în franceză, la Paris.
S-a stins, din viaţă la Bucureşti, pe 10 octombrie 2011, în urma unui accident vascular cerebral.

Despre Doru Novacovici şi opera sa:
       Arestat la 30 septembrie 1959 împreună cu fratele său (Dan). Torturaţi în timpul anchetei la Securitatea Bucureşti (Uranus) de echipa maiorului Enoiu (Emil Cosma, Ion Sporea ş.a.). Novacovici Doru a fost condamnat la 10 ani temniţă grea, iar fratele său la 5 ani închisoare (preşedinte-maior magistrat Stoica Gheorghe), pentru uneltire contra ordinii sociale. Detenţia la penitenciarul Jilava, lagărele Luciu Giurgeni, Grădina, Stoeneşti şi penitenciarul Gherla. În 1979 a reuşit să ajungă la Paris unde a cerut azil politic. Fratele său a fugit în S.U.A. anul următor. Amândoi s-au străduit să dezvăluie Occidentului adevărata faţă a comunismului.
Procesul Comunismului
       Simbolul românilor liberi, este legat de Buzău prin soţia sa Rodica, cea care l-a atras în multe activităţi la noi, printre care şi înfiinţarea bibliotecii franceze. Viaţa i-a conferit multe titluri: Inginer, Deţinut politic, Luptător anticomunist, Membru fondator al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi cu sediul la Paris, Dizident al regimului totalitar din România. Jurnalist, Analist politic, Organizator de proteste anticeauşiste, Preşedinte de onoare al UMRL. Scriitor. Şi lista ar putea continua.
Jurnalul de Buzău


Fragmentele din carte ilustreaza absurdul unde a ajuns sistemul comunist si taria morala a unora. Nu in ultimul rind, le-am ales si spre a va invita la lectura.

Şi nea Costică îmi povesteşte cum a fost „întâmplarea” că el e colegul meu. E un ţăran sărac fără pământ, cu o casă modestă din chirpici şi singura lui avere era un cal pe care-l iubea mult. Mi-a explicat că dragostea de cai o avea de când era copil, când îi plăcea la nebunie să călărească şi să spele caii în lunca Ialomiţei. Că prietenii lui cel mai buni au fost trei cai, ce i-a îngrijit şi care, la rândul lor, i-au asigurat o viaţă cinstită şi modestă! Rămăsese cu unul singur, Murgu, pe care îl hrănea şi-l țesăla cu dragoste, era de fapt mijlocul lui de existență. „Acum o lună, eram supărat, povesteşte nea Costică, deh, ca omul, şi fiind în grajd cu Murgu, i-am spus să mai aibă puţină răbdare că în curând vor veni Americanii şi va avea şi el o masă mai bună, va mânca şi ovăz nu numai iarbă şi fin. Să ne rugăm prietene Bunului Dumnezeu să vină ei, căci numai aşa vom avea şi noi libertate şi ce mânca. Doar atâta i-am spus şi iată-mă aici”, încheie, nea Costică povestea lui.

Mircea Alexandrescu avea aproape 50 de ani, fusese ofițer în armată și era condamnat la muncă silnică pe viață, ce i se comutase în 25 de ani. Făcea parte din procesul vestit al Sumanelor Negre și zăcea în închisoare de 16 ani.  [...] Avea pe picioare urmele găurilor făcute cu mucuri de țigară sau fier roşu. Pe spatele lui erau răni cicatrizate, făcute cu aceleaşi metode barbare ca în Evul Mediu. [...] La tot ceea ce am văzut și am suferit eu, se părea că Mircea suferise înzecit. Cu toate că era încă în infern, și trecuse prin ceea ce trecuse, el avea mintea clară și ordonată. Avea mereu speranța că România va fi într-o bună zi, din nou o țară liberă și prosperă. De unde mai avea Mircea atâta rezistență și optimism? Cine-i inoculase acest curaj și cine-i dăduse atâta putere de a supraviețui? La întrebările ce i le puneam, el îmi răspundea: „Dumnezeu și numai Dumnezeu”.

Trebuie remarcata contributia celui ce mi-a trimis scan-ul. A cumparat cartea, a stricat-o ca sa o poata scana.
Si asta fiindca intr-un dialog i-am mentionat acest nume si titlul cartii ce a tronat multe luni prin librarii.


Doru Novacovici
In România dupa gratii
Fundatia pentru tineret, Buzau, 1990
V1.0 aprilie 2020
fisiere scan-pdf si doc, neparolate


Modificat de stelus (acum 3 ani)


pus acum 3 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Te tii bine, Stelus.

_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

pus acum 3 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
E vremea Martisorului. Eu va daruiesc o carte. Cititi-o dragii mei. Cit mai multi si apoi recomandati-o si la altii.


Primita mai de demult, am inceput sa o corectez cu sfiala, dupa ce am citit ce am putut si gasit despre autor pe net.
Si am purces la corectat pagina cu pagina, trecind din uimire in uimire.
Te cutremuri, caci dupa pagini de un realism dur ce infatiseaza razboiul altfel decit il stim din cartile de istorie, dur, cu moartea ce pindeste nu stii unde, cu camaraderii nascute dintr-o ocheada, cu caracterizari de ofiteri fara mila, vin pagini de o duiosie fara margini (Prima intoarcere acasa), unde o lacrima sau mai multe apar pe nesimtite in coltul ochilor si te fac sa te opresti din citit ca sa respiri adinc si sa poti continua.
In secunda respiratiei intrebarea mea a fost: si ce-ar fi fost cu tara si oamenii daca dupa razboi lumea ar fi fost lume si tara ar fi fost tara?
Cred ca deja am scris mult prea mult. Nimic nu poate fi mai complet decit cele de mai jos:


RUGĂ PENTRU EROUL
AUREL STATE

Vezi-l, Doamne, Tu cum trece
pragul lumii, slab şi drept,
răstignit pe crucea rece
care-i spânzură în piept –
voievod fără coroană
Ţării lui de peste vis,
suflet fără de prihană, sânge fără de zapis!
Vezi-l, Doamne, şi-i trimite să-i petreacă paşii, linii,
ale îngerilor cete
spre Crimeile luminii,
că din noaptea lumii tale
a pornit pribeag spre cer,
strâns în giulgiul lui de zale.
CEL DIN URMĂ CAVALER!

Vasile A. Marian
(Răzvan Codrescu)
19 noiembrie 1983


Aurel State
Drumul crucii
Editura ROST, Bucuresti, 2013
Editia a III-a, cu o postfata de Marcel Petrisor si Razvan Codrescu
fisiere scan, pdf și word, neparolate
V1.0 Februarie 2021


Modificat de stelus (acum 3 ani)


pus acum 3 ani
   
Picroso
Membru Puf

Inregistrat: acum 8 ani
Stelus ,mulțumesc

pus acum 3 ani
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Pe lista de lectura, poate, daca am timp, si pe cea de corectura.
Mersi, Stelus.


_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

pus acum 3 ani
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
POSTARE REFACUTA

Gratie a aceluiasi bun prieten, am mai primit ceva de seama de corectat.
Si ma bucur ca l-am terminat in aceste zile.

