Forum Romania Inedit
Romania Inedit - Resursa ta de Fun 		Lista Forumurilor Pe Tematici
Forum Romania Inedit | Reguli | Inregistrare | Login

POZE FORUM ROMANIA INEDIT

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Pisii la Simpatie.ro
Femeie
24 ani
Ialomita
cauta Barbat
24 - 44 ani
Forum Romania Inedit / Off Topic / Cernobal !! Moderat de 80Inanna, Crizzu, Neo, cuculean, gabiandreicristian, maharet, maleficus
Autor
Mesaj Pagini: 1
Ra
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 19 ani
Acest post/topic nu exista !

Respect naid .

Modificat de Ra (acum 16 ani)
pus acum 18 ani
   
Ra
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 19 ani
INTRODUCERE
Joi 26 aprilie 1986 a devenit o dată memorabilă din istoria modernă, când unul dintre reactoarele centralei nucleare de la Cernobîl, din nordul Ucrainei, a explodat. A fost cea mai gravă defecţiune suferită vreodată de un reactor în istoria energiei nucleare, un Accident Maxim Credibil (MCA).

Centrala, situată la numai 20 km de centrul oraşului, era alcătuită din patru reactoare, fiecare generând câte 1.000 megawatts. Reactorul în cauză a explodat din cauza unor erori de operare şi a măsurilor de siguranţă inadecvate. Accidentul a fost direct legat de testele de rutină efectuate la turbinele reactorului respectiv. Testul cerea ca activitatea reactorului şi producţia reactorului termic să se deruleze la un nivel mai scăzut. ÃŽn timpul procedurii însă, reactorul a coborât până la un nivel de activitate neaşteptat de scăzut şi de instabil. La momentul respectiv, reactorul ar fi trebuit să fie închis, dar operatorii au decis să continue testul, iar evenimentele ulterioare s-au dovedit a fi catastrofale.

Peste 200 persoane au murit sau au fost grav rănite în urma expunerii la radiaţii, imediat după explozie. 161.000 persoane au fost evacuate, pe o rază de 30 kilometri distanţă de reactor. 25.000 kilometri pătraţi de teren au fost contaminaţi. ÃŽn timp, milioane de persoane au suferit probleme de sănătate provocate de radiaţii, de exemplu leucemie şi cancer tiroidian. Aproximativ 4.000 persoane au murit în urma efectelor pe termen lung ale acestui accident.

Dezastrul de la Cernobîl a adus în prim-planul atenţiei publice discuţia despre argumentele pro şi contra energiei nucleare. Criticii au considerat că accidentul era o dovadă dramatică şi alarmantă care susţinea poziţia lor antinucleară. Susţinătorii energiei nucleare au insistat însă că reactorul fragil de la Cernobîl era un model învechit, iar centralele din Europa occidentală şi SUA au demonstrat măsuri de siguranţă semnificativ îmbunătăţite, datorită tehnologiei mai performante pe care o utilizau.

Aceste evaluări contradictorii ale accidentului au determinat derularea unor cercetări ample privind standardele de siguranţă nucleară şi gestionarea elementelor radioactive folosite pe post de combustibil. ÃŽn prezent, aspectele fundamentale referitoare la avantajele şi riscurile energiei nucleare, precum şi la rolul viitor al acesteia, ca sursă de energie, continuă să facă obiectul unor dezbateri aprinse.
pus acum 18 ani
   
Ra
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 19 ani
Evenimente preliminarii

Centrala nucleară situată la 20 km de Cernobîl, în nordul Ucrainei, utiliza reactoare de tip RBMK-1000, un reactor cu apă sub presiune, moderat cu grafic şi răcit cu apă uşoară. Testele de rutină realizate la reţeaua electrică în reactorul numărul 4 au declanşat un lanţ de evenimente tragice, care au declanşat topirea şi explozia reactorului.

Centralele nucleare nu doar generează energie, ci o şi consumă. Când un reactor îşi alimentează propria reţea de energie, trebuie să fie conceput astfel încât să existe întotdeauna suficientă energie pentru a închide reactorul, în caz de urgenţă.

