Code:
Veronica se întoarce
În 1972 şi '73 vedeau lumina marelui ecran filmele „Veronica" şi „Veronica se întoarce". Două filme muzicale superbe, mai ales pentru acele timpuri când totul era gri şi trist. O explozie de culoare, o minunăţie pentru ochii şi sufletul unui copil care nu vedea decât programe de desene animate alb-negru câte 10 minute pe zi.
Dintr-o dată, timp de câţiva ani, cea mai populară artistă a României a devenit un boboc de fată în vârstă de doar 4 ani, eroina celor două pelicule, Lulu Mihăescu.
Alături de ea, în cele două filme jucau nenumăraţi actori foarte iubiţi de marele public, printre care Margareta Pâslaru, Dem Rădulescu, Florian Pittiş, Violeta Andrei, George Mihăiţă şi una dintre cele mai îndrăgite artiste ale momentului, pe numele ei Angela Moldovan. Vocea ei unică, stilul inconfundabil, căldura cu care împânzea ecranul a făcut generaţii întregi de copii să-şi dorească să o vadă şi să o revadă.
Angela Moldovan a făcut turul lumii de câteva ori, a cântat şi încântat, dar „Cea mai frumoasă izbândă a mea este o piesă a costumului meu popular la care ţin mult, bundiţa. Publicul mă ştie în felul acesta şi oricât aş vrea să scap, la orice spectacol dacă nu cânt şi Bundiţa, nu se poate. M-am împăcat cu ideea, o împachetez de fiecare dată şi mă duc cu ea. Tot un costum popular purtam în «Veronica», acolo unde o interpretam pe Smaranda, fata în casă. Sunt tare mândră de asta...", îşi aminteşte Angela Moldovan.
Modestă, posesoare a unei inimi pline de căldură şi simplitate, artista Angela Moldovan a trăit atât de pur, încât îţi este cu neputinţă să rămâi indiferent. S-a născut în 1927, la Chişinău. S-a înscris la Litere. „Mă gândeam că voi ajunge profesoară şi voi avea pâinea asigurată. În paralel, m-am înscris şi la Conservator. Intrasem şi în corul Operei, ca să mai câştig un ban. După un an în cor, am câştigat un concurs pentru un post de solistă şi am început să cânt în diferite spectacole. Am rămas la Operă. Între timp, m-am căsătorit cu Victor Moldovan. Era în 1952." Din păcate, maestrul şi profesorul Victor Moldovan a lăsat un gol prin plecarea sa spre o lume mai bună, poate.
„Veronica" şi „Veronica se întoarce" au fost filmate aproape în acelaşi timp, frâiele fiind ţinute cu extrem de mare eficienţă de cunoscuta regizoare Elisabeta Bostan. Am vorbit cu Angela Moldovan despre acea perioadă fericită de care ne amintim toţi cu bucurie. „Eram ca o familie, mi-aduc aminte că toţi copiii ne călăreau pur şi simplu. «Veronica se întoarce» prezenta peripeţiile acestei fetiţe dintr-un orfelinat, care, la fel ca orice copil şi la fel ca în orice poveste, învaţă să deosebească Binele şi Răul din întâlnirea cu diferite personaje care îi devin vrăjmaşi sau prieteni.
Şi-a salvat răţuşca Veronica, dar a învăţat pe parcurs că în pădure nimic nu este ceea ce pare a fi. Mai ales când coana Vulpe (Vasilica Tastaman) îşi face apariţia, dar şi periculosul motan Dănilă (Dem Rădulescu). Greierele (Florian Pittiş), împărăteasa furnicilor sau Zâna (Margareta Pâslaru) fac parte dintre cei aproape de sufletul Veronicăi. Nu exista pauză de filmare în care să nu ne ocupăm de copii.
Cu mine era jale, că mă îndrăgeau toţi, e drept că şi eu pe ei, dar mai ales cu Bibanu, care glumea cu ei. Margareta Pâslaru era mai distantă, pentru că rolul îi cerea să fie severă şi să-i disciplineze pe cei mici. Era foarte conştiincioasă şi voia ca totul să fie perfect. Toată această mare familie se comporta exemplar la filmări, dar în restul timpului râdea şi glumea. Totuşi, nu au fost uşor de făcut, pentru că a lucra cu copii necesită multă răbdare. Erau mici, începând de la 3 ani.
Veronica, sau Lulu Mihăescu, avea 3 ani şi 10 luni, era micuţă, dar cânta dumnezeieşte. Avea o ureche muzicală fantastică. Era greu să lucrezi cu copiii, parcă ai fi păzit o turmă de iepuri. Filmam şi dintr-o dată auzeai unul dintre copii care spunea: «Vreau pipi», «Vreau apă», «Vreau la mama». Toţi săream să-i îmblânzim, să-i aducem înapoi. S-a lucrat cu o plăcere nebună, Bibanu era în vervă. Veneam noaptea târziu de la filmări într-un autobuz unde aproape toţi dormeam, doar Bibanu îşi făcea de lucru şi cânta cu Lulu, căreia toţi îi spuneam Veronica.
Erau aşa de drăguţi amândoi! Ea ştia tot filmul pe dinafară, partiturile tuturor, eu n-am mai văzut aşa ceva. Păstrez o amintire frumoasă acestui film, pentru că a fost ca un vis frumos. Dansul meu cu Bibanu a fost superb. Nici pe acesta nu îl pot uita. La Predeal s-a filmat mult, apoi, într-o casă boierească din Bucureşti şi s-a mai filmat la Mogoşoaia. În al doilea film căuta raţa fermecată. Mi-amintesc că Lulu s-a ataşat mult de răţuşca aceea. O chema Margareta. Voia s-o ia acasă după film, să o crească şi să moară de bătrâneţe. A sfârşit din câte ştiu pe varză, pentru că, după film, un recuziter a tăiat-o", a mai spus Angela Moldovan.
Ne despărţim de Veronica la fiecare final de film, dar ceea ce ştim sigur este că ea se va întoarce... |