Ca sistem însă şi amploare, vor rămâne arestările din noaptea de 14/15 Mai 1948. Pentru că în această noapte, din cele trei centre universitare mai însemnate –, Bucureşti, Iaşi şi Cluj – au fost arestaţi nu mai puţin de o mie de studenţi. Această cifră reprezintă aproximativ doi la sută din totalitatea studenţilor de la vremea aceea.
Au urmat anchetele. Metodele de schingiuire, de terorizare şi de constrângere, care au fost întrebuinţate, nu diferă cu nimic de cele pomenite în diferite scrieri care povestesc despre poliţia secretă comunistă.
Au urmat procesele. Luni de-a rândul, tribunalele militare au pronunţat pedepse date în prealabil de Ministerul de Interne, când cu uşile închise, când montând şedinţe publice pentru gazetari sau activişti. Pedepsele au oscilat între muncă silnică pe viaţă şi cinci ani. Foarte rare au fost condamnările de trei sau doi ani, şi aceasta numai în cazuri când culpabilitatea judecatului nu putea fi sub nicio formă demonstrată.
(pg 45)

Completare personala din alte lecturi sau lecturi audio.

Ion Gavrila Ogoranu povesteste pe larg in volumul 1 din Brazii se fring… istoria degradarii invatamintului universitar la Agronomie la Cluj. Si despre profesori si despre examenul de admitere si despre UNSR (uniunea nationala a studentilor din Romania- de factura comunista). Deci ziua de 15 mai 1948 a fost indelung pregatita de catre comunisti.
Cealalta vine din Cel mai iubit dintre paminteni, un dialog, sau ceva de genul asta al lui Petrini. Si cit ti-au dat? 3 ani. Pentru ce? Pentru nimic. Ai dreptate, pentru nimic se da 3 ani. Dialogul e asa cum mi-l amintesc eu acum, dupa multi ani de cind am citit cartea.

Cartea aceasta nu este usor de citit. Pe tot parcursul corectarii am avut nevoie de pauze mai mari sau mai mici, pentru ca nu poti citi despre asa ceva si trece mai departe. Si sunt convins ca autorul si-a ales cuvintele si le-a cintarit.
Autorul n-a trait drama. A adunat marturii și le-a pus cap la cap.
Prima editie a aparut in 1963, evident nu in Romania, ci la Madrid.
Au trebuit sa treaca inca 28 de ani ca sa vada lumina tiparului in Romania.

Dumitru Bacu
Pitesti – la Buchenwald se murea mai usor
Editura ATLANTIDA, Bucuresti, 1991
fisiere scan-pdf si word, neparolate
V1.0 aprilie 2021


Modificat de stelus (acum 1 an)


pus acum 1 an
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
POSTARE REFACUTA

S-a stins acum citeva zile Marcel Petrisor, scriitor si supravietuitor al temnitelor comuniste. Mai mult, supravietuitor al infricosatoarei Casimca. (O schita a ei in cartea postata mai sus, Dumitru Bacu - Pitesti - la Buchenwald se murea mai usor.)
Omagiul meu pentru  Marcel Petrisor incepe cu aceasta carte, cu titlu - parafraza ce te duce cu gindul la o carte a lui Constantin Gane.


Marcel Petrisor
Trecute vieti de domni, de robi si de tovarasi
Editura Vremea, Bucuresti, 2008
fisiere scan, pdf și word, neparolate
V1.0 iunie 2021


Modificat de stelus (acum 1 an)


pus acum 1 an
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
POSTARE REFACUTA

Annie Bentoiu
Timpul ce ni s-a dat
Editura Humanitas, Bucuresti, 2007
fisiere pdf și word, neparolate
V1.0 noiembrie 2021


Am gasit documentul pe net si m-am apucat de treaba sa-l corectez. Abia tirziu mi-am dat seama ca documentul gasit nu e un scan ci un e-pub. Dar fiindca eram departe, am dus-o la bun sfirsit.

Este o carte de memorii superba.
Incepe cu evocarea zilelor lui august 1944, ca apoi sa faca o incursiune in anii liceului.
Trebuie spus ca pe atunci liceul era de 8 ani, incepind cu ceea ce se chema atunci clasa I de liceu, azi clasa a V-a.
Face citeva portrete remarcabile ale unor profesoare: Anina Pogoneanu, Maria Gabrea, Crisanta Steflea, sotia generalului Steflea, Elena Rarincescu, cu incursiune si in viata acestora in perioada comunista.

„Seara, „o maşină cu faruri stinse” a trecut pe lângă un grup de manifestanţi: cineva a tras dinăuntru şi a omorât două persoane. Un comunicat al mareşalului Curţii Regale arată că „în ciuda celor afirmate în presă”, cercetările dovedesc că din clădirea Palatului nu s-a tras niciun foc, „în schimb s-au tras mai multe focuri asupra Palatului, dintre care două gloanţe au pătruns în biroul Mareşalului Curţii”.
Dar scopul era atins. În Scânteia din 26 februarie, rămasă aproape singura sursă de informaţii, Silviu Brucan semnează un articol intitulat „Călăul Rădescu a organizat ieri un sângeros masacru în Piaţa Palatului”. În ziua de 2 martie, ştirea „D. general Nicolae Rădescu, preşedintele Consiliului de miniştri, a prezentat azi Majestăţii Sale Regelui demisia cabinetului, care a fost primită” apare sub titlul „Criminalul Rădescu nu mai este decât un simplu inculpat”.

„Cu o adâncă revoltă, generalul Rădescu îi acuză pe „cei fără neam şi fără Dumnezeu“ (era interpretarea populară a siglei FND) că „au pornit să aprindă focul în ţară şi s-o înece în sânge. O mână de inşi, condusă de doi venetici, Ana Pauker şi ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul“...

„Mai în fiecare zi apărea câte o ştire neobişnuită. Moartea lui Roosevelt, intrarea ruşilor în Viena şi Dresda, spânzurarea lui Mussolini au ocupat toată luna aprilie; în primele zile ale lunii mai se desăvârşeşte, după moartea lui Hitler, înfrângerea definitivă a Germaniei. Aceste evenimente majore acaparau atenţia oamenilor, iar noul guvern apărea multora ca o soluţie temporară, impusă de starea de război şi de prezenţa, tot temporară, cum se spera, a Armatei Roşii.”

Dodel absolvise Academia Comercială şi îşi luase în 1939 un doctorat „foarte bine cu laudă”, cu un subiect adaptat realităţilor locale: „Munca în porturi”. A fost al 106-lea doctor al acelei Academii: se număra deci printre puţinii tineri de înaltă specializare ai ţării.

Intre Oltenita povestita de autoare si orasul anost ce l-am cunoscut eu prin anii 80 e o diferenta uriasa, ca si intre Baile Herculane de atunci si de mai tirziu. (Cum arata astazi aceasta statiune renumita de pe vremea lui Franz Josef nu vreau sa vorbesc.)

