|
franckcosta
Membru Senior
Inregistrat: acum 13 ani
|
|
Īn luna mai 2006, o echipă formidabilă condusă de Faith Morgan, aflată la primul ei film, lansa The Power of Community - How Cuba Survived Peak Oil, un film extraordinar de optimist, rodul unei cercetări de peste trei ani, care revela eforturile extraordinare ale unei mici naţiuni insulare, lipsită de resurse şi aflată vreme de decenii sub blocada infamă a americanilor, de a supravieţui crizei petroliere artificiale impusă de colapsul Uniunii Sovietice, din 1991, ce a provocat prăbuşirea īntregii economii cubaneze, īn aşa-numita "Perioadă Specială".
Filmul este foarte popular printre militanţii mişcărilor de tranziţie, care se străduiesc să ne facă să recunoaştem pericolele reprezentate de vārful petrolier şi schimbările climatice, pentru a ne convinge să facem paşii necesari īn vederea remodelării fundamentale a societăţii umane.
Aşa cum am argumentat continuu pe blog, consider ambele ameninţări ca fiind falsuri, generate şi īntreţinute prin forţa armelor şi a monopolurilor, de către marile imperii şi corporaţii transnaţionale, fiindcă soluţiile energetice alternative există şi nu stă īn puterea noastră să răsturnăm viciosul sistem capitalist, care impune īntregii lumi un drum sigur către dezastrul prin care a trecut Cuba īn anii '90, pe de o parte, iar, pe de altă parte, teoria īncălzirii globale rămāne o simplă minciună, neconfirmată de dovezi ştiinţifice, bună pentru impus taxe şi impozite şi justificat teorii eugenice.
Dacă vom rămāne blocaţi īn paradigma petrolieră, īnsă, atunci exemplul unei naţiuni care s-a aflat aproape de extincţie, din cauza condiţiilor artificiale impuse şi care a reuşit să-şi reconstruiască din temelii sistemele energetice, transportul, agricultura şi a supravieţuit, aşa cum sugerează strălucit titlul filmului, numai printr-o extraordinară coeziune socială comunitară, evitānd să concureze violent pentru puţinele resurse rămase, este un model demn de urmat, de toate naţiunile lumii.
Īn contextul războiului rece, purtat de ochii lumii īntre cele două creaţii ale bancherilor sionişti, URSS şi SUA, una dintre principalele victime a fost Cuba, folosită, datorită poziţiei sale strategice, īn apropierea coastelor Floridei, la doar 170 de km, drept "cap de pod" al sovieticilor, rol ce a ieşit perfect īn evidenţă īn timpul "crizei rachetelor", generată de disputa iresponsabilă dintre Kennedy şi Hruşciov.
Cuba, la fel ca majoritatea ţărilor, a fost obligată să se integreze "revoluţiei verzi", o sintagmă cel puţin de batjocură, din moment ce agricultura se baza numai pe īngrăşămintele şi pesticidele petrochimice şi pe un īnalt consum energetic, bazat pe combustibilii fosili ce alimentau o mecanizare excesivă.
Dezmembrarea URSS a condus fireşte la sacrificarea, printre primele, a acestei mici naţiuni şi de parcă nu ar fi fost suficientă pierderea a peste 80% din pieţele de import şi export, a intervenit "oportun" şi satanicul imperiu vecin, īnăsprind continuu condiţiile embargoului impus īncă din martie 1958, de la primele mişcări populare contra regimului dictatorial al paiaţei americanilor, Fulgencio Batista.
Blocada iniţială a căpătat un caracter oficial, din punct de vedere comercial şi financiar, īncepānd din 1960, fiind legiferată īnsă abia īn 1962, cānd a devenit un embargo total, datorită naţionalizării proprietăţilor particulare şi corporatiste americane din Cuba.
Īn 1992, prin decretarea Cuban Democracy Act, condiţiile au devenit şi mai drastice, motivate fiind de impunerea vechiului refren de lemn, atāt de drag imperialilor: "democratizare şi respectarea drepturilor omului".
Două etape succesive, legea Helms-Burton din 1996 şi deciziile prezidenţiale ale lui Bill Clinton din 1999, au īntărit condiţiile blocadei, fiind urmate de decizia luată īn această lună de mincinosul Obama, care se declara contra embargoului īn timpul campaniei electorale, de a prelungi starea de blocadă pānă īn septembrie 2012.
Marile puteri au presupus, fireşte, că guvernul de la Havana va cădea īn genunchi, cerşind īndurare şi s-au īnşelat īngrozitor vreme de aproape jumătate de secol.
