bibescu
Moderator
 Din: depĺrtare
Inregistrat: acum 18 ani
|
|
Gheorghe Dinică (1934-2009)
Locul naşterii: Bucureşti
Data naşterii: 01.01.1934
Data decesului: 10.11.2009
Ocupaţie: Actor
Filmografie:
Strainul (1963)
Comoara din Vadul Vechi (1964)
Procesul alb (1965)
Golgota (1966)
Maiorul şi moartea (1967)
Columna (1968)
Prea mic pentru un razboi atit de mare (1969)
Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1971)
Felix si Otilia (1972)
Bariera (1972)
Cu mainile curate (1972)
Explozia (1973)
Dincolo de nisipuri (1973)
Ştefan cel Mare-Vaslui 1475 (1974)
Ilustrate cu flori de cimp (1974)
Filip cel Bun (1975)
Fratii Jderi (1973)
Zidul (1974)
Nemuritorii (1974)
Nu filmam sa ne amuzam (1974)
Comisar acuza, Un (1973)
Evadarea (1975)
Mastodontul (1975)
Prin cenusa imperiului (1975)
Cuibul salamandrelor (1976)
Marele singuratic (1976)
Osanda (1976)
Premiera (1976)
Trei zile și trei nopți (1976)
Actiunea Autobuzul (1978)
Doctorul Poenaru (1977)
Trepte pe cer (1977)
Drumuri în cumpănă (1978)
Revansa (1978)
Totul pentru fotbal (1978)
Bietul Ioanide (1979)
Ultima noapte de dragoste, prima noapte de razboi (1979)
Lumini si umbre (1981-1982) (Serial TV)
Reteaua S (1980)
O lume fara cer (1981)
Concurs (1982)
De ce trag clopotele, Mitica? (1981)
Intunericul alb (1982)
Pe malul stang al Dunarii albastre (1983)
Rîdeti ca-n viata (1983)
Secretul lui Bachus (1984)
Un petic de cer (1984)
Eroii nu au vârstă (1984)
Lumina la etajul 10, O (1984)
Zbor periculos (1984)
Vara sentimentala (1985)
Cuibul de viespi (1986)
Secretul lui Nemesis (1986)
Figurantii (1987)
Sa-ti vorbesc despre mine (1987)
Momentul adevărului (1987)
Lacrima cerului (1987)
Casa din vis (1991)
Divort din dragoste (1991)
Cel mai iubit dintre paminteni (1993)
Liceenii in alerta (1992)
Patul conjugal (1992)
Priveste inainte cu manie (1993)
Balkans, Balkans (1993)
Oglinda / Inceputul adevarului (1993)
Aceasta lehamite (1994)
Chira Chiralina (1993)
Crucea de piatră - ultimul bordel (1993)
Craii de Curtea Veche (1995)
Terente - regele baltilor (1995)
Faimosul paparazzo (1999)
Manipularea (2000)
Patul lui Procust (2001)
Razboi in bucatarie (2001)
Dupa-amiaza unui tortionar (2001)
Filantropica (2002)
Turnul din Pisa (2002)
Examen (2003)
Dulcea sauna a mortii (2003)
Bani de dus, bani de-ntors (2004)
Aleodor Imparat (2004)
Magnatul (2004)
Orient Express (2003)
Sindromul Timişoara - Manipularea (2004)
Omul grăbit (2005)
Vânătoarea (2005)
White Palms (2006)
Tinereţe fără tinereţe (2006)
Ticalosii (2007)
Supravietuitorul (2008)
Biblioteque Pascal (2008)
Teatru:
1961 Inspectorul de poliţie de John Boynton Priestley, regia Dina Cocea
1961 Celebrul 702 regia M.Ghelerter
1961 Centrul înaintaş a murit în zori de A. Cuzzani
1962 Sweik în al doilea război mondial de B.Brecht, regia L.Giurchescu
1962 Procesul domnului Caragiale de M.Ştefănescu, regia D.Esrig
1962 Pigulete plus cinci fete de Constanţa Bratu
1962 Nuntă la castel de S.Andras, regia L.Giurchescu
1963 Umbra de E.Svarţ, regia D.Esrig
1963 Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw
1964 Rinocerii de Eugčne Ionesco, regia L.Giurchescu
1964 Somnoroasa aventură de T. Mazilu, regia D.Cernescu
1965 Troilus şi Cresida de William Shakespeare, regia D.Esrig
1966 Capul de răţoi de G.Ciprian, regia D.Esrig
1967 Opinia publică de Aurel Baranga, regia A.Baranga
1968 Sfântul de Eugen Barbu
1968 Nepotul lui Rameau de Denis Diderot, regia D.Esrig
1969 Moartea lui Danton de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei
1972 Un fluture pe lampă de Paul Everac, regia Horea Popescu
1973 Trei fraţi gemeni veneţieni de Aldo Matiuzzi Collalto, regia David Esrig
1977 Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu
1978 Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu
1979 O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan
1980 Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Grigore Gonţa
1982 Ploşniţa de V. Maiakovski
1984 Iubirile de-o viaţă de Platon Pardau
1986 Ioneştii de Platon Pardău, regia Grigore Gonţa
1990 Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Şerban
1991 Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Şerban
1991 Merlin de Tancred Dorst, regia Cătălina Buzoianu
1992 Livada de vişini de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban
1997 Tehnica raiului de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu
1997 O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuţiu
1998 Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion Cojar
1998 Cotletele de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag
1999 Numele trandafirului adaptare după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa
2000 Şi mai potoliţi-l pe Eminescu de T.C. Popescu, regia Grigore Gonţa
2001 Take, Ianke şi Cadâr de V.I.Popa, regia Grigore Gonţa
2003 Ultima oră de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco
2006 Dansând pentru zeul păgân de Brian Friel, regia Lynne Parker
2006 Incontestabila ipocrizie de Teodor Mazilu, regia Mihai Ionescu
Televiziune:
1962 Colierul de Guard Peach
1962 Teatrul de marionete al Majestăţii Sale de I. Garneatasi şi Radu Nichita
1963 Păsările de Aristofan
1963 Obiecte găsite de Ştefan Tita
1963 Un joc neobişnuit de Friedrich Durrenmatt
1964 Popas între drumuri de Eva Dragomir şi Cornel Popa
1964 O seară la Gambrinus de Eva Dragomir şi Radu Miron
1965 Directorul de teatru de I. Dongorozzi
1965 Medeea de Euripide
1965 Neînţelegerea de Albert Camus
1965 Regele gol de Evgheni Svart
1968 ...Escu de Tudor Muşatescu
1968 Seara, târziu, în tipografie de Alexandru Mirodan
1968 Corupţie la Palatul de Justiţie de Ugo Betti
1969 Richard al III-lea de W. Shakespeare
1969 Ziariştii de Alexandru Mirodan
1970 Woyzeck de Georg Buchner
1970 Un nasture sau absolutul de Radu Cosaşu
1970 Furtul elefantului alb după Mark Twain
1970 Prometeu de Eschil
1970 Diavolul şi bunul Dumnezeu de Jean Paul Sartre
1970 Neînfricaţii, serial
1970 Trei surori de A.P. Cehov
1971 Alcesta de Euripide
1982 Lumini şi umbre, serial, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu
1984 Eroii n-au vârstă, serial
1999 Şarpele după Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici
2000 Război în bucătarie, regia Marius Barna
2007 Gala, serial
2008 Inimă de ţigan, telenovelă
2009 Regina, telenovela
2009 Aniela, telenovela
Premii şi distincţii:
Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, 2008
Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F., 2006
Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres", 2004
Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinţ - „Filantropica", 2002
Actor de onoare al filmului românesc
Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
Premiul de excelenţă - UNITER, 1999
Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal", 1992
Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
Premiul ACIN pentru „Figuranţii", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp", 1975
Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenuşa imperiului"
Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix şi Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", 1972
Marele premiu la Paris pentru „Troilus şi Cresida" de William Shakespeare
Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer
S-a stins un vulcan
In memoriam Gheorghe Dinică
Mergea agale pe Calea Victoriei, cam prin zona magazinului "Gioconda", într-o seară din toamna lui 1975... Adolescentul de şaisprezece ani îşi ia inima-n dinţi şi-l interpelează:
- Domnul Dinică...
