kameleonul
MEMBRU VIP
 Din: trance world
Inregistrat: acum 18 ani
|
|
Īntr-un studiu publicat luna trecută īn revista Nature Neuroscience - aflată īn topul mondial al publicaţiilor de ştiinţă - se arată că, utilizānd un sistem de scanare al creierului cercetătorii au putut să prevadă deciziile subiecţilor cu şapte secunde īnainte ca aceştia să fie conştienţi de ceea ce urmează să decidă.
Cum s-a desfăşurat studiul? Simplu: participanţilor li s-a cerut să apese un buton cum vor ei, ba cu mīna dreaptă, ba cu cea stīngă. Evident, această procedură s-ar putea dovedi mai puţin relevantă pentru studiererea comportamentului cerebral cīnd participanţii trebuie să elaboreze decizii mai complicate, mai ales că īn acest caz ar fi implicate mai multe porţiuni ale creierului.
Cu toate acestea, rezultatele banalului studiu ridică mari semne de īntrebare cu privire la natura "EU"-ului şi autonomia noastră īn gīndire: cīt de liberă este voinţa proprie ori, conceptul de alegere conştientă reprezintă de fapt doar o iluzie?
"Deciziile pe care le iei sunt pregătite din timp de activitatea cerebrală. Pīnă īn momentul īn care conştientizezi ce faci, marea parte a muncii a fost deja efectuată de creier" - explică John-Dylan Haynes, coautor al studiului, cercetător īn domeniul neurologiei la Max Planck Institute.
Ceea ce a făcut Haynes, a fost să reediteze un experiment mai vechi al lui Benjamin Libet (psiholog, ex-cercetător īn cadrul Universităţii din California, SUA), care a demonstrat că o porţiune din creier implicată īn coordinarea activităţilor motorii reacţionează cu o secundă īnainte ca subiecţii să apese pe buton. Studii ulterioare au susţinut teoria lui Libet cum că activitatea subconştientă precede şi determină alegerea conştientă. Totuşi, nici Benjamin Libet, nici susţinătorii lui, n-au reuşit să demonstreze că īntre apariţia deciziei şi punerea acesteia īn practică trece un timp atīt de semnificativ - circa şapte secunde - după cum arată studiul lui Haynes.
Īn cele şapte secunde scurse īnainte ca subiecţii experimentului Haynes să aleagă după capul lor īntre a apăsa butonul cu mīna draptă sau stīngă, activitatea cerebrală a acestora s-a accentuat pe o porţiune specifică a cortexului (frontpolar cortex) - asociată cu planificarea elaborată a unei acţiuni. Imediat după aceea, activitatea cerebrală s-a mutat pe cortexul parietal, o regiune care face legătura īntre gāndire şi executarea acesteia. Echipa lui Haynes a monitorizat aceste modificări neurologice cu un echipament de tip MRI (Magnetic Resonance Imaging). Echipamentul de imagistică medicală prin intermediul rezonanţei magnetice e utilizat pentru a obţine imagini detaliate ale diferitelor părţi ale corpului, din orice unghi, īn urma generării unui cīmp magnetic extrem de puternic.
Cu ajutorul detaliilor monitorizării, cercetătorii au putut prezice cu mare exactitate dacă subiecţii urmează să apese butonul cu mīna dreaptă sau stāngă, alegere care, pentru subiecţi, părea a fi urmarea unei acţiuni conştiente şi imediate.
Concluzia aparentă a studiului ar fi aceea că nu suntem cu adevărat proprii noştri stăpīni cīnd vine vorba despre ceea ce gīndim. Totuşi, acest studiu nu poate infirma existenţa voinţei proprii, deoarece experimentul efectuat de echipa lui Haynes nu reflectă dinamica mentală īn cazul deciziilor mai complicate (altele decīt a te hotărī cu ce mīnă apeşi un amărīt de buton).
"Deciziile de viaţă, gen 'voi cumpăra această casă sau cealaltă, o să mă angajez aici sau īn altă parte' nu sunt decizii pe care cercetătorii să le poată studia foarte bine cu ajutorul scanerelor cerebrale" - recunoaşte John-Dylan Haynes.
Pe de altă parte, au existat şi predicţii eronate. Motiv pentru care, cercetătorii au considerat că este posibil ca voinţa proprie să intervină īn ultimul moment, permiţāndu-i individului să schimbe o decizie subconştientă nedorită.
"Nu putem nega faptul că există voinţa liberă care poate apărea ulterior (deciziei subconştiente - nr.)", precizează Haynes, care dealtfel intenţionează să studieze şi acest fenomen deşi nu crede că ar fi plauzibil. Şi, īn niciun caz "nu se pune problema că ai fi un robot. Activitatea ta cerebrală este acea substanţă fiziologică īn care operează personalitatea, dorinţele şi aspiraţiile tale", continuă cercetătorul.
Tot despre voinţa proprie - sau liberă, un alt neurocercetător, Mark Hallett de la National Institute of Health (SUA) consideră că "există oameni nemulţumiţi, dispuşi să nege existenţa voinţei proprii, dar aceasta este o concepţie greşită ce-şi are are originea īn lipsa īncrederii īn sine". Ca să-şi impună punctul de vedere, Hallet face analogie cu teoria comform căreia mintea ar fi separată de trup, "iar eu nu consider că cineva chiar crede cu adevărat aşa ceva". "Un alt mod de a judeca problema este că gīndirea conştientă se ocupă doar de anumite lucruri pe care creierul le face (adică īn anumite acţiuni de gīndire nu intervine aşa-numita voinţă proprie - nr.)". Aşadar, Mark Hallett se īndoieşte de faptul că voinţa proprie ar exista ca forţă independentă, separată de mecanismul cerebral.
sursa go4it.ro
|
|