Fusese programată derularea unui test, pentru a stabili dacă electricitatea rămasă, generată de turbină după închidere, putea acoperi intervalul de timp necesar pentru pornirea generatoarelor diesel de urgenţă (aproximativ 40-60 secunde). Un test similar, derulat anterior în unitatea numărul 3, eşuase pentru că voltajul scăzuse prea rapid. Noul test, programat să aibă loc în timpul unei proceduri de rutină derulate pentru închiderea reactorului, urmărea să verifice dacă un regulator de voltaj îmbunătăţit putea remedia această problemă. Consecinţele s-au dovedit a fi fatale.

Noaptea la ora 1:00, în ziua de miercuri 25 aprilie, a fost iniţiată prima etapă de reducere a energiei produse de reactor, de la nivelul nominal de 3.200 megawatts până la 1.000 megawatts. Această reducere a nivelului de energie era normală în cadrul procedurii de rutină derulate pentru închiderea reactorului. La ora 13:05, dispecerul din Kiev a trimis centralei instrucţiuni să stabilizeze nivelul energiei produse la 1.600 MW. A doua etapă a reducerii nivelului de energie urma să se deruleze zece ore mai târziu.

La miezul nopţii s-a efectuat schimbul de tură în centrală. Seria de evenimente tragice care au determinat topirea reactorului s-a declanşat aproape imediat.
pus acum 18 ani
   
Ra
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 19 ani
Cronologiul Accidentului
Data 26 Aprilie 1986
Ora 00:28
Când nivelul energiei a atins 500 MW, operatorii din tura următoare au trecut pe sistemul de reglare automată a energiei. Dar acest sistem era defect, ca urmare valoarea-ţintă pentru regularizarea producţiei totale de energie a centralei nu a putut fi setată corect. Nivelul de energie al reactorului a scăzut neobişnuit de mult, până la 30 MW.

ÃŽn acest tip de reactor, când nivelul energiei scade, concentraţia de xenon-135 (un izotop) din miezul reactorului creşte temporar. Xenon-135 este un absorbant de neutroni foarte eficient, ceea ce însemna că, pe măsură ce se producea prea mult xenon-135, reactorul se afla în mare pericol de a fi xe-contaminat.

Reactivitatea era şi ea scăzută din cauza concentraţiei tot mai ridicate de xenon-135.
Ora 00:23
Ca răspuns la această situaţie, câteva dintre tijele de control au fost înlăturate, pentru a creşte producţia de energie a reactorului. Problema era că, în timp ce nivelul de xe-contaminare crescuse foarte mult, producţia de energie nu a putut fi ridicată decât la aproximativ 200 MW, sau 7 la sută din nivelul nominal. Regulamentul stipula că reactorul nu mai putea fi operat în condiţii de siguranţă dacă nivelul energiei produse cobora sub 20 la sută, dar reactorul tot nu a fost închis. Operatorii au ignorat şi faptul că nu existau suficiente tije de control în miezul reactorului. ÃŽn mod incredibil, următoarea etapă a testului a fost iniţiată, independent de aceste aspecte.
Ora 01:03
Principalele patru pompe de răcire, care acţionau ca o modalitate de a consuma energia în timpul testului, au fost comutate la putere maximă. Cum producţia de energie a reactorului era deja anormal de scăzută, iar fluxul de neutroni era, în consecinţă, scăzut, nivelul de contaminare a reactorului a crescut. ÃŽn ciuda acţiunii de răcire extremă, asigurată de pompe, nivelul de reactivitatea continua să scadă. ÃŽn încercarea de a stabiliza nivelul energiei produse, au fost înlăturate şi alte tije de control. La momentul respectiv, încă ar mai fi fost posibil ca reactorul să fie salvat, printr-o închidere de urgenţă a acestuia, însă operatorii nu au făcut acest lucru.
Ora 01:15
ÃŽn acest moment, reactorul devenise periculos de instabil. Chiar şi modificări infime ale parametrilor devin problematice în cazul unui reactor instabil, iar consecinţele pot fi dezastruoase. Pentru a se asigura că reactorul continuă să funcţioneze, operatorii au ocolit sistemul automat de siguranţă. Au fost ignorate mai multe semnale de avertizare.
Ora 01:23
Au început testele electrice. Valva de alimentare a principalei turbine a fost închisă, oprind fluxul de energie spre generator. Pentru a măsura cu acurateţe nivelul energiei care încă se genera, conductele de energie termică provenind din reactor trebuiau închise; în timp ce temperatura se ridica, agenţii de răcire începeau treptat să formeze bule de aburi. ÃŽn mod fatal, şi acest aspect a ridicat nivelul de reactivitate. ÃŽn contrast cu reactoarele cu apă uşoară din Occident, unde agentul de răcire funcţionează şi ca moderator, tipul de reactor folosit la Cernobîl avea un coeficient pozitiv abur-bule (coeficient de vid) când nivelul de energie era scăzut.

