bibescu
Moderator
 Din: depårtare
Inregistrat: acum 17 ani
|
|
Cu parere de rau.  R.I.P. Pentru mine el va fi mereu Cel mai iubit dintre pămānteni.
FILM:
Ticalosii (2007)
Faraonul (2004)
Omul zilei (1997)
Eu sunt Adam! (1996)
Cel mai iubit dintre paminteni (1993)
Oglinda / Inceputul adevarului (1993)
Hotel de lux (1992)
Cei care platesc cu viata (1991)
Noiembrie, ultimul bal (1989)
Printul negru (1988) (Teatru)
Clipa de ragaz, O (1986)
Ciuleandra (1985)
Glissando (1985)
Concurs (1982)
De ce trag clopotele, Mitica? (1981)
Inghititorul de sabii (1981)
Intoarce-te si mai priveste o data (1981)
Pruncul, petrolul si Ardelenii (1981)
Buna seara, Irina (1980)
Bietul Ioanide (1979)
Avaria (1978)
Doctorul Poenaru (1978)
Editie speciala (1978)
Proprietarii (1973)
Adio, draga Nela! (1972)
Film cu o fata fermecatoare, Un (1966)
Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965)
Gaudeamus igitur (1965)
Strainul (1964)
----------------
TEATRU:
Adela - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Alex şi Morris - premieră: Teatrul Mic
Arca lui Noe - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Arde soarele deasupra lui Seneca - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Avram Iancu - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Barrymore - premieră: 23 decembrie 1999 Teatrul Naţional I.L. Caragiale
Cezara - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Cheile oraşului Breda - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Crinul - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Din jale se īntrupează Electra - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
don juan - premieră: Teatrul Naţional de Televiziune
Ecaterina cea Mare - premieră: 31 ianuarie 2005 Teatrul Naţional Radiofonic
Ecaterina cea Mare - premieră: Teatrul Naţional I.L. Caragiale
Faust - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Hoţii - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Infinitul Brāncuşi - premieră: 13 martie 2007 Teatrul Naţional Radiofonic
Intrusul - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Īn grădinile Murciei - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Lolita - premieră: 10 ianuarie 2003 Teatrul Mic
Luna şi focurile - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Michelangelo Buonarotti - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Neīnţelegerea - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
O poveste de iubire - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
O repetiţie moldovenească sau Noi şi iar noi - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Othello - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Pamela - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Pavilionul cu umbre - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Prinţul negru - premieră: Teatrul Naţional de Televiziune
Priveşte īnapoi cu mānie - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Prometeu - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Război cu Troia nu se face - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Să ucizi o pasăre cāntătoare - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Sechestraţii din Altona - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Stewardesa - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Tinereţea lui Moromete - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
Unchiul Vanea - premieră: Teatrul Naţional Radiofonic
----------------
Interview - iulie 2008 - sursa MediaFax.ro
Ştefan Iordache, īn ultimul său interviu: "Am jucat teatru pentru că nu ştiam să fac altceva".
Reporter: E ultimul interviu?
Ştefan Iordache: Da. Şi nu numai atīt, este ultima mea apariţie īn public, īn afara scenei, acolo unde bate inima mea.
Reporter: De ce?
Ştefan Iordache: Nu mai vreau să trăncănesc. La ce foloseşte? Sīnt mīhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mīhnit. Vorbim cu toţii īn vīnt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic īn societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decīt să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?
Reporter: Dar sīnteţi un reper pentru Romānia!
Ştefan Iordache: Crezi? Lumea mă ştie mai degrabă pentru că am cīntat cu Sanda Ladoşi şi mai puţin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai făcut eu. Nu mă indignează asta, ba chiar privesc situaţia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alţii destulă.
Reporter: Dar poate că nu o merită.
Ştefan Iordache: Eu ştiu? Nu vezi cine vorbeşte azi? Cine are pieptul mai bombat! Uite, īţi pun şi eu o īntrebare. Niciodată nu am ştiut ce īnseamnă vedetă. Explică-mi tu!