Reacţia cubanezilor, după pierderea sprijinului sovietic, a fost contrară aşteptărilor: au reconstruit aproape de la zero īntreaga societate şi au dezvoltat o agricultură naturistă, bazată īn exclusivitate pe resursele locale ale fiecărei comunităţi, renunţānd aproape īn totalitate la īngrăşămintele şi pesticidele petrochimice.
Īn īntreaga ţară, cu sprijinul specialiştilor din comunitatea internaţională, s-a trecut la aplicarea īn masă a principiilor organice şi ale permaculturii, la agricultura urbană, la dezmembrarea marilor ferme de stat īn favoarea unor mici ferme private, extrem de productive, la īnfiinţarea micilor cooperative agricole ş.a.m.d.
Mişcarea agricolă naţională a transformat Cuba īntr-un paradis agrar şi un miracol, īn sine, o lecţie din care īntreaga comunitate mondială ar avea multe de īnvăţat, īnainte de a mai continua să jelească era petrolieră şi "binefacerile civilizaţiei consumeriste".
Desigur că SUA şi-a continuat propaganda murdară, zugrăvind Cuba īn cele mai negre culori posibile, ca pe o ţară săracă şi bolnavă aflată īn ghearele unui dictator sălbatic, continuānd, aşa cum arătam mai sus, să impună restricţii economice şi turistice, care īmpiedică mulţi americani să călătorească şi vadă cu ochii lor, care este adevărata viaţă a Cubei.
Criza energetică, aproape distructivă pentru o ţară electrificată īn proporţie de 95%, a fost depăşită, de asemenea, prin soluţii ingenioase locale, de genul transformării morilor de trestie de zahăr īn centrale energetice pe biomasă, īn extrasezon, sau folosirea energiei eoliene, hidro şi solare.
Economisirea energiei, acasă sau la locurile de muncă, şi introducerea micilor proiecte bazate pe energii regenerabile, sunt lucruri banale īn Cuba, o ţară īn care populaţia nu pare să ducă lipsa marilor "infrastructuri moderne" şi īn care guvernul nu pare să fi adoptat deloc rolul de "big brother" al aşa-ziselor democraţii occidentale, lăsānd locuitorilor o mare libertate de decizie.
Sunt convins totuşi că regimul fraţilor Castro continuă să conducă ţara cu o mānă de fier, blocānd multe iniţiative aşa-zise "democratice", dar, pe de altă parte, sunt la fel de convins că talentul americanilor la orchestrat lovituri de stat şi răsturnat lideri care nu le convin, ar fi condus de multă vreme la eliminarea regimului actual - aşa cum au īncercat cel mai de curānd īn America Latină, prin lovitura de stat organizată contra lui Hugo Chavez, īn 2002 - dacă cubanezii nu ar fi recurs la eliminarea tocmai a unor astfel de posibilităţi.
Dar ar fi bine să nu uităm, că această mică insulă are cea mai bună asistenţă medicală din cele două Americi, dacă ar trebui să-i dăm crezare lui Michael Moore şi documentarului său, Sicko, şi īşi permite chiar să ofere asistenţă medicală la export, īn beneficiul multor ţări īn curs de dezvoltare ale lumii.
Şi haideţi să dăm cuvāntul şi statisticilor oficiale, care spun multe despre această ţară atāt de hulită de presa corporatistă, tocmai din cauză că pare să fi reuşit, īn toate domeniile īn care ţările dezvoltate au eşuat lamentabil:
- cu o populaţie de 11 milioane de locuitori, "sărmana" Cuba este cea mai dens populată insulă din Caraibe;
- alfabetizarea ţării atinge cifra de 99,8%;
- mortalitatea infantilă este mai mică decāt a majorităţii ţărilor dezvoltate;
- speranţa de viaţă este de 77,64 ani (67,2 īn SUA şi, apropo, 73,98 īn Romānia);
- īn 2006 Cuba a fost singura naţiune din lume care a corespuns definiţiei WWF pentru dezvoltarea durabilă, cu o amprentă ecologică mai mică de 1,8 hectare pe cap de locuitor şi un index al dezvoltării umane de peste 0,8.
Īn cele din urmă, filmul nu este deloc unul pretenţios - deşi este multipremiat - dar ne oferă o viziune surprinzătoare şi mai mult decāt īncurajatoare, a unui "laborator" extins la scara unei naţiuni, care ne dovedeşte tuturor că se poate supravieţui şi chiar trăi sănătos, atunci cānd te adaptezi unor condiţii vitrege şi mobilizezi īntreaga cultură, reinvestind capitalul financiar, educaţional şi social nu īn valori corporatiste, ci īn cele comunitare, īn deschiderea către alternative economice benefice, abandonānd definitiv dependenţa de sursele convenţionale de energie, care par a ne uşura viaţa, īn timp ce ne transformă, de fapt, īn simpli sclavi ai societăţii de consum.
download film + subtitrare romana
|
|