E o carte de memorii vie, dar ce e de remarcat la ea este ca face parte din foarte putinele scrise pentru a povesti, nu pentru a justifica si se justifica si pune in valoare.
Dar e si de o analiza rece si tulburatoare, care nu justifica nimic, ci incearca sa explice cam ce s-a intimplat, dar mai ales sa spuna ce s-a intimplat…

Modificat de stelus (acum 1 an)


pus acum 1 an
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
POSTARE REFACUTA

Annie Bentoiu
Timpul ce ni s-a dat – Memorii vol. 2
Editura Humanitas, Bucuresti, 2009
fisiere pdf și word, neparolate
V1.0 septembrie 2022



De ce este deosebita aceasta carte? Am gasit un raspuns, sau incerc sa va dau un raspuns care sa va incite a o citi.
Este o carte de tip Inchisoarea noastra cea de toate zilele, cu evocarea inchisorii mari numita Romania. Fiindca povestea este spusa de unul din « beneficiarii » iubirii comuniste pentru copiii celor de dinainte. Autoarea este fiica de fost deputat taranist si membru al guvernului, casatorita cu fiul unui stralucit avocat interbelic, studenta la drept. Cum este sa fii izgonit din propria casa, cum este sa traiesti intr-o camera, cum este sa nu iti gasesti serviciu… Cum ti se spune in fata ca ar prefera sa moara de foame…

* * *
Fiindcă l-am găsit pe net, continui a vă prezenta și volumul II. Aceeași mențiune că nu e un scan propriu-zis, ci un e-book.
Ca si alte dăți, voi face recomandarea spicuind și punând citate mai mult.

„O lege apărută în 1947 îi obliga pe toţi cetăţenii români aflaţi în afara graniţelor să revină în ţară într-un anumit termen, după care îşi pierdeau drepturile şi li se confisca averea. Majoritatea, dorind să rămână liberi, au refuzat să se întoarcă şi au alcătuit astfel stratul probabil cel mai compact din ceea ce va deveni, în mai fiecare din ţările lumii, colonia românească în exil.”

” Mult mai târziu, […] mi-a povestit cum, intrând într-o dimineaţă a anilor ’47—48 în clădirea Monitorului Oficial, peste drum de Cişmigiu, văzuse o ciudată dezordine: pe mese lungi se aflau înşirate teancuri de dosare şi hârţoage, în care umblau câţiva tineri dintre care unul, din întâmplare, l-a recunoscut şi a venit să-l salute. Acela i-a explicat, […] că erau puşi să extragă din colecţia Monitorului Oficial toate numirile efectuate între cele două războaie, de la funcţia de director de minister în sus. […] sensul întâmplării – completarea unor liste de viitori vinovaţi – nu i s-a dezvăluit în întregime decât după câtva timp.”

„ Planul Wahlen fusese o soluţie tipic elveţiană la problemele alimentare din perioada războiului. Ţara aceea nu are decât foarte puţin pământ arabil, ea se aproviziona, pe acest capitol, aproape integral din import şi se afla acum înconjurată de ţări ale Axei sau supuse ei, de care n-avea chef să depindă în nici un fel. Doctorul Wahlen avusese ideea să propună populaţiei (la început, mi se pare, într-un singur canton) cultivarea de legume, fructe şi cereale pe toate petecele de pământ utilizabile: terenuri de sport, parcuri de agrement şi bineînţeles curţile oamenilor, până la cele mai mici spaţii de sub ferestrele vilelor din oraşe. Rezultatele au fost atât de strălucite încât planul a fost extins la nivel naţional, ceea ce a necesitat, desigur, o administraţie pe măsură. Marinette lucrase cu dr. Wahlen cât timp durase războiul, iar noi ascultam, uimite, percepând importanţa iniţiativei individuale într-un moment în care, la noi, ea se vedea redusă la zero.”

„ Am tot vorbit de lipsuri, dar n-am precizat nimic. Cel mai simplu ar fi să citez aici date extrase dintr-un mic tabel apărut în Scânteia în primele zile ale anului 1948 şi intitulat „Zile când primim pâine şi când primim mălai”. Sunt enumerate cinci tipuri de cartele, care aveau să rămână valabile ani de-a rândul: A (pentru mineri), B (muncă grea), C (muncă obişnuită, de ex. Funcţionari), D1 şi D₂ (membri de familie) şi E (populaţia nesalariată. Cantităţile de pâine sunt, în ordine: A. 700 g, zilnic; B. 500 g, zilnic; C. 350 g, numai de miercuri până duminică; D1 şi D₂. 250 g, de joi sau vineri până duminică; E. 250 g, o singură zi pe săptămână (joia). În zilele fără pâine se distribuie mălai, între 250 şi 350 g pe zi.”

„ La sfârşitul primului trimestru 1948 au avut loc alegeri parlamentare, noii deputaţi având ca principală misiune să pregătească o constituţie republicană, ceea ce au şi făcut în doar câteva zile. Mandatele aparţineau practic toate partidului de guvernământ: dintre cei 414 deputaţi, nouă simbolizau „opoziţia”, aparţinând unor partide-fantomă, toate de obediență comunistă. Totuşi, înainte de alegeri trebuie să fi domnit oarecare anxietate, de vreme ce Gheorghiu-Dej s-a simţit obligat să precizeze în public că statul protejează proprietatea ţărănească şi să respingă „vechea şi cunoscuta minciună” cum că, după alegeri, ţăranilor li se va lua pământul. De asemenea, ne asigură el, nu va mai fi nici o a doua reformă monetară.
Ce cuvinte frumoase! Campania de colectivizare a început în anul următor, iar reforma monetară a avut loc în 1952.”

„Legea pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi” a fost votată de Marea Adunare Naţională într-o sesiune de o zi (11 iunie 1948) cu 400 din cele 414 voturi posibile şi a intrat în vigoare în aceeaşi zi. Probabil că precipitarea s-a datorat intenţiei de a lega într-un fel acea reformă esenţială de amintirea revoluţiei din 1848 şi de Proclamaţia de la Islaz. Dar faptul că armatele ruseşti au invadat Muntenia şi au zdrobit atunci revoluţia alături de armatele turceşti a fost ocultat cu grijă în tot timpul regimului comunist. Istoria lui Roller nu pomeneşte de aşa ceva şi nici de celelalte invazii ruseşti în Principate.”

„La 3 august intră în vigoare „Legea pentru reforma învăţământului”. Se desfiinţează toate şcolile private, laice şi confesionale, iar bunurile lor trec în proprietatea Statului. Învăţământul elementar de şapte ani este gratuit, primii patru ani sunt obligatorii. Urmează un învăţământ mediu de patru ani care te poate duce la studii universitare, dar accesul la acestea din urmă se obţine în multe alte feluri, înfiinţându-se numeroase şcoli tehnice, profesionale, pedagogice şi aşa mai departe. Efectele acestei legi aveau să se arate în timp, odată cu programele de studiu, cu Istoria lui Roller, cu obligativitatea limbii ruse şi cu celebrele „şcoli speciale” care până la urmă au permis înscăunarea în diverse funcţii importante a unor personaje lipsite de orice formaţie serioasă, în afară de cea politică.
În timpul procesului public din 1990 împotriva câtorva foşti demnitari din guvernarea ceauşistă, Tudor Postelnicu, fost ministru de interne, investit cu gradul de general fără să-şi fi satisfăcut serviciul militar, a fost întrebat: „Ce studii aveţi?” şi a răspuns: „Un curs special de doi ani, echivalent cu liceul”. La o emisiune televizată cam din aceeaşi vreme, am aflat că Nicolae Ceauşescu poseda o diplomă de bacalaureat eliberată de Liceul Zoia Kosmodemianskaia (fosta Şcoală Centrală de Fete), precum şi diferite certificate de absolvire a claselor precedente, toate emise la distanţă de câteva zile unele de altele.
În anii ’50, titulari ai acestor certificate-fantomă au fost folosiţi peste tot, mai cu seamă în noua industrie. Acestora li se zicea „ingineri pe puncte”, cu aluzie la cartelele de îmbrăcăminte, unde un anumit număr de „puncte” îţi îngăduia cumpărarea unei haine sau a unei perechi de pantofi, nu mai mult, cred, de una pe an.”