După părerea mea, vedetă este personajul care are cu ce să se legitimeze profesional, care are popularitate şi care caută să stimuleze mereu această imagine.Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sīnii goi, pozată īn porumb, e?
Reporter: Eu cred că nu, maestre. Vă īnţeleg. Tabloidele greşesc cīnd umflă personaje gen Alina Plugaru.
Ştefan Iordache: Cine e fata asta? După nume, o fi bună să-mi are niţel pămīntul?
Reporter: Mă īndoiesc.
Ştefan Iordache: Vezi cum e cu vedeta? Poţi să o pui pe fata asta līngă Radu Beligan şi Marin Moraru? De altfel, acesta este motivul pentru care ei nu se consideră vedete şi acelaşi lucru cred şi eu. Eu nu mai vreau īn această lume.
Reporter: Alegeţi să vă refugiaţi aici, pe aceşti 3.000 de metri pătraţi care mi se par un paradis, cu pivniţă, vie, răsaduri, pitici de grădină, cu veranda asta minunată.
Ştefan Iordache: Da. Acest loc este ca o mānă. Face parte organic din mine. Auzi liniştea asta compactă? Aici poţi trăi liniştit. Am cumpărat o mie de metri aici īn 1982, cu banii luaţi de la filmul «Glissando». Erau 90 de pruni aici. Pe primii 40 i-am tăiat chiar eu, cu fierăstrăul pe care īl vezi acolo, īn cui, līngă pivniţă. Apoi īncă două mii, după revoluţie. Crezi că aş fi avut bani pentru aşa ceva?
Reporter: Putem intra īn pivniţă?
Ştefan Iordache: Nu. E greu, trebuie să ridici un chepeng din casă.
Reporter: Īnseamnă că intraţi rar acolo.
Ştefan Iordache: Nu, dimpotrivă (īi lucesc ochii). Anul trecut, ciorchinii de strugure erau cīt mīna! Am făcut, din 400 de butuci pe care-i am, 900 de litri de vin. Alb, demisec. A ieşit cam tare de data asta. V-aş da, dar nu e indicat pe canicula asta.
Reporter: L-aţi lucrat singur?
Ştefan Iordache: Nu. Nu uita că eu sunt crescut īn vie. Bunicul meu avea două hectare de vie. Avea două sute de oi, pe care le-am păzit, aşa cum, de mic, am cules via. E normală armonia mea cu acest loc. Īn fine, vinul trebuie vorbit cu prietenii.
Trebuie cāntat cu ei. L-am chemat pe vecinul meu Dan Piţa, pe celălalt vecin, Papaiani, pe Mitică Popescu şi l-am cules īmpreună. Şi l-am pus pe Nicu Gigantu să-l cīnte.
Reporter: E o tradiţie cāntatul vinului?
Ştefan Iordache: Nu, dar cred că, decāt să faci şi să bei vinul de unul singur, mai bine īl arunci la canal.
Reporter: V-a plăcut şueta.
Ştefan Iordache: Mi-a plăcut cīrciuma, mai corect spus. Īntr-o anumită perioadă, mergeam īn cārciumi ca să observ oamenii, ca pregătire pentru un anumit rol. Plăcerea a fost să stau la şuete, pentru a comunica. Şi ca ieşire din starea rolului.
Da. Īţi fac o mărturisire. Dacă aş lua viaţa de la īnceput, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii. Dacă aş fi avut acum mintea de la 30 de ani, nu aş mai repeta acest drum, toate aceste roluri mari. Uită-te la colegii mei de generaţie, care-s ingineri sau doctori. Arată de parcă-s copiii mei.
Reporter: Nu vă cred. Sīnteţi un om născut pentru teatru.
