|
Andrew Asam
Pe lista neagra
Inregistrat: acum 16 ani
|
|
Secretul bancilor - iulie 2011
Se spune ca banii nu cresc in copac, e adevarat, banii nu cresc in copac, banii sunt inventati in conturile bancilor. Putini stiu ca bancile isi permit, in mod legal, sa creeze bani din nimic. Este unul dintre cele mai importante secrete bancare si motivul pentru care bancile sunt pe profit si atunci cand imprumuta bani, si atunci cand primeste depozite. Iata mai jos cum procedeaza banca.
Sa luam un exemplu simplificat, sa presupunem ca un client face un depozit bancar pentru suma de 10 000 Euro. Extrasul bancii ar arata 10 000 Euro, bani pe care banca ii detine acum (depozitul clientului nostru). Un alt client vine la aceeasi banca si isi deschide un cont de credit de 1.000 Euro angajandu-se sa ramburseze in viitor cei 1.000 de Euro + dobanda + comisioane, etc.
Daca in acest moment am arunca o privire pe fisa de extras a bancii, am vedea ca banca nu are suficienti bani reali daca cei 2 clienti ar vrea sa-si retraga banii care li se cuvin (adica daca depunatorul ar vrea sa isi scoata depozitul iar cel care a facut creditul, mia sa de Euro). Banca ar trebui sa aiba cash 11.000 de Euro, in realitate are cash doar 10.000 Euro, 1.000 sunt bani creati "din nimic" dar pe care cel creditat ii va rambursa cu dobanda si comisioane.
Practic banca ruleaza aceiasi bani, ei fiind multi doar din perspectiva clientilor, in realitate banii pe care un client ii depune, sunt banii pe care un altul ii imprumuta pentru a cumpara de la altul o locuinta pentru ca acesta din urma sa ii depuna la banca sub forma de depozit si ciclul se reia.
Pentru a-si asigura o plasa de siguranta, multe banci adopta ca politica interna principiul rezervei fractionale conform caruia depozitele trebuie sa reprezinte doar 10% din banii rulati de banca. Pentru asta, banca se imprumuta la randul ei de la alte banci. Ati putea crede ca astfel se rezolva problema lichiditatilor, in realitate ea se agraveaza si mai mult pentru ca toate bancile care opereaza pe aceeasi piata ajung sa se imprumute intre ele si daca prin absurd (sau poate nu e chiar atat de absurd) toti ne-am retrage banii de la banci, doar 10% dintre noi i-am si primi pentru ca restul banilor pe care banca ii imprumuta, sunt bani virtuali, bani pe care banca i-a creat pur si simplu dupa modelul aratat mai sus.
Sistemul merge atata timp cat toata lumea are rabdare si incredere in sistem, datoriile se rostogolesc mai departe, bancile continua sa isi creeze 90% din bani, unii vor continua sa faca depozite iar altii sa se imprumute, jucandu-se cu aceiasi bani.
Dar situatia aceasta nu este proprie numai bancilor, la fel stau lucrurile si la nivel de state si datorii publice, unele voci afirma ca in SUA doar 5% din banii care ruleaza in economie sunt bani cash, reali, restul fiind bani virtuali care se regasesc in extrase si contabilitate dar nu si in masa monetara. Practic aceeasi suma de bani figureaza in mai multe locuri.
O mica anecdota
Daca v-ati pierdut in detalii, iata o mica anecdota care reda foarte fidel situatia bancilor, a depunatorilor, a celor care iau credite, a banilor in general si a cauzei care a dus la criza mondiala.
Intr-o padure, un castor muncea din greu la contruirea unui baraj, pentru cateva alune pe zi. La un moment dat se hotaraste sa depoziteze o parte din alune la veverita, stiind-o buna pastratoare de nuci si alune. Zis si facut, se intelege ca la fiecare sac de alune pe care il depune, veverita sa ii mai dea cateva alune in plus. Castorul incepe chiar sa faca economii, mananca mai putine alune pentru a umple mai repede sacul ce avea sa-l depuna la veverita.
Castorul munceste din greu si cum umplea un sac de alune, cum il depunea la veverita. In acelasi timp, alte animale din padure vor sa isi construiasca si ele baraje, il angajaza pe castor pentru cateva alune pe zi dar cum nu au de unde sa ii plateasca aceste alune, merg la veverita si se imprumuta.
Din sacii castorului, veverita imprumuta cu alune celelalte animale pentru ca acestea sa-l poata plati pe castor. Astfel castorul a ajuns sa fie platit cu propriile alune pe care le depozitase la veverita. Castorul numara sacii pe care ii depunea, fara sa stie ca sunt aceiasi saci pe care ii depusese si inainte, el isi facea deja calcule pentru pensionare socotind ca a strans destui saci + dobanda, pentru a putea trai linistit tot restul vietii.
Cand celelalte animale nu au mai putut rambursa alunele imprumutate + dobanda si comisioanele veveritei, constructia barajelor s-a oprit, castorul si-a pierdut locul de munca iar cand a mers sa isi verifice depozitul de alune, a constatat ca nu avea nici pe departe numarul de saci pe care ii numarase el.
Asa cum veverita plimba aceleasi alune ale castorului de la un client la altul, la fel procedeaza si bancile cu banii deponentilor sau cu banii pe care ii imprumuta de la alte banci (deci ai altor deponenti), de aceea cand o banca intra in faliment, apare o reactie in lant care afecteaza intregul sistem bancar, sistemul de pensii si intregul sistem economic in ansamblu.
Cu sau fara voia noastra, cu totii suntem prinsi in acest cerc vicios al banilor creati din nimic, fara acoperire.
|
|
