|
mastica65
Membru Senior
Din: Timisoara
Inregistrat: acum 12 ani
|
|
════ TOPIC ÎNREGISTRAT ════
Mergi la Catalog ►► Biblioteca R.I.
Unul dintre cele mai mari şi mai puternice state ale lumii antice.
Istoria Romei cuprinde trei mari epoci: perioada regalităţii (de la intemeiere până la 509 î.Hr.); republica (509 î.Hr. - 27 î.Hr.) şi imperiul (până la căderea cetăţii în mâinile lui Odoacru, în 476). Potrivit legendei, Roma a fost fondată în 753 î.H. de descendenţii tronului Enea, Romulus şi Remus. Până la întemeierea republicii, orașul-stat Roma a fost condus de 7 regi latini şi etrusci. Numai Pompilius (715-673 î.Hr.) a pus bazele principalelor instituţii civile şi a legiferat practicile religioase. Regii etrusci, care au venit la domnie în sec. 7 î.Hr., au dus o politică de expansiune şi o mare parte din Latium a intrat sub stăpânirea Romei. Tot aici s-au constituit Capitoliul şi Vechiul Forum. Tarquinius Superbusa fost ultimul rege roman. După ce fiul său Sextus a necinstit-o pe Lucreţia, Senatul Roman a decretat că Roma nu trebuie să mai aibă regi.
Republica romană (509 î.Hr.) era condusă de un senat şi de magistraţi, mai târziu consuli, aleşi anual de un senat format din patricieni. În sec. 5 î.Hr., după revolta plebilor, sunt admişi la guvernare repezentanții acestora, tribunii. În timpul republicii, Roma a continuat politica de expansiune, cucerind întreaga peninsulă. Pentru supremaţie în bazinul Mediteranei, porneşte şirul războaielor punice (conflictul cu Cartagina). Cucereşte pe rând, Peninsula Iberică (sec.2 î.Hr.), Macedonia, Grecia, Regatul Pergam, Bitinia, Regatul Pont, Siria, pe care le transformă în provincii romane. Spre sfârşitul sec. 1 î.Hr., după cucerirea Galiei şi a Egiptului, Roma devine una dintre cele mai mari puteri ale lumii antice. Pe plan intern, se confruntă cu profunde conflicte sociale (răscoalele sclavilor şi războaiele civile). În 44 î.Hr., Cezar e desemnat tribun pe viaţă, asumându-şi prerogativele ce ţin de dictatura personală. Asasinarea sa a dus la un nou război civil. Au loc restructurări constituţionale, care culminează cu instaurarea principatului. Octavian August s-a numit princeps (primul cetăţean), iar Senatul i-a dat titulatura de împărat (27 î.Hr.).
În sec. 1-2 imperiul şi-a extins graniţele, Marea Mediterană devenind Mare Internum. În timpul Antoninilor (96-192), imperiul atinge apogeul expansiunii teritoriale şi al puterii militare. Se întăreşte pocesul de romanizare al provinciilor (Dacia, Mesopotania, Armenia). Se construiesc apeducte, drumuri, bazilici. După această epocă de înflorire, numită şi „secolul de aur”, urmează perioada de declin (sec.3). Se accentuează criză internă sub împăratul Caracalla (211-217). Graniţele se prăbuşesc sub desele năvăliri ale triburilor germanice, iar în provinciile din Răsărit sunt invadate de perşi. Într-o jumătate de secol, din 235 până în 284, s-au perindat peste 25 de împăraţi la conducere. Diocletian (284-305) adoptă titulatura de dominus şi instaurează dominatul. Viaţa economică decade. Constantin I poate fi considerat al doilea întemeietor al imperiului. A reorganizat sistemul local de guvernare (prefecturi, dioceze, provincii), a legalizat creştinismul, a mutat capitala la Bizanţ (numit Constantinopol în 330). În 335, după moartea împăratului Theodosiu I, imperiul s-a scindat în Imperiul Roman de Apus (cu capitala la Ravenna) şi Imperiul Roman de Răsărit (cu capitala la Constantinopol). În Apus, sub presiunea atacurilor vizigoţilor şi vandalilor, imperiul se clătină, Roma fiind cucerită (476) de către Odoacru, primul rege barbar al Italiei. În Răsărit, statul continuă să existe până în sec. 15, sub denumirea de Imperiul Bizantin.
Modificat de mastica65 (acum 10 ani)
|
|