„În 22 august 1948 i-a venit înştiinţarea că are de plătit ca impozit, pentru ultimele 23 de zile de avocatură din luna aprilie, în care se ştia bine că va fi scos din barou, suma de 260.000 de lei (11 300 de lei pe zi). Ca să înţelegem ce reprezenta asta, trebuie spus că o leafă de intern de spital era atunci de 2 600 de lei pe lună. Suma cerută ca impozit nu putea fi reunită nici dacă cel vizat şi-ar fi pus în vânzare tot ce mai avea. Lucru ştiut şi de cei care i-o hotărâseră, de vreme ce la 27 august, doar cinci zile mai târziu, i se pune sechestru pe aproape tot mobilierul casei în contul acelui impozit.”

„Ani şi ani la rând, nu doar studenţii şi elevii, ci toţi „oamenii muncii” au fost supuşi obligaţiei de a asculta, de a memora, de a conspecta, de a reproduce cu propriul lor glas şi prin urmare de a integra întregii lor fiinţe o sumă incalculabilă de propoziţii prezentate ca neîndoielnice.
Nu ştiu cu câtă insistenţă s-a petrecut această activitate ideologică în celelalte ţări ale Europei de Est, dar în România ea a avut, sub cei doi şefi de stat succesivi, înzestraţi cu o formaţie politică identică, o continuitate şi o obligativitate înfricoşătoare. Sunt din ce în ce mai convinsă că acest fapt explică în primul rând incapacitatea noastră, evidentă şi astăzi, de a ne însănătoşi felul de viaţă, de gândire şi de muncă. Cincizeci de ani în care oamenii sunt cu toţii siliţi să practice un discurs desprins de realitate, ştiind bine care-i este natura, produc adevăraţi mutanţi intelectuali şi morali.”

„N-am luat nici o hotărâre, dar mi-am cumpărat cartea despre care aflasem că este un fel de biblie a marxismului şi care trebuia practic învăţată pe dinafară: Cursul scurt de Istorie a Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice. Un volum cartonat de vreo cinci sute de pagini, tradus din ruseşte şi ajuns deja la a treia ediţie, deşi apăruse doar în 1948.”

„ O ultimă hârtie oficială ne spune că „Restricţiile domiciliare”, cum se numea pe atunci acel exil interior, „i s-au ridicat la 14 ianuarie 1954, ca urmare a decesului său”.”

„Cui a folosit uitarea opacă, agramată, care s-a aşternut de atunci peste minţile tuturora, timp de atâtea decenii? La această ultimă întrebare e uşor de răspuns: o singură ţară avea interes ca a noastră să devină un fel de provincie docilă, apatică, uşor de manipulat. Dar cei care o slujeau conştient şi ar fi trebuit s-o apere, n-aveau ei oare nicio conştiinţă? Amestecul de frică, ură, cupiditate şi poftă de putere care-i stăpânea pare a-i fi transformat într-un fel de automate. Distrugerile de atunci n-au făcut bine nimănui. Nici unul dintre cei care au ars, rupt şi risipit cu propriile mâini obiecte rare n-a devenit mai bogat, mai puternic sau măcar mai luminat după un atare extaz al jafului. Iar cei de „sus”, care l-au ordonat, şi-au murdărit numele pentru multe generaţii. Nimic din ceea ce a pierit atunci, în acel război civil – căci numai un război poate face astfel de pagube –, nu va putea fi vreodată înlocuit. Din averea acestui popor – deci chiar a jefuitorilor şi a copiilor lor – vor lipsi pentru totdeauna vechile înscrisuri, adevărate titluri de nobleţe pentru un neam ajuns după asemenea distrugeri mai obscur, mai ruşinat, mai umil. Muzeele noastre vor rămâne mai sărace, şi cultura noastră la fel.”

„ Identificarea partidului cu ţara a fost unul din principalele artificii de gândire cu care au creat confuzie şi au sucit minţile multora, decenii la rând. Puţină lume a recunoscut sofismul; să ne gândim doar la cei care s-au angajat să lucreze cu Securitatea şi care explică de multe ori că argumentul cu patriotismul a atârnat greu în hotărârea lor. Suntem atât de slabi la minte, atât de uşor ne lăsăm convinşi de raţionamente scălâmbe! ”

„Cât despre Institutul Italian, el s-a închis în primele zile ale lunii martie 1950, odată cu celelalte institute de cultură occidentale. Şi la cel francez, şi la cel italian, în aceeaşi zi au fost confiscate cărţi, molestaţi angajaţi români şi străini, ba chiar arestaţi şi condamnaţi la câte şase luni de închisoare sau de muncă la Canal simpli cititori, care au purtat toată viaţa o pată de neşters pe dosar pentru vina de a fi fost iubitori sau măcar consumatori de cultură. Ca să dăm un singur exemplu, istoricul de astăzi, profesorul Şerban Papacostea, pe atunci student, se numără printre ei. Dispariţia sediilor în care, gratuit şi în chipul cel mai simplu, le fusese până atunci îngăduit atâtor tineri, atâtor amatori şi profesionişti ai culturii respective, atâtor fiinţe solitare să-şi lărgească informaţia şi viziunea despre lume, avea să confere vieţii culturale româneşti o fizionomie tot mai cazonă. Institute de acest fel nu s-au redeschis decât după patru decenii şi izolarea impusă faţă de restul lumii civilizate, îngustarea felului nostru de a gândi şi închistarea în propriile noastre moravuri şi tabieturi sunt fără îndoială răspunzătoare de multe din deficienţele sau non-performanţele României de astăzi.”

De la Panait Istrati n-am mai intilnit un text asa de frumos despre prietenie. Este minunat.

„Într-o prietenă, într-un prieten trebuie să ai, înainte de toate, încredere: că nu te minte, că nu-ţi vrea răul, că nu te bârfeşte şi nu te lucrează pe la spate, că ţi se arată aşa cum este, fără machiaj şi fără costum de teatru; că îţi ascultă confidenţele cu interes şi simpatie, fără a le comenta cu alţii; că îţi va respecta rezerva şi nu-ţi va cere să-i spui mai mult decât hotărăşti tu însuţi; că îţi cunoaşte defectele, dar a hotărât să le suporte; că la nevoie îţi va veni în ajutor sau te va apăra în faţa altora; că, rămânând disponibilă, sau disponibil, pentru tine, nu te va apăsa totuşi excesiv; în sfârşit, că legătura dintre voi va fi constantă, chiar dacă împrejurările, pentru câtăva vreme, vă vor despărţi. Şi toate aceste condiţii trebuie să le îndeplineşti şi tu pentru ea, pentru el, fără efort şi cu bucurie…
Da, prietenia e ca un dans, ca un menuet ale cărui figuri sunt executate în acelaşi ritm, cu bucurie şi fără efort. Lista de exigenţe e lungă, dar însuşi faptul că această relaţie dificilă şi privilegiată există ne dovedeşte că ea este extrem de necesară, de vreme ce bărbaţi şi femei din toate timpurile şi pe toate continentele au practicat-o mai mult ori mai puţin conştient şi au înfrumuseţat cu ea istoria lumii.”

