menadel
MEMBRU VIP
Inregistrat: acum 12 ani
|
|
David Foenkinos s-a născut la Paris în 1974. A studiat literatura la Sorbona și a urmat în paralel cursuri de muzică, visând, pentru o vreme, să înființeze o trupă. A debutat în anul 2001 cu romanul Inversion de Vidiotie. De l’influence de deux Polonais, recompensat cu Premiul François Mauriac, urmat în 2002 de Entre les oreilles. În 2004 publică Potențialul erotic al soției mele (Le potentiel érotique de ma femme; Humanitas Fiction, 2017), care obține Premiul Roger Nimier în același an. Urmează un număr impresionant de romane, unele distinse cu importante premii literare: în 2005, în caz de fericire (En cas de bonheur; Plumanitas, 2008), Les cśurs autonomes în 2006, Qui se souvient de David Foenkinos? în 2007, carte care primește Premiul Jean Giono, în 2008, Despărțirile noastre (Nos séparations; Humanitas, 2011). Acestea sunt urmate de La délicatesse (2009), Lennon (2010), Le petit garçon qui disait toujours non (2011), Les souvenirs (2011), Le saule pleureur de bonne humeur (2012), Je vais mieux (2013), La tęte de l’emploi (2014), Charlotte (2014), ce câștigă Premiul Renaudot și Premiul Goncourt des lycéens, și de Le mystčre Henri Pick (2016).
David Foenkinos Potențialul erotic al soției mele
Humanitas,2017,184, Dan Rădulescu
Scan ctrl, docx, epub v0.9
Romanul Potențialul erotic al soției mele a fost distins cu Premiul Roger Nimier în anul 2004 și a fost tradus în douăzeci de limbi. Într-o bună zi, Hector face un gest pe care nimeni nu l-ar fi putut anticipa: încearcă să se sinucidă, dar este salvat în ultima clipă. Se dovedește apoi că în spatele tipului sociabil, al fiului iubitor și al funcționarului conștiincios se ascunde un personaj dominat de o pasiune irepresibilă, care îi face viața un coșmar – e un colecționar împătimit, colecționează rând pe rând orice, dar absolut orice: timbre, diplome, bilete de metrou, dopuri, proverbe croate, jucării Kinder, șervețele de hârtie, boabe de fasole, filme fotografice, suveniruri, butoni de manșetă, termometre, labe de iepure, scoici din Oceanul Indian, zgomotele de la ora cinci dimineața, etichete de brânzeturi… întâlnirile colecționarilor anonimi nu îi sunt de prea mare folos. Pentru a ieși din fundătura existențială, Hector nu vede decât o soluție, și anume să se însoare, ca să-și concentreze pasiunea pe un singur „obiect”: Brigitte, femeia vieții sale. Numai că lucrurile se dovedesc mai complicate decât se aștepta, iar patima revine, tulburându-i armonia conjugală, sub forma unei alte manii acaparatoare; de aici o înșiruire de pățanii, care mai de care mai neobișnuite, ducând la situații de un umor fără egal și implicând personaje extrem de bizare.
_______________________________________ "Cand nu vom mai fi copii, nu vom mai fi deloc!" Link la postarile vechi indisponibile
|
|