Se întoarce încet, puţin contrariat...
- Bună seara... Îmi puteţi da şi mie, vă rog, un autograf...?
Treptat, pe chipul umbrit, conturat în contre-jour de lumina vitrinei, apare acel inimitabil rânjet malefic cu colţurile gurii arcuite în jos, trăsnind a Lăscărică, Paraipan şi Stănică Raţiu - de data asta, în semn de refuz binevoitor, o dată cu un clătinat din cap:
- ...Nu te superi, da' nu dau autografe.
Aşa era Gheorghe Dinică - Gigi, pentru câţiva privilegiaţi - pe cât de imens ca actor, pe atât de opus oricăror vedetisme. Nu dădea autografe, nici interviuri, nu primea reporteri să-i răscolească universul casnic, nu se ducea la premiere ca să se urce pe scenă (decât cu rare excepţii, cum ar fi "Prin cenuşa imperiului", unde Andrei Blaier l-a rugat insistent, datorită ponderii avute pentru valoarea finală a filmului de către acel inegalabil Diplomatul). Uneori, seara, uşor abţiguit, mai pica prin casa câte unor prieteni, aducând cu sine lumină şi haz acid - cum îmi povestea un coleg de liceu, Călin Cristescu: tocmai rula un film american pe TVR1, şi Dinică se amuza: "Ia uite-i pe ăştia, îşi dau cu cacao pe faţă - nu ca noi, aici, care ne tăvălim prin noroi pe bune!"
...Sau, în microbuzul unei echipe de filmare, picotind pe locul din faţă. La un moment dat, o frână bruscă. Tresare nea Gigi: "Ce-i, mă, ce e?" "Nimic, maestre, am ferit un biciclist..." Nu trece mult, altă smucitură. "Asta ce-a ai fost, mă?" "Să iertaţi, tot un biciclist..." - la care Dinică: "Eh... ţară de biciclişti...!"
1983-84... "Ploşniţa" lui Maiakovski, în regia lui Horea Popescu, la Naţional. Dinică, într-un epocal Oleg Baian - umplea scena cu culoare, perfidie, umor biciuitor, o coregrafie măiestru-comică de să mori... Eram zeci de oameni pe scenă, în două tabloui (Piaţa şi Nunta) iar magnetismul lui ne electriza pe toţi. Alţi actori şi figuranţi, pe la arlechini şi prin buzunare, nu se mai dădeau duşi, sorbind din ochi grupul de monştri sacri din fruntea distribuţiei, cu Dinică în centru - şi asta, la fiecare reprezentaţie! O binecuvântre de la Dumnezeu a fost, acest dar nepreţuit - două stagiuni să am parte de un colţişor din scena stăpânită de Gheorghe Dinică.
Doi ani mai târziu, acelaşi Horea Popescu îşi ecranizează, aproximativ, propriul spectacol cu "Gaiţele" lui Kiriţescu, în "Cuibul de viespi". Eram asistent de regie, de-acum - şi din nou se pogorâse asupră-mi un privilegiu divin; mă ocupam de o distribuţie de-a dreptul olimpiană: Tamara Buciuceanu, Coca Andronescu, Ileana Stana Ionescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin - şi, în celebrii Ianache şi Georges, micuţii titani Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, două zvârlugi capabile să răspândească în jur efluvii divine cu şfichiuiri de geniu. I-aţi văzut cumva citind scrisorile lui Mircea Aldea către Wanda Serafim - mai exact: Dinică citind, Marinuş dându-i replica. Dacă nu, daţi-mi voie: n-aţi văzut nimic! O bijuterie comică, făurită pe scena Naţionalului şi transpusă cu acel prilej şi pe peliculă. Pur şi simplu, să te îmbolnăveşti de râs, fericire şi admiraţie - şi mai multe nu!