Fluxul crescând de neutroni însemna că toxinele neutronice din miez erau descompuse foarte rapid, făcând să crească în continuare nivelul reactivităţii şi producţia de energie a reactorului, ceea ce încălzea şi mai mult agentul de răcire. Reacţia nucleară evolua deja pe o spirală ascendentă, scăpată de sub control.
Ora 01:23:35
ÃŽn acest moment, directorul de tură a ordonat imediat iniţierea procedurii pentru închiderea în regim de urgenţă a reactorului. Pentru acest tip de închidere, este necesar ca toate tijele de control să fie reintroduse în reactor. Unul dintre defectele cruciale ale reactoarelor de la Cernobîl era că blocurile de grafit din vârful tijelor creşteau temporar radioactivitatea, în timp ce tijele erau introduse în miezul reactorului. Grafitul este principalul agent de moderare al reactorului.
Ora 01:23:44
Tijele de control, în total 250, au fost reintroduse simultan în reactor. Această manevră a ridicat dramatic nivelul deja excesiv al activităţii neutronilor. Reactivitatea nucleară a atins în scurt timp un nivel la care chiar şi numai neutronii imediaţi puteau declanşa reacţia nucleară în lanţ, fără a fi necesară prezenţa neutronilor întârziaţi (un fenomen numit "stare critică imediată". ÃŽn decurs de câteva milisecunde, energia produsă a urcat rapid la un nivel de câteva sute de ori mai mare decât valoarea nominală - un gen de creştere bruscă denumită în limbajul tehnic drept o "cursă totală a energiei nucleare".

Temperatura anormal de ridicată a deformat rapid canalele tijelor de control, împiedicându-le să mai intre complet în miezul reactorului, pentru a acţiona ca nişte agenţi absorbanţi eficienţi. Topindu-se din cauza căldurii, elementele combustibile s-au descompus, eliberând mari cantităţi de hidrogen. Acesta, combinat cu oxigenul din aer, a alcătuit oxi-hidrogen sau gaz detonant. Gazul s-a aprins la numai câteva secunde după cursa nucleară completă, provocând o explozie de proporţii.

Calota de etanşare a reactorului, care cântărea peste 1.000 tone, a fost spulberată, distrugând acoperişul clădirii în care se afla reactorul, care fusese special conceput pentru a proteja reactorul împotriva elementelor naturii. Cum miezul reactorului nu mai era închis etanş, grafitul din miezul său a început să ardă. ÃŽn următoarele zece zile, 250 tone de grafit au fost consumate în incendiu - aproximativ 15 la sută din rezerva totală a centralei.

Au fost eliberate cantităţi mari de radiaţii. Temperatura uriaşă a grafitului cuprins de flăcări a permis materialelor radioactive să fie proiectate la mare distanţă în atmosferă. Acolo, izotopi volatili precum iod-131 şi cesiu-137 au format aerosoli mortali. ÃŽnainte ca aceştia să poată fi spălaţi din atmosferă de ploaie, au fost purtaţi de vânt sub formă de nori radioactivi care au străbătut sute şi chiar mii de kilometri. Metalele radioactive, cu puncte de fierbere chiar mai ridicate, au fost eliberate sub formă de particule de praf, care s-au depus în vecinătatea reactorului.
Ora 05:00
Incendiile au fost stinse. Reactorul numărul 3 a fost oprit
Data 27 Aprilie 1986
Ora 01:13
Reactorul numărul 1 a fost oprit.
Ora 02:13
A fost oprit şi ultimul reactor, numărul 2. Pentru a diminua eliberarea produselor de fisiune şi a înăbuşi grafitul care încă mai ardea în miezul reactorului numărul 4, acesta a fost îngropat sub un strat de argilă, dolomit, bor, plumb, humă şi nisip. Aproximativ 5.000 tone de asemenea materiale care absorb căldura şi radiaţiile au fost aruncate deasupra reactorului. ÃŽn final, azotul a stins incendiul în care ardea grafitul. Datorită măsurilor luate pe scară mare pentru limitarea zonei afectate, eliberarea masivă de nuclide radioactive a fost în mare măsură oprită.
pus acum 18 ani
   