Tot acolo se află citată o informare a lui Leonte Răutu către Gheorghe Gheorghiu-Dej. Şeful statului este încunoştinţat că tov. Epişev, ambasadorul URSS în România, „şi-a exprimat părerea că partidul nostru are în această privinţă o iniţiativă extrem de valoroasă, care nu a fost folosită nici în Uniunea Sovietică şi nici în alte ţări, şi care va da fără îndoială rezultate minunate”. O bună temă de reflecţie, pentru cei ce mai cred că toate relele ne-au fost impuse de la Răsărit…

Modificat de stelus (acum 1 an)


pus acum 1 an
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Stefan Moldovan
Patimile dupa Siberia
Editura Phoenix, Bucuresti, 1991
V1.0
fisiere doc si scan - pdf, neparolate


Modificat de stelus (acum 4 luni)


pus acum 1 an
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
POSTARE REFACUTA

Gheorghe Bâgu
Mărturisiri din întuneric
Editura Tehnica, Bucuresti, 1993
V1.0
fisiere doc si scan - pdf, neparolate


Modificat de stelus (acum 1 an)


pus acum 1 an
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
POSTARE REFACUTA

Camil Demetrescu
Note, relatari
Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001
fisiere pdf și word, neparolate
V1.0 octombrie 2022



Dragii mei,
Va propun astazi spre lectura o carte aparuta acum aproape 20 de ani, la destui ani de la moartea autorului.
Autorul, Camil Demetrescu, fost diplomat, directorul biroului de cifru de la Ministerul Roman de externe din perioada celui de-al doilea razboi mondial, este pomenit cu deosebita atentie si dragoste de Neagu Djuvara in memoriile sale, in ultimul capitol.
Amintirile sale sunt scrise din memoria sa cita a mai ramas, pentru ca marturiseste ca tot ce a avut si l-ar fi ajutat a disparut in stomacul nesatios al Leviatanului comunist, SECURITATEA.

Trebuie sa aduc multumirile mele celui ce a facut posibila corectura, prietenul nevazut Bogdan, cel care a cumparat cartea urmarind aparitia ei pe site-urile ce vind carti, si apoi fotografierea ei.
De asemenea, cautarile mele pe net au dat rezultate bune, reusind sa gasesc un document word aproape complet (fara notele biografice) pe care eu le-am transformat in note de subsol.
Si nu in ultimul rind, userului seven, pentru ajutorul dat, si sfaturilor extrem de utile pentru viitor.
Opinia mea este ca aceasta carte, alaturi de cea a lui Gheorghe Barbul, dar si cea ce va urma curind (sper eu) trebuie sa figureze in lista de lecturi obligatorii pentru materia Istorie macar la Liceu.

Si acum, asa cum v-am obisnuit, citate din carte.

Apăsarea aceasta a continuat crescând, o dată cu acțiunea de recuperare prilejuită de pactul germano-rus, o dată cu coborârea ei rapidă de la Nord spre Sud, când U.R.S.S., masând trupele necesare, a convins Țările Baltice să îşi ceară anexiunea la marele vecin.
Toate aceste mici Țări nordice, printre alte dezavantaje, nu aveau în favoarea lor decât dreptul, tratatele de pace de la Riga şi Varşovia, articolele respective ale Societății Națiunilor şi Convenția pentru punerea în vigoare anticipată a definiției agresiunii. Nu numai un singur petec de hârtie, ci mai multe. România avea o garanție suplimentară. E adevărat că o avea acordată de Anglia şi Franța la 13 aprilie 1939, numai față de Germania. Extinderea ei față de Rusia nu putuse avea loc, cu toate cererile guvernului român, pentru că cele două condițiuni puse de vestici nu putea fi realizate nici una: neutralitatea binevoitoare a Italiei şi deschiderea Strâmtorilor de către turci. Era o situație clară dar, ipotetic măcar, putea justifica unele rezerve, poate, ale politicii noi de expansiune sovietică, ținând aceasta seama de reacțiile vestice în Norvegia şi de planurile de ajutorare a Finlandei, pe care le dezamorsase încheierea păcii din 1940.

Iată o descriere mai deosebită despre ultimatumul sovietic, tupeul lor și consternarea politicienilor.

Davidescu, [...] fiind ministrul României la Moscova, i-a fost dat să primească lovitura grea şi umilitoare a ultimatumului sovietic la a cărui acceptare a jucat un rol util. Mai precis, fiind convins de acceptarea lui, şi pus în situația de a nu avea comunicare telefonică cu Bucureştiul, a dat el un răspuns precedând pe cel al guvernului român. (Notez, pentru a întregi episodul, că în starea de aproape panică provocată de blocarea comunicațiilor telefonice cu Moscova, telefonistul nostru şef pe când raporta lui Al. Cretzianu că nu se mai putea obține legătura şi lucrul putea atrage tocmai ceea ce acceptarea ultimatumului urmărise să evite, războiul, telefonistul a arătat că s-ar fi putut folosi calea Berlinului. Ceea ce s-ar fi şi făcut). Nu vreau să mă opresc la protestul lui Davidescu față de lovitura sovietică, ci la muțenia lui, la încremenirea lui în fața lui Molotov, în cazul ocupării regiunii Herța, din Dorohoi. Această regiune din Vechiul Regat fusese ocupată totuşi de trupele sovietice. Pentru că guvernul sovietic declarase că va reocupa Basarabia în limitele ei dintotdeauna, guvernul român a crezut într-adevăr că era vorba de o greşeală a autorităților inferioare şi l-a însărcinat pe ministru să ceară reintrarea în situația determinată de hartă. La fel în chestiunea unor puncte pe brațul Chilia (Stari Stambul, Musura etc.). Din aceste motive l-a însărcinat pe Davidescu să ceară revenirea la afirmațiile oficiale. Când s-a prezentat cu cazul la Molotov, acesta i-a răspuns tare pe dreptul său, că demersul nu era întemeiat şi ca să-i dovedească lucrul, i-a arătat harta originală pe care era trasă cu creionul roşu linia care despărțea noua frontieră, linia Molotov. I-a explicat că linia fusese trasă cu un creion roşu de mână foarte gros, care la scara şi la grosimea liniei trase cu creionul atât de gros, includea şi regiunea Herța! Îmi povestea Davidescu cum a rămas fără grai în fața acestei demonstrații. Nici măcar nu şi-a adus aminte de Brenner.