Moraru şi Dinică - ce cuplu! Ce incredibil au putut ridica textul filosofic al lui Diderot "Nepotul lui Rameau", în regia lui David Esrig! Compoziţia alunecoasă, vie, cu mii de sclipiri şi tot atâtea umbre a lui Dinică, făcea ca dialogul teoretic să devină captivant ca o mixtură de thriller şi comedie irezistibilă. Sau, tot în acea vreme, a anilor de aur de la Bulandra, "Umbra" lui Evgheni Schwartz - acelaşi cuplu de platină, în regia aceluiaşi Esrig. Şi tot David Esrig începuse pregătirile pentru «En attendant Godot», la vremea când a ales libertatea - aşa că peste câţiva ani, sub coordonarea lui Grigore Gonţa, cei doi nedespărţiţi prieteni şi mari actori au pus totuşi în scenă spectacolul, încercând să aplice notaţiile din caietul de regie rămas în posesia lor. Dincolo de unele soluţii discutabile de finalizare scenică, ne-au dăruit un Estragon şi un Vladimir cum poate nici chiar Beckett nu visase...
Ce avea Dinică, de era atât de mare? De unde-i venea...? Greu de răspuns, greu de definit - omul era pur şi simplu un avatar al desăvârşirii. Cele aproape o sută de filme (doar trei mai lipseau!) în care a apărut între 1964 şi 2010 (când aşteptam să-l vedem în Tillius, din "The Mouth of Truth", de Noah Kadner), s-au plasat în mod inevitabil pe întreaga scală valorică, de la zero la zece - însă chiar şi în cele mai slabe, Dinică rămânea Dinică. Oricât de fuşerit scenariul, oricât de ineptă regia, oricât de însăilată post-procesarea, nimic nu-l putea face să se compromită. Era una cu profesiunea şi arta dramatică. Pe întreaga sinusoidă astfel parcursă, strălucesc în continuare Bastus, Stănică Raţiu, Lăscărică, Călăreţu, Paraipan, Salamandră, Butnaru, Tăticu', Diplomatul, Ion, Nae Girimea, N.M. Sisescu, Georges, Magnificenţiu, Vasile Potop, Mache Puzderie, Căpălău, Nae Gheorghidiu, Pavel Puiuţ, Aurică Fieraru - şi atâţia alţii...
Se impusese ca "un negativ de profesie", cum îl eticheta la un moment dat un comentariu din revista Cinema. Perfidia lui Stănică, din "Felix şi Otilia" (Iulian Mihu, 1972) rămâne inegalabilă, cu mult chiar peste portretul sugerat de paginile lui Călinescu. Şeful de bandă Paraipan (personaj care s-ar fi vrut un "legionar", ceea ce nu era nicidecum, căci scenariul şi regia mistificau cu deliberare istoria, chiar şi la nivelul tipologiei şi al profilurilor psihologice), din "Un comisar acuză" (1974) şi "Revanşa" (1978), ale lui Sergiu Nicolaescu, contura un portret impecabil al răului absolut - deşi incomparabil mai nuanţat rămâne perversul Lăscărică, din "Cu mâinile curate" (1972). Şi totuşi, versatilul făuritor de personaje nu era niciodată maniheist, chiar şi cei mai nesuferiţi dintre ticăloşii lui emanau o aură de charismă şi farmec - mai cu seamă Tăticu' din "Ilustrate cu flori de câmp" (Andrei Blaier, 1974), Diplomatul din "Prin cenuşa imperiului" (tot Blaier, 1976), sau Nae Girimea, din "De ce trag clopotele, Mitică?" (Lucian Pintilie, 1981).
Faţă de acest şir aproape continuu de monştri, sclipesc cu atât mai cald şi duios cele câteva personaje "pozitive" care ilustrează disponibilitatea nelimitată a actorului - ca în "Tatăl risipitor" (Adrian Petringenaru, 1974), "Evadarea" (Ştefan Traian Roman, 1975), "Zidul" (Constantin Vaeni, 1975), "Explozia" (1973) şi "Cuibul salamandrelor" (1977 - ambele, de Mircea Drăgan), sau recentul "Weekend cu mama" (Stere Gulea, 2009).