Ra
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 19 ani
Tehnologia

La cele mai multe reactoare din Occident, agentul de răcire are şi rolul de agent de moderare. Situaţia era însă diferită în cazul reactorului RBMK, folosit la Cernobîl. Când reactorul a căzut, activitatea de moderare a grafitului ar fi trebuit să rămână la un nivel constant, dar, în schimb, aburul format de agentul de răcire a ridicat şi mai mult nivelul radioactivităţii. La reactoarele din Occident, nivelul de moderare descreşte atunci când agentul de răcire produce abur, deci sunt mai puţini neutroni, iar nivelul de reactivitate se reduce, în loc să crească.

La ora actuală, un reactor este aprobat numai în cazul în care coeficientul bulelor de abur rămâne negativ în orice condiţii. Deşi reactoarele RBMK rezolvaseră această problemă într-o oarecare măsură, crescând nivelul de îmbogăţire cu uraniu şi adăugând mai multe tije de control, aceste metode nu au remediat în totalitate acest defect de concepţie.

Spre deosebire de cele mai multe reactoare moderne, reactorul 4 de la Cernobîl nu era încorporat într-o clădire masivă. ÃŽn final, acesta este principalul motiv pentru care atât de multe materii radioactive au fost eliberate în atmosferă. Focul de grafit care a izbucnit după ce acoperişul a fost spulberat a durat aproape 14 zile, proiectând în aer cantităţi uriaşe de produse de fisiune. Centrale nucleare cu acelaşi design precum cea de la Cernobîl sunt încă funcţionale în mai multe ţări din Europa de Est.
pus acum 18 ani
   
Ra
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 19 ani
Consecinţe pe termen scurt şi lung

A fost nevoie de trei zile pentru a evacua populaţia din jurul centralei. 161.000 de persoane au fost nevoite să îşi abandoneze casele.

Alimentele au fost imediat testate, pentru a se constata nivelul de iradiere. A fost necesară importarea de alimente necontaminate, iar metodele agricole au fost modificate rapid.

La momentul accidentului, 273.000 de persoane locuiau în imediata vecinătate a centralei nucleare. Câteva oraşe mici din zonă, de pildă Zaborie, din districtul rus Briansk, au prezentat nivele de contaminare cu cesiu-137 de până la 4 milioane Becquerel pe metru pătrat.

Imediat după explozie, după incendiul declanşat şi eforturile de stingere a acestuia, au fost internate în spital 203 persoane. 31 dintre acestea au murit. ONU a anunţat ulterior că 56 persoane muriseră din cauza expunerii la radiaţiile provocate de explozie şi incidentele conexe.

Printre victime s-au numărat în primul rând pompierii şi participanţii la operaţiunile de salvare, care au luptat să împiedice extinderea incendiului. Se pare că nici ei, nici numeroasele lor ajutoare, nu fuseseră informaţi asupra pericolului uriaş al radiaţiilor la care s-au expus. Cei mai mulţi dintre aceşti oameni au fost trimişi în zonă chiar lângă reactorul distrus, fără nici un fel de echipament de protecţie. Mulţi au primit ordin din partea armatei să se prezinte la faţa locului, alţii au fost atraşi cu recompense financiare sau de altă natură. 210.000 aşa-numiţi "lichidatori" (aproximativ jumătate dintre ei fiind soldaţi), plus alte 400 – 600.000 ajutoare au fost ulterior implicaţi în operaţiunile ample de curăţare a zonei afectate de accident.