Si un mic fragment despre „fratia de arme” :

„ Mai puţin inofensive sunt însă următoarele: spre sfârşitul lunii septembrie '44, eram la U.G.I.R., vine omul de serviciu şi anunţă pe doamna preşedintă a Crucii Roşii. Ies repede şi o poftesc în birou. Era doamna Irina Sturdza, respectabila preşedintă de onoare a acelei societăţi, nepoata directă a lui Ion Câmpineanu şi soția unui cunoscut fost magistrat, Costăchel Sturdza, care înfruntase public pe nemţi, sub ocupaţie, în timpul primului război, închis în lagăr etc. etc. Cunoşteam pe copiii lor şi venise de-a dreptul la mine ca să-mi ceară cu o voce gâtuită să o introduc la ministru. Mă duc să-i spun, dar acesta mă roagă să o ascult eu pentru că el era cât se poate de ocupat. Cred că nu se va şti niciodată cât era de adevărat acest lucru şi în ce stare de nervi. Dânsa mi-a spus atunci că venise pe loc să ceară intervenţia superioară pentru că depozitele de medicamente şi materiale atât ale Crucii Roşii cât şi ale Patronajului desfiinţat şi repartizat tot Crucii Roşii fuseseră ridicate şi erau în continuare ridicate de armata sovietică şi valorau 800 milioane de lei de atunci.”

Si o alta relatare despre cum si au ajuns conducatorii Romaniei in URSS :

Nu mă aflam printre ei când s-a prezentat, neanunţat, un general sovietic, chiar atunci venit de la aeroport, declarând că are să-şi îndeplinească o misiune cu care fusese însărcinat de tov. Stalin. Şi anume să se încredinţeze personal de felul cum sunt trataţi Mareşalul şi ceilalţi.
Generalul Sănătescu i-a răspuns că sunt bine trataţi aşa cum se va convinge personal, dar ca până atunci, fiind dânsul nemâncat îşi face o plăcere de a-l invita la masă. Generalul sovietic a răspuns scurt, abia politicos că trebuie să-şi îndeplinească misiunea pentru care a venit pe loc, imediat. Generalul Aldea care se afla şi el la masă la „Mon Jardin” a fost însărcinat de primul ministru, fiind ministru de Interne, să-l însoţească pe cel trimis de Stalin.
Odată ajunşi în Vatra Luminoasă, unde se găseau cei arestaţi la Palat sub o primă pază a grupului lui Emil Bodnăraş şi sub a doua pază, exterioară a gărzii militare. Dar totul era acum înconjurat de trupe sovietice şi tancuri. Intraţi în casă generalul nou venit scoate o hârtie şi chiar dacă nu a scos o hârtie cum cred a-mi aminti, a comunicat verbal adevăratul rost al sosirii sale la Bucureşti, anume acela de a-i ridica pe toţi cei arestaţi şi de a-i duce în Rusia. Generalul Aldea a protestat energic şi inutil în numele guvernului român, a arătat că nu avea instrucţiuni şi că, în consecinţă, nu-i poate preda. Celălalt i-a răspuns că nici nu era nevoie de aşa ceva, că el îi ridică chiar cu forţa. Aldea a răspuns că se înclină în faţa forţei dar că el acordul nu şi-l dă.

Modificat de stelus (acum 1 an)


pus acum 1 an
   
dobricano
Membru Senior

Inregistrat: acum 16 ani
Va rog mai incarcati o data Stefan Moldovan - Patimile dupa Siberia. Multumesc!

pus acum 1 an
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
De STERS

Modificat de stelus (acum 10 luni)


pus acum 1 an
   
dragonix
Membru Junior

Inregistrat: acum 18 ani
Jacques Sandulescu - Donbas

Format docx, pdf, epub, mobi. Am corectat textul gasit pe net si l-am completat cu biografia (fascinanta) a acestui Mare Roman...

Romanul Donbas este povestea adevărată a unui evadat român din lagărul sovietic: Jacques Săndulescu, ce avea să devină Big Jacques în America, adică boxer profesionist, actor şi proprietar al unui bar de jazz din New York, e luat de pe stradă într-o bună zi şi dus în lagărul sovietic de la Donbas. După doi ani şi jumătate de chin, reuşeşte o evadare spectaculoasă. Jacques Sandulescu este unul dintre pionierii Karate Kyokushin-Kai , bun prieten cu Masutatsu Oyama.


pus acum 1 an
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Vaclav Havel
PUTEREA CELOR FĂRĂ DE PUTERE
ESEU din volumul Viața în adevăr
Editura UNIVERS, 1997
Traducere și postfață, Jean Grosu
Prefață de Andrei Pleșu
fisier pdf și word, neparolat
V1.0 mai 2023



Astăzi, după îndelungi căutări și așteptări, aveți in față un document extraordinar, eseul lui Vaclav Havel, Puterea celor fără de putere.
Înainte de a scrie mai departe trebuie să aduc multe mulțumiri colegului spicdegrâu. Mi-a făcut multe surprize, una mai plăcută ca alta în materie de scan. Pe rând, le veti avea și voi când le voi fi corectat.

Acum o scurtă istorie. Personal am găsit acest eseu pe site-ul autorului și mi-am propus sa-l traduc, dar engleza mea nu e strălucită, iar cu google translate ar fi ieșit ceva tare urât, oricât m-aș fi străduit apoi sa adaptez textul la ceva logic și normal.
Într-un răstimp scurt am găsit 2 variante. Una este cea apărută în serial în mai multe numere ale Revistei 22 in 1990 în traducerea Ancăi Oroveanu. (din serial lipsește partea cu numărul 8 apărută în numărul 9 al revistei 22 ce lipsește din arhivă.
Cealaltă este varianta de față luată din volumul Viața în adevăr în traducerea lui Jean Grosu.
Personal, de voi găsi si partea lipsa am sa fac efortul de al scrie de la tastatură (formatul pdf este de foarte proasta calitate – se poate citi, dar nu poate fi tratat cu ABBY.) De ce? Fiindcă traducerea din volum mi se pare de un nivel mult, mult prea înalt pe alocuri, folosind in traducere termeni mult prea pretențioși. Sau uneori fraze fără sens sau prea pompoase scoțând anumite cuvinte...
Chiar și titlul este tradus altfel decit este cunoscut eseul in Romania.
El este scris într-un limbaj mult mai simplu, pentru a fi înțeles de toți.
De exemplu, autorul folosește HINTERLAND de două ori in text, iar traducătorul de 9 ori. Mai mult, traducătorul folosește termenul va banque pe care nu se obosește să-l explice (de parcă toți am merge la cazino sau am ști ce și cum se joacă baccara sau faro!), in timp ce autorul folosește sintagma de joc de noroc cu miza totul sau nimic (it is an all-or-nothing gamble).
Adică mi se pare o traducere mai de bun simț cea din 22 făcută poate in graba apariției revistei decât cea din volum făcută mai tihnit și mai pe îndelete....

Iar ca debut v-am pus istoria eseului asa cum am găsit-o eu pe site-ul de unde am luat și textul în engleză, în traducere proprie, istorie ce vă pune pe voi, mai tinerii cititori un pic în contextul socio-politic de atunci.

Desi nu face parte din literatura gulagului romanesc, am luat decizia sa-l pun aici si nu in alta parte fiindca il gasesc indisolubil legat de literatura de gulag de oriunde ar fi ea. Daca nu ma insel si Havel a facut niste inchisoare. As ruga din inima moderatorii sa-l lase aici si sa nu-l stearga sau sa-l mute. Pus aici, mai ales ca topicul este PUS SUS, deci la vedere, sper ca sa ajunga si sa fie citit de cit mai multi.

