kameleonul
MEMBRU VIP
 Din: trance world
Inregistrat: acum 18 ani
|
|
Numai gospodinele mai cred că spaţiul este tridimensional; nici un om de ştiinţă care se respectă nu mai suportă o asemenea idee. Totuşi, numărul dimensiunilor suplimentare provoacă încă dispute aprinse. Joseph Silk, profesor la Oxford, a ajuns la concluzia că în univers există şase dimensiuni, trei pe care le sesizăm şi încă trei care scapă atenţiei noastre. Cu toată natura sa fantastică, teoria profesorului Silk se dovedeşte cea mai puţin traumatizantă pentru mintea umană şi, ca atare, cea mai uşor de acceptat. Teoria super string‑urilor este însă din ce în ce mai populară, aceasta sugerînd existenţa a nu mai puţin de opt dimensiuni suplimentare. Indiferent de cîte dimensiuni ar fi, faptul că există mai mult de trei a fost dedus din comportamentul straniu al aşa-numitei materii negre. Acestea sînt particule de natură necunoscută care aşteaptă încă să fie puse în evidenţă, dar a căror existenţă a fost deja prezisă, constituind 25 la sută din univers. Alte 70 procente sînt constituite din aşa-numita energie neagră, cu densitate pozitivă şi presiune negativă. Doar între 3 şi 5 la sută din univers este constituit din materie pe bază de protoni, electroni şi neutroni şi este accesibilă observaţiei noastre. Misterioasa materie neagră, ce este constituită din particule mai grele decît protonii este invizibilă pentru noi. Un grup de oameni de ştiinţă de la Oxford a analizat comportamentul materiei negre în galaxiile mici şi în acumulările masive de galaxii. Savanţii au ajuns la concluzia că materia neagră atrage substanţa în obiectele mici, ceea ce nu se întîmplă, dintr‑un motiv oarecare, şi în cele mari, deşi materia neagră există şi aici în mari cantităţi, cel puţin aşa rezultînd din analiza mişcărilor de rotaţie. Profesorul Silk presupune că la distanţa de un nanometru trei extra‑dimensiuni ale spaţiului distorsionează efectele gravitaţionale şi influenţează interacţiunea dintre materia neagră şi materie. Totuşi, în grupurile mari de galaxii particulele de materie neagră se mişcă cu viteze mai mari decît în galaxiile pitice. Particulele sînt, de asemenea, la distanţe mai mari unele de altele, ceea ce face ca efectul celor trei extra‑dimensiuni să devină nesemnificativ. În ceea ce priveşte teoria super string‑urilor, aceasta soluţionează cîteva contradicţii ale teoriei relativităţii, remarcate de însuşi Einstein, chiar dacă nu a reuşit să le rezolve. Teoria super string‑urilor prezice existenţa unei noi particule – gravitonul – ce reprezintă pentru gravitaţie ceva similar cu fotonul pentru lumină. Totuşi, pînă în momentul de faţă, nimeni nu s‑a dovedit încă în stare să determine viteza de transmitere a interacţiunilor de natură gravitaţională. Viteza cuplărilor electromagnetice poate fi calculată, spre deosebire de cea gravitaţională. Conform teoriei lui Isaac Newton, dacă Soarele ar dispărea brusc din sistemul solar, Pămîntul ar deveni liber dintr‑o dată şi s‑ar pierde în spaţiu. Conform lui Einstein, dacă interacţiunile gravitaţionale s‑ar transmite cu viteza luminii, Pămîntul ar continua să se menţină pe orbită încă 500 secunde şi după dispariţia Soarelui, timp necesar luminii pentru parcurgerea distanţei Pămînt–Soare. Universul cu gravitoni are mai multe dimensiuni decît cel cu care ne‑am obişnuit; dar cele opt extra‑dimensiuni se dovedesc o nucă greu de spart. Privirile piezişe aruncate din lumea noastră tridimensională nu ne permit să vedem mare lucru din luminosul univers cu 11 dimensiuni. Cu toate acestea, gravitaţia acţionează direct tocmai prin aceste dimensiuni suplimentare. Totuşi, pentru liniştea noastră, trebuie spus că extra‑dimensiunile sînt minuscule – doar două sau trei au dimensiuni potrivite pentru noi... Sursa Evenimentul Zilei
|
|