allure
Membru Gold
Inregistrat: acum 15 ani
|
|
Eroul care nu a putut sa moara in Siberia.
Dumitru Mircescu.
Dumitru Mircescu despre el insusi:
Addenda Subsemnatul Dumitru Mircescu, domiciliat în București, vă aduc la cunoștință, Domnule Ministru al justiției, cazul meu singular de fost deținut și persecutat politic stalinist. 1) Datorită mistificărilor ideologice marxiste, de care mulți indivizi fără scrupule au profitat din plin, în anul 1937 am fost condamnat la 10 ani muncă silnică de către Comisia specială NKVD din U.R.S.S., pe care i-am executat integral la minele de cărbuni Vorcuta din tundra înghețului veșnic, de dincolo de Cercul polar de nord, în condiții de maltratări sălbatice, ger sub 40 grade și vifore uraganice (purga), foame canibalică, murdă¬rie ca pentru dobitoace și scorbut distrugător. 2) După înspăimântătorul coșmar am supraviețuit în nordul arctic, reușind să evadez din Siberia și să trec Prutul înot, în patria mea, România; revenit în țară, pentru a nu divulga cele trăite în iadul din răsărit, am fost tot timpul terorizat de către lefegiii organelor de represiune totalitară, arestat totdeauna fără mandat din partea Procuraturii sau fără să fiu adus la judecată cu probe în fața vreunui Tribunal. în anul 1949 am fost deținut șapte luni la închisoarea civilă de pe strada împăratul Traian din Galați, apoi trimis trei ani pe cale administrativă la construcția canalului Dunărea-Marea Neagră. Am muncit pe șantierul L.S. Bot de deal de lângă Cernavodă, până în 1953. Am fost ținut ostatic izolat într-o celulă, fără să fiu anchetat, aproxima¬tiv 3 luni după revoluția din Ungaria, întâmplată în 1956. La 22 septembrie 1986, în timpul unei percheziții domiciliare ilegale făcută de lefegiii securității criminale și, în lipsa mea de acasă, soția mea Maria Mircescu a fost aruncată de către zbiri de pe balconul locuinței noastre de la etajul opt, găsindu-și o moarte groaznică. Numele soției asasinate figurează pe listele cu victimele totalitarismului comunist afișate în sediul P.N.Ț.C.D.
Arestat abuziv la 24,mai 1987 când cu vizita lui Gorbaciov în România am fost internat la Cula, secție a spitalului de psi¬hiatrie nr. 9 Berceni, situată lângă comuna Popești-Leordeni. Precizez că eu nu consum alcool. A doua oară arestat de pe stradă de lefegiii stăpânirii totalitare, maltratat sălbatic în văzul trecătorilor muți și înecat în sânge, eu, om bătrân istovit de vârstă de 75 ani și cu mâinile prinse în cătușe la spate, am fost internat tot la Cula. Arestarea samavolnică a avut loc la 12 decembrie 1987 după demonstrația anticeaușistă de la Brașov, de care eu nici nu știam că avusese loc. Propun martori la cele arătate mai sus pe Neculai Const. Munteanu de la radio Europa Liberă, profesorul dizident Victor Frunză și profesor Dinu Zamfirescu de la Liberali ’93. 3) Protestez împotriva faptului de discriminare socială, precum că Asociația Foștilor Deținuți Politici din Mântu- leasa 10 a monopolizat întocmai ca o castă privilegiată dreptul de a fi socotiți ca atare numai cei arestați după anul 1945, când întreaga omenire știe că totalitarismul comunist are la activul său milioane de victime absolut nevinovate, începând cu revoluția bolșevică din 1917. Sintagma „fost deținut politic”, Asociația Foștilor Deținuți Politici și-a însușit-o de la revoluția din decembrie 1989. In vocabularul regimului totalitar comunist n-a existat expresia „deținut politic”. După război mulți viteji se-arată, spune proverbul popular. Unde au fost cei din A.F.D.P. în timpul terorii comuniste, că nu li s-a auzit glasul la nici unul. 4) în concluzie, cer extinderea stipulațiilor Decretului nr. 118/1990 asupra întregii perioade aflate sub teroare totalitară, la fel ca și în țările vecine României. Pentru cei 10 ani executați integral în iadul arctic de la Vorcuta, potrivit Decretului nr. 118/1990 să mi se recunoască pensia de fost deținut politic pe 15 ani împreună cu celelalte drepturi acor¬date, începând cu anul 1990. De 7 ani sunt purtat pe drumuri interminabile de birocrația câinoasă ce-și omoară timpul ascunsă prin birouri confortabile și cu lefuri asigurate. Munca silnică prestată de către foștii deținuți politici datorită unor condam¬nări nedrepte de către regimurile totalitare - atât cel stalinist cât și cel hitlerist, adevărate plăgi planetare - după toate conven¬țiile internaționale se despăgubește în mod obligatoriu, fiind socotite daune acordate eroicilor supraviețuitori, reduși la un mic procent de adevărați dizidenți, care au avut curajul vecin cu nebunia să se opună la lumina zilei abuzurilor fiarelor securiste. Petiția a rămas fără nici un răspuns. Cu stimă, Luptătorul anticomunist Dumitru Mircescu 26 februarie 1997
Carte: Lagarul mortii din taigaua siberiana - Dumitru Mircescu
Modificat de allure (acum 16 ore)
|
|