Ştefan Iordache: Eu joc teatru, pentru că nu ştiu să fac altceva! Dacă ştiam să montez prize, asta eram, electrician. Eu nu am dorit să devin mare actor, dar soarta, Dumnezeu m-a īmpins aici. Cānd am dat admitere la Medicină, am făcut vizita medicală la facultatea de teatru. Iar cīnd am ieşit de acolo, mi-am notat īntr-un jurnal că niciodată nu aş vrea să trăiesc printre asemenea oameni. Dacă teatrul e inima mea, atunci află că inima mea a fost cucerită treptat, īn timp. Hmmm, am senzaţia că Dumnezeu m-a luat de păr şi m-a tras īn sus. Ştii, īn adolescenţă eram foarte jos.
Reporter: Nu vă mai place noua generaţie din teatru? Acum şapte ani, īntr-un interviu, Marin Moraru mi-a zis că nu vede pe nimeni ca un demn urmaş al generaţiei sale.
Ştefan Iordache: Nu era departe de adevăr. Copiii de azi nu mai au respect pentru meserie. Nu ştiu cum să plece mai repede de acolo. E adevărat, au şi multe tentaţii. Joacă la TV, īn reclame. Unii fac facultatea de teatru ca să ajungă prezentatori, manechini, secretare. Sigur, īn societatea modernă, trebuie să ştii teatru ca să vinzi un produs. Pe vremuri, avocatura era īn această postură.
Reporter: Oamenii privesc altfel teatrul?
Ştefan Iordache: Da. Am terminat facultatea acum 45 de ani, plus patru ani de şcoală rezultă că sunt pe scenă de 49 de ani. Eu īmi fac meseria aşa cum am pornit-o. Vin la teatru cu trei ore īnainte de spectacol, repet textul, intru īn stare. Numai Mitică Popescu face ca mine. Este şi el un maniac al teatrului. Şi, de 30 de ani, nu mi s-a īntīmplat să joc cu sala goală. Dar publicul s-a schimbat, s-a pervertit. Vrea să rīdă la teatru, lucru care a intrat subliminal īn urma influenţei unor trupe ca «Vacanţa Mare», «La bloc». Actorii tineri greşesc şi ei. Cred că şi dacă ar juca Hamlet ar vrea să facă lumea să rīdă. Dacă tinerii se simt frustraţi de ce a zis Marin, să arate, nu să-l critice!
Reporter: Dar īn societate, īn vīrful ei, nu vedeţi pe nimeni care să vă placă?
Ştefan Iordache: Pe nimeni. Văd doar oameni deştepţi, dar necinstiţi. La noi, gura bate scaunul, ca să nu zic altfel.
Reporter: Dacă n-aţi fi fost actor, ce aţi fi fost?
Ştefan Iordache: Nu chiar ospătar, dar sigur patron de restaurant.
Reporter: Şi de ce n-aţi īncercat?
Ştefan Iordache: Am īncercat. Cine naiba o fi inventat cārciuma? Unul deştept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde să bea un pahar, aşa că i-a chemat la el şi a cerut să fie plătit pentru asta. Prin 1990, am īncercat să fiu patron. Am luat o firmă, īmpreună cu alţi prieteni ingineri, dar n-am ştiut să ne descurcăm. Aveam 5.000 de vaci şi multe altele, dar au murit multe animale, pīnă cānd am vīndut-o lui Urzică, cel cu Coleus-ul, dacă-l mai ştii. Am luat, tot cu prietenii ăştia, pe la Obor, pe strada care se numea Kent - că acolo se găseau ţigări pe vremuri - o cārciumă, zisă "La Papa, după numele fostului patron. Dar n-a mers.
Reporter: Aveţi nostalgii?
Ştefan Iordache: Nu am decāt nostalgia tinereţii. E lucru de mare preţ tinereţea şi tārziu am īnţeles asta. Dar fiecare vārstă are rostul ei.
Reporter: Dacă aţi fi fost mai tānăr īn 1989, cine ştie cum ar fi fost viaţa.