Publicul nu a fost informat cu privire la nivelurile de radiaţie măsurate în timpul operaţiunilor de salvare. Cifrele publicate au fost false.

Materiile radioactive eliberate, în special nuclidele de iod-131 şi cesiu-137 au format aerosoli care s-au infiltrat profund în atmosferă. Un nor radioactiv s-a deplasat spre nord-vest, iniţial îndreptându-se către Scandinavia. Vântul s-a schimbat când norul era deasupra Mării Baltice, îndreptându-se spre sud-vest, într-o mişcare semicirculară. A traversat Polonia, Saxonia, Republica Cehă şi sudul Germaniei. Vântul s-a schimbat apoi din nou, bătând pe direcţia nord-vest, şi a suflat norul spre Marea Nordului, deasupra Olandei.

ÃŽn drumul său, acest nor radioactiv s-a deplasat prin mai multe zone de ploaie. Materialul radioactiv a fost spălat şi, la fel ca în cazul precipitaţiilor produse după o explozie nucleară, a ajuns să acopere solul şi să pătrundă în interiorul acestuia.

Multe recolte au fost contaminate în mod direct. Laptele vacilor şi caprelor a fost poluat indirect, prin intermediul lanţului trofic, la fel ca şi peştele şi vânatul (de exemplu, renii din Finlanda şi elanii din Suedia). Contaminarea radioactivă a alimentelor s-a extins, aşadar, mult dincolo de nordul Ucrainei. Publicul s-a alarmat şi au urmat dezbateri aprinse pe marginea efectelor iradierii alimentelor. ÃŽn anumite regiuni, de pildă în Bavaria, şi în prezent se mai găsesc urme de radiaţii în exces, în ciuperci.

ÃŽn regiunile grav afectate, zerul a fost extras din laptele produs la nivel local şi retras de la vânzare. Zerul a fost depozitat şi convoaie întregi care transportau praful contaminat au fost trimise dintr-o locaţie în alta, pentru că nimeni nu putea recicla în mod corespunzător acest produs afectat. Problema a fost discutată în presă şi de către autorităţi timp de ani de zile, dar nu s-au luat nici un fel de măsuri. ÃŽn final, pudra de zer a fost incinerată, o decizie care nu numai că a costat milioane de dolari, ci a şi provocat proteste pe scară largă.

Particulele radioactive formează reziduuri foarte rapid. Ca urmare, apele stătătoare, de pildă lacurile de acumulare, au fost contaminate pe termen scurt. La un moment dat, autorităţile locale chiar au închis locurile comune de joacă.

Pe aproximativ 10.300 kilometri pătraţi din jurul locului unde s-a produs accidentul, nivelul de cesiu-137 depăşea 555.000 Becquerel pe metru pătrat (15 Curie pe kilometru pătrat). Un nivel nefiresc de mare de radiaţii a fost măsurat şi în zone mai îndepărtate. 7.900 km pătraţi din Rusia, 4.700 km pătraţi din Ucraina şi 16.000 km pătraţi din Belarus au prezentat niveluri de radiaţie de peste 185.000 Becquerel pe metru pătrat (5 Curie pe kilometru pătrat).

Belarus s-a aflat în cea mai defavorabilă situaţie, colectând 70 la sută din precipitaţiile radioactive. ÃŽn multe regiuni, până la 22 la sută din sol a fost contaminat cu cesiu-137. ÃŽn regiunile din Germania unde norul radioactiv trecuse printr-o zonă cu ploaie, s-au înregistrat valori maxime ale contaminării cu cesiu-137 de până la 100.000 Becquerel pe metru pătrat.
pus acum 18 ani
   
Ra
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 19 ani
Boală şi moarte

ÃŽn vecinătatea imediată a Cernobîlului şi în regiunile înconjurătoare, nivelul radiaţiilor a fost măsurat la 1.000 milisievert la nivelul tiroidei populaţiei din anumite zone şi la 100 milisievert în altele. Mai mulţi pacienţi au prezentat chiar niveluri semnificativ mai ridicate.