De asemenea, veti gasi in arhiva si eseul original in engleza, dar si cele 10 din 11 parti aparute in Revista 22.

Modificat de stelus (acum 5 luni)


pus acum 10 luni
   
dacopa
Membru Gold

Inregistrat: acum 2 ani

Dumitru Nimigeanu - Însemnările unui țăran deportat din Bucovina


Fundația Regală Universitară Carol I
1958/pdf/2.51mb


„Insemnarile tiparite in aceasta carte au fost scrise de catre taranul raman Dumitru Nimigeanu, din comuna Tereblecea in Bucovina de Nord. Impreuna cu milioane de sateni si oraseni din Europa de Rasarit, el a fost deportat cu familia sa in Siberia. Dupa sapte ani de chin, a reusit sa fuga inapoi in satul sau din Bucovina. De aici a fugit peste frontiera, in Romania, unde a trait ascuns de politia ce-l urmarea. A reusit sa fuga cu familia sa in Iugoslavia, unde a trait un an si jumatate prin inchisori si la munca fortat in mine. Izbutind sa treaca in Italia, a stat in lagarul de refugiati din Triest, apoi a emigrat in Australia, unde traieste acum cu sotia si fiica sa, pe care le-a salvat de atatea ori din ghearele suferintei si ale mortii.
Aceste insemnari scrise de Dumitru Nimigeanu cuprind numai fapte traite si intamplari vazute de el sau de cei ce au trecut prin ele. Cartea aceasta este un document istoric, nu o opera de imaginatie literara.“ - Grigore Nandris

Modificat de dacopa (acum 7 luni)


pus acum 7 luni
   
dacopa
Membru Gold

Inregistrat: acum 2 ani

Constantin Cesianu - Salvat din infern


Traducere din limba franceză de Maria Alexe
Humanitas/1992/pdf/14.76mb




M-am decis deci sa scriu, dar nu un roman, nu istorisiri sau anecdote. Pentru realizarea scopului propus m-am gandit ca ar fi mai util sa fac o marturie despre cele vazute si traite de mine in temnitele si lagarele de munca fortata in timpul celor noua ani de detentie. Este deci vorba de un fragment din suferintele indurate de cei peste un milion de detinuti politici romani. Dupa opinia mea, aceasta simpla relatare a celor traite de un detinut politic va fi utila, alaturi de toate celelalte, celor care vor dori sa cunoasca si sa restabileasca adevarul, atat despre soarta prizonierilor politici din Romania, cat si despre metodele folosite pentru a-i nimici... Tin sa spun ca nu mi-am permis nici o fantezie, nici o exagerare, nici o dramatizare a faptelor, limitandu-ma la a descrie ceea ce am trait, ceea ce am vazut si, numai in cazul „studentilor de la Pitesti“, ceea ce mi-au relatat numerosi martori a caror buna-credinta nu poate fi pusa la indoiala.

Modificat de dacopa (acum 7 luni)


pus acum 7 luni
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
„Plimbarile” prin hangarul meu de carti mi-a adus aceasta surpriza.
Pentru cei mai in virsta Doina Alexandru spune ceva. A fost redactor la Europa Libera. EU mi-o amintesc de pe la buletinele de stiri si de la emisiunea Din lumea comunista difuzata de 2 sau 3 ori pe saptamina dupa actualitatea romaneasca.
Asa ca numele acesta alaturi de cel al lui Corneliu Coposu nu poate fi decit benefic.
Este ceva rascolitor, mai ales ca da niste amanunte (ca de obicei altele decit cele din istoriografia oficiala si oficioasa) si despre 23 august si despre perioada 44-47, si despre Tamadau, despre ideile si justificarea unor actiuni ale lui Iuliu Maniu.
Opiniile domnului Coposu sunt de o franchete teribila, precedate sau urmate de o argumentatie de necombatut.
Cititi-o si dati-o tinerei generatii s-o citeasca. E scurta, dar plina de miez.


Dat fiind calitatea relativ slaba a fotografiilor din scan, aici nu aveti decit textul cartii.


DOINA ALEXANDRU – Corneliu Coposu, confesiuni
Editura ANASTASIA, 1995
Prefata Doina Alexandru
fisier pdf- SCAN si word,  neparolat


pus acum 5 luni
   
dacopa
Membru Gold

Inregistrat: acum 2 ani
Mulțumesc

Modificat de dacopa (acum 5 luni)


pus acum 5 luni
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Pentru tineri si pentru cei cu ochii la est, dar nu numai.

DUMITRU NIMIGEANU – Însemnările unui țăran deportat din Bucovina
PARIS, Fundația Regală Universitară Carol I, 1958
Prefața Grigore Nandriș
fisier pdf- SCAN si word,  neparolat


Autorul prefetei este unul din fratii Anitei Nandris-Cudla. Nu stiti cine e Anita?
Este autoarea ce deschide acest topic.

Multumesc colegului dacopa care a urcat scanul.

Modificat de stelus (acum 4 luni)


pus acum 4 luni
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
Trebuie sa incep cu multumiri pentru colegul spicdegrau pentru uriasa surpriza ce mi-a facut-o trimitindu-mi aceste scanuri. (Cam de mult, e drept, dar va rog sa ma iertati, acesta este ritmul meu.)
Apoi sa continui cu anuntul ca incepind de acum intr-un ritm ce nu va fi constant, veti gasi aici Inchisoarea noastra cea de toate zilele, prima editie, in 5 volume aparute la Editura Albatros. Variantele ce le gasiti acum pe net sunt 4 volume din cele cinci, lipsind volumul 4. Ele au fost corectate tot de mine fara a avea scan de control hat, acum multi ani de zile.
Personal am citit si varianta in 3 volume de la Humanitas. Am avut in biblioteca personala volumul 3, dar socot ca aceasta editie este mai clara, mai completa, cuprinzind si o serie de schite facute de autor sau de cineva din jurul lui la indicatiile lui.
Ii cunosteam vocea de la Europa libera de la prezentarea stirilor. Dar ce bucuros am fost apoi in 1990 cind toate acele voci au capatat chip.


