|
Andrew Asam
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 16 ani
|
|
Luand cina cu Andre
André: Bine! Da! Suntem plictisiti! Suntem cu toţii plictisiti acum! Dar ti s-a intamplat vreodată, Wally, ca procesul care a creat această plictiseala pe care o vedem în lume acum ar putea foarte bine fi o auto-perpetuare, forma inconstienta de spălare a creierului, creat de către un guvern mondial totalitarist bazat pe bani?
Şi că toate acestea este mult mai periculos decât am crede? Şi nu este doar o chestiune de supravieţuire individuala, Wally, dar că cineva care este plictisit este adormit, si cineva care doarme nu va spune "nu"? Intelegi, ma intalnesc cu acesti oameni, vreau să spun, uh, la doar câteva zile în urmă l-am cunoscut pe acest om pe care îl admir foarte mult, el este un fizician suedez, Gustav Björnstrand?
Şi el mi-a spus că el nu se mai uita la televiziune, el nu mai citeşte ziare şi el nu mai citeşte reviste. El le-a eliminat din viaţa lui, pentru că el se simte într-adevăr că acum trăim într-un fel de coşmar Orwellian, şi că tot ceea ce auzim acum contribuie la transformarea noastra in niste roboti!
Şi când am fost la Findhorn, m-am întâlnit cu acest extraordinar expert englez, care si-a dedicat viaţa pentru a salva copacii. Tocmai s-a întors de la Washington, facand lobby pentru a salva redwoods?
Are optzeci şi patru de ani si el intotdeauna calatoreste cu un rucsac pentru că el nu ştie unde va fi mâine! Şi când l-am intalnit in Findhorn mi-a zis: "De unde eşti?" Şi i-am spus: "New York". El a spus: "Ah, New York Da, asta e un loc foarte interesant Ştii o mulţime de New York-ezi care tot vorbesc despre faptul că doresc să plece, dar nu fac.!?" Şi i-am spus: "Oh, da!" Şi el a spus: "De ce crezi ca nu pleaca?"
I-am oferit cateva teorii banale. El a spus: "Oh, nu cred că este asa." El a spus: "Cred că New York este noul model pentru noul lagăr de concentrare, unde tabara a fost construita de către deţinuţii înşişi, şi deţinuţii sunt gardienii, şi ca ei sunt mândri de aceasta fortareatas pe care au construit-o, ei si-au construit propria lor închisoare
Şi astfel ei sunt într-o stare de schizofrenie, ei fiind atat gardieni cat şi prizonieri.. Şi, ca urmare, ei sunt lobotomizati, neavand capacitatea de a părăsi închisoarea pe care au construit-o, sau capacitatea de a vedea ca este oo închisoare.
Si apoi a scos din buzunar o sămânţă de copac, şi a spus: Acesta este un conifer. Mi-a pus-o in mana si mi-a spus: "Evadeaza inainte de a fi prea tarziu"
Vezi tu, de fapt, de vreo doi sau trei ani, eu si Chiquita am avut acest sentiment foarte neplăcut că într-adevăr ar trebui să plecam. Nu, ar trebui sa ne simtim ca niste evreii in Germania, din anii treizeci? Plecati de aici!
Desigur, problema era unde să meargem, pentru că se pare destul de evident că toată lumea merge în aceeaşi direcţie. Vezi tu, cred ca este foarte posibil ca anii şaizeci au reprezentat ultima explozie a fiinţei umane înainte de a se stinge.
Şi că acesta este începutul din ce a ramas din viitor, şi că de acum vor fi toti pur şi simplu niste roboti care bantuie de acolo-colo, nesimtind si negandind nimic. Şi nu va ramane nimeni care sa ne reaminteasca că a existat odată o specie numita fiinţă umană, cu sentimente şi gânduri. Iar istoria şi memoria sunt acum şterse, şi, în curând nimeni nu isi va aminti că a existat cu adevărat viaţă pe aceasta planeta!
Acum, desigur, Björnstrand consideră că nu există aproape nici o speranţă. Şi că ne intoarcem, probabil, spre sălbaticie, perioadă fără de lege, ingrozitoare. Oamenii Findhorn vad un pic diferit. Ei simt ca vor exista niste "spoturi de lumină", care va ţâşni în diferite părţi ale lumii, şi că acestea vor fi locuri invizibile in această lume, şi că, noi, sau lumea, se va raci, vom face călătorii invizibile in spaţiu pe aceste planete care exista, pentru alimentare cu combustibil si pentru ceea ce este necesar si trebuie să facem pe planeta noastra, şi ne vom intoarce înapoi.
Şi se presupune că trebuie să existe centre unde oamenii pot veni pentru a reconstrui un nou viitor pentru aceasta lume. Şi când vorbeam cu Gustav Björnstrand, el spunea că, de fapt, aceste centre sunt in crestere peste tot acum!
Şi asta este ceea ce încercăm să facem, ceea ce Findhorn încerca sa faca, şi într-un fel ceea ce am încercat să faca ... vreau sa spun, acelor lucruri nu li se pot da nume, dar într-un fel, aceste sunt încercări de a crea un nou tip de şcoală, sau un nou tip de mănăstire. Iar Björnstrand vorbeşte despre conceptul de rezerve, insule de siguranţă, unde istoria poate fi reamintita, şi fiinţa umană poate fi perpetuata pentru a menţine specia in aceasta perioada întunecată.
Cu alte cuvinte, vorbim despre un subteran, care exista într-un mod diferit în perioada Evului Întunecat, printre ordinele mistice ale Bisericii.
Iar scopul acestei ‚subteran’ este de a afla cum să păstram lumina, viaţa, cultura. Cum să păstram lucrurile vii. Vezi tu, mă tot gândesc că ceea ce avem nevoie este un nou limbaj, un limbaj al inimii, limbaje in pădurea poloneză acolo unde limbajele nu erau necesare.
Un fel de limbaj între oameni, care este un nou tip de poezie, poezia albinelor care danseaza si care ne spun unde este mierea. Şi cred că, pentru a crea acea limbă, va trebui sa invatam cum sa trecem printr-o oglindă într-un alt fel de spatiu temporal, unde sa avem acel sentiment de a fi uniţi cu toate lucrurile. Şi deodată, vom înţelege totul.
|
|