Măsurile de prevenire a răspândirii radiaţiilor nu au putut să împiedice înregistrarea unui nivel anual mediu de 5 milisievert în multe sate locale, chiar şi ani de zile după acest accident, ceea ce înseamnă că anumite părţi ale populaţiei au fost expuse unor doze foarte mari de radiaţii, într-o perioadă foarte scurtă de timp - doze mai mari decât cantităţile acumulate în mod normal într-o viaţă de om.

La scară mondială, nivelul mediu anual de radiaţii acumulate de un adult în urma iradierii naturale este de 2,4 milisievert.

Conform unui raport emis de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, 56 de persoane au murit ca urmare directă a exploziei reactorului de la Cernobîl. Cele aproximativ 4.000 persoane care au murit în regiune din cauza cancerelor provocate de radiaţii pot fi considerate victime pe termen lung.

Aceste cifre sunt susţinute de examinarea medicală a sute de mii de persoane, care au fost direct sau indirect implicate în operaţiunile care au urmărit să împiedice extinderea pe scară largă a efectelor accidentului nuclear. Organizaţii independente precum Greenpeace pretind că în operaţiunile de salvare au fost implicate mult mai multe persoane decât au declarat sursele oficiale. Există rapoarte conform cărora până la 860.000 persoane ar fi fost aduse în regiunea dezastrului.

Aproximativ 4.000 persoane au fost identificate ca suferind de cancer tiroidian. Totuşi, în cele mai multe cazuri, nu este vorba de un cancer fatal. Alte surse raportează că bolile nu au putut fi atribuite direct radiaţiilor sau nu au putut fi clasificate în mod corespunzător.

Conform statisticilor oficiale ale Ucrainei din 2002 şi proiecţiilor ulterioare, bazate pe aceste statistici, se estimează că au murit între 15.000 şi 50.000 persoane. De asemenea, se pare că a crescut dramatic rata sinuciderilor.

ÃŽn ucraineană, cuvântul "ciornobîl" înseamnă "pelin negru" (Artemisia vulgaris) şi este sinonim cu termenul “polyn zvychajnyj” (pelinul comun). Termenul "peliniţă" aparţine aceluiaşi gen de plante, iar în ucraineană se traduce ca “polyn hirkyj” (pelin amar sau Artemisia absinthium).

Deşi mulţi contestă această conexiune, unii ucraineni au ajuns să considere că topirea reactorului de la Cernobîl, care în ucraineană este "Ciornobîl", este o confirmare a Revelaţiilor 8, 10-11: "Şi al treilea înger a trâmbiţat, iar o stea mare a căzut din ceruri, arzând de parcă ar fi fost o lampă. A căzut peste a treia parte din râuri şi peste fântânile cu apă. Numele stelei este Peliniţă. A treia parte din ape s-au înecat în pelin. Şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că s-au făcut amare."P>
pus acum 18 ani
   
Ra
Pe lista neagra

Inregistrat: acum 19 ani
Cernobîlul astăzi

Cernobîlul era un oraş foarte vechi, atestat pentru prima dată în documentele oficiale în anul 1193. ÃŽn 1362 a devenit parte a Marelui Ducat de Lituania. ÃŽn 1569 a fost cedat regatului polon, dar abia după a doua împărţire a Poloniei, în 1793, a căzut sub dominaţia ţarului rus. Cernobîlul a devenit parte a Uniunii Sovietice şi a fost declarat oraş în 1941. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, Cernobîlul a rămas în interiorul graniţelor naţionale ale Ucrainei.

Oraşul se află în nordul Ucrainei, la 15 km de graniţa cu Belarus. Este situat în regiunea Kiev, în apropiere de locul unde râul Pripiat se varsă în bazinul kievean al Niprului.

ÃŽn mod tradiţional, locuitorii Cernobîlului îşi cîştigau traiul făcând comerţ cu vasele pe Nipru, topind fier şi îndeletnicindu-se cu agricultură la scară mică sau diverse meşteşuguri. Centrala nucleară, situată la marginea râului Pripiat, la 20 km în afara oraşului, a fost construită între 1971 şi 1977, fiind prima centrală nucleară a Ucrainei. Primul reactor a devenit operaţional în 1977, generând 1 gigawatt de energie electrică. Până în 1983, centrala a fost extinsă pentru a include patru reactoare, care generau în total 4 gigawatts. Urmau să mai fie construite încă două reactoare.