Ştefan Iordache: Da. Pentru mine, schimbarea a venit tārziu. E bine că a venit, dar gāndeşte-te, am trăit īn două sisteme şi nici nu ştii ce greu e să scapi de anumite spaime. Libertatea pe care am primit-o a fost prost īnţeleasă.
Reporter: Cānd staţi aici, pe verandă, şi vă gāndiţi la trecut, nu regretaţi că nu aveţi urmaşi?
Ştefan Iordache: M-ai lovit īn punctul slab. Regret foarte mult. Dar m-a luat vāltoarea vieţii. Mă gīndeam mereu să treacă şi anul īn care eram, să-mi fac meseria bine. Şi a trecut vremea. E cea mai mare tāmpenie din viaţa mea.
Reporter: Aţi avut īnsă prieteni.
Ştefan Iordache: Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.
Reporter: Nu-mi spuneţi nimic de cele trei pisici ale dumneavoastră?
Ştefan Iordache: Te rog, sunt chiar nişte vedete. S-au pripăşit pe līngă mine şi le-am crescut cu drag. Oamenii īmi aruncau pisici peste gard, pentru că ştiu că-mi plac.
(Dincolo de verandă, īn casă, doamna Mihaela, soţia maestrului, citeşte "Confidenţial", iar līngă ea toarce un motan negru, Cascarache, preferatul lui Ştefan Iordache. Aflăm că cel gri, care a dormit tolănit pe scară tot timpul, pe nume Makelele, atacă supremaţia īn sufletul stăpīnului. Al treilea pare a fi plecat.)
Reporter: Aţi renunţat la casa din Bucureşti?
Ştefan Iordache: Nu, dar nu-mi mai place oraşul. E groaznic, de 15 ani mă extrag din el cāt pot de mult. Ceea ce devine greu. Īnainte făceam 45 de minute pānă aici, acum fac două ore. Asta e ţara īn care cad păsărele pe şosele, dărīmate de basculante, nu de cataclism. Sīntem de rāsul Bangladesh-ului.
Reporter: Soţia dumneavoastră m-a rugat să nu apară īn acest interviu. Dar vreau, totuşi, să-mi vorbiţi despre ea.
Ştefan Iordache: Ce să-şi spun? Că ea a insistat atunci, īn 1982, să iau acest teren? Īnţelegi? Pentru un bărbat este important să aibă lāngă el o femeie care să-l īnţeleagă. Ca să fie clar: dacă acest pămānt e ca mīna mea stīngă, Mihaela e ca māna mea dreaptă. Şi ea face parte din mine.
Reporter: Care e sensul vieţii?
Ştefan Iordache: Vrei să-ţi spun cuvinte mari. Cred că sensul vieţii īl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decāt să īncercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa.
Reporter: Sīnteţi mulţumit de viaţă?
Ştefan Iordache: Sunt unul dintre oamenii care dau extemporal seară de seară, la spectacol.
Reporter: După cum se vede, aţi luat notă mare, adică aţi īnvăţat bine lecţia.
Ştefan Iordache: Se pare că da".
----------------
Actorul Ştefan Iordache a īncetat din viaţă, duminică 14.09.2008, la ora 9.00 (ora Austriei), īntr-o clinică din Viena, īn urma unui stop cardio-respirator, precizează surse medicale.
_______________________________________
Filme Romanesti facute format DVD de bibescu
#01 - Nunta de piatra (1972)
#02 - Independenta Romaniei (1912)
#04 - Sarutul (1965)
#05 - Un film cu o fata fermecatoare (1966)
#06 - Acordati circumstante atenuante? (1984)
#07 - Mireasa din tren (1980)
#08 - Secretul cifrului (1959)
La filmele romanesti avem CATALOG. Se admite doar un topic pe film.
|
|
![[info] iordache (1941 2008) citeva imagini din filmul debut lui stefan iordache rolul andrei sabin Ucenic In Filme Romanesti](/img/pics/romania-inedit.3xforum.ro/ok_745064.jpg)