ION IOANID – Închisoarea noastră cea de toate zilele
VOLUMUL 1, 1949, 1952-1954
Editura ALBATROS, 1991
fisier pdf- SCAN si word,  neparolat


Modificat de stelus (acum 4 luni)


pus acum 4 luni
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
ION IOANID – Închisoarea noastră cea de toate zilele
VOLUMUL 2, 1953-1955
Editura ALBATROS, 1991
fisier pdf- SCAN si word,  neparolat


Este un indemn la citire si recitire atentă atit pentru cei maturi, dar, mai ales pentru cei tineri.
M-a făcut sa realizez si sa scriu acest indemn două revelații ce le-am avut in timpul corecturii. Ambele sunt legate de listele de colegi de inchisoare pe care le face.
Prima revelatie este legata de o remarca pe care Ion Gavrila Ogoranu o face in Brazii se fring, dar nu se indoiesc. (O alta lectura obligatorie. Daca nu o aveti o puteti asculta (primele doua volume). Se gasesc pe noul forum gazduit tot de RI cu carti audio.) Ca si cum ar raspunde unui critic sau cuiva ce i se adreseaza, „Moșul” Gavrilă spune, citez din memorie: „Nu draga cititorule, nu sunt personaje, au fost oameni care au iubit si visat si care, de multe ori nu mai au pe acest pamint decit aceste rinduri scrise de mine.”
Am realizat ca din listele de nume si cuvintele mai multe sau mai putine spuse de autor, multi din cei pomeniti acolo nu mai au pe aceasta lume decit cele citeva cuvinte scrise de Ion Ioanid.
A doua revelatie s-a nascut din parcurgerea acestor liste. Dragii mei, veti observa ca au fost inchisi oameni de o deosebita valoare, cu studii stralucite, cu cariere extraordinare, care ar fi putut reconstrui o Romanie daca tara era tara si tancurile rusesti nu aduceau „fericirea” numită comunism. Si tot legat de acest lucru, portretul si povestirea intilnirii dintre Radu Cioculescu, mort in inchisoare, si fratele lui Serban, aflat incepind cu pag 447 din varianta word. Este cutremuratoare.

Modificat de stelus (acum 1 luna)


pus acum 4 luni
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
ION IOANID – Închisoarea noastră cea de toate zilele
VOLUMUL 3, 1956-1959
Editura ALBATROS, 1992
fisier pdf- SCAN si word,  neparolat


Acest volum III se deosebeste de toate celelalte printr-un capitol sa-i spunem deosebit.
El se cheama Lotul Patrascanu si incepe pe la pagina 205 din formatul word.
El contine o prezentare a personajelor, apoi o prezentare a procesului, dar si o analiza a acestor personaje si a comportamentului lor. Insa cel mai bun lucur este prezentarea lui Belu Silber, a convingerilor sale si a ideilor sale despre societatea comunista. Intr-un fel gasesti poate un raspuns la  De ce e Rusia asa astazi si de ce exista ceva speranta in restul tarilor comuniste de renastere si reconstructie.

„Dinu era grafician şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici. În această calitate, a fost solicitat să se prezinte la Muzeul de istorie a partidului, pentru executarea unor lucrări, ce-i vor fi încredinţate. În prealabil, a fost însă avertizat că va fi obligat să păstreze cu stricteţe secretul în privinţa lucrărilor şi a fost chiar pus să semneze o declaraţie în acest sens. Apoi, timp de câteva săptămâni, a lucrat în atelierul ce i s-a pus la dispoziţie, chiar în clădirea muzeului. Împreună cu alţi câţiva graficieni, pictori şi fotografi a lucrat la falsificarea, conform îndrumărilor ce le-au primit, a unei serii de documente şi fotografii. Uzând de plastografie şi fotomontaje, au produs, astfel, piesele ce urmau să fie expuse în sălile muzeului, spre a demonstra vizitatorului autenticitatea afirmaţiilor făcute de istoricii regimului, cu privire, mai ales, la lupta partidului în ilegalitate. Între altele, au montat panouri cu fotografii vechi, autentice, mărite, reprezentând grupuri de comunişti în diferite momente: la procesele ce li s-au intentat, participând la mişcări greviste sau la diferite întâlniri conspirative. Toate aceste fotografii au fost manipulate, fie înlocuindu-se o figură indezirabilă cu alta care corespundea intereselor partidului, fie adăugând figura unui personaj, care nici măcar nu era contemporan cu grupul din poză, dar confirma prin prezenţa lui alături de ceilalţi una din minciunile vehiculate de propaganda regimului.
Sfârşind de povestit aventura lui Dinu Mitache de la Muzeul partidului, mi-am exprimat părerea că niciun adevărat comunist nu putea fi de acord cu expunerea unor asemenea falsuri grosolane, care nu vor scăpa ochiului critic şi ironiilor publicului, ducând la discreditarea partidului.
— Te înşeli! mi-a replicat Silber. N-am nimic împotriva procedeului! Şi mi-a explicat de ce: Aşa după cum Partidul Comunist Român nu se poate spune că a fost un partid, cu cei numai 800 sau 1000 de membri ai lui, tot aşa nu se poate spune că a avut o istorie. De aceea, această istorie a partidului din ilegalitate trebuie inventată. Ori, numai contemporanii acestei perioade dintre cele două războaie mondiale, care sunt oameni bătrâni şi o mică parte a celor de vârsta dumitale îşi vor da seama de falsurile la care a recurs partidul pentru a-şi confecţiona un trecut glorios, pe care nu l-a avut. Cu trecerea timpului şi a generaţiilor, martori ale acelor vremuri, falsul va sfârşi prin a se impune ca adevăr istoric.”

Și mai are ceva deosebit acest volum. Acel ceva este ceva mai spre final, dupa pagina 300 in documentul word, cind povesteste de prietenii lui Paul Bandu si Sandu Ghica si povestile lor despre reeducare si... si tacerea Amnesty International cind Paul Bandu a depus un memoriu cind a ajuns la Londra si imposibilitatea de a-l scoate inapoi. Si acest lucru este si mai tulburator.

In final va mai atrag atentia asupra anexei, fiindca tot in aceste zile cind am terminat eu cartea de corectat se vorbeste de moartea lui Navalnîi și ca trupul i-a fost dat mamei lui după o saptămână. Au existat si alte vremuri, mult, mult mai grele si mai aprige.

Modificat de stelus (acum 1 luna)


pus acum 4 luni
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
ION IOANID – Închisoarea noastră cea de toate zilele
VOLUMUL 4 [b]
[b]Editura ALBATROS, 1994

fisier pdf- SCAN si word,  neparolat

Modificat de stelus (acum 6 zile)


pus acum 4 luni
   
stelus
VETERAN

Inregistrat: acum 12 ani
ION IOANID – Închisoarea noastră cea de toate zilele
VOLUMUL 5
Editura ALBATROS, 1996
fisier pdf- SCAN si word,  neparolat



Pentru acest volum va pun doar acest citat.

„Mircea Corbu, inginer din Brăila, a fost chemat să-şi ridice pachetul trimis de acasă. Conform uzanţei, a fost întrebat de sergent cine îi expediază pachetul. Acesta a pronunţat numele soţiei şi adresa. Nu! A răspuns sergentul. Atunci numele mamei. Nu! Numele tatălui. Nu! Atunci sergentul i-a spus că adresa este corectă, dar nu corespunde numele! Cine este Cristian Corbu?
În acel moment, Mircea a început să plângă. Întrebat de ce plânge, i-a răspuns: «După cinci ani de închisoare, am ocazia să aflu că, după arestarea mea, soţia a născut un băiat, şi că se numeşte Cristian!».
A doua zi, Mircea şi-a scris pe roaba cu care lucra numele copilului, pentru a-l avea mereu în ochi”.

Modificat de stelus (acum 14 ore)


pus acum 4 luni
   
Stelevadris
Moderator

Inregistrat: acum 18 ani
Uite una din cartile de aventuri ale adolescentei mele :)
Ioanid, acest James Bond romanesc :)


_______________________________________
Totul despre cărți - About e-books - Tehnici de scanare, sfaturi, proiecte etc. - Support, future projects, etc.

pus acum 3 luni
   
Pagini: 1  

Mergi la