Dincolo de ceea ce înseamnă "adevărul personajului" (întotdeauna simţit ireproşabil), Dinică îşi îmbogăţea fiecare creaţie cu o marcă inimitabilă a propriei sale personalităţi (Atenţie! Mulţi încercau să-i imite, cu simpatie şi deferenţă, rostirea şi timbrul vocal - dar... adevărul este că doar credeau că i le pot imita!). Avea un "ce" al lui, situat la zona instabilă dintre bun şi rău, dintre sinceritate şi făţărnicie, dintre căldura care îmbrăţişează şi dogoarea care pârjoleşte, dintre calmul rece şi tăioşenia glacială. Lucirile din acei ochi înguşti, adesea mijiţi întunecos sub stânjenul sprâncenelor, ascundeau taine nebănuite, şi nu fără penumbre înfricoşătoare... Fermecător şi cumplit îi era rictusul, într-a sa tăietură piezişă peste dinţi, fie că transmitea căldura poznaşă a unui bunic sau cruzimea letală a unui demon cu chip de om. Recognoscibil oricând şi niciodată sută la sută acelaşi, îmi inspira fără tăgadă o comuniune de valori cu confraţi de-ai lui ca Peter O'Toole, Jack Nicholson, Robert de Niro, Al Pacino, Anthony Quinn, Aleksandr Kaliaghin, Nikita Mihalkov, Takashi Shimura - şi câţi şi mai câţi, de pe acel palier superlativ... cu o necesară precizare: spre deosebire de unii sau alţii dintre aceşti titani, pe Gheorghe Dinică nu l-am văzut niciodată, nici măcar din greşeala altcuiva, jucând mai prejos de bolta propriei sale perfecţiuni.
Dumnezeu ne-a luat atâţia actori-tezaur, în ultimii ani. N-avem ce face, asta-i viaţa... viaţa... Ah, da! Era una din vorbele lui! Îmi amintesc replica din "Prin cenuşa imperiului" - cu ce combinaţie inegalabilă de cinism şi fatalism rostea: "Deh... viaţa..." (preluându-şi astfel propriul tic verbal din realitate, cu aceeaşi intonaţie). Viaţa, care nu poate ocoli nicicând scadenţa finală - faţă de care, îndeobşte, reacţionăm meschin şi egoist: de ce l-ai luat, Doamne, de ce tocmai pe el...? Umanitatea, însă, ne îndatorează să reţinem că, în ultima vreme, marele actor era teribil de bolnav. Cu demnitatea, modestia şi bunul-simţ care l-au caracterizat întotdeauna (astfel valorizând şi mai mult, prin contrast, detestabilele canalii şi lichele pe care cu atâta măiestrie le compunea pe scenă şi ecran), Gheorghe Dinică a păstrat discreţia asupra suferinţelor care-i devorau insidios creierul, izvor al atâtor roluri unice, şi trupul împrumutat inepuziabilei galerii de personaje. După tot ce-a dăruit culturii acestei ţări, şi publicului, şi nouă, tuturor, e limpede că acum la bine s-a dus, nu la rău - de-a dreapta Tatălui, unde orice păcate omeneşti va fi săvârşit, de bună seamă îi sunt iertate. Să-l petrecem, dar, cu iubirea cuvenită unui înger tenebros ca el, şi printre lacrimi să-i adresăm... nu o ultimă, ci doar cea dintâi dintr-un şir nesfârşit de mulţumiri.
Dormi în pace, Nea Gigi - că mult bine ne-ai adus!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 noiembrie, 2009, h. 13:30-15:05
Bucureşti, România
_______________________________________
Filme Romanesti facute format DVD de bibescu
#01 - Nunta de piatra (1972)
#02 - Independenta Romaniei (1912)
#04 - Sarutul (1965)
#05 - Un film cu o fata fermecatoare (1966)
#06 - Acordati circumstante atenuante? (1984)
#07 - Mireasa din tren (1980)
#08 - Secretul cifrului (1959)
La filmele romanesti avem CATALOG. Se admite doar un topic pe film.
|
|