ÃŽnainte de accident, zona care este acum un oraş-fantomă era locuită de 18.000 persoane. ÃŽn primele patru zile din luna mai 1986, 161.000 persoane, de pe o rază de 30 km în jurul reactorului distrus, au fost evacuate. ÃŽn anii care au urmat au mai fost strămutate alte 210.000 persoane. Zona de excludere a fost extinsă la o suprafaţă totală de 4.300 kilometri pătraţi. Datorită situaţiei economice dificile, aproximativ 1.000 persoane din zonele înconjurătoare s-au întors în zona de excludere, care încă prezintă niveluri de radiaţie nefiresc de mari.

Aproape imediat după operaţiunile de curăţare a centralei, cele trei reactoare care erau încă funcţionale şi-au reluat activitatea. ÃŽn 1991 a fost închis reactorul 2, după un incendiu care a izbucnit în sala turbinelor. La sfârşitul lui 1997 a fost închis şi reactorul 1, iar pe 15 decembrie 2000 a fost închis şi reactorul 3, centrala nucleară fiind astfel definitiv închisă.

ÃŽn 1995, Ucraina ceruse 900 milioane $ statelor membre în G7, pentru a închide definitiv centrala de la Cernobîl. ÃŽn 1997, Ucraina şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au stabilit de comun acord un Fond de Susţinere pentru Cernobîl şi un plan de implementare corespunzător, pentru a finanţa construirea unei structuri permanente care să acopere centrala - un aşa-numit "sarcofag". Numai după construirea acestuia a fost posibilă închiderea reactoarelor 1 şi 3.

Din 1986, reactorul 4, care a explodat, a fost închis într-un sarcofag temporar. Acesta izolează reactorul distrus sub un strat gros de beton şi oţel. Sarcofagul este conceput să reţină în interior căldura şi radiaţiile emise de reactor, pentru că, în interior, nu s-au schimbat prea multe de la topirea reactorului. Din masa de 190 de tone a miezului reactorului, se estimează că 180 tone sunt încă acolo, sub formă de praf şi scrum, elemente combustibile topite şi întărite, precum şi sub formă de lichide scurse în puţul reactorului şi în zidurile fundaţiei. Cum sarcofagul existent nu este protejat în mod corespunzător împotriva eroziunii, coroziunii şi cutremurelor, s-au întocmit planuri pentru construirea unui nou sarcofag, mai rezistent, deasupra celui vechi. ÃŽn cadrul lucrărilor de pregătire pentru construirea noului sarcofag, acoperişul sarcofagului existent trebuie consolidat, iar sistemul de aerisire - îmbunătăţit.
------------------------------------------------
Sper sa ma scuzatzi Domni Moderatori
------------------------------------------------
pus acum 18 ani
   
Seth
Membru Gold

Din: Karnak
Inregistrat: acum 19 ani
O facut poc...

_______________________________________
"Si daca ma-nrolati in razboi, o sa ma declar inapt,
Caci nu vreau sa fiu erou, intr-o tara de C.A.C.A.T!!"
pus acum 18 ani
   
Neo
Moderator

Din: Zion
Inregistrat: acum 18 ani
prefer sa-l las acolo unde a ramas!! In recycle bin !
pus acum 18 ani
   
Baba Cloanta
MEMBRU DE BAZA

Din: Hotelul Tandrelor Desucheate
Inregistrat: acum 18 ani
Ne-am luat portia de radiatii.

Ce mi s-a parut cel mai infricosator in perioada aia erau cozile de la policlinici unde se astepta pt pastilele cu iod.

Si criminalii nostri conducatori ( nu ma refer numa' la Ceaausescu
) ne-au ascuns atatea zile dezastrul. Imi aduc aminte ca de 1 Mai am iesit la Cernica si era o gramada de lume . Nici nu aveam ce sa iesim din casa , dar porcii ne-au lasat sa facem o baie buna de radiatii.
pus acum 18 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la