icemann
MEMBRU VIP
 Din: Top Gun Naval Flying School
Inregistrat: acum 16 ani
|
|
In continuare va prezint o varianta a celebrei poezii intr-o varianta a zilelor noastre. Enjoy ... 
Scrisoarea a III-a
Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
„Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou...”.
„– N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur...”
„– Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodyguarzii să se uite prin parcare.
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5,
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arata un laptop „Sony”, care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezista şi îl suna pe mobil:
„– Tu eşti Mircea?”
...„– Da-mpărate, am uitat să iţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o ... pe centură, îndrumat de GPS!
Acum am parcat maşina. Unde eşti ?, ca vin la tine...”
„– Sunt la mine în maşină şi te vad, te-ndrepţi spre mine”.
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu sa îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân' la moarte cu ai turcului spahii.
„– Baiazide, ştii că-i criză, acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam că să ne batem,... dar la «Heroes» în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, daca ai wireless, să jucam «Conquiztador» ?”
„– Cum, când turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare «cool» ?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret
Ca am fost în multe lupte: Varna, Ialta sau Oituz...”
„– Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un «buzz» ??”
„– Mircea !!! Vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mişto de noi...,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război.”
„– Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
Pe «YouTube» n-as vrea sa pun, cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ti promit că pleci de-aicea cel puţin c-o mână ruptă.”
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
„Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe interzis”...
Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de „bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n „Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine !
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
„– Baiazid, hai să ne batem...!!, Unde eşti, de ce nu vii ?”
„– Mi-am scos în oraş ostenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă...”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
„– N-am ştiut că la «fast-food»-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti sa pleci pe «brânci»...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă a fost o farsă.
Dă-ne nişte «triferment» şi-o să facem cale-ntoarsă...”
Şi aşa scăpat-a Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă că «fast-food»-ul face bine.
Asta-i tot... Dar fiţi voi siguri ca Istoria o să zică:
„Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică...”
_______________________________________
 
